1,269 matches
-
așteptarea nopții... M-am strecurat într-un bar aflat vizavi și mi-am întors scaunul în așa fel încât să pot vedea uitata copertină. — Dă-mi... cum le zice? am cerut eu. Vin alb și sifon. — Ești sigur? mă întrebă barmanul. Era un irlandez mare, osos, cu un halat alb și curat, ca un măcelar la începutul săptămânii, gata să-și înceapă săptămâna însângerată. În mâna lui, în mâna lui de măcelar, se clătina o halbă cu scotch. — Sigur că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
într-o formă de zile mari în ciuda burdihanelor pline cu bere, a celulitei care ne căptușea trupurile, a sudorii care ne năclăia părul și a transpirației vâscoase. La chioșcul de cărămidă se găseau de vânzare ziare de pe Fleet Street. Engleza barmanilor era firavă, dar la obiect: toți știau să spună nu e gheață. Și iată-ne pe toți mergând acasă. Fete în tricouri largi și blugi retezați, sau uite altele îmbrăcate într-o parodie de costum indigen superfeminin, alcătuit din volane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
el pe un ton flatant. Dorești ceva de băut? — Da, te rog. Doar nu m-am luptat cu ușile alea de la intrare ca să refuz de cealaltă parte a lor un cocteil. M-am așezat pe un scaun și am spus barmanului: Un White Lady, te rog. Ochii mei i-au întâlnit pe ai lui Sebastian în oglinda din spatele barului. Așa ar trebui să fie întâlnirile, m-am gândit; de ce nu mă întâlnesc mereu cu bărbați bine în baruri unde se servesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de turism pe acolo). Restaurant fusese și mai înainte acolo, căci după ce mutaseră C.E.C.-ul (mă turnase careva că voiam să-l jefuiesc?) doar au încropit un băruleț la intrare, cu o tejghea arcuită, cu scaune înalte și cu un barman tuciuriu, care purta o pălărie din rafie, țuguiată, cu o bentiță verde și cu fel de fel de etichete și timbre lipite de jur-împrejur. Barmanul nu era cubanez, era dom’ Costiță, de la „Cireșica“, detașat aici în interes de serviciu. Poposeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
încropit un băruleț la intrare, cu o tejghea arcuită, cu scaune înalte și cu un barman tuciuriu, care purta o pălărie din rafie, țuguiată, cu o bentiță verde și cu fel de fel de etichete și timbre lipite de jur-împrejur. Barmanul nu era cubanez, era dom’ Costiță, de la „Cireșica“, detașat aici în interes de serviciu. Poposeam la „Havana“ pe calea spre casă, seara. Era prima haltă pe drumul spre stația tramvaiului, din capătul Căii, pe cheiul gârlei, în dreptul blocului unde Ester
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pardon și mii de scuze, că-i de bonsuar și mă retrag. Da’ io nu consum romane. Și cum se face atunci de cauți și scrii taman lângă mine, că i-am spus lu’ conu’ Jak (făcu cu ochiul spre barman) să țină de ocupat scaunu’, dacă se cocoțează altul decât ăla pe care îl știe el. Vrei să zici că nu te cunoaște? Sau te-au pus cumva pe liber și nu a aflat încă lumea? Amuzată de gând, prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dulceață, magiun sau marmeladă de-aia de-a lor. Să te mai sărute după aia careva, nu dai totu’ afară imediat? Abrupt și fără preaviz? Își trase scaunul lângă mine. Luase paharul și-l studia în lumina becului gălbui din spatele barmanului. Era și o oglindă acolo, printre sticlele colorate. Îi priveam chipul reflectat în apele oglinzii. Mă chinuiam s-o aduc de undeva, dintr-o fantă de timp. Și am prins-o, în pâlpâirea becului, răsfrântă în alte și alte ape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
niciodată cum Îl cheamă și cred că nici el nu știa pe cine omorîse. Ca toate războaiele, personale sau la scară mare, și acela era un joc de marionete. Doi oameni au Încărcat trupurile agenților morți și i-au sugerat barmanului să uite de cele Întîmplate, sau avea să Întîmpine probleme serioase. Să nu subestimezi niciodată talentul de a uita pe care Îl deșteaptă războaiele, Daniel. Cadavrul lui Miquel a fost abandonat pe o străduță din Raval, douăsprezece ore mai tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și cele ale colegilor mei, nu părea să se odihnească niciodată. În ultimele trei seri ieșisem În oraș, participând la evenimente organizate de firmă, urmând-o pe Kelly În timp ce ea se ocupa de toate, de la consultări