1,298 matches
-
după ’90? Nu! Deloc! Cu cine? Cu oamenii ăștia? Eu am sperat în ei, că va fi învățat ceva în anii de comunism, dar ăștia-s mai răi ca comuniștii, să știți. ăsta-i guvern? ăsta-i Senat? Parlament? Guvern? Batjocură pe capul nostru... Aveți regrete? Ceea ce regret e numa’ pentru copii. Pentru mine, nu... Eu m-am descurcat în servici foarte bine, am fost apreciat, am avut rezultate bune, nu pot spune că, din punctul ăsta de vedere, am avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
spionul... jos Maniu !.. Huooo !.. Huooo..!”. Piața fierbea... dădu în clocot de ură... O ură care creștea tot mai tare de la o clipă la alta. "Cri-mi-na-lii... cri-mi-na-lii !, scanda piața într-un glas. Tră-dă-to-rii !.. La moarte... la moarte !.. Hoții.. hoții !” ocări și batjocuri de tot felul ieșite din gura mulțimii, se încrucișau, brăzdând văzduhul ca niște sulițe. „ Tovarăși !.. Dragi tovarăși !.. încearcă să potolească furia oarbă a mulțimii. Ieri, tovarăși,.. ieri, procesul trădătorilor din fruntea fostului partid național țărănesc, s-a terminat..!” „ Huoo !.. huooo
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
voce de Verona! Era acolo un caricaturist care a desenat-o, mare și venind cu sacoșele de la piață. I-am spus: "Să știi că ai talent, dar ești un măgar! Așa ceva nu se face unei mari artiste! Nu iei în batjocură un defect fizic al cuiva!" Mai mult, avea un băiețel frumos și un soț și mai frumos! Ea zicea, uneori, mai în glumă: "Uită-te la mine, ce grasă sunt și ce bărbat frumos am!" Problema era că el cam
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
nu era deloc o prezență comodă. Avea spiritul ascuțit și vorba necruțătoare și pe lângă asta un orgoliu teribil, menit să-i vindece conștiința ratării. Cei din preajmă, și Labiș nu făcea excepție, trebuiau să-i suporte ironia, mai direct spus: batjocura adresată inculturii, lipsei lor de talent etc., de care mentorul vorbea ca de niște certitudini. Nimeni nu „știa” nimic, nimeni nu avea cu adevărat vocație de scriitor în ochii lui G. Mărgărit. Cei mai mulți îl evitau, nu atât pentru viciul său
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
că, dacă nu accepta acest examen incomod, dacă fuge biruit de spaimă în fața iureșului de negații sentențioase emise de G. Mărgărit, nu va avea niciodată prilejul să se împărtășească din binefacerile unui veritabil climat de exigență și de cultură poetică. Batjocura lui G. Mărgărit avea virtuți tonifiante, purificatoare, dar trebuia un mare instinct ca să înțelegi asta, să nu te dai bătut, să știi să suporți. Din cuvintele neplăcute la adresa interlocutorului, scandate într-un fel inimitabil, cu ajutorul unei voci metalice, ambiția celui
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
ar cloci o taină și i-ar fi frică să nu i se ghicească - ovreiul cela este un fenomen unic În istoria omenirii. Ars pe rug, căznit cu unelte Înspăimântătoare, jefuit și alungat, prigonit pretutindeni, de râsul oamenilor și de batjocura copiilor, tremurând noaptea de grija zilei de mâine, și ziua de groaza ce-i poate aduce noaptea, el totuși trăia ca mai-nainte, ceva mai smerit, ceva mai sfiicios, dar tot el - ovreiul” <endnote id="(650, p. 71)"/>. Cel care
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
biserica Mănăstirii Argeș, se referă anume la acest aspect. Adresându-se „de dincolo de mormânt” succesorului său necunoscut, domnitorul muntean Îi cere acestuia să protejeze „acest hram din nou zidit” și „mai sus zisele odoare și scule [...], ca să nu fie spre batjocura limbilor [= neamurilor] străine” <endnote id=" (822, p. 369)"/>. Situația devine stranie atunci când chiar vreun domnitor se dovedește a fi „nedrept cinstitor În credință”, făcând „călcări de lege”, cum zic cronicarii despre, de pildă, Ioan Vodă cel Cumplit (Moldova, 1572-1574). Grigore
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vătămată) l-a dat În judecată pe Gh.Z. (inculpatul), În baza art. 205 din Codul Penal. Conform acestui articol, „atingerea adusă onoarei ori reputației unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocură” se consideră „infracțiunea de insultă” și se „pedepsește cu Închisoare de la o lună la doi ani sau cu amendă”. „Aceeași pedeapsă se aplică și În cazul când se atribuie unei persoane un defect, boală sau infirmitate care, chiar reale de-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și-1 va face să obție tot ce pretinde...”. ( Continuarea acestui raport mai conține și alte amănunte arătând relațiile dintre Pasvanoglu și Rusia). Acei care cunosc istoria Țării Românești, în epoca de la 1792 la 1806, știu pustiirile, jafurile, omorurile și batjocurile de tot felul, de care a avut parte acea nenorocită țară din cauza mișcării astfel încurajate de Rusia, spre folosul scopurilor ascunse ale acestei puteri. În curs de trei ani numai ea plătise, peste birul obișnuit, 90 mii de pungi de
