627 matches
-
adolescenților din insula luau loc de-a lungul unei asemenea scânduri și, cu o răbdare infinită, făceau mici găuri simetrice, la circa doi centimetri de margini. Era o muncă extrem de delicată, căci în loc de burghiu se vedeau obligați să folosească un bețișor cu o bucățică de scoică în vârf și, cu această unealtă primitivă, erau nevoiți să perforeze orificii de mai puțin de o jumătate de centimetru în diametru. Și, în timp ce munceau, bărbați și femei, copii și bătrâni, săraci și bogați, intonau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nemișcata, nu reușea să frângă liniștea apăsătoare, se întindea cât era de lung pe fundul carenei și își lipea urechea de peretele vasului, încercând să prindă zgomotul aproape imperceptibil produs de viermi. La rândul lui, dulgherul începuse să ascută niște bețișoare subțiri, pe care să le introducă în găuri, pe masura ce ar fi apărut, deși era convins că un asemenea remediu n-ar mai fi fost de nici un folos din momentul în care carenele s-ar fi transformat în adevărate strecurători, incapabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
descrisă În Insula este la fel de aproape de aceea din Minunata lume nouă pe cât e societatea hippy libertară de societatea burgheză liberală, sau mai curând de varianta ei social-democrată suedeză. Se Întrerupse, muie un crevete prăjit În sosul picant, Își lăsă jos bețișoarele. — Ca și fratele său, Aldous Huxley era un optimist..., zise el În cele din urmă, cu un soi de silă. Mutația metafizică din care s-au născut materialismul și știința modernă a avut două mari consecințe: raționalismul și individualismul. Eroarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
exfoliante, revigorante, care ascund, care pun În valoare, care accentuează, care reduc, care redau, care micșorează, care prelungesc, care tonifică, fonduri de ten, parfumuri, farduri, rujuri, tifoane, tuburi de mascara, loțiuni, poțiuni, creioane dermatografice, vopseluri, alifii, balsamuri, smocuri de vată, bețișoare cu smocuri de vată, tampoane, căpăcele, pensule delicate cu bob trandafiriu În vârf, sau ciclamen, roz, lila, mov, grena, cărămiziu, roșu, fuchsia, purpuriu, somon, indigo, violet, și, În aceleași nuanțe, felurite șervețele, panglici, bandaje, sticluțe, barete, bretele, jartiere, dantele, suluri
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
casa voastră (și când spun casă, mă refer la marea casă a familiei și a neamului în general); mai aprindeți câte o lumânare pentru buni și răi, știuți și neștiuți, văzuți și nevăzuți; mai aprindeți în casă tămâie sau un bețișor parfumat și gândiți-i pe toți numai de bine. Și voi veți fi primii care veți vedea rezultatele. Lumină și Iubire! Zilele trecute am stat de vorbă la bucătărie cu G.V. Eu făceam mâncare la aragaz și el și-a
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
dar nu i se permitea să le vadă. Pe bună dreptate, bănuiesc. Era maniaco-depresiv și convertit la protestantism. Nu prea știam cum să reacționez. O bucată mare de carne de vită acoperită cu sos de stridie mi-a căzut dintre bețișoare și mi-a aterizat pe cămașă, distrăgându-ne pe moment atenția. Apoi am spus: Desigur, nu te cunosc foarte bine, dar nu prea pare genul tău. — Așa e: nu mă cunoști foarte bine. Ba da, era exact genul meu. Vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
viață? Habar n-am. A plecat de-acasă când aveam zece ani. — Ai frați, surori? Clătină din cap. — Sunt singurul copil. Ca și tine. După aceea, am rămas cu ochii fixați în tăcere pe resturile de mâncare. Fiona așezase frumos bețișoarele la loc pe suportul lor și în afară de câteva boabe de orez rătăcite, jumătatea ei de față de masă rămăsese nepătată. A mea arăta de parcă tocmai fusese folosită de Jackson Pollock ca fond pentru o compoziție deosebit de brutală alcătuită din mâncăruri chinezești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
