711 matches
-
acel an, el a consolidat puterea Regatului longobard, prin extinderea stăpânirilor ca urmare a cuceririi Sutri și a Perugiei, pe lângă alte orașe din Umbria aflate până atunci sub stăpânirea Exarhatului de Ravenna, în paralel cu menținerea de bune relații cu bavarezii. De asemenea, el a luptat împotriva avarilor și slavilor și a încheiat un armistițiu cu împăratul Mauriciu al Bizanțului în 598, prin intermedierea papei Grigore I "cel Mare". În anul următor, exarhul Callinic de Ravenna a încălcat armistițiul prin răpirea
Agilulf al longobarzilor () [Corola-website/Science/324973_a_326302]
-
a mărșăluit prin întreaga peninsulă, ajungând până la Reggio, jurând să cucerească de la bizantini Calabria — un jurămînt niciodată dus la îndeplinire de către vreun conducător longobard. La 15 mai 589, Authari s-a căsătorit cu Theodelinda, fiică a ducelui Garibald I al bavarezilor. De credință catolică, regina a avut o mare influență asupra longobarzilor datorită virtuților sale. Atunci cînd Authari a murit la Pavia în 590, posibil otrăvit, el a fost succedat ca rege de către Agilulf, pe atunci duce de Torino, la sfatul
Authari al longobarzilor () [Corola-website/Science/324971_a_326300]
-
la Goslar, el l-a reinstalat pe fiul lui Henric "cel Mândru", Henric Leul ca duce al Bavariei. Cu toate acestea, Henric a redobândit un rest din fostele sale posesiuni, dat fiind că Marca de Austria, anterior în posesia dinastiei bavareze a Welfilor, era promovată din 1156, prin "Privilegium Minus", la rangul de ducat de sine stătător, Austria, deținut de Dinastia Babenberg din Franconia, credincioasă Hohenstaufenilor; mai mult decât atât, Tirolul devenea provincie privilegiată, fiind controlată direct de către Imperiu. În acest
Ducatul de Merania () [Corola-website/Science/324951_a_326280]
-
Minus", la rangul de ducat de sine stătător, Austria, deținut de Dinastia Babenberg din Franconia, credincioasă Hohenstaufenilor; mai mult decât atât, Tirolul devenea provincie privilegiată, fiind controlată direct de către Imperiu. În acest context, Frederic "Barbarossa" a luat măsura promovării contelui bavarez Conrad de Dachau la rangul de duce, fără a mai fi subordonat familiei Welfilor. Fiind văr cu contele-palatin bavarez Otto al V-lea de Scheyern, Conrad era un vlăstar al casei de Wittelsbach. Prima referire la el ca "dux Dalmatiæ
Ducatul de Merania () [Corola-website/Science/324951_a_326280]
-
decât atât, Tirolul devenea provincie privilegiată, fiind controlată direct de către Imperiu. În acest context, Frederic "Barbarossa" a luat măsura promovării contelui bavarez Conrad de Dachau la rangul de duce, fără a mai fi subordonat familiei Welfilor. Fiind văr cu contele-palatin bavarez Otto al V-lea de Scheyern, Conrad era un vlăstar al casei de Wittelsbach. Prima referire la el ca "dux Dalmatiæ" are loc în 1153. Conrad deținea largi moșii în Bavaria apuseană, situate între râurile Lech și Isar. Nu se
Ducatul de Merania () [Corola-website/Science/324951_a_326280]
-
parte din posesiunile markgrafului Ulric I de Carniola, devenit și markgraf de Istria (1060-1070), și moștenit apoi de fiul său, Poppo al II-lea (1070-1098). Poppo nu avea moștenitori pe linie masculină, iar fiica sa Sofia se căsătorise cu contele bavarez Berthold al II-lea, conte din familia Andechs. Fiul lor, contele Berthold al III-lea de Andechs s-a căsătorit la rândul său cu Hedwiga, sora ducelui Conrad al II-lea de Merania, iar la 1173 fusese numit markgraf de
Ducatul de Merania () [Corola-website/Science/324951_a_326280]
-
soț și, implicit, rege. Deși era catolică, ea l-a ales pe arianul, dar tolerantul Rothari. Fiul și succesorul lui Rothari, Rodoald, ultimul Harodingian și totodată ultimul arian care a purtat Coroana de fier a regilor longobarzi. După Rodoald, Dinastia bavareză a revenit la conducerea regatului.
