1,019 matches
-
fraude interpretative i s-a adăugat, observă exegetul, și o rescriere discretă a unor producții mai vechi, cînd ele au fost introduse în culegerile de după "eliberare". A fost un tîrg reciproc avantajos. Pentru Beniuc, pentru că se putea înfățișa drept un bard comunist, într-o perioadă în care versificația comunistă lipsea cu desăvîrșire ori - în cel mai bun caz - constituia apanajul unor submediocri, putînd cere "răsplata jertfei patriotice". Pentru regimul comunsit, deoarece își putea anexa un autor de un real talent, care
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
versurile: "În zadar se zbate și asudă/ Fruntea voastră galbenă ca ceara", cu subînțelesul unui protest liric la condamnarea lui Corneliu-Zelea Codreanu. Iar dacă dăm crezare unei "note-sinteză" a Securității, în "cazul Mihai Beniuc", datînd din 22 iunie 1985, trecutul bardului ar fi fost pătat de erori ce nu i-ar fi fost trecute cu vederea decît unui adulator al regimului cu merite de excepție: "Despre susnumitul se cunoaște că a activat în rîndurile tineretului național-țărănist din Cluj, iar în timpul celui
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
o poezie în care livrescul, apropiat de paradigma modernistă, câteodată chiar de sorginte suprarealistă, se combină cu radiografii fruste ale îndoielilor existențiale. Pe fondul unor sonorități aparte, care însoțesc o vizualizare antropomorfică a naturii („Brazii din cer au aripi de barzi”), poeta meditează la menirea cărților, la miturile esențiale: „Să te înconjuri de sunetele cărților / cum altădată celții migrau în stejari” (Audiție). În muzeul de la Mircești, unde amintirea poetului Vasile Alecsandri reverberează în versuri și lumină - un volum din 1997 se
SPATARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289810_a_291139]
-
deosebit de important în paginile revistei, au adus în atenția cititorilor nume de prim rang, de la cele ale scriitorilor antici până la moderni, parnasieni și simboliști, ori la reprezentanți ai literaturilor nordice și orientale. Spre pildă, în 1909 Ioan Borcia tălmăcea Blestemul bardului de Ludwig Uhland, Horia Petra-Popescu (sub pseudonimul Radu Paltin) dădea o versiune la Corbul de Edgar Allan Poe, iar Nicolae Budurescu transpunea Serenadă de Paul Verlaine. Alți colaboratori: Ion Agârbiceanu, Sextil Pușcariu, Vasile Savel, D. N. Ciotori, Al. G. Doinaru
SAMANATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
de V. Demetrius. În schimb, se traduce masiv din lirica germană: Schiller (Scufundătorul), Goethe, Heine, Lenau, în transpunerea lui Barbu Nemțeanu, fără a fi uitată Carmen Sylva (tălmăciri de Elena Poenaru). Din versurile lui St. O. Iosif este reluat Blestemul bardului (prelucrare după Uhland), lui Ilarie Chendi i se retipărește articolul Despre traducătorii români ai lui Heine, în alte numere fiind introduse articole, nesemnate, despre Faust de Goethe, despre poezia austriacă, despre Heinrich von Kleist, Friedrich Hebbel, Theodor Fontane, Franz Grillparzer
SAPTAMANA ILUSTRATA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289479_a_290808]
-
Ioana Fălcoianu, București, 2000. Culegeri: Lieder aus dem Dimbovitzathal, tr. Carmen Sylva, Bonn, 1889; ed. (Canti della valle del Dimbovitza), tr. Anna Millani Vallemani, Cità di Castello, 1891; ed. (Le Rhapsode de la Dimbovitza), București, 1892; ed. Paris, 1899; ed. (The Bard of the Dimbovitza), tr. Carmen Sylva și Alma Strettell, pref. Carmen Sylva, Londra, 1892; Chants du Cobzar, Paris, 1905; Songs of the Valiant Voivode and Other Strange Folk-lore, Londra-New York, 1905; Nuits d’Orient. Folk-lore roumain, Paris, 1907. Traduceri: Carmen
VACARESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