cu clienții la concedierea barmanilor mocăiți, primirea VIP-urilor și obținerea de permise pentru presă. Orele astea erau și mai groaznice decât la bancă - o zi Întreagă la birou, urmată de o noapte Întreagă În oraș - dar biroul era plin de oameni tineri și frumoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ușor să fac chestia asta față În față din moment ce eram, ăă, chiar vizavi, Înțelegi? Era liniștitor că nici el nu se descurca mult mai bine. Da, categoric, e foarte logic. Ai zis că vii de la cursuri? Faci un curs de barman? Și eu am vrut să fac asta! Băteam câmpii total În momentul acela, dar nu mă puteam abține. Mi se pare un lucru foarte util, fie că lucrezi sau nu Într-un bar. Nu știu. Ar fi drăguț să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
chestii de-astea. Știi? Zâmbi pentru prima oară, o strălucire de câțiva megawați dintr-o ureche Într-alta și m-am gândit că s-ar putea ca viața mea să se sfârșească dacă se va opri. Nu, nu e de barmani, ci de patiseri, a spus el. Nu era prea logic ca paznicul să fie interesat de patiserie, dar mi s-a părut drăguț că avea și alte interese. Până la urmă, În afară de exaltarea nocturnă a egoului produsă de respingerea oamenilor exclusiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
deasupra ceștii și a Înnebunit - i-a plăcut foarte mult. M-a convins să mă Înscriu la școala hotelului de acolo. Mi-a făcut rost de câteva burse și În tot timpul ăsta am lucrat - picolo, chelner, manager de noapte, barman, tot ce vrei -, iar când am absolvit mi-a făcut trampa pentru un an de ucenicie la un restaurant franțuzesc, menționat În Michelin. Totul i se datorează lui. Eram vag conștientă că gura mea atârna destul de neatrăgător, deschisă, din cauza șocului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
repede. Probabil că Încă mai arătam derutată, pentru că el se mulțumi să râdă. —Ei, În mod evident, primul și cel mai important motiv e plata. Chiar poți să-ți câștigi traiul decent dacă aduni câteva slujbe de pază și de barman și am câteva chestii din astea În prezent. Mă Împiedică să ies În oraș seara și să cheltuiesc, așa că suport. Toată lumea spune că nimic nu se compară cu deschiderea unui restaurant În orașul ăsta. Mi s-a spus că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ceva la care nu mă gândisem Încă, dar am Încercat să-mi aduc aminte de la ședințele trecute și să Încropesc un răspuns semirezonabil. Păi, o să asigur fără Îndoială câțiva sponsori, așa că probabil o să ne ocupăm de alcool, dar o să folosim barmanii voștri. Presupun că vom folosi și... ăă... —Protecția? mă ajută el, simțind cumva că ezitam să folosesc cuvântul „paznici“. — Da, exact, deși va trebui să verific asta. —Mie Îmi convine. Deocamdată, doar Lot 61 e liber În seara aia, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Kelly se Învioră și mai mult. Câte sunt și cine sunt? Întrebă ea, cu eficiența unui sergent de armată. —Păi, am invitat toate supermanechinele, ca de obicei și În plus am mers pe mâna firmei ăleia noi... cum se numește? „Barmani frumoși“. Angajează actori și manechine ca să servească la bar și la mese. Am văzut câțiva la un eveniment Calvin Klein de acum două săptămâni și am rezervat o armată Întreagă, cerând să aibă toți părul lung și să fie Îmbrăcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Da, e perfect logic. Nu cred că stă În centru 1, am spus, Încercând să-mi amintesc dacă știam unde locuiește Sammy. Se holbă la mine cu dispreț. —Bette, știi Downtown Boys. E compania care ne oferă tipi superbi ca barmani, agenți de pază sau chelneri la petrecerile particulare și evenimente. Tu ai comandat toți băieții ăia frumoși care au lucrat la petrecerea BlackBerry, da? Ei bine, Downtown e mult mai exclusivistă. Și e un secret cunoscut că satisfac clienților lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
despre care aflasem că este foarte, foarte, foarte tipică pentru Sammy - ei bine, suna pur și simplu ciudat. Nu sunt sigură că am Înțeles. Chestia asta are legătură cu vreo agenție din aia care angajează toți tipii sexy ca să fie barmani și chestii de-astea? Râse zgomotos. — Nu, n-am mers niciodată pe drumul ăsta, dar apreciez că tu consideri că aș Îndeplini criteriile lor În materie de farmec. — Atunci chiar că nu Înțeleg. De multe ori oamenii ne cunosc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