Harodingieni () [Corola-website/Science/324976_a_326305]
-
s-a dat la 3 decembrie 1800 în timpul Războaielor Revoluției Franceze. O armată franceză în frunte cu Jean Victor Marie Moreau a obținut o victorie decisivă asupra austriecilor și bavarezilor conduși de arhiducele Ioan al Austriei. După ce au fost forțați într-o retragere dezastruoasă, aliații au fost obligați să ceară un armistițiu care a încheiat practic Războiul celei de a Doua Coaliții. Localitatea Hohenlinden, unde s-a dat bătălia, se
Bătălia de la Hohenlinden () [Corola-website/Science/324397_a_325726]
-
Marcognet din divizia lui Grouchy. La început, francezii au rezistat, apărându-se adânc în pădure. Totuși, general-maiorul Lelio Spannochi a trimis un batalion de grenadieri să atace dinspre flanc și i-a împins pe francezi înapoi. Kollowat a trimis brigada bavareză a general-maiorului Bernhard Erasmus von Deroy împreună cu un al doilea batalion de grenadieri să continue atacul. Cum austriecii veneau în valuri dinspre liziera pădurii, Grouchy a condus un contraatac viguros cu infanteria și cavaleria. Trupele lui Kollowrat s-au retras
Bătălia de la Hohenlinden () [Corola-website/Science/324397_a_325726]
-
Conștient că această rută îl ducea direct în ariergarda lui Kollowrat, și-a așezat cele trei batalioane ale demibrigadei unul lângă altul, cu mici unități care să protejeze flancurile. Auzind focuri de armă spre est, Weyrother a adunat trei batalioane bavareze din coloana lui Kollowrat și le-a trimis în recunoaștere. Aceste unități s-au deplasat către sud-est și s-au găsit în luptă cu. Alte două batalioane conduse de gen.-mr. Karl Philipp von Wrede au apărut și ele și
Bătălia de la Hohenlinden () [Corola-website/Science/324397_a_325726]
-
-și scoată trupele din luptă și să le ducă în siguranță fără să piardă vreun tun. Austriecii au raportat 798 de morți, 3.687 de răniți și 7.195 de prizonieri, plus 50 de tunuri și 85 de chesoane capturate. Bavarezii au pierdut doar 24 de morți și 90 de răniți, dar au pierdut 1.754 de prizonieri, 26 de piese de artilerie și 36 de chesoane. Un total rotunjut se ridică la 4.600 de morți și răniți, plus 8
Bătălia de la Hohenlinden () [Corola-website/Science/324397_a_325726]
-
Riesch că s-a mișcat încet, dar nu i-a scutit de critici nici pe Latour și pe Kienmayer. Weyrother a scăpat de pedepse și în 1805 planul său de la bătălia de la Austerlitz a contribuit și la acel dezastru. General-locotenentul bavarez Christian Zweibrücken a dat vina pe inepția și ignoranța austriecilor. În afară de Schwarzenberg, comandanții austrieci nu au dat dovadă de inițiativă. Între timp, comandanții de divizie ai lui Moreau s-au comportat bine, mai ales Richepanse. Arhiducele Ioan a ordonat retragerea
Bătălia de la Hohenlinden () [Corola-website/Science/324397_a_325726]
-
() este un lac de apă dulce din Bavaria (Germania), între Rosenheim (Germania) și Salzburg (Austria). El este adesea numit "Marea bavareză". Are o suprafață de 79,9 km², fiind cel mai mare lac din Bavaria și al treilea lac (după Bodensee și Müritz) ca suprafață din Germania; cu toate acestea, lacul Starnberg dispune de un volum de apă mai mare. Râurile
Chiemsee () [Corola-website/Science/327452_a_328781]
-
