KorAP: Find »[drukola/base=barbară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...21 22 23 ...88 >

2,181 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646

Sheba s-a întors cu plasturele și cu Marsala. Era însoțită de fiica ei, Polly - o fată morocănoasă și cam frumușică, de șaptesprezece ani, cu părul cârlionțat de la tatăl ei și cu corpul zvelt, slab al mamei. — Polly, ea e Barbara, prietena mea de la școală, a zis Sheba. — Bună, a zis ea scurt, aruncând o privire rapidă în direcția mea. Apoi a arătat spre cutia cu plasturi pe care o ținea maică-sa: — Pentru ce sunt? — Barbara s-a rănit la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
mamei. — Polly, ea e Barbara, prietena mea de la școală, a zis Sheba. — Bună, a zis ea scurt, aruncând o privire rapidă în direcția mea. Apoi a arătat spre cutia cu plasturi pe care o ținea maică-sa: — Pentru ce sunt? — Barbara s-a rănit la picior, a zis Sheba. Polly s-a întors să se uite la piciorul meu sângerând: — Oh, ce scârbos, a zis ea. — Polly, s-a auzit Richard mormăind o vagă admonestare. Sheba a venit la mine și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
țipa de plăcere în timp ce monedele îi cădeau din buzunare. — Ok, a zis Sheba. Hai să nu înnebunim complet chiar înainte de masă. Richard a pus jos copilul. — Ok, Benno McBenjaboo, gata, e timpul să ne purtăm frumos. Pe doamna o cheamă Barbara. A venit să ia cina cu noi. Bună, a zis Ben, făcând un pas înainte și dând mâna cu mine. Pe mine mă cheamă Ben. Mă temusem de acest moment, că aș putea spune ceva penibil sau că n-o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
răspuns Polly ridicând vocea sfidător. — Nu mă iau de tine, a zis Sheba. Încercam să mă asigur că nu te înfometezi. — Hai, Sheba, lasă, a zis Richard. Au urmat câteva momente de tăcere încordată, întreruptă de Richard: — E greu, nu, Barbara? Se spune că manierele sunt doar o formalizare a amabilității și a respectului care există de fapt cu adevărat, dar în majoritatea timpului sunt doar simplă estetică care pretinde să fie principiu moral, nu? — Ah, Richard... Nu, vorbesc serios. Vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
politețea față de cei mai în vârstă nu e întotdeauna justificată pe baza înțelepciunii superioare a celor mai bătrâni. Doar că nu e frumos să vezi un tânăr răspunzându-i obraznic unuia mai în vârstă. Nu e așa? Tu ce crezi, Barbara? Eu credeam mai degrabă că el era un nebun prețios, dar asta am ținut-o pentru mine. — Ei bine, nu sunt sigură, am început eu, dar deja atenția lui Richard se îndrepta spre altceva. — E timpul pentru desert, țipa el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
Richard se îndrepta spre altceva. — E timpul pentru desert, țipa el acum, pe tonul lui baritonal care se voia glumeț. Hai, Bash, spune-ne ce avem ca desert? Desertul era înghețată de vanilie și prăjituri de ciocolată cumpărate. — Mă tem, Barbara, că suntem oameni care caută satisfacție imediată, a zis el, în timp ce tăia felii din prăjitură, deși nu suna deloc ca și cum s-ar teme. Mă simțeam jignită de explicațiile lui neobosite privind cultura familială. Prefăcându-se că vrea să mă integreze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
păsările astea. — Ia-l tu, a zis ea. Am pus vasul jos. — Doamne, în nici un caz. Te rog, Sheba, nu te gândi că umblam să pescuiesc, pe cuvânt... — Nu, știu că nu. Vreau eu să fie al tău. — Oh, dar... — Barbara, nu te prosti, a zis ea zâmbind. Ia afurisitul de vas. E întotdeauna dificilă tranziția de la refuzul zgomotos la acceptarea umilă. — Ești sigură? — Absolut. — Ei, atunci îți mulțumesc, am zis eu. Sunt foarte emoționată. N-am mai primit de mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
le ai pentru ei când sunt mici ajung să fie mult prea intense, prea enervante pentru a dura. — Polly e un pic dificilă, nu? am zis eu. S-a uitat la mine strâmbându-se. — Nu e nevoie să te prefaci, Barbara. Da, Polly e o pacoste. Are o mulțime de atitudini radicale față de diverse lucruri față de lucruri. Vegetarianism. Feminism. Toate astea. Și nu-i place deloc dacă se nimerește ca tu să nu le împărtășești. Am zâmbit. — Îi respinge mereu pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
