871 matches
-
și scoate o chestie imensă tricotată, portocalie. Așa că azi-noapte ți-am făcut asta. E evident că așteaptă o reacție din partea mea. E o basma. CÎteva clipe, nu mă pot mișca. O basma croșetată. — Katie, reușesc să rostesc cu greu, Întorcînd basmaua pe toate fețele. Nu trebuia... Am vrut eu ! În chip de mulțumire. Mă privește extrem de sincer. Mai ales că ai pierdut cingătoarea aia pe care ți-o făcusem de Crăciun. A ! zic, cu o Împunsătură de vinovăție. Ăă, da. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
extrem de Încîntată să te ajut În carieră, Ems. Trebuia să-mi fi spus ! Sună-mă la birou și am să fac tot ce pot... Mă uit la ea, plină de ură. Nu-mi vine să cred că vrea să iasă basma curată din povestea asta. E cea mai nesimțită vacă cu două fețe pe care am văzut-o În viața mea. — Nu a fost nici o neînțelegere la mijloc, Kerry, spun cît pot de calmă. Știm foarte bine amîndouă ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
trece strada, dă rondul pe la coloane și se îndreaptă spre gura de metrou. Oamenii care mănâncă la tejgheaua din locanta cu firmă verde, chiar și cei care umblă ca el pe strada umedă, chiar și femeia care vinde eșarfe și basmale, toți par fericiți și astronomul, deși n-ar recunoaște-o niciodată, îl invidiază acut pe fiecare din ei. 3 februarie Domnișoara Mihaela Carbon este o femeie modernă, abonată la Elle, Cosmopolitan și Financial Times. Totuși din când în când mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și puțin a lipsit să nu i se decerneze un premiu Pulitzer. CAPITOLUL OPT AUF WIEDERSEHEN... Nu m-au spânzurat. Am comis crima de înaltă trădare, crime împotriva umanității și crime împotriva propriei mele conștiințe și până acum am scăpat basma curată. Am scăpat basma curată fiindcă în tot timpul războiului am fost agent american. Emisiunile mele scoteau din Germania informații cifrate. Cifrul era o chestiune de manierisme, pauze, accentuări, tuse, pretinse poticneli în anumite fraze cheie. Persoane pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
să nu i se decerneze un premiu Pulitzer. CAPITOLUL OPT AUF WIEDERSEHEN... Nu m-au spânzurat. Am comis crima de înaltă trădare, crime împotriva umanității și crime împotriva propriei mele conștiințe și până acum am scăpat basma curată. Am scăpat basma curată fiindcă în tot timpul războiului am fost agent american. Emisiunile mele scoteau din Germania informații cifrate. Cifrul era o chestiune de manierisme, pauze, accentuări, tuse, pretinse poticneli în anumite fraze cheie. Persoane pe care nu le vedeam niciodată îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
un fotoliu mare lângă o fereastră. Priveliștea din fața ei nu era cea cu ruinele Berlinului, ci livada îngrădită de ziduri, dantelăria de zăpadă făcută de vârfurile pomilor. În casă nu aveau căldură deloc. Resi era înfofolită într-un palton, o basma și ciorapi groși de lână. Lângă ea se afla un geamantănaș. Când șirul de furgoane de afară avea să fie gata, ea va fi gata să se urce într-unul din ele. Își scosese mănușile, le așezase frumos pe brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
la el la iatac. A dormit o vreme la alde Soporan. Adică nu le aducea el, le tocmea milițianul. Veneau alea, de ce să nu vină. Mai de frică, mai de curiozitate, mai de plăcere. La unele cică le dădea și basmale, din alea de cașmir. Era una, Sița, veterinara, care până la urmă l-a luat la ea să... Cum se zice p’aici să-i facă manejul complet. Satul știa, da’ tăcea, că era o frică... Tremura și frunza dudului! Câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mama unui infractor. Din ziua morții soțului ei, Întâmplare În fața căreia reacția ei emoțională era insondabilă, până și pentru fiul ei, poate chiar până și pentru ea Însăși - se Îmbrăcase fără excepție În negru: rochie, pantofi, șosete, chiar și o basma pentru momentele când ieșea din casă. Deși devenea tot mai voinică pe an ce trecea, fața Îi era tot mai ridată de suferința provocată de viața fiului ei, negrul rămânea neschimbat: avea să-l poarte până În mormânt, poate și dincolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
