1,331 matches
-
se situează la sfîrșitul epocii clasice; el nu e conștient, precum Grigorie cel Mare, Cassiodor sau Isidor de Sevilia, de faptul că trebuia să salveze ce se mai putea salva din cultura antică, într-o epocă în care violența și barbaria covîrșeau totul. De aceea, operele sale conțin numeroase greșeli, chiar la nivel gramatical, și autorul însuși declara (fără îndoială, exagerînd) că nu știe gramatică; și citatele din autorii clasici, pe care Grigorie le memorase în timpul studiilor din tinerețe, sînt mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din partea umaniștilor italieni, missi papales sau colaboratori apropiați ai curiei romane. Poggio Bracciolini (sec. XIV), Biondo Flavio (sec. XV) și, puțin mai târziu, însuși papa Pius II Piccolomini au considerat pe romanofonii balcanici drept colonia ab Traiano care inter tantam Barbarie multa retinet latina vocabula ab Italis, dar cu o rustica male grammatica. Piccolomini adaugă (incluzând și pe �valachi ultra-Danubiani"): lingua utuntur italica verum imperfecta et ad modum corrupta. Despre toți aceștia, descoperiți de Al. Marcu, au scris A. Armbruster, Rudolf
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
labil psihic, dornic de lingușire, crud și răzbunător, după chipul și asemănarea celor care l-au inventat. „Poporul ales” este singurul din istorie care se laudă cu exterminarea sistematică a unei alte populații, și culmea, se consideră victimizat! Ieșită din barbarie, omenirea încerca să-și creeze o conștiință socială, colectivă și ea fost opera rabinilor, la începutul unei lumi conștiente de sine, care prin textele lor „sacre” au paralizat gândirea slobodă sute de ani, căci fantasmele eliberării, ale eternității, ale învingerii
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93032]
-
țânțar (1891) obține efecte deosebite în parodierea relațiilor umane prin atribuirea acestora unor insecte. Romanul Insula Sagalin, țara misterioasă a exilaților (1894) ține să atragă atenția atât asupra poeziei aspre a ținuturilor sălbatice ale Siberiei și Amurului, cât și asupra barbariei regimului autocratic țarist și să trezească milă pentru cei surghinuiți, zugrăviți și în măreția, și în ticăloșia lor. Istoria fetei seduse de guvernator și a luptătorului politic exilat în Siberia este construită anume pentru a ilustra ideile autorului. Numai că
STAMATI-CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
viață agrară, viață pastorală, război și asceză, totul e reprezentat. Cu o inteligență de mare creator, scriitorul a fugit de document, ridicându-se la o idee generală. Dacă Sadoveanu n-a creat oameni, a creat însă un popor de o barbarie absolută, pus într-un decor sublim și aspru, măreț fabulos, dotat cu instituții geto-scitice, formulate pe cale imaginativă. Ca și Chateaubriand, Sadoveanu creează întâi un Univers pentru a-și așeza făpturile sale, care nu sunt însă mișcate ca la romanticul francez
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
mic Mateiaș, și al treilea fiu Răducanu (care urma să facă nunta; după învoirea vizirului), după care fură decapitați Ștefăniță și Constantin, cel mai mare, iar la urmă nenorocitul voievod, părintele lor, care a fost spectator la această cruzime și barbarie”133. Astfel a pierit de sabia călăului (traducătorul lui Cantemir i-a zis „carnefice”) Constantin Brâncoveanu, figură emblematică a istoriei românești, prezență covârșitoare în viața politică românească și europeană de la îngemănarea veacurilor XVII și XVIII, iar Maria (Marica), fiica lui
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mic Mateiaș, și al treilea fu Răducanu (care urma să facă nunta, după învoirea vizirului), după care fură decapitați Ștefăniță și Constantin, cel mai mare, iar la urmă nenorocitul voievod, părintele lor, care a fost spectator la această cruzime și barbarie”. (Nu mai insist. Rostul acestor pagini nu atinge o asemenea discuție și, oricum, istoricii și-au spus cuvântul). Trupurile descăpățânate - expuse „devant la grande porte de la Cour, pour server de spectacle à tout le monde” (capetele, înfipte în sulițe, fuseseră
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
maharajahului 210. Orice om chibzuit care ar fi fost În măsură să arunce o privire asupra viitorului trebuie să fi văzut cu durere și Întristare că țara era amenințată de o criză puternică, din cauza căreia un popor abia ieșit din barbarie s-ar fi putut Întoarce la starea sa anterioară. O relatare despre arderea pe rug a văduvelor (suttee), și alteletc "O relatare despre arderea pe rug a văduvelor (suttee), și altele" Cea dintâi scenă plină de tristețe și cruzime la
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
exil, definește rolul eroilor în destinul neamurilor, recenzează traducerea spaniolă a romanului Ion de Liviu Rebreanu, în versiunea Victoriei Cotruș, discută despre semnificația zilei de 10 Mai în istoria României ori semnează comentariul Războiul român împotriva Rusiei Sovietice, dreptul împotriva barbariei. Horia Stamatu a preluat mai târziu, ca rubrică, seria acestor „răvașe” în „Fapta”, pe care o va scoate tot la Madrid. N. Fl.
