971 matches
-
zboare spre maimuțe. Când nu se aflau în bazar sau în livadă, maimuțele se obișnuiseră să aștepte în copacii ce creșteau pe marginea drumului ce ducea la piață și să acosteze oamenii care se întorceau pe la casele lor venind din bazar, în speranța că vor găsi o sticlă de vin de palmier sau poate chiar de rom. Lăsându-și victimele să zacă în mijlocul unei grămezi de mere, okra, ulei Postman și cine știe ce alte provizii, plecau nestânjenite de paguba pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
nu se gândea să avanseze în carieră. Nu. El nu voia să fie promovat exact din motivul pentru care inspectorul sanitar șef voia; asta ar fi însemnat un transfer afară din Shahkot, iar lui îi plăcea în Shahkot. Îi plăceau bazarul și ghereta de ceai, îi plăcea soția sa cea cu ochi obraznici și îi plăceau toți prietenii pe care îi avea. Își dădu seama că, de fapt, ar putea fi chiar retrogradat din cauza aceasta... Dar asta nu ar fi chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
și îi plăceau toți prietenii pe care îi avea. Își dădu seama că, de fapt, ar putea fi chiar retrogradat din cauza aceasta... Dar asta nu ar fi chiar așa de rău... Ar însemna chiar mai mult timp de hoinărit prin bazar, pălăvrăgind cu toate cunoștințele, chiar mai mult timp petrecut cu nevasta mâncând golguppas în grădinile municipale, în timp ce o gâdila cu flori culese din rondurile cu indicatoare pe care scria: „Nu rupeți florile.“ Astfel, șeful poliției nu li se alătură celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
părea singura la îndemână. „Luni, 30 aprilie“, scria în biletul ei cel practic, „vor prinde maimuțele. Toată lumea o să fie ocupată și n-o să fie atentă. Ne vedem sub tamarinul cel mare de pe strada care duce la drumul dinspre livadă spre bazar la ora 5 dimineața, cu dubița Kwality și de acolo vedem noi.“ Luni, 30 aprilie... mai erau doar trei zile până atunci! Plin de curaj, Hungry Hop îi răspunse cu o mână tremurândă: „Voi fi acolo negreșit.“ Deși, odată ce primise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
colecția lui de eprubete și niște sfoară; spera să poată lua mostre din sos, în timp ce stătea deasupra lui... Ca un om posedat, se strecură de-a lungul crengilor. Primatele se foiau neliniștite la ivirea zorilor. Armata urca pe drumul dinspre bazar. Pe platforma din spate a jeep-ului brigadierului zăcea băiatul Hungry Hop, încâlcit în plase pentru maimuțe, legat bine ca să nu mai facă necazuri pe străzile cu sens unic. — Dați-mi drumul, strigase el, zbătându-se. Dați-mi drumul. Azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
cenușiu și înăbușitor, te împiedica să distingi conturul obiectelor mai departe de cincizeci de metri, străbătură un grup de căsuțe de chirpici, o matcă secătuită și o piețiucă urât mirositoare și se opriră chiar în mijlocul a ceea ce fusese un vechi bazar, acum părăsit. — Capul liniei! strigă taxatorul în timp ce cobora, dezmorțindu-și mâinile și picioarele și privind în jurul lui ca și cum i-ar fi venit greu să creadă ca încă o dată încheiase cu succes nebuneasca odisee de a coborî până la El-Akab și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în jurul lui ca și cum i-ar fi venit greu să creadă ca încă o dată încheiase cu succes nebuneasca odisee de a coborî până la El-Akab și de a se întoarce cu viață. Lăudat fie Domnul! Gacel coborî ultimul, privi zidurile dărăpănate ale bazarului, ce amenințau să-i cadă în cap de cum s-ar fi întețit vântul, și se apropie nedumerit de șofer. — Asta-i capitala? vru să știe. — Oh, nu! veni răspunsul, amuzat. Până aici ajungem noi. Dacă am avea pretenția să intrăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să umbli înarmat! Dacă te vede cineva, dai de bucluc... Ai permis? — Ce? — Permis de portarmă - dădu din mână. N-ai! Mi-am dat seama că n-ai... Ascunde chestia asta sau o să ajungi la pușcărie! Gacel rămase încremenit în mijlocul bazarului, dezorientat și neștiind ce să facă, până când, văzându-l pe unul din pasageri care se îndrepta în direcție opusă cu un geamantan pe umăr, altul în mână și un sul de covoare sub braț, îi veni o idee. Alergă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
un văl? repetă, vrând să se convingă că celălalt nu greșea. Ești sigur? — Complet sigur, Excelență... Un targuí autentic, din ăia care se mai văd doar în cărțile poștale ilustrate. Până acum câțiva ani mai mișunau încă prin casbah și bazar, dar de când li s-a interzis să poarte vălul n-am mai văzut nici unul... — El e, fără nici o îndoială, recunoscu ministrul, care aprinsese o lungă țigaretă turcească cu imamea și părea absorbit de propriile-i gânduri. Repetați-mi cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
