KorAP: Find »[drukola/base=barcă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...21 22 23 ...384 >

9,577 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

jur că nimeni, niciodată, nu va mai pune mîna pe mine... Niciodată! Cu pasta groasă și urît mirositoare din găleată gudronă ambarcațiunea, strecurînd-o Între Încheieturi și acoperindu-le cu trei straturi succesive, pe dinăuntru și pe dinafară, obținînd astfel o barcă hidrofugă pe cinste. Ridică apoi, de la prova la pupa, un fel de cort scund, Împletit din trestii și ramuri, care proteja perfect de soare, și sfîrși prin a Înlocui ultimele două bănci cu patul pe care Îi obligase pe Souza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
să se țină de margine, pentru că, deși nu era o Înotătoare expertă și abia dacă reușea să se mențină la suprafața apei, i-ar fi fost de ajuns să dea de două ori din mîini ca să ajungă din nou la barcă, atît de Încet Înainta aceasta. Nu-i era teamă de imensitatea mării liniștite care o Înconjura, de inimaginabila adîncime care se deschidea sub picioarele lor, nici măcar de posibila prezență a rechinilor. Singurul lucru de care-i păsa era să simtă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
lucru de care-i păsa era să simtă mîngîierea apei de-a lungul trupului, care i-ar fi Îngăduit să uite, fie și pentru numai cîteva clipe, Înspăimîntătoarea monotonie de a sta așezată, ore și zile Întregi, la prova unei bărci care nu Înaintase nici un metru În acea absurdă călătorie În care o ființă de coșmar Îi conducea dinspre nicăieri spre niciunde. Se gîndi să se Îndepărteze, să Îngăduie acelui curent suav să o Îndepărteze de ambarcațiune foarte Încet, pînă cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
În spate. Stropită cu sînge și creieri, asurzită de detunătura care-i răsunase chiar În ureche, isterizată la vederea chipului distrus de glonț și strîngîndu-se cu putere de mîna Însîngerată și sfîșiată, Carmen de Ibarra se prăbuși, Învinsă, pe fundul bărcii și Începu să plîngă cu sughițuri, căci nu mai putea Îndura. CÎt despre Iguana Oberlus, aruncă În apă leșul norvegianului, Își Încărcă iarăși arma, o puse la adăpost cu mare grijă și, Înșfăcînd vîslele care aparținuseră celor de-acum morți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
În loc de penitență, să te biciuiască și să ți-o tragă pe urmă pe la spate. Dar ea nu părea să-l asculte sau, dacă o făcuse, nu-i dădu atenție. Căutase o cîrpă și o flutura ridicată pe vîrfuri, pe marginea bărcii, Încleștată de unul dintre bețele care abia țineau În picioare cortul părăginit și aproape distrus. - Aici, aici! strigă ea cu puținele puteri care abia dacă s-ar fi auzit la cincisprezece metri distanță. Aici sîntem! Oberlus Întinse brațul, Îi smulse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
să-i ajungă aerul În plămîni. Iguana Oberlus se uita la el nepăsător. Cam patru ceasuri mai tîrziu, portughezul șopti din nou ca prin vis: - Mi-e foame... Fu ultimul lucru pe care Îl mai spuse. Puse fruntea pe marginea bărcii, rămase foarte liniștit și Încetă cu totul să mai respire. CÎnd nu mai Încăpu nici o Îndoială că era mort, Iguana Oberlus lăsă la o parte vîslele cu mare grijă, ca să nu cadă În apă, și Își scoase Încet cuțitul. Niña

