6,215 matches
-
de la cine venea tratația: moșnegi curăței care se înclinau, la masa lor, cu mâna pe inimă. Se pornise un pic de vânt; armeanca se așezase ștergându-și lacrimile cu o palmă îngălată. Saki Bar era tot numai suspine de plăcere, bărbi îngrijite, turbane noi și picioare răcorite. Dacă nu ar fi fost mirosul, aș fi putut să uit ziua aceea. Însă cu tot săpunul, dușul, cămașa curată, puțeam a gunoi. La fiecare respirație, revedeam câmpul fumegător și negru eliberând în valuri
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
chiar și față de membrii propriilor familii. În acest context al dezvăluirilor aberante (în vreme ce Monei Muscă i se dă verdict de poliție politică pentru două note pozitive - de altfel întregul ei dosar este postat pe internet - Dan Voiculescu își râde în barbă și face rechizitoriul președintelui țării, iar foști ofițeri acoperiți ai Securității, precum Șerban Mihăilescu și Mircea Coșea primesc nesperate certificate de necolaborare) a căzut ca un trăznet vestea apariției dosarului lui Neculai Constantin Munteanu. Din capul locului trebuie spus că
În labirint by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9537_a_10862]
-
se tăiau radical pletele, în vreme ce un tovarăș care citea Scînteia îi spunea "Partidu' te vrea tuns, roacăre!". Mai multe pagini din internet reiau întrea-ga replică, aplicînd-o la contexte noi - " Dar când vedeam astăzi, în mijlocul grupurilor, câte unul mai pestriț, cu barba lungă și păr lung și sute de cercei în cele mai neașteptate locuri de pe față, nu mă puteam abține să nu zâmbesc și să-mi spun în sinea mea, uitându-mă la el: Partidul te vrea tuns, roacăre!" (andreicrivat.ro
"Roacăre" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9545_a_10870]
-
aceste condiții, cu aceste efecte, constată că nu mai merită să scrie, din moment ce scrisul său, profund imoral, atât la Roma, cât și la Tomis, provoacă numai dezastre. Fără să mai agreeze arta vinovată a amorului, renunțând la scris, lăsându-și barbă ca barbarii daci, crezând în suferință și nemurire, Ovidiu va încerca să fugă de la Tomis, de sub supravegherea romanilor, căci Tiberiu îl consemnase la domiciliu. Salvarea lui ar fi fost să ajungă în Munții Sarmisegetuzei, la altarul preotului dac ce cunoștea
Dumnezeul exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9609_a_10934]
-
înmormîntarea ireală, cu tristeți de jucărie, a unei păpuși: "Biserica de mucava pentru pitici/ plînge în dangăte slabe și mici./ Sicriul de carton e pregătit,/ pe drum de hîrtie convoiu-a pornit:// cai de lemn și dric de ciocolată,/ popa cu barba de vată/ un arlechin, cu haine bizare/ și sora madonei, mai mare." Pe urmă, alte exerciții, în proză. Contemporane cu poezia și dincolo de ea: 1927-1938. Fragmente eseistice, meditații lapidare, expediate în cîte-o constatare cu valoare definitivă: "Oamenii sînt proști și
Exerciții de recunoaștere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9620_a_10945]
-
cu care are o relație nu numai de ordin intelectual, ci și senzorial: "Orice mi s-ar întâmpla, e greu, e imposibil să mă despart de bucuria zilnică de a-mi răcori fața, îndată ce mă trezesc, în apă rece, înviorătoare. Barba mi-o rad ceva mai apoi, după ce iau cafeaua tare, amară, însoțită de un pesmet sau o prăjitură. Formidabilă e răsucirea butonului electric al camerei, când umpli de soare labirinturile, subteranele... Uneori descopăr în rafturi un măr, o smochină, după
Scriitorul și lumea lui by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7713_a_9038]
-
semințele nu reușeau să le spargă între dinți și mai întâi le crăpau între degete și abia apoi le azvârleau în gură cu pumnul; degetele lor erau arse de soare, cu unghii gălbenite, mari, netăiate, și semințele aruncate rămâneau în bărbile lor lipovenești, mari și ele. Așa că, vorbind, semințele se scuturau din bărbile lor, cele care nu apucaseră să intre în gurile lor căscate; saliva se prinsese de firele roșcate, unele rămâneau acolo, încrustate în saliva care forma un fel de
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7735_a_9060]
-
crăpau între degete și abia apoi le azvârleau în gură cu pumnul; degetele lor erau arse de soare, cu unghii gălbenite, mari, netăiate, și semințele aruncate rămâneau în bărbile lor lipovenești, mari și ele. Așa că, vorbind, semințele se scuturau din bărbile lor, cele care nu apucaseră să intre în gurile lor căscate; saliva se prinsese de firele roșcate, unele rămâneau acolo, încrustate în saliva care forma un fel de brâu albicios în jurul buzelor... Veterinarul se ținea de nas când vorbea; ori