a reușit să le ia tablourile. — Poate că ei au luat bijuteriile, sugeră Vianello. — Posibil. Dar e mai probabil că Ruffolo e purtătorul de cuvânt pentru toti trei. Nu are nici o logică, nu-i așa? Întrebă Vianello. Adică, au scăpat basma curată, bijuteriile și tablourile sunt la ei. Ce avantaj au dacă renunță pur și simplu, dacă dau totul Înapoi? — Poate că tablourile sunt prea greu de vândut. — Fiți serios, domnule. Cunoașteți piața la fel de bine ca mine. Dacă ești destul de perseverent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
avea să fie decisă, urma să fie uriașă. Așa cum urma să fie și sentimentul ei de eșec profesional. În ciuda eforturilor pe care le depusese. Până atunci, Alice nu mai pierduse nici un proces. Niciodată. Și, desigur, Amanda Hardwick avea să scape basma curată, fără nici o pată sau responsabilitate. Avea să continue să navigheze ca un petrolier avariat, lăsându-i pe alții să-i curețe mizeriile. Sună groaznic, i-a declarat Jake pe șleau. —Așa e, a răspuns Alice jucându-se întristată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Căminului de nefamiliști de pe stânga, mirosurile fermentate din luleaua strigoiului umplând până la refuz interiorul taximetrului, îl răzbiră. Încheieturile i se înmuiară ca apa. O fiertură de febră și amețeală îi fu slobozită în față. Taximetrul i se scurse, ca o basma, printre coastele grătarului gurii de scurgere. Mașina îi circulă, i se păru, două ore, ca un mormoloc, pe pragurile prăpăstioase ale rețelei de canalizare. Când țâșniră, din nou, la suprafață, printr-o a doua mască de canal, din fontă, plasată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
smulse pică peste mesele umede și părăsite. Nu mai rămăseseră decât câțiva clienți care beau grăbiți. Slugile hangiului strângeau ulcelele golite și resturile din farfurii. - Și-acum, hai în petrecere! rosti mulțumit Bozoncea. Cocîrță îi dădu banii legați într-o basma muierească. - Na, Stăpîne! Asta am luat, asta ți-am dat! Fă-i tu în parte... Starostele vîrî legătura în nădragi și rîse: - O scoatem noi la capăt până-n primăvară? Ce zici, Gheorghe, că ești mai bătrîn? - Ce să zic? Numai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lor, plîngînd: - Veniți, că s-a prăpădit bătrînul! le-a spus. I se uscaseră ochii de plâns. Morfolea numai din gura ei știrbă și se văita. S-a pus și Lina pe un vaiet. A venit Aglaia, le-a tăiat basmale de doliu, Stere a închis prăvălia, s-au dus acasă, -lau văzut întins pe masă între două sfeșnice, luminat de flacăra luminărilor. I-au pupat mâna țeapănă. - Te duseși, tată-socrule! a rostit negustorul trist. Se adunaseră iar rudele: finul Tache
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în curtea abatorului, să taie vitele în reprize. Și avea un cap greu, să nu-l mai ții pe umeri. În casă, frig, nu găsea lampa. A plecat nespălat, înjurînd. Avea de mers vreme de un ceas. Cerul, ca o basma, și o lună spulberată, numai vălătuci. Și-n mintea lui canonită, o dată s-a făcut lumină și n-a mai simțit frigul... Se făcea că era după învierea a doua a lui Cristos, care sculase săracii din pământ și mergea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de mama ei de femeie amărâtă câte pătimise! Anghel și nea Mitică Ciolan erau mai așezați. Guristul strânsese câte ceva, avea un bordei de casă, adunase pentru copii. Ăl tânăr mai risipise, că-i plăceau țigăncile, le mai cumpăra de-o basma acolo, dar n-ar fi făcut paradeală-n cîștig! Se mai certau, se mai despărțiseră la vreo împărțeală prost făcută, până la urmă tot împreună: la lăsata-secului de carne, să cânte la vreun botez, la Rusalii pe la vreo tiribombă, să adune lumea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
eu, nici Dumitru... - Cântă, nene Mitică, ceva, să te mai încălzești, îl îndemnă Anghel, cântă, că ne mănâncă lupii!... Ciolan se uită nedumerit la ceilalți, privi animalele și în cele din urmă începu cu voce spartă: Aseară li-am luat basma Astăzi te văd fără ea, Cine ți-o mai lua basma Să se destrame ca ea... Așa, nea Mitică! se însuflețiră ceilalți. 339 Starostele își'pusese mâna pe piept și zicea cu ochii în ochii lui Neacșu: Aseară ți-am
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îl îndemnă Anghel, cântă, că ne mănâncă lupii!... Ciolan se uită nedumerit la ceilalți, privi animalele și în cele din urmă începu cu voce spartă: Aseară li-am luat basma Astăzi te văd fără ea, Cine ți-o mai lua basma Să se destrame ca ea... Așa, nea Mitică! se însuflețiră ceilalți. 339 Starostele își'pusese mâna pe piept și zicea cu ochii în ochii lui Neacșu: Aseară ți-am luat mărgele, Și-acuș te văd fără ele, Cine ți-o mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