simțurilor chiar și atunci când prin fața ei trece un carnaval de imagini agonizante. Roza este „floare de geniu” a poetului și, hrănită cu suflarea morților, ea dă o beție extatică albă. Z. prelungește cu o remarcabilă abilitate tehnică imaginea și prestigiul bardului care întreține cu aspră loialitate lumina în candela suferinței erotice. În Orfeon (1980) apar clasicitățile, Hera și Zeus, Venera și Amor, simbolurile trag spre zonele sacrului, în câmpul de semne se ivesc hierofaniile, retorica se complică. Poemul titular este conceput
ZILIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290737_a_292066]
-
are nevoie, bunăoară pentru prezentarea cât mai adecvată în maghiară a poeziei lui V. Alecsandri, de ani buni de pregătire: scoate în 1958 o culegere de versuri alese și abia în 1975 o selecție din cele mai frumoase poezii ale bardului de la Mircești. Traduceri: Mai román költők [Poeți români de azi], Budapesta, 1940; Zaharia Stancu, Mezítláb [Desculț], București, 1949, A főld viragai [Florile pământului], București, 1958, A piros fa [Pomul roșu], București, 1973; Nina Cassian, Deli Nika [Nică fără frică], București
SZEMLÉR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290029_a_291358]
-
individul de masă a consimțit vinovat și s-a supus. Cu toții am participat formal la mascaradele ce au însoțit cultul personalității conducătorului iubit. Unii chiar au intrat în jocul magic al mistificării, simptomatic pentru comportamentul lor: fecioare exaltate, trubaduri pletoși, barzi cu chitară, vrăjiți irecuperabil de urgența exprimării de sine. În acest fel, ordinea lucrurilor ce se petreceau în spațiul public, o ficțiune secretată de ierarhi, avea o existență paralelă celei în care oamenii își trăiau cotidienitatea. Conștientizarea acută a acestui
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
natura, cu istoria, ca însemne ale dăinuirii: „Lângă morminte stau - de-un ceas? De-o zi? - / Oh, mut eu stau acolo ca pământul / Pe dealuri iarba vălure-se lin / Și zăvorât în mine stă cuvântul” (Lângă morminte). Structural, R. este un bard, un cântăreț, avându-și ascendența nu în Lucian Blaga, ci în Octavian Goga și în Aron Cotruș, iar pe linia St. O. Iosif-Panait Cerna vădește filiații eminesciene: „Cade frunza, cade frunza / Și, noian s-așază-n vale - / Este jalea? Este jalea: Codrului
RACHIŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289080_a_290409]
-
București, 1825; Plângerea și tânguirea Valahiei asupra nemulțemirii streinilor ce au derăpănat-o, Buda, 1825; Poezii, București, 1837; Scrieri, îngr. și pref. Rodica Rotaru, București, 1972. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. XIX, I, 40-44, 80-86; G. Zagoriț, Poetul Barbu Paris Mumuleanu, bard al anului 1821, „Gazeta cărților”, 1921, 2; Densusianu, Lit. rom., II, 75-87; Călinescu, Ist. lit. (1941), 118-122, Ist. lit. (1982), 117-120; Popovici, Romant. rom., 110-126; N. A. Ursu, Paternitatea poemei „Plângerea și tânguirea Valahiei” și unele versuri necunoscute ale lui Barbu
MUMULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]
-
restul poeziei lui Mureșanu, ce însemna totuși un pas în progresul poeziei ardelene profetice” (G. Călinescu). Poetul se închipuie un tribun care vorbește în numele neamului oprimat, invocând vitejia străbună și vestind profetic, în cadențe ample, momentul decisiv al „deșteptării”. Imaginea bardului exponent al unui întreg popor, atitudinea gravă, tonul sumbru și răspicat, cu rezonanțe biblice, inaugurate acum în poezia ardeleană, se vor regăsi, amplificate, la G. Coșbuc, la Octavian Goga și mai târziu la Aron Cotruș și Mihai Beniuc. Unele accente
MURESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288311_a_289640]
-