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7735_a_9060]
-
reuși descrierea unei trăsături în mers, așa cum o face autorul în O alergare de cai, era nevoie de un talent nativ de prozator: "Un frumos landau de Viena venea înhămat de patru telegari roibi. Vezeteul, în vechi costium rusesc, cu barba lungă, îi mîna cu hățuri coperite cu ținte de argint, păzind un aer grav vrednic de un magistrat. Un luător-aminte îndată ar fi cunoscut că acel atelagiu, deși rusesc, avea o formă cu totul moldovenească; adică era mai elegant și
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
În ce constă el? Vă mai amintiți de filme precum Spartacus cu Kirk Douglas sau Ben-Hur, sau chiar Alexandru cel Mare cu Richard Burton, superproducțiile de la începuturile filmografiei americane? Ce mulțime de figuranți îmbrăcați în chiloți de piele și cu bărbi false. Ei bine, figuranții s-au înmulțit, cîtă frunză și cîtă iarbă, aproape toți virtuali. Ca și Doom (2005) al lui Andrezej Bartkowiak sau trilogia Stăpînul inelelor, a lui Peter Jackson, rezultatul direct al unor video-games, și 300 se digitalizează
Spartachiada de la Termopile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9758_a_11083]
-
neapărat, În bine; Victor nu mai lucra la roată decât atunci când voia să arate neamurilor și vecinilor că este foarte ocupat și are mult mult de lucru, nu are timp de petreceri și taifasuri. Când cineva Întreba: Marie, ce face barba’tu?, aceasta răspundea imediat din ogradă: Badi Ghițî, omu’ neu faci oali șî este tari obosât, nu ari chef di nimini și di ninic, nici di mine macar! Credeam că mergem amândoi cu căruța la târg, să mai vindem oale
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
curmezișul aleii și, deși cineva tăiase ramurile pentru a le pune pe foc, trunchiul zăcea încă la pământ ca dovadă că de mult timp nu mai trecuse pe acolo o mașină, în drum spre casă. Omul cu fața acoperită de barbă, care înainta cu precauție, ca un străin, cunoștea de fapt fiecare metru. Aici se născuse, aici se jucase în copilărie de-a v-ați ascunselea prin tufișuri, aici își plimbase pe aleea umbrită melancolia dulce a primei iubiri. La zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
asemenea document era mai valoros decât orice act oficial, căci nici un colaboraționist nu poseda un dosar de deținut într-un lagăr nemțesc, autentificat prin fotografii din față și din profil. Văzut din față, Charlot era puțin schimbat, căci își lăsase barbă, dar, privit cu atenție, era totuși același chip. Nemții erau la curent cu tot ceea ce era nou în arhivistică și știau că fotografia de pe un document poate fi schimbată cu ușurință, că prin chirurgie plastică se poate elimina sau adăuga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
semnătură, ba odată, cufundat în visare cu ochii deschiși, ajunsese chiar să cumpere casa din St Jean de Brinac și se văzuse plimbându-se fericit dintr-o cameră într-alta, dar apoi își zărise fața - fața lui Charlot acoperită de barbă - reflectată în cana cu vin. Acela era chipul eșecului. E ciudat, își spunea el, că un singur moment de slăbiciune nervoasă îi brăzdase obrazul întocmai ca pe al unui cerșetor, dar, își mai spunea el cu obiectivitate, nu era vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
trecut pe la noi de atâta timp... Americanul începu să bată tare în masă cu o monedă. —Vă rog să mă scuzați, spuse chelnerul. —A, nu, Jules, nu se poate să lași așa un vechi client. Ia încearcă să nu vezi barba, și Charlot își acoperi cu mâna bărbia, nu recunoști o persoană cu numele Chavel? Americanul bătu din nou în masă, dar de data asta Jules nu-i dădu nici o atenție, ci îi făcu semn altui chelner să se ocupe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
noaptea și nu la ora șapte dimineața. Nu mi-ai spus cum arată omul ăsta, zise fata. Charlot își alese cuvintele cu multă atenție. —E puțin mai înalt decât mine, cu vreo doi-trei centimetri sau chiar mai puțin. N-are barbă... — Asta n-are nici o importanță, interveni fata. Într-o săptămână poți să-ți lași barbă. Cum sunt ochii lui? —Albaștri. Uneori bat în gri, depinde de lumină. — Poți să-mi dai un singur semn după care aș putea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