bulevardelor spre piață și spre gurile de metrou, de o parte și de alta a șinelor de tramvai care însoțesc traficul prin aerul încins, saturat de gaze de eșapament și de huruit de motoare, învortoșând și vânzolind vipia într-un bazar tentacular ce-ți reamintește la fiecare pas că trebuie să mănânci. Zi și noapte să ni se spună încontinuu, prietene Mărgărit: trebuie să mănânci, da, și să bei, să te îmbraci, să te tratezi, să te distrezi, deh, trebuie neapărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
puteam cere mai mult. Peste tot erau cojoace din piele de oaie. Trebuie că erau ultimul răcnet În materie de modă. M-am strecurat de-a lungul mai multor stative care făceau ca locul să ia aspectul și mirosul unui bazar afgan tradițional dintr-un cartier sărac al Kabulului, chinuindu-mă să nu mă ating de ele ca să nu mă molipsesc și eu. Ieșind pe neașteptate În stradă, m-am trezit față În față cu o tânără care Își făcea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pasul un oraș necunoscut, cu ochii furați de nenumăratele nuanțe ale zilei care se sfârșește: pe strada Câmpului de Revent, un băiețaș o tulește, În picioarele goale pe pavelele late, strângând la piept un măr furat de pe cine știe ce tarabă; În bazarul postăvarilor, În interiorul unei dughene supraetajate, Încă se dispută o partidă de nard, la lumina unei lămpi cu ulei: două zaruri aruncate, o Înjurătură, un râs Înăbușit; sub arcada frânghierilor, un catârgiu se oprește lângă o fântână, lasă să-i curgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fost atacat, ieri, pe străzile din Samarkand! Se ridică exclamații indignate, urmate de un vuiet pe care cadiul Îl lasă să crească puțin, Înainte de a-l domoli printr-un gest și de a continua: — Fapt Încă și mai grav, În bazar a fost cât pe ce să izbucnească o răzmeriță. O răzmeriță, În ajunul vizitei preaslăvitului nostru suveran Nasr Han, Soarele Împărăției, care trebuie să sosească chiar În această dimineață de la Buhara, după voia Domnului! Nu cutez să-mi Închipui În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
care purtau stindardele brune ale dinastiei, urmat pe jos de un sclav cu bustul gol, care Îi ținea deasupra capului o imensă umbrelă de soare, hanul a străbătut, fără să se oprească, marile străzile străjuite de duzi răsuciți, a ocolit bazarurile, a mers de-a lungul principalelor canale de irigație, așa-numitele ariks, până În cartierul Asfizar. Acolo ceruse să i se amenajeze un palat vremelnic, la doi pași de reședința lui Abu Taher. În trecut, suveranii rămâneau În interiorul fortăreței, dar, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să le fie lăsată viața, ca bunurile, casele, livezile și canalele lor să fie cruțate. Dar cât valorează făgăduielile unui Învingător? De Îndată ce trupele au intrat În oraș, Ceagrî a vrut să le dea drumul oamenilor săi pe străzi și În bazar. Toghrul s-a opus, arătând că era luna Ramadanului, că nu se putea prăda un oraș al Islamului În perioada postului. Argumentul a avut câștig de cauză, dar Ceagrî n-a renunțat. S-a resemnat doar să aștepte ca populația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pasivă, umilitoare a monstrului inevitabil. Dughenele se goleau, bărbații se ascundeau, femeile, fiicele lor Îi vedeau plângând din cauza neputinței. Ce era de făcut, cum să fugi, pe care drum? Cotropitorul era pretutindeni, soldații săi cu părul Împletit dădeau târcoale prin bazarul din Piața Mare, prin cartiere și prin mahalale, prin preajma Porții Arse, Întotdeauna beți, pândind ocazia unei răscumpărări, a unui jaf, hoardele lor necontrolate năpădeau câmpurile vecine. Nu ne dorim oare, de obicei, ca postul să se Încheie, să vină ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ar fi, există Întotdeauna o lipsă de oameni. În aparență, câte creaturi, câte piețe viermuind de lume, câte mulțimi! Și, cu toate acestea, mi se Întâmplă să-mi privesc armata desfășurată În linie bătaie, o moschee la ceasul rugăciunii, un bazar sau chiar divanul meu, și să mă Întreb: dacă le-aș cere acestor oameni Înțelepciune, cunoștințe, credință, cinste, nu aș vedea, la fiecare Însușire pe care o enumăr, gloata Înseninându-se, apoi scufundându-se și dispărând? Mă descopăr singur, khwaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cântărește În liniște pentru sau Împotrivă, și Întoarce-te mâine cu un răspuns. XIII Khayyam nu mai este În stare, În acea zi, să mediteze, să cântărească, să judece. Ieșind de la divan, se afundă În cea mai Îngustă ulicioară din bazar, se strecoară printre oameni și animale, Înaintează pe sub bolțile de stuc printre grămezi de mirodenii. Cu fiecare pas, ulicioara devine tot mai Întunecoasă, mulțimea pare să se miște molcom, să vorbească În șoaptă, neguțătorii și mușteriii sunt niște actori mascați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