face lucruri în lume. Orice ai spune tu, e o plictiseală teribilă să nu fi făcut, să nu fi realizat nimic notabil, să fi muncit într-un așa întuneric absolut. Tocmai încercam să îngaim un protest, când m-a întrerupt: — Barbara - îmi pare rău, nu vreau să te bat la cap, dar aș putea să-ți cer sfatul într-o problemă? Am mare nevoie să vorbesc cu cineva în momentul ăsta. Am o mică problemă. La școală. Am dat din cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
să-i spui directorului și băiatul va fi pus la punct. Sheba s-a uitat la mine, îngrozită. — Oh, nu! a zis ea. Nu, nu. N-aș putea... — Dar băiatul a încercat să te sărute. E foarte grav. — Nu, nu, Barbara, a zis ea. Cred că ți-am oferit o imagine greșită. E cel mai inofensiv băiat din lume. Când am zis „sărut“, trebuie să știi că a fost cel mai dulce, cel mai romantic lucru - deloc agresiv - și când m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
nu va mai exista nici un contact între voi doi. Sheba a dat din cap plină de convingere în timpul acestui discurs. Când am terminat, a zis, cu multă fervoare și hotărâre: — Ai dreptate, ai dreptate. Ai atât de multă dreptate. Oh, Barbara, o să fac exact așa cum zici. Am fost o proastă. Dar o să fiu foarte, foarte dură de acum înainte. Promit. S-a îndreptat apoi spre un dulap și a luat un ziar vechi ca să-mi împacheteze vasul. Am luat-o ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
spre un dulap și a luat un ziar vechi ca să-mi împacheteze vasul. Am luat-o ca pe un semn că discuția noastră luase sfârșit și m-am ridicat de pe scaun. — Mă bucur că am vorbit despre asta cu tine, Barbara, a zis ea, dându-mi vasul. Mi-a stat pe cap toată săptămâna. Știam că tu o să-mi clarifici lucrurile. Probabil mă crezi teribil de nebună... Am dat din cap și apoi - cam cu timiditate, pentru că manifestările de afecțiune nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
în timp ce două boabe mari, decojite, de struguri treceau de la unul la altul. — Zper că toți v-ați zpălat pe mâini, zicea Sheba. Nu v-ați zpălat? Ei, nu-i nimic... Oh, priviți. A venit asistenta mea, doctor Barbara Babinski. Vino, Barbara, trebuie să mă ajuți să-i scot ficatul. Era amețitor să fiu inclusă în zgomotoasa lor lume domestică. Nu fericire deplină. Fericirea deplină ar fi fost altceva. Dar totuși, era așa de plăcut! Jennifer mi-a povestit odată despre un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
într-adevăr o doare când purtarea lui Richard trezea reacții ostile la ceilalți. O dată, după o cină în timpul căreia el fusese în mod special nesuferit și diareic, ea m-a luat deoparte în bucătărie. — Te rog să nu-l urăști, Barbara, a șoptit ea. Era ușor beată. — Nu-l urăsc, am zis eu. Știu că poate fi plicticos, a continuat ea, dar pe dinntru e așa de dulce. A avut o viață foarte dură. Știi că fără ochelari e chiar orb

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
dar nu ascultă. Zice că fie accept escorta, fie stau cu Ben în casă. A început din nou să plângă. — E revoltător, am zis eu. O să ne întoarcem împreună în casă și încercăm să rezovăm treaba asta. — Oh, nu știu, Barbara. Nu e în toane bune. Mai bine să nu facem un scandal. Sheba s-a uitat la mine nehotărâtă. — Vrei să fii escortată peste tot de prietena asta a lui Richard? am întrebat-o eu. — Nu. — Atunci hai. Am luat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
fie însoțită de cineva în care am încredere, a zis Richard. Săptămâna trecută a dispărut cu el pentru mai mult de două ore. Lila și Hugh erau îngroziți. — Da, am fost, a îngăimat Lila, timidă. — M-am informat pe cale legală, Barbara, a zis Richard, așa că nu mai încerca, bine? Sincer, aș fi avut toate argumentele să-i refuz orice contact cu Ben. — Unde e el acum, a întrebat Sheba. — E sus, se joacă, a zis Richard. Părea că nu prea poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
o să te las s-o interoghezi. Ea n-a făcut nimic rău, știi? — Scuză-mă, am spus. Tu mi-ai spus că pot să-i pun întrebări. N-am întebat nimic exagerat... — Nu-ți mai băga nasul în asta, ok Barbara? Nu ai nici o legătură... — Ok, a intervenit Sheba. Ok. A ridicat mâinile ca și cum s-ar fi predat. O iau cu mine. O iau. Doar nu mai țipați. Vă rog, vreau doar să plecăm. După asta, Richard s-a dus sus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