zise fata. Charlot își alese cuvintele cu multă atenție. —E puțin mai înalt decât mine, cu vreo doi-trei centimetri sau chiar mai puțin. N-are barbă... — Asta n-are nici o importanță, interveni fata. Într-o săptămână poți să-ți lași barbă. Cum sunt ochii lui? —Albaștri. Uneori bat în gri, depinde de lumină. — Poți să-mi dai un singur semn după care aș putea să-l recunosc cu siguranță? Poate o cicatrice, pe undeva? Charlot se simți tentat să spună o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
case, așa că nu întâlni pe nimeni în drum spre casa parohială. Dar, când ajunse acolo și sună, inima îi bătea nebunește. Preotul îl cunoscuse bine pe tatăl lui și, ori de câte ori Chavel venea în St Jean, preotul era invitat la masă. Barba și micile schimbări pe care anii le aduseseră trăsăturilor lui Charlot nu erau de natură să-l păcălescă pe un om cum era preotul și de aceea Charlot înainta cuprins de temeri și de întrebări. Cât i se părea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Nu știe ce să facă, încotro s-o apuce: se teme de fiecare polițist, încercările sale de a se ascunde atrag atenția celorlalți și în scurt timp apare în ziare știrea că Schreiber a fost văzut în Mexico-City. Își lasă barbă, iar în felul acesta dispare și ultima urmă de asemănare cu Jim Braddon. Pentru scurt timp, este salvat de prietenii lui Schreiber - un grup de orientare fascistă pentru care Schreiber avusese scrisori de recomandare și unde oamenii îl așteptau. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
și rușine trupurile goale, scheletice ale victimelor lui Schreiber. Nici nu-și mai dorește să scape. E mulțumit că urmează să moară. Este predat autorităților americane și încep etapele preliminare ale judecării lui. Chipul cel nou al lui Schreiber, cu barbă, apare în toate ziarele. Membrii familiei lui Jim, la fel ca și mulți alții, îi văd fotografia, dar nici măcar ei nu bănuiesc care ar putea fi adevărul. Printre cei care asistă la proces se află și pseudopsihologul mărunțel, cu ochelari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
normal să înșeli, este normal să dai peste oameni cu mașina și să scapi de pârnaie, este normal să trișezi. Totu-i să fii poet (vezi Adrian Păunescu), să fii intelectual, poet și foarte inteligent (vezi Vântu) sau să ai barbă și să fumezi trabuc (vezi Patriciu). Dragos Articolul ăsta mă umple de mânie. Mă simt într-un moment de cumpănă, de parcă țara mea ezită între Evul Mediu și Civilizație. Mă consum pentru faptul că nu pot face nimic. Ce pot
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
un nefiresc 7%), dacă mobilizarea partidului era mai bună. Ar fi repetat de câteva ori județul Ploiești, așezând astfel încă un județ pe hartă după ce a proclamat Clujul capitala Aradului. Nimeni n-a corectat-o, firește. Toți au râs în barbă. În schimb, Nicușoara s-ar fi arătat foarte mulțumită că, în Hunedoara, prietena ei, Monica Iacob Ridzi, i-a dăruit aproape 8%. Un sacrificiu lăudabil, având în vedere că PDL a obținut la Hunedoara 21%, iar PSD a luat 29
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
pe cap. Care belea, Dumitre? Cum care belea? Nu ai zis tu că îmi spui pricina pentru care nu mai poate face cărăușie Mitruță și că vorbești cu Iordache? Ai spus! Așa că, executarea! a încheiat vorba moș Dumitru, râzând în barbă. Curată belea, Mitruță, băiatul moșului da’ merită! a apreciat Pâcu situația, arborând o mutră mândră. Eu am să plec. Am să merg în pădure chiar astăzi, moș Dumitre, și diseară trec pe la matale să-ți spun cum arată drumul. Abia
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Îl oprește și sare în el. Îl întreabă pe șofer: — Bistroul Aux Immigrants Heureaux. Știi unde e? — Dumneavoastră ce credeți? răspunde șoferul cu o întrebare și abia atunci Lionel observă că are de-a face cu un indian sikh - cu barbă și turban. Știți că marțea e închis? — Tu ce crezi: știu sau nu știu? Șoferul oprește la câțiva metri de bistrou, pentru că nu are loc în față. Acolo sunt parcate trei mașini: una de la poliție, una de la canalizare - care scoate
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
s-a părut potabilă. — Cu mare plăcere. Robert face un semn spre Gustave, care și-a revenit din leșin și a ieșit în ușa restaurantului. Între timp, un taxi oprește în dreptul lor. Șoferul e un indian sikh, cu turban și barbă. Lionel începe să creadă că toți șoferii din Angers sunt sikhși. Liliane se urcă - de fapt, e urcată cu greu de Robert și Lionel - pe bancheta din spate. Lionel se așază lângă șofer și se pregătește să-i spună adresa
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]