SCRISORI DIN SPANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289580_a_290909]
-
până la limita anacronismului filosofiei iluministe. În discursul boerescian nu se regăsea, cu toate acestea, decât În prea mică măsură, vehemența multora dintre predecesorii săi față de trecut. Concepția asupra progresului era una verticală, caracteristică secolului al XIX-lea . „Erorile veacurilor de barbarie” proscrise de iluminiști deveneau, În bună tradiție hegeliană, etape necesare ale dezvoltării, imperfecte, dar nu lipsite de semnificație. Nu rezulta de aici, bineînțeles, o conciliere totală cu tradiția; Însă teoreticianul devenea inevitabil predispus a-i acorda un anumit credit. Tendința
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
ins pe care se răzbună vindicativul narator nu mai este zidit, ci închis (pentru totdeauna) în closet. Tot așa, în Augusta se prelucrează H.P. Lovecraft ș.a. Poetul continuă să fie prezent în text nu doar prin stil sau inaplicare la „barbaria” prozei, ci și prin mai multe poeme care joacă roluri variate, inclusiv acela de climax. Toate parabolele lirice ale lui Mihai Ursachi au ceva din fantastica și pasionanta îndeletnicire alchimistă; toate îmbracă aparența unui proces complicat, ezoteric, la capătul căruia
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
neoiobăgia), politicianismul, pseudocultura etc. Era timpul unor evaluări ale procesului de modernizare cu ajutorul capitalului și instituțiilor străine. Circumstanțele erau de așa natură, că sociologii de la cumpăna secolelor nu mai erau presați de imperativul resimțit ca o somație a ieșirii din „barbarie” și a intrării în lumea civilizată (europeană), ca înaintașii lor, ci erau preocupați de o evaluare mai calmă, cuprinzătoare și riguroasă a căii parcurse pentru a imagina soluții de viitor. Ei aveau de răspuns la întrebări provocatoare care fie incriminau
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
circumstanțe masele sociale vor suferi un proces de regresiune psihologică, de reîntoarcere la formele primare, ancestrale, de comportament, de manifestare emoțională și de gândire colectivă uniformizante. Este momentul, din punct de vedere social, al reîntoarcerii în trecut la starea de barbarie primară, prin dizolvarea valorilor civilizației. Orice stare de anomie, de criză a valorilor socio-culturale și moral-spirituale duce la o regresiune psihologică a modelelor de comportament și de gândire a maselor social-umane. Absența acțiunii normative a Supra-Eului colectiv mai are drept
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
era numai cel care avea grija „închiderii ciclului vieții” izvorâte din humă. Viața era o „cursă circulară” între naștere și moarte. O astfel de viață riguros orânduită de zei era caracteristica distinctivă a „umanității” (humanitas, humantatis) față de bestialitate și barbarie. Era, în esență, un curriculum vitae, o „cursă circulară a vieții”. Era ceea ce elinii numiseră paideia sau, mai precis, enkyklios paideia ( e)nkuklìo" paideia = „educația integrală, ciclică”). Dar curriculum vitae nu acoperea integral bogăția de sensuri ale expresiei grecești. De
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mai profund. E drept, în greaca elenistică însemna, pur și simplu, „educație comună, curent, general primită” - așadar, „cultură generală”, „cultură de masă”. Totuși, nu „cultură vulgară”, căci nu era pentru oricine, ea fiind rezervată grecilor care, abandonați în „oceanele de barbarie” după prăbușirea Imperiului Macedonean, au considerat enkyklios paideia singura modalitate de a-și proteja noblețea și superioritatea. Enkyklios paideia nu trebuie însă confundată nici cu „cultura de bază”, numită de eleniști propaideumata (propedeutica, propaideumata)4. Rostul propaideumatei era acela de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nu mai respira cu ambii plămâni, iar în secolul al VI-lea a sucombat. Nu suferea de o boală incurabilă, deși mediul devenise irespirabil, dar a contractat brusc o maladie care s-a dovedit neiertătoare pentru hybrus-ul paideutic elin: creștinismul. Barbarii, care păreau să-l protejeze, n-au schițat nici un gest: erau deja creștinați. Note și referințe bibliograficetc " Note și referințe bibliografice" 1. În acest mod impardonabil, stupid și anacronic aprecia E.E. Cairns, un reprezentant al Bisericii Apusene, în 1981, catastrofa
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și emoțional al celor mai importante practici educaționale contemporane pentru a afla în ce constă capacitatea teoriei curriculumului de a ajuta această sensibilitate umană să-și înțeleagă propria aventură. Nivelul personal al textului este o reflectare a căutărilor autorului prin barbaria și mizeria constrângerilor școlare tipice, ce l-au istovit vreme de nouă ani și, apoi, printre „vocile puternice și atractive” ale academiei la care a luat parte în calitate de cititor; dar ca un cititor care și-a întărit vocea proprie și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nu a însemnat eradicarea practicării lui. Pentru a împiedica ducerea la capăt a unei sarcini nedorite, femeile apelau la diverse mijloace. Printre altele s-a revenit la practicile descrise de Panait Istrati la începutul secolului precedent. „Cruzimi fără nume, adevărate barbarii” (1983, p. 65), numea scriitorul obiceiurile femeilor ce-și înțepau uterul cu andrele de împletit, cărau poveri, își opăreau picioarele cu apă fiartă sau și le rupeau sărind de la înălțime. Un inventar al mijloacele de provocare a avortului dovedește că