el [o] iubea pentru că era frumoasă, de o nobilă cuviință care-i impunea și pentru că-i dăruise un copil pe care-l iubea precum numai un om [i]și poate iubi copilul său. Iorgu era încă în epoca pantalonilor cu basma, un copil frumos și plăcut. Cu ochii albaștri ai mîni-sa și cu părul cel negru al tătîni-său, cu fața albă și gingașă de-ai fi tăiat-o c-un fir de păr și curios ca un motan, el își crease
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
loc la masă și unul la sobă și acel cuviincios respect. El își ridicase fesul asudat de pe fruntea asudată și netedă pe cari erau urcate de dinapoia capului vițe de păr alb ca argintul, și-și scoase din sânii * antiriului basmaua mare, neagră cu flori verzi, și tabacherea [de] tinichea zugrăvită c-o turcoaică cu ciubucu-n gură. - Ș-apoi am mai auzit că nu mai trăiești sub un acoperământ cu dânșii. - Nu, zise Rufă, luând din chiseaua cu dulceți pe care-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cămăși de pânză topită și gulere fanteziste și patru perechi de blugi originali și rochițe romanțioase de primăvară și un taior aproape bărbătesc de stofă ecosez pe care te-am văzut de zeci de ori purtându-l cu cravată și basmaua ta neagră cu bănuți de alamă și cele două eșarfe preferate, una plisată, portocalie, alta de un vișiniu foarte frumos și rochia largă de plajă, practic transparentă, făcută după neckermann și furouri, între care cel cu dantelă neagră în care
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
o povară. Tommaso se concentră din nou și înfățișarea micului viitor copil i se arătă identică cu a sa: obraji, sprâncene, nas, pomeți, bărbie, privire. Se sperie, alungă acea vedenie și revenindu-și scoase din sutană o batistă cât o basma ca să-și șteargă sudoarea de pe gât și frunte. Era ispitit să-i relateze Regelui ceea ce văzuse cu o clipă în urmă, dar avu perspicacitatea să se abțină, gândindu-se că, făcând legătura între el și prințul moștenitor, ar fi putut
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cu ei niște cratițe de inox... Hei, strigă apoi, ține-te bine, pornim ! Fata se prinse de bară cu amândouă mâinile, adăpostindu-și geanta în poală. Râse, dându-și capul pe spate, și chiui când căluțul începu să salte. Cu basmaua înnodată de două ori sub bărbie, avea o față care parcă te privea dintr-un cerc decupat în zid. Nasul mic, cu vârful bont, parcă neterminat, buzele rotunde care, puțin strânse, ar fi încăput în conturul unui inel, ochii pieziși
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
neterminat, buzele rotunde care, puțin strânse, ar fi încăput în conturul unui inel, ochii pieziși și verzui, irizând pomeții săltați, fruntea netedă, de copil, decupată la jumătate de sprâncenele neîndemânatic subțiate cu penseta, șuvițele blonde care, strecurându-se din strânsoarea basmalei, își cereau întruna dreptul la viață, toate astea erau cam nepotrivite cu hainele grele, cenușii. Abia după câteva ture, Petrache își dădu seama de potriveala gleznelor și a brațelor ei. Aurica dansa în ritmul muzicii care se auzea ca o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cerul nu poate să le mai țină și cad peste noi... Aurica își dădu capul pe spate și privi în sus, pe fereastră. — Cad peste noi ? râse. Ca perele coapte... El o mângâie pe obraz și-și strecură mâinile pe sub basma, să caute rădăcina șuvițelor. Ea își deznodă basmaua și lăsă părul să-i cadă pe umeri. Apoi îl privi din nou, brusc nedumerită și serioasă. Când buzele li se atinseră, închiseră ochii. Rămaseră așa, furându-și îndelung unul altuia respirația
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cad peste noi... Aurica își dădu capul pe spate și privi în sus, pe fereastră. — Cad peste noi ? râse. Ca perele coapte... El o mângâie pe obraz și-și strecură mâinile pe sub basma, să caute rădăcina șuvițelor. Ea își deznodă basmaua și lăsă părul să-i cadă pe umeri. Apoi îl privi din nou, brusc nedumerită și serioasă. Când buzele li se atinseră, închiseră ochii. Rămaseră așa, furându-și îndelung unul altuia respirația. Dintr-o dată, bărbatul o strânse în brațe și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]