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

pistol. Era detectiv și se descurca foarte bine la Moravuri. Asta era o trebușoară de mai și decembrie. Manus avea douăzeci și cinci de ani și eu optsprezece, dar am ieșit împreună. Asta-i lumea în care trăim. Odată, am mers cu barca, iar el și-a pus un costum de baie mulat și orice femeie deșteaptă ar trebui să știe că asta-nseamnă cel puțin bisexual. Prietena mea cea mai bună, Evie Cottrell, e manechin. Evie zice că oamenii frumoși n-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
mobile sexy umblătoare care să poarte rochii de seară strâmte toată după-amiaza, ispitind publicul de televiziune să cumpere Fabrica de Snack Num Num. Manus vine și stă în rândul publicului din studio și, după înregistrări, zice: — Hai să mergem cu barca. Și eu fac: — Sigur! Așa că ne-am dus cu barca și eu mi-am uitat ochelarii de soare, așa că Manus îmi cumpără o pereche de pe ponton. Noii mei ochelari de soare sunt exact la fel ca aceia Vuarnet ai lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
toată după-amiaza, ispitind publicul de televiziune să cumpere Fabrica de Snack Num Num. Manus vine și stă în rândul publicului din studio și, după înregistrări, zice: — Hai să mergem cu barca. Și eu fac: — Sigur! Așa că ne-am dus cu barca și eu mi-am uitat ochelarii de soare, așa că Manus îmi cumpără o pereche de pe ponton. Noii mei ochelari de soare sunt exact la fel ca aceia Vuarnet ai lui Manus, numai că ai mei sunt fabricați în Coreea, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
tartine ca nebuna, și Evie trebuie să se aventureze prin public și să aducă oameni care să mănânce tartinele. Oamenii ar mânca orice doar ca să apară la televizor. Apoi, când nu se mai filmează, Manus zice: — Hai să mergem cu barca. Și eu fac: — Sigur. Era așa o prostie; să nu știu eu ce se-ntâmpla, de fapt. Sari la Brandy într-un scaun pliant, chiar în fața biroului logopedei, pilindu-și unghiile cu banda aspră a unei cutii de chibrituri. Picioarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
chiar peste umărul lui Manus, micuța de mine zâmbind încontinuu ca un calorifer electric și aruncând reziduuri organice în pâlnia de plexiglas de deasupra Fabricii de Snack Num Num. Cum de-am putut fi așa toantă. Hai să mergem cu barca. Sigur. Trebuia să-mi fi dat seama că treaba asta a fost mereu între Manus și Evie. Chiar și aici, întinsă pe-un pat de hotel, la un an după ce s-a sfârșit toată povestea, strâng pumnii. Aș fi putut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
exact felul în care Manus Kelly m-ar fi întrebat dacă am avut orgasm. Nu cuvintele, ci vocea. Seth zice printre cracii lui Evie: — N-am făcut decât să mă culc cu Evie. Așa un déjà-vu. Hai să mergem cu barca. E exact aceeași voce. Seth lasă cuțitul de măcelărie să-i cadă din mână și vârful lamei rămâne înfipt în parchetul din holul lui Evie, chiar lângă bocancul lui de infanterist. Seth zice: Dacă Evie zice că eu te-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
ea. Nume diferite, dar toți oamenii ăștia au început prin a fi Manus Încercând Să Mă Omoare. Bărbați diferiți, dar cu aceeași frumusețe de polițist din cadrul departamentului Moravuri. Aceiași ochi de-un albastru electric. Nu trage - hai să mergem cu barca - e-aceeași voce. Tunsori diferite, dar întotdeauna același păr negru și des de cățelandru sexy. Seth Thomas este Manus. Manus m-a înșelat cu Evie, dar încă-l iubesc atât de tare c-o să-i strecor în mâncare o cantitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
ochi, cu machiaj pe față, mă uit la regina absolută în bătaia, apoi bătaia, apoi bătaia farurilor venind din sens opus. Ce văd când mă uit la Brandy, asta-i ce-a văzut și Manus când m-a dus cu barca. În clipa de față, uitându-mă la crâmpeie din Brandy alături de mine în mașina lui Manus, înțeleg ce iubesc la ea. Ceea ce iubesc sunt eu însumi. Brandy Alexander arată întru totul așa cum arătam eu înainte de accident. Și de ce nu? E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