s-o găsească; Îl aștepta aici, la această masă, În cea de-a treia dușcă a celei de-a patra cupe. Plătește, lasă un bacșiș generos, iese iarăși la suprafață. A venit noaptea, piața e deja pustie, fiecare ulicioară din bazar este Închisă cu o grea poartă protectoare. Omar trebuie să facă un ocol ca să ajungă la caravanseraiul său. Când intră În odaie, În vârful picioarelor, Hasan doarme deja, cu chipul sever și chinuit. Omar Îl contemplă Îndelung. Mii de Întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Sabbah a devenit colaboratorul indispensabil al marelui vizir. A reușit să organizeze o rețea stufoasă de iscoade, falși neguțători, falși derviși, falși pelerini, care străbat În lung și-n lat imperiul selgiucid, nelăsând nici un palat, nici o casă, nici un capăt de bazar la adăpost de urechile lor. Comploturi, zvonuri, clevetiri, totul e raportat, explicat, dejucat, În mod discret sau pe față, ca exemplu. În primele momente, Nizam e copleșit, Înspăimântătoarea mașinărie se află În mâinile sale. Ea Îi aduce prețuirea sultanului Malik
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
peste patruzeci de zile voi hotărî. XIV Imediat, Întregul imperiu e cuprins de agitație, administrația e paralizată, se raportează mișcări de trupe, se vorbește de un război civil. Nizam, se spune, a Împărțit arme În unele cartiere din Isfahan. În bazar, marfa a fost pusă la adăpost. Porțile principalelor piețe, mai ales cele ale giuvaergiilor, sunt Închise de la Începutul după-amiezei. În vecinătatea divanului, tensiunea este maximă. Marele vizir a trebuit să-și părăsească Încăperile În favoarea lui Hasan, dar reședința sa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
aștepte ca aceasta să fi Încheiat. Dintr-odată, aude altă voce: — Stăpâna mea, Terken Hatun, soția sultanului, Îți mulțumește că ai venit la această Întâlnire. De astă dată, limba este persană, iar glasul l-ar recunoaște Khayyam și Într-un bazar, la ceasul Judecății. Ar striga, dar țipătul i se preschimbă Într-un murmur bucuros și tânguitor: — Djahane! Ea dă la o parte marginea draperiei, Își ridică vălul și zâmbește, dar Îl oprește, printr-un gest, să se apropie. — Sultana, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu asprime. Sunt arestați optsprezece eretici. Câteva zile mai târziu, denunțătorul e găsit Înjunghiat. Nizam al-Mulk poruncește o pedepsire exemplară: un tâmplar ismailit este acuzat de crimă, e torturat, crucificat, apoi cadavrul Îi e târât de-a lungul ulicioarelor din bazar. „Acel predicator fu prima victimă a ismailiților, acest tâmplar fu primul lor martir”, consideră un cronicar, adăugând că primul lor mare succes a fost repurtat În apropiere de cetatea Kain, situată la sud de Nishapur. O caravană sosea de la Kirman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Ei bine, de trei ani, de când s-a alăturat ismailiților, le propovăduiește rătăcirile cu același zel pe care-l folosea pentru a apăra Adevărata Credință. Sute, mii de cetățeni Îl urmează. Este stăpânul străzii, Își impune legea asupra neguțătorilor din bazar. În mai multe rânduri, m-am dus să-l văd pe han. Tu, tu l-ai cunoscut pe Nasr Han, furiile sale care Începeau deodată și tot deodată se sfârșeau, izbucuirile de mânie sau de risipă, Dumnezeu să-i țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Când ați avut-o? — Mi-a fost oferită acum paisprezece ani, În India, de un tânăr persan care făcuse călătoria doar cu scopul de a mă Întâlni. Se prezentase În acești termeni: „Mirza Reza, originar din Kirman, fost negustor În bazarul din Teheran, preasupusul dumneavoastră servitor”. Îi surâsesem, Îl Întrebasem ce voia să Însemne „fost negustor” și ce-l Îndemnase să-mi povestească istoria lui. Tocmai deschisese o prăvălie de haine vechi, când unul dintre fiii șahului a venit să cumpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]