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
să construiască, parcă din piatră, o înfățișare de centaur sălbatic: „Pe armăsar în spume oprit, ca un erete/ Privirea o rotește flămândă pe câmpii./ Oștirile-i în urmă se-nalță mii și mii,/ Desfășurând spre zare un mișcător perete!”. Motivul „barbariei” va fi reluat într-un cadru larg în Cântecele stepei, cărora Tudor Vianu le găsește afinități cu Anabasis, poemul lui Saint-John Perse, tradus de asemenea de poet. În întregul lui, Eternități..., de o factură nu mai puțin livrescă decât prima
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
germana, franceza, italiana, engleza și citea lucrări de filosofie, economie, sociologie, istoria artei. La ziarul „Lumea nouă”, în ianuarie 1896, își începe activitatea literară și publicistică, fiind aici, din 1898, redactor. Susține campania de presă împotriva bătăii în armată, demască „barbariile din portul Brăila”, acuză, în spiritul estetului John Ruskin, civilizația burgheză de distrugerea armoniei naturale și a frumosului la sat (Fum și praf, Iad și rai). Îndepărtându-se de mișcarea socialistă în momentul de dezorganizare și derută al anilor 1898-1899
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
temporalității. Teza lui Voltaire asupra istoriei este simptomatică. El considera că istoria nu trebuie să mai fie considerată ca succesiune a regilor și a războaielor; „prin istorie - afirma el - învățăm care au fost etapele prin care omenirea a trecut de la barbarie la civilizație”. Istoria se restructurează după un criteriu fundamental: capacitatea omului de a înțelege lumea și de a acționa eficace pe această bază. Omenirea în ansamblul ei devine unitate a istoriei. Ea a progresat treptat de la sălbăticie la civilizație. Instrumentul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
prin care trece orice societate în evoluția sa de la starea de primitivitate la cea de civilizație. Teza lor fundamentală era existența unei ordini clare în evoluția societăților. De exemplu, schema celor trei stadii a lui Morgan, preluată de către Engles: sălbătăcie, barbarie, civilizație. Sau ideea succesiunii stricte a tipurilor de familie: de la promiscuitate sexuală, la familia de grupe, la familia monogamă matriarhală la cea monogamă patriarhală. Și în antropologia culturală conceptul de evoluție era asociat cu judecăți de valoare. El implica totodată
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
in the Late Modern Age. SUP, Stanford. Giddens, Anthony; Diamond, Patrick (ed.), 2005, The New Egalitarianism. Polity Press, Cambridge. Ginsburg, Norman, 1992, Divisions of Welfare. A Critical Infrastructure to Comparative Social Policy, SAGE Publications, Londra. Le Goff, Jean-Pierre, 1999, La Barbarie douce: la modernisation aveugle des entreprises et de l'école, Editions La Découverte, Paris. Goffman, Erving, 1959, The Presentation of Self in Everyday Life, Anchor Books, New York. Grünberg, Laura (coord.), 2005, Mass-media despre sexe, Tritonic, București. Habermas, Jürgen, 2000, Discursul
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
din scânduri putrezite, pierdută într-o imensă lagună. (Wittgenstein prefera imaginea unei muște captive într-o sticlă, căutând ieșirea prin orificiul gurii fără de dop.) În fine, accidentul nașterii biologice abia rivalizează cu contingența morții. Suntem deja în sumbra anticameră a „barbariei” (Michel Henry). Eseul filozofic elaborat în fieful cercurilor de postmoderniști și-a uitat complet vocația: aceea de a fi o fericită „epică de idei” (Gabriel Liiceanu). În loc să asiste calificat la complicațiile nașterii gândirii, noua eseistică filozofică te invită la impudica
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
proiectul Europei comunitare (citit prin sita ignoranței bunăvoitoare). Patapievici a fost cronicarul necruțător al rătăcirilor românești din acele vremuri. Era solidar cu nenumărați cetățeni care încă mai revendicau pe străzi principii fundamentale: libertatea individuală, adevărul istoric, lustrația. Erupția consumerismului și barbaria simulacrelor tehnologice care flatează instinctele cele mai joase ale maselor și elitelor, deopotrivă - toate acestea par fenomene proaspete în decorul vieții românești. Stimulate de noua industrie mediatică autohtonă, publicul intoxicat de sentimentalism levantin, economie libidinală, balcanism decadent și euforie latino
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]