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
celălalt la sendvișurile pierdute. Am găsit un alt camion pe care să-l luăm, călătorind Împreună cu cîțiva tineri din Lima. Pe parcursul Întregii călătorii, au Încercat să ne arate cît de grozavi sînt ei În comparație cu indienii tăcuți, care le-au suportat batjocura și nu au dat nici un semn cum că i-ar deranja. La Început ne-am uitat În altă parte, nu i-am băgat În seamă, dar după cîteva ore călătoria plictisitoare de-a lungul cîmpiei interminabile ne-a forțat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Prefabricate și Confecții Metalice a Cooperativei Glina, și poate că uneori purtam În mine o dorință nedeslușită de a vedea ceva schimbându-se. Nu mai știu, n-aș mai fi vrut... Doar că-l vedeam pe părințelul Andrei plescăind În batjocură, e vânos, uite-l, nu-l vezi că se ține băț? Iar Laur, că-i verde ca prazu’ moșu’, toată viața lui s-a hrănit numai cu fripturi În sânge, iar dorința din mine se limpezea pe măsură ce eu Însumi mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
bănci, mai și fumau. Prin peritext, mimică, freamătul sălii, dar și prin unele luări explicite de poziție (discursuri ostentative sau expresii cu dublu sens, exclamații sau completări „lămuritoare” din sală) se crea o atmosferă de bâlci, de stare neverosimilă de batjocură pentru o facultate ideologică prin excelență. Era modalitatea supremă de a contesta o ordine prin dezordine și „răzvrătire” Într-un mod minimal a celor „chemați” să slăvească regimul existent. A face mai mult decât atât era nebunie curată. Chiar venea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
alb, cu chelie pe creștet, puțin puf alb crescut anemic pe lângă urechile-i mici și aproape rotunde, își mișcă barba albă vorbind răstit, rapid, foarte tare și puțin ,,pe nas''... De altfel un personaj pitoresc ,, piticu’ ’’, după cum îi spuneau în batjocură și niciodată în față, unii dintre pacienții ce avuseseră ,,de ceartă cu el’’. După mulți,,un director cam pe arătură’’ sau ,,plecat cu sorcova...’’ Mie mi se părea a fi chiar amuzant, un om trecut de 50 de ani și
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Crescuți „austriacește”, adică formalist și materialist, ei vreau înainte de toate „mai mult”, cât mai mult. Multă vreme ei nu-și găsiră călăuzi și fură astfel siliți a da ajutor acelor pe care-i numeau încă și cu respect și în batjocură „boieri”. Dar iată că dl. Aurel Onciul, un om încă tânăr (...) se întoarce în Bucovina, de unde era de baștină și, unindu-se cu o rudă, care era și el un om grăbit, dl. Florea Lupu, se puse în fruntea acestei
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
îi cad sub condei. Mereu încruntat, pus pe cârcotă, arțăgosul se arată, în articolele lui, ba scârbit, ba mânios, iar răutatea aceasta conține, parcă, și un grăunte de ură. În suita de „scrisori deschise”, ca și în ciclul, de cruntă batjocură, „Viața romanțată” (a unor politicieni ai momentului), el spune pe șleau ce are de spus „mahărilor”, „lichelelor” ori cutărui „găgăuță”, împroșcându-i pe „dezmățați” și „profitori” cu expresii tari ce merg până la invectivă. Șarjele distrugătoare îndreptate împotriva lui Stelian Popescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
licența presei până a fi un adevărat scandal. Noi nu zicem aceasta pentru a cere în contra presei vreo măsură preventivă, căci noi suntem pentru libertatea absolută a rostirii ideilor, dar o zicem pentru că voim ca injuriile personale, defăimările, calomniile și batjocurile făcute prin presă să fie judecate nu de juriu, care le achitează totdeauna și agravează prin aceasta încă injuria făcută persoanei atacate, ci să fie judecate de tribunalele corecționale, ca în țările civilizate. Pentru ca să adopți această măsură binefăcătoare, este îndestul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cu entuziasm În rândul trupelor imperiale. Într-un articol justificativ, publicat la sfârșitul lunii septembrie În Foaie pentru minte, inimă și literatură, vicarul Macedon Pop XE "Pop" descrie starea de nemulțumire provocată de deplasarea batalionului nr. 1 În Ungaria: Din cauza batjocurii a batalionului nostru prin unguri, Înverșunându-să asupra lor, nu vor șaț avea Între dânșii nici un ofițir din unguri ș...ț Așa tocmiți fiind grănițerii noștri, nu vreau să știe de ministeriul unguresc, că ei sunt Învățați din pruncia lor cu