în palatul de la Arnăut-Chioi. Aici un frate al mamei, Paul Musurus, poet parnasian, discipol al lui Leconte de Lisle și al lui Théophile Gautier, dar și mare admirator al lui Victor Hugo, îi imprimă cultul, nestins întreaga viață, pentru bătrânul bard vizionar, incitându-i pasiunea pentru poezie și cu lecturi din Corneille, Racine, Musset, Goethe, Shakespeare, care îi vor modela decisiv personalitatea, desăvârșită mai tarziu prin descoperirea lui Nietzsche și Wagner. Dintre lecturile copilăriei și adolescenței, cu amprenta în cele ce
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
și baba, Florile Bosforului, Conrad de D. Bolintineanu, în Cântarea României, în Românii supt Mihai-Voievod Viteazul de Bălcescu. Priveliști din natură nu lipsesc din aproape nici o poezie a lui Alecsandri, și nici din scrierile sale în proză. La deplina maturitate, „bardul de la Mircești” încununează nu doar propria sa operă, ci întreaga poezie românească a naturii cu ciclul Pasteluri. Proza și dramaturgia din perioada pașoptistă - 22 din cele 30 de „scrisori” cuprinse în Negru pe alb de C. Negruzzi, majoritatea scrierilor în
PASOPTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288709_a_290038]
-
se vrea ba poet naturalist, ba socialist, și își face arme din versul dur, aspru, din cuvântul hulit, din asonanța ostentativă. Rămâne totuși îndatorat unei pleiade de poeți, de la Cezar Bolliac la Mihai Eminescu. Lirica lui e dominată de figura bardului răzvrătit, ateu, iconoclast, dezgustat de ipocrizia și ticăloșia lumii. Versuri energice, incendiare sunt dublate de cadențe estompate, sentimentale, trimițând la umanitarismul lui François Coppée. Roman autobiografic, Dinu Milian deapănă amintiri legate de familie, școală, universitate. În carte intră, ori brut
MILLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288143_a_289472]
-
din Statele Unite au inspirat câteva instituții europene, în general marginale (ca European College of Liberal Arts, Berlin), uneori pur și simplu dependente vital de finanțare americană (cum e Colegiul Smolnâi de la Sankt Petersburg, finanțat de Fundația Soros și patronat de Bard College - la rândul său puternic subvenționat de George Soros, deși funcționează în apropiere de New York). Discuția despre un curriculum de bază (core curriculum) e fascinantă. În Europa, un echivalent relativ este facultatea de studium fundamentale, un „trunchi comun” de discipline
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
voie bună, un paradis campestru: «Râde soarele pe cer, Păpușoii-s zdraveni. Râd doi ochi de brigadier Peste câmp și oameniă» Tot atât de fals apare gospodăria colectivă În Cântecul tractoristului, unde „oacheșa fată” care conduce tractorul pare o nouă Rodica a bardului de la Mircești În ceea ce are el mai „veșnic tânăr și ferice”. Este neîndoios că asemenea poezii nu vor produce niciodată efectul dorit În mijlocul țărănimii muncitoare, care nu urăște nimic mai mult decât vorbele „mari” și gratuite. (Ă). S-a văzut
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și citat: a) În cadrul textului; b) separat de text. Citatul din cadrul textului, integrat fluxului „narativ”, se evidențiază doar cu ajutorul ghilimelelor: Constantin Noica l-a numit pe Eminescu „poetul marilor tristeți”, o formulă care depășește metaforele banalizate deja („Luceafărul poeziei românești”, „bardul de la Ipotești” etc.). Citatul din cadrul textului se culege, după cum se vede și În exemplul dat, cu aceeași literă ca și textul de bază. O veche recomandare preciza: Citatele din cadrul textului se culeg cu literă de evidențiere: aldine, dacă sunt scurte
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