Prima dată a fost o întîmplare stupidă, un soldat austriac sau neamț, nu și-a dat bine seama, era întuneric, a dat peste el din întîmplare. Se găsea într-o ascunzătoare pe malul Dunării, lîngă Măcin, așteptînd să vină o barcă de pe partea cealaltă, să-l treacă. Era întuneric de nu-ți vedeai mîna, dar era cald și simțeai în aer miros de ploaie. Bine, chiar foarte bine ar fi fost să se pornească ploaia, nimeni n-ar mai fi auzit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
studiată și învățată științific de cei care-l vînau, oamenii colonelului Nicolaj, șeful serviciului de contraspionaj al lui Mackensen. Iar Nicolaj era un om talentat, cu instinct și căuta îndeobște în locurile unde putea găsi cîte ceva. Atunci, cînd aștepta barca, plin de nerăbdare și cuprins de neliniște, întîrzierile în asemenea situații nu aduc nimic bun, nu se gîndea la talentul și instinctul lui Nicolaj, dar știa că el, Mihai Mihail, este adversarul lui direct și mai devreme sau mai tîrziu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
curentul și mai ales cît timp îi va trebui să ajungă pe malul celălalt și de acolo pînă în Valea Siretului. Nu-și putea permite mai mult de 48 de ore ca să ajungă pînă în liniile românești. De aceea întârzierea bărcii era ca un semn rău pe care îl trimitea soarta. Nu era superstițios, dar avea o deosebită preocupare față de coincidențe. Deși era foarte sigur pe sine, avînd convingerea că mai întotdeauna hotărîrea și viteza de reacție a omului decid asupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
împrejurări nici nu știi cum îți merge mintea!, și a procedat corect. A aprins felinarul pe care îl pitise în fundul văgăunii, malul era destul de înalt și săpat de apă la bază, arăta ca o streașină întinsă peste apă. Cel din barcă se va îndrepta fără frică înspre lumină, așa fusese convenită întâlnirea încă de o săptămînă la Tulcea, acolo era "imperiul" lui. A ieșit cu grijă din ascunzătoare, călcînd ușor, ca o pisică, ascultînd atent zgomotele, celelalte sunete, nu apa, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
clipe chiar o să-l strige, se încredințează cu totul în prevederea sa. Nu mai avea încotro, băut-nebăut, soldatul, neamț, austriac, bulgar, orice-o fi, tot își va da seama despre ce este vorba cînd o să-l audă pe cel din barcă ori cînd o să audă numai tîrșîitul lotcii pe fundul nisipos al Dunării, cînd va acosta. Și, în vreme de război, orice soldat, chiar și unul mai hăbăuc, unul care umblă noaptea pe malul Dunării ca să-și răcorească țeasta aprinsă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
de nevăzut, ca tot ce-l înconjoară, a mormăit ceva, "vin" ori "sînt aici", barcagiul l-a auzit și s-a liniștit. A coborît la apă și s-a spălat îndelung, simțea întrebarea celuilalt, după ce s-a așezat pe fundul bărcii. A zis: "A trebuit să omor un Hanț". Barcagiul a fluierat încetișor a admirație, "ești tare, Îngere, eu să fi fost în locul tău făceam pe mine". Atunci, prima dată cînd a omorît un om, un dușman, dar un om totuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
cu sine și nu cu celălalt, " Eu am făcut. De ce crezi că m-am spălat în Dunăre?" Barcagiul n-a înțeles nimic. A amuțit și toată traversarea s-a petrecut într-o tăcere desăvîrșită. Cînd a fost să coboare din barcă omul a sărit să-l ajute și l-a auzit șoptind "vă rog să mă iertați, Îngere, dar așa sîntem noi, proști. Să trăiți, Îngere, și să mă iertați". Apoi totul a mers strună. Așa cum atunci, pe malul Dunării, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
infiltrare între militari, să stabilească pînă unde se vîrîse Cantacuzino și de unde începea bonapartismul lor. Li se cam înfierbîntaseră mințile și se vedea de la o poștă că sînt niște ageamii. Dacă era ceva serios nu s-ar fi dat în bărci în văzul lumii. Un complot... Se surprinse pronunțînd acest cuvînt ce nu fusese pomenit în raportul lui Bîlbîie. Un complot... Să meargă chiar atît de departe, încît să se constituie într-un complot? Un complot militar? Ar fi absolut o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
care-i izbutiseră, un "hi, hi" ascuțit, neașteptat pentru trupul mare și greoi. "N-o să-ți răspund directore, de ce să-ți răspund, doar sîntem între oameni de pricepere. Eu fac politică, dumneata slujești politica, pînă la urmă sîntem în aceeași barcă în care întotdeauna vei trage la rame, iar eu voi număra. De ce să ne hărățim, să facem valuri și să intre apa în lotcă? Bănuiesc, după cît îmi dau seama, că n-ai stat degeaba, ai reușit să te strecori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283

lui Dumnezeu, căci aceea fusese cu siguranță lumina senină a cerului ori poate mântuirea lui; dar dacă o fi tot vis? Străluminarea de care‑și ferea ochii până n‑avea să iasă cu totul din grotă, legănat ca‑ntr‑o barcă pe umerii robuști ai purtătorilor săi, care Îl va inunda ca o apă, Îi va scălda sufletul În limpezimea albastră, văluroasă, ca În apa botezului, până la gât, amețindu‑l cu o blândă desfătare care venea din trecutele trăiri ale sufletului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205

căuta atât de departe de sat? — Probabil că era o iscoada, spuse Tapú. În cazul ăsta, ar trebui să aibă o canoe ascunsă pe undeva, remarcă prietenul său. O fi scăpat cu ajutorul ei. — Când? În timpul zilei n-a traversat nici o barcă laguna, stii bine. Gărzile n-au văzut pe nimeni. Și, în ciuda puterii lui neobișnuite, cu piciorul rupt i-ar trebui ore întregi ca să iasă din râpă aia. Încă e pe insulă, adaugă. Bag mâna-n foc pentru asta. O rază

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]