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ușor de Înțeles și de acceptat, capabil să provoace efectele urmărite: reacția de solidarizare și de respingere, cel puțin În plan mental, a ocupantului și invadatorului. Cele mai multe circulare se rezumă, de fapt, la descrierea atrocităților, a „prăzilor, jafurilor, vrășmășiilor și batjocurilor” suferite mai ales de locuitorii unor sate germane sau austriece, din partea „Împotrivitorilor franțozi”. Țăranul putea fi sensibilizat Îndeosebi prin detaliul concret și amănuntul revelator. Numeroasele detalii oferite au darul, prin excelență, de a mișca publicul țărănesc, atent la o relatare
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
situației Irlandei. În altă parte, Engels XE "Engels" aduce În fața cititorilor portretul pe care Îl face irlandezilor Thomas Carlyle XE "Carlyle" , În lucrarea sa Chartism, apărută În 1840. Potrivit acestuia, chipurile muncitorilor irlandezi „trădează viclenie, răutate, lipsă de judecată, mizerie, batjocură”. Deși recunoaște că descrierea lui Carlyle ar fi „exagerată și unilaterală”, gânditorul german Îi dă totuși dreptate, tocmai În ceea ce privește „caracterul național irlandez”. Cum pot fi explicate aceste aprecieri, atât de dure, care dezvăluie, În contrast cu tezele socialismului științific, o concepție aproape
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Bruyère, putem rezuma textul spunînd că moralizatorul săvîrșește o acțiune discursivă: denunțarea condiției poporului de la țară, la un sfîrșit de secol marcat de perioade de foamete. Macro-actul săvîrșit poate servi și la desemnarea genurilor discursului. Faptul este adevărat pentru genul batjocurii sau al insultei rituale în "Ta mère..." (" ...[pe]Mă-ta...) studiate în Adam 1999 (pp. 157-173), pentru genurile sfatului și al incitării la acțiune (instrucțiuni, schițe de montaj, ghiduri de drumeții etc.), pentru genul epistolar: scrisoare de refuz la cereri
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
binecuvântat de Cristos Dumnezeul nostru și capul Bisericii, primul dintre ucenici, cel care are cheile Împărăției (Mt. 16,19), ne‑a învățat aceasta: „Mai întâi pe aceasta trebuie să o știți: că în zilele cele de apoi vor veni cu batjocură batjocoritori care vor trăi după poftele lor” (2Pt. 3,3) și aceasta: „Vor fi falși vindecători, care vor aduce cu vicleșug învățături ale pierzării” (2Pt. 2,1). Ioan Teologul, ucenicul cel iubit al lui Cristos, este în acord cu el
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a spus Cecilia. Unul câte unul, copiii s-au îndepărtat. - Nu fi tristă, i-am spus eu noii mele colege de bancă. Te vor accepta până la urmă. Nu sunt răi. Cecilia iși va cere scuze. Vei vedea. - Sunt obișnuită cu batjocura. De la accident toți râd de mine. După ore am discutat cu doamna învățătoare . Ea s-a mirat de comportamentul Ceciliei. A întrebat-o ce-ar simți ea, dacă ar fi în locul noii noastre colege. - Dar nu sunt! a răspuns Cecilia
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
nori), lipsit de misticismul și trăirismul legionar, realist, vesel, puțin șmecher, corect, în privința sincerității și nesincerității - normal, îi plăcea viața fără a fi viciat, regreta f. mult că a fost legionar, iar față de legionari avea o atitudine de dispreț și batjocură 2. În Pitești a bătut după directivele lui Țurcanu, din 25 decembrie 1949 până în 8 iunie 1950, cu întreruperi, la camera 4-spital (până la mijlocul lui februarie 1950), dar și în camera 2-parter. Interesant este că Țurcanu susține că Pușcașu „nu
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
aici, căci același agresor a pus un hârdău cu materii fecale în mijlocul camerei, l-a acoperit cu o pătură și l-a obligat pe părintele K. să facă împărtășania cu „trupul și sângele lui Hristos”, în timp ce agresorii îi strigau în batjocură: „«Ia-o, părinte, pe glasul al patrulea sau al cincilea.» Eu cântam popește, iar ceilalți torturați constituiau corul - corul blasfemiei - pe patru voci”. După slujba de sfințire a murdăriei din hârdău, i s-a dat o lingură cu care trebuia
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
se îneacă la mal „ca țiganul”, vociferează (adică „cere țigănește”), este oportunist („ca țiganul la praznic”), așa încât unde este țigănie e vorba de scandal, gălăgie nevrotică sau târguială nerușinată. Un lucru este limpede: când își pierde măsura, ironia alunecă în batjocură sau înjurătură. Ceea ce urmează nu poate fi decât un lanț grosolan de nepotriviri. Cel obișnuit să se descurce mereu nu ezită, la o adică, să-i încurce pe alții. Prea multa îndemânare la fluier și joc pare să fie cu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]