Megan am tresărit. Înainte ca cineva să apuce să mai zică ceva, Ben a năvălit în cameră. — Ula, ula, mami, mami, mami! Imediat în spatele lui, Richard mi-a aruncat o privire plină de ură. — Cred că de-acum poți pleca, Barbara, a zis el. Un cretin plin de sine. Nouă Sheba e foarte morocănoasă în dimineața asta. N-a mâncat mai nimic și imediat s-a ridicat și s-a închis în dormitor „să lucreze“. În ultimul timp se plânge că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
cu încăpățânare să o pună în joc. Dacă n-ai fi fost așa o nervous Nelly, acum am fi putut avea milioane, i-a spus Richard în acea seară. Apoi s-a uitat la mine. — Nu-i așa că am dreptate, Barbara? — Ei bine, poate că nu e așa de rău că Sheba e precaută, am zis. Poate știe ea câte ceva despre cum e să strângi baierele pungii. La urma urmelor, e fiică de economist. — Pfaf, a făcut Richard un gest nervos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
și a venit și ea. — Nenorocita de școală, a zis — Cum a rămas? a întrebat Richard. — Vor să ne ducem mâine s-o luăm. — Ce prostie, a zis Richard. — Pot să fac ceva? am întrebat. — Nu, nu. Doamne, iartă-ne Barbara, a zis Sheba întorcându-se spre mine și zâmbind. E vorba despre Polly care are probleme la școală. O exmatriculează. — Care e problema? — Cică e tiranică, zic ei, a spus Sheba. Ridicol, s-a umflat Richard. — Adică cum tiranică? am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
Sheba la el. Richard a părut ofensat. Însă a spus doar, liniștit: — Pentru că așa e. M-am ridicat în picioare. — Trebuie să plec. Dacă pot să vă ajut cu ceva... Sheba a zâmbit și m-a bătut pe umăr. — Mulțumesc, Barbara. E foarte frumos din partea ta, dar nu e nimic de făcut. Richard și Sheba s-au dus la Brighton a doua zi. S-au întâlnit mai întâi cu directoarea și apoi cu psihologul școlii. Aceste discuții au fost lungi și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
invitase la cină cu familia ei. După, planul era să mergem la Primrose Hill să vedem artificiile. Eu, nefiind un fan al artificiilor, mi-am exprimat rezervele cu privire la partea a doua a serii, dar Sheba a insistat: — Oh, te rog, Barbara, se ruga ea, am nevoie de suport moral. Casa Hart era destul de tensionată. Eforturile lui Richard și ale Shebei de a-i găsi o altă școală nu dăduseră nici un rezultat. Școlile pe care Polly le considera acceptabile n-o acceptau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
acum. Când se termină desenele, a zis Polly. — Nu, acum, te rog, Polly. Polly și-a dat ochii peste cap teatral trântind ușa la bucătărie. Nu sunt servitoarea ta. Sheba s-a uitat la mine și s-a strâmbat: — Oh, Barbara, nu-ți poți imagina cum poate să fie, a șoptit ea. De fapt, mi se părea că pot. — Se poartă urât cu toată lumea, a continuat Sheba. Chiar și cu Richard. Când nu vrea bani de la el. Cu mine, e nepoliticoasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
avem nici o autoritate asupra ei. Richard a încercat să ajungă la un compromis - a inventat regula că nu are voie să fumeze chestii decât afară în grădină. Dar ea nu ține cont nici de asta. Camera ei duhnește a droguri, Barbara. Sunt high numai intrând acolo. Are un bong în mijlocul camerei, pe covor, pentru numele lui Dumnezeu. Sunt sigură că vom lua cu toții foc într-o noapte. S-a oprit și s-a uitat din nou la carne. — Drăcia dracului, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
ușa cămării. Presupun că o să avem paste la cină. O jumătate de oră mai târziu s-a întors Richard cu fosta soție și cu fiica cea mare, Saskia. Cea mică, Claire, se hotărâse în ultimul moment să rămână acasă. — Bună, Barbara, bună, Bash, a strigat Marcia, prelingându-se în bucătărie. Avea o pelerină violetă, al cărei tiv se târa pe jos pe podeaua bucătăriei, adunând resturile pe care Sheba le lăsase ciopârțind carnea fără grijă. — Oh, splendid, paste, triluia ea, uitându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]