poetului („poezie tinerească, bătăioasă și simpatic-obraznică”) defineau exact ludicul familiar în care Whitman (Song of Myself) se amesteca printre Prufrock-ul lui T. S. Eliot, mirosuri de cauciuc ars, puștisme caligrafiate à la Apollinaire, dezabuzare postuniversitară („și ai să ajungi vreun bard județean/ povestind despre curajul tău/ din tinerețe// și faci câte o vizită iubitei/ acea târfă numită singurătate”) și plictis revoltat puberal: „o țigară fumegând pe caldarâm/ chipul meu răsfrânt/ de vitrine”; „să bați la mașină/ cuvântul curaj/ pe masă să
BUCUR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285901_a_287230]
-
limbaj poetic. De aceea poate părea surprinzătoare prospețimea inspirației din poemele închinate naturii. Aici răzbate, pentru prima oară, interesul pentru mitologia dacă. Înstrunându-și lira pentru a cânta „iobagul ș-a lui lanțuri de aramă” (după caracterizarea eminesciană din Epigonii), bardul se lasă tot mai incitat de tematica națională, slujind, cu multă energie combativă, cauza Unirii. Influențat în versificație de ritmul poeziei populare, dar mai ales de metrica poeziei franceze, nu e, însă, lipsit de inventivitate, el contribuind la îmbogățirea formelor
BOLLIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
ardelenesc. Unele poeme ( Când zarea) prefigurează o altă fațetă a poeziei sale, desfășurată, odată cu revenirea autorului în circuitul editorial, după un sfert de veac de tăcere, prin volumul De n-ar veni noaptea... (1969). Poetul se fixează în ipostaza unui „bard ostenit”, elegiac, meditativ și melancolic. Versurile păstrează solemnitatea dicțiunii, însă într-un registru preponderent confesiv, interiorizat, uneori cu inflexiuni psalmice, atitudinea dominantă fiind aceea, productivă liric, de resemnare senină, ca în poemul Din când în când: „Din când în când
BUCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
greșit folosite și de diminutive. Cartea include și câteva poezii populare. A publicat versuri în „Curierul român”, cele mai multe de dragoste, superioare primelor încercări, dar scrise pe un ton minor, prea îndatorat lui Eminescu. A tradus din Petöfi (Nebunul), J. Eötvös (Bard și rege) și din Hugo (Cânturile mele). Încă din 1864, B. începuse să culeagă poezii populare și a continuat această activitate, sistematic, în vara anului 1869, când, în calitate de membru al Societății „Orientul”, a primit însărcinarea de a culege, împreună cu Miron
BADESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285535_a_286864]
-
tărie, suflet românesc, Vis de vitejie, fală și mândrie, Dulce Românie, asta ți-o doresc! {EminescuOpI 17} LA HELIADE De mi-ar permite-Apolon s-aleg dintre cunune, Ghirlanda n-aș alege-o de flori plăpânde, june, Ci falnica cunună a bardului bătrân; Eu n-aș alege lira vibrîndă de iubire, Ci ceea care falnic îmi cântă de mărire, Cu focul albei Veste aprinde al meu sân. Ghirlanda, ce se-nsoară cu silfele ușoare, Pe fruntea inspirată, pe fruntea-nspirătoare De bucle-ncungiurată, blondine
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Să-mi dedic a mele versuri la cucoane, bunăoară, Și desgustul meu din suflet să-l împac prin a mea minte. Dragul meu, cărarea asta s-a bătut de mai nainte; Noi avem în veacul nostru acel soiu ciudat de barzi, Care-ncearcă prin poeme să devie cumularzi, Închinând ale lor versuri la puternici, la cucoane, Sunt cântați în cafenele și fac sgomot în saloane; Iar cărările vieții fiind grele și înguste, Ei încearcă să le treacă prin protecție de fuste
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
te-aș face să-ți înghiți vorbele. Gundikar a fost un conducător măreț: i-a înfrânt în mai multe rânduri pe huni și le-a ținut piept multă vreme romanilor, iar faptele sale vor fi, cu siguranță, întotdeauna amintite de barzi. El dorea libertatea și mărirea poporului său, dar n-a avut noroc, asta-i tot. Să caute alianța cu romanii ar fi fost un lucru inutil, fiindcă ei nu ar fi fost în stare să ne apere de huni, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]