o lungime mai mare de 9.20 m sau cu un motor auxiliar de 4 kW, iar facilitățile de locuire, de gătit și sanitare trebuie să fie certificate de către autoritățile districtului Traunstein și să obțină un acord de la Departamentul Castelelor Bavareze. În mod logic, același lucru este valabil și pentru amplasarea de balize sau piloni. De asemenea, scufundările sunt permise numai cu aprobarea Oficiului Districtual. Bicicliștii și pietonii folosesc o potecă de-a lungul lacului Chiemsee care merge pe malul apei
Chiemsee () [Corola-website/Science/327452_a_328781]
-
Constance. Comportamentul familiei era princiar în toate aspectele - reprezentantul francez Coulomb scria în 1822: "Prințul Eugène de Beauharnais trăiește într-un lux mai mare decît la Curte [a lui Napoleon]". Palatul lor din Munchen a fost construit de celebrul arhitect bavarez Leo von Klenze pentru peste 2 milioane de guldeni. Pe lângă München si Schloss Eugensberg, familia deținea conace la Eichstätt și Ismaning. Odată cu moartea tatălui ei în 1824, Eugénie a moștenit Schloss Eugensberg. La 22 mai 1826, la Eichstätt, Eugénie s-
Eugénie de Beauharnais () [Corola-website/Science/327462_a_328791]
-
lui Schulze și caracterul Școalii Berlineze din eforturile sale ulterioare. Intenția albumului "Timewind" a fost de a invoca o stare fără sfârșit în ascultător. Titlurile ambelor piese sunt referințe către compozitorul din secolul 19 Richard Wagner. Bayreuth este un oraș bavarez în care Wagner a avut un teatru de operă construit pentru prima reprezentare a vastei sale drame muzicale, Inelul Nibelungilor. Wahnfried este numele casei lui Wagner din Bayreuth, unde a și fost ingropat în 1883. E deasemenea un pseudonim folosit
Timewind () [Corola-website/Science/326967_a_328296]
-
obțină contracte cu 2 case de discuri din Germania (înregistrând 10 discuri , a jucat în 2 seriale de televiziune și a susținut multe spectacole cu Orchestra Radiodifuziunii din Berlin (aflată sub bagheta interpretului, compozitorului si dirijorului Paul Kuhn). Cu televiziunea bavareză în 1975 a colaborat la realizarea unui film. În Germania de la bun început a cântat în principal în limba locală, dar și în engleză, engleză americană, franceză. A colaborat cu televiziunile din Berlin, Hamburg, Wiesbaden. În amintirea mamei ei care
Luminița Dobrescu (cântăreață) () [Corola-website/Science/326957_a_328286]
-
Denumirea în limba germană veche, "Ostarrîchi", apare abia în 996 în documentul unei donații a împăratului german, de unde "Österreich" este denumirea Austriei în prezent. Mai târziu, pentru a putea fi deosebită de marca estică saxonă, aceasta este denumită marca estică bavareză. Prime mărci stabilite pe teritoriul actualele state Austria și Slovenia, au fost marca avară și marca de Carintia. Stabilite amândouă spre sfârșitul secolului al VIII-lea de Carol cel Mare cu scopul apărării Imperiului Franc de invadatorii avari. Statul avar
Marca de Austria () [Corola-website/Science/327003_a_328332]
-
german, Otto I, recucerește fostele teritorii, cu excepția Panoniei de Jos, pierdute în fața maghiarilor. Fiind o perioadă obscură, nu se cunoaș exact, dar se crege că împotriva acestora s-a constituit o marcă panonică sau austriacă, alături de altele conduse de ducii bavarezi. În 976, din ordinul lui Otto al II-lea, se stabilește o marcă estică condusă Leopold Ilustrul din Casa de Babenberg. Sub Leopold al III-lea, fiind un prieten al Bisericii Catolice, aceasta cunoaște o dezvoltare largă de independență. În
Marca de Austria () [Corola-website/Science/327003_a_328332]
-