că tu consideri că aș Îndeplini criteriile lor În materie de farmec. — Atunci chiar că nu Înțeleg. De multe ori oamenii ne cunosc la Bungalow și apoi ne angajează pentru petrecerile lor particulare, chestii din astea. Vara trecută lucram ca barman acolo și Isabelle venea foarte des. Cred că a Început să-i placă de mine. La Început, mă plătea cu câteva mii pe noapte ca să mă ocup de bar la cinele ei sau să-i primesc invitații la galele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
asigure că au acces la cei pe care vrem noi să-i cunoască. — Am avut ieri o ultimă Întâlnire cu compania de producție cu care lucrăm și sunt mulțumită de cum merge partea asta, interveni Elisa. Planurile lor pentru amplasarea barului, barmani, lumini, decorațiunile și cateringul par să respecte instrucțiunile noastre și preferințele clientului. Kelly Își Împinse salata pe farfurie și apoi se răzgândi, alegând În schimb o gură de chardonnay. —Bine, e În regulă, murmură ea. Dar să ne Întoarcem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
metodă de a convinge fetele să rămână undeva până târziu e să le dai șampanie. E doar doișpe treizeci. Ce-o să ne facem? Țipam pe deasupra melodiei moartea-decibelilor a lui Ashlee Simpson. —Știu, Bette, mă ocup de asta. Am trimis câțiva barmani În oraș să cumpere câte lăzi găsesc, dar n-o să fie ușor la ora asta târzie. Pot să cumpere câteva sticle de la magazinele de băutură, dar nu știu unde pot găsi cantități en gros În momentul ăsta, spuse Leo. —Bette, vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mirosea a carne prăjită în baie de ulei. Când Danny se apropie de bar, stomacul îi începu să chiorăie și își dădu seama că nu mai mâncase de douăzeci și patru de ore. Cu toată efectele de lumini halucinante, văzu clar că barmanul ghicise că era polițist. Îi arătă fotografiile. — Îl cunoști pe bărbatul ăsta? Barmanul luă pozele, le examină sub lumina casei de marcat și i le dădu înapoi. — E Marty. Cântă la trombon cu Sultanii. Vine ’nainte de primu’ spectacol, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
bar, stomacul îi începu să chiorăie și își dădu seama că nu mai mâncase de douăzeci și patru de ore. Cu toată efectele de lumini halucinante, văzu clar că barmanul ghicise că era polițist. Îi arătă fotografiile. — Îl cunoști pe bărbatul ăsta? Barmanul luă pozele, le examină sub lumina casei de marcat și i le dădu înapoi. — E Marty. Cântă la trombon cu Sultanii. Vine ’nainte de primu’ spectacol, să mănânce, dacă vreți să vorbiți cu el. — Când l-ai văzut ultima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
marcat și i le dădu înapoi. — E Marty. Cântă la trombon cu Sultanii. Vine ’nainte de primu’ spectacol, să mănânce, dacă vreți să vorbiți cu el. — Când l-ai văzut ultima oară? — Noap’ trecută. — La ultimul spectacol al orchestrei? Gura barmanului desena un zâmbet strâns. Danny înțelese că „orchestră” era un termen de ageamiu. — Ți-am pus o întrebare. Tipul șterse barul cu o cârpă. — Nu cred. La miezu’ nopții mi-amintesc că era. Sultanii au mai cântat vreo două noap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
șterse barul cu o cârpă. — Nu cred. La miezu’ nopții mi-amintesc că era. Sultanii au mai cântat vreo două noap’ trecută, ca de Anu’ Nou. Danny remarcă un raft cu sticle de whiskey fără etichete. — Cheamă-l pe manager. Barmanul apăsă un buton de lângă casa de marcaj. Danny se așeză pe unul din scaunele înalte de la bar și se roti cu fața spre scenă. Un grup de negri își deschideau cutiile instrumentelor, scoțând saxofoane, trompete și cinele. Un mulatru gras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
spre interior. Barul e în colțul opus, spre stânga, are formă de sicriu și e decorat cu mascota somnambulă a clubului. Danny se postă acolo, urcându-se pe scaunul înalt și făcându-i semn cu degetul albului care ștergea pahare. Barmanul îi puse un șervețel în față. Danny strigă peste zgomotul asurzitor: — Un whiskey dublu! Apăru un pahar. Danny îl dădu peste cap. Barmanul îl umplu din nou. Danny bău și simți cum nervii încordați i se încălzeau. Numărul muzical se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]