casa unui cuplu în vârstă dezorientat dintr-un sat german (Willy Millowitsch, Erika Wackernagel), pe care-l confundă cu niște rude germane, dar care le servesc cina oricum, fiecare vorbind în limba lui. Clark reușește să transforme un dans popular bavarez într-o încăierare de stradă, după care el, fugit în grabă, își blochează mașina Citroën DS într-o străduță medievală prea îngustă. Ajunși la Roma, membrii familiei Griswold închiriază o mașină de la un birou de turism. Cu toate acestea, ei
Vacanță prin Europa () [Corola-website/Science/326460_a_327789]
-
de sărbătoarea Sfântului Ludovic al IX-lea al Franței, strămoș al Amalia, care era patronul atât al Franței cât și al Bavariei. După căsătorie, Amalia a devenit prințesă de Bavaria și prințesă ereditară a Greciei. La sosirea ei la curtea bavareză, socrul ei, regele Ludwig I al Bavariei, un mare admirator al frumuseții feminine, a fost dezamăgit când și-a întâlnit nora, grăsuță și comună. Infanta Amalia a șocat curtea cu obiceiul ei de a fuma. Soțul ei Prințul Adalbert era
Infanta Amelia Filipina a Spaniei () [Corola-website/Science/323844_a_325173]
-
called "the most haunted house in England." Dr. Friedbert Karger a fost unul din doi fizicieni de la Institutul Max Planck, care au ajutat pentru a investiga cazul, probabil, cel mai veridic poltergeist în istorie. Cazul a avut loc în orașul bavarez Rosenheim, în biroul avocatului Sigmund Adam, intrat în istorie prin faptul că a fost captat pe peliculă. A început în anul 1967:luminile au început a se aprinde și stinge singure, telefoanele sunau de la sine (cu tăcere la celălalt capăt
Poltergeist () [Corola-website/Science/323232_a_324561]
-
tratat secret cu Iosif al II-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman prin care a cedat Bavaria inferioară Austriei în schimbul Țărilor de Jos austriece, mai aproape de dominioanele sale Palatinate, Jülich și Berg. Aceste planuri au eșuat cu Războiul de Succesiune bavarez în 1778, prin care regele Prusiei a înăbușit încercările austriece de a schimba Bavaria cu Țările de Jos austriece. Când împăratul Iosif al II-lea a încercat din nou schema în 1784, Frederic a creat Fürstenbund. Maria Anna Sophia de
Maria Ana Sofia de Saxonia () [Corola-website/Science/323370_a_324699]
-
de Jos austriece. Când împăratul Iosif al II-lea a încercat din nou schema în 1784, Frederic a creat Fürstenbund. Maria Anna Sophia de Saxonia și-a petrecut restul vieții la Palatul Fürstenried și s-a bucurat de recunoștința poporului bavarez și a moștenitorilor ramurei Zweibrücken, Karl al II-lea August, Duce de Zweibrücken și fratele său Maximilian I Iosif de Bavaria care i-a succedat lui Carol Theodore în 1799. A fost înmormântată la Catedrala Theatine din Munchen.
Maria Ana Sofia de Saxonia () [Corola-website/Science/323370_a_324699]
-
aceea, membrii exilați ai Ordinului, dizolvat în mod oficial de către Republica Ungară, și-a ales căpitanul-general. Arhiducele a murit în 1962 la vârsta de 89 de ani Rain în apropiere de Straubing. A fost înmormântat în cimitirul unui mic sat bavarez. În 1922, rămășițele arhiducelui și ale soției sale Augusta, nepoata împăratului Franz Joseph (decedată în 1964), au fost transferate în necropola habsburgilor din Ungaria, la castelul regal din Buda. Nepoata lui Joseph August, arhiducesa Ilona de Austria (n. 1927) s-
Arhiducele Joseph August de Austria () [Corola-website/Science/324040_a_325369]