au întîmplat acele lucruri din urmă, nu am mai fost la Florența nici douăzeci de zile, dacă le adun pe toate la un loc. Pînă acum am vînat sturzi cu mîna mea; mă sculam înainte de a se face ziuă, pregăteam bețișoarele unse cu clei pentru prins păsările și porneam cu o legătură de colivii în spinare de păream aidoma cu Geta cînd se înapoia din port cu cărțile lui Amfitrion; prindeam cel puțin doi sturzi și cel mult șase. Toată luna
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
din Izvor. Nu rivaliza deocamdată cu fanfara, Însă-mi dădea o senzație de corp astral. Cu el, corpul astral, am și făcut dragoste Întîia oară, celălalt corp aflîndu-se Într-o cu totul altă parte decît În camera unde ardea un bețișor din lemn de santal obținut cu greu, la schimb c-un set de poze cu actori. Fata era o melomană din Dudești. S-a enervat. M-a făcut tocilar. Din clipa aceea am devenit nostalgic. Au Început să-mi placă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
supraîncărcate!... Apoi... pauză... Dar, peste vreo jumătate de ceas, pe când urletul primei coloane se stingea, a Început să plutească un nou zumzet de motoare... „Petrache, ai notat tot ce ai văzut?” - m-a Întrebat Toader. „Lasă, că la urmă numărăm bețișoarele” - i-am răspuns eu. ― Da’ ce, acolo erați rămași tot la bețișoare? - a Întrebat soția lui Petrică. ― Doar nu te duceai cu carnețelul de notițe și Începeai să scrii ce vezi. Aveam memoria noastră: bețele de chibrit. Pentru fiecare mașinărie
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
coloane se stingea, a Început să plutească un nou zumzet de motoare... „Petrache, ai notat tot ce ai văzut?” - m-a Întrebat Toader. „Lasă, că la urmă numărăm bețișoarele” - i-am răspuns eu. ― Da’ ce, acolo erați rămași tot la bețișoare? - a Întrebat soția lui Petrică. ― Doar nu te duceai cu carnețelul de notițe și Începeai să scrii ce vezi. Aveam memoria noastră: bețele de chibrit. Pentru fiecare mașinărie sau cazemată, loc pentru tun ori mai știu eu ce, le rupeam
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Da. Lisztul meu e schimonosit de invidie: mîinile ei senzuale fac să pară simplu să cînți bine la pian. Degetele rozii, cu unghii mici mi-o evocă pe tant' Liselle, jucînd morocco. Aruncai în sus, la nimereală, un mănunchi de bețișoare lungi, divers colorate. Pe urmă retrăgeai din grămadă unul, fără să le miști pe celelalte. Și altul, și altul. Apăsînd pe un capăt, cu grijă infinită, să nu le clintească nimic. Pierdeai rîndul dacă mișca alt bețișor. Pentru degetele magic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un mănunchi de bețișoare lungi, divers colorate. Pe urmă retrăgeai din grămadă unul, fără să le miști pe celelalte. Și altul, și altul. Apăsînd pe un capăt, cu grijă infinită, să nu le clintească nimic. Pierdeai rîndul dacă mișca alt bețișor. Pentru degetele magic de ușoare ale Lisellei, ce simplu era să joci morocco! N-ai vrea să ieșim în grădină, Șichy? E destul de cald pentru plajă, constată cam aiurea (ne aflăm la spartul zilei și-i ultimul ei strop de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
atelierul de tâmplărie, nasturi de toate mărimile, briceagul minuscul primit În dar de la unchiul meu din Germania spre disperarea mamei (când l-am pus pe masa aceea inchizitorială, am avut atâta amărăciune, că mi-au dat lacrimile), am mai depozitat bețișoarele de diferite mărimi, elastice, ascuțitoarea nemțească, foarfecele; cred că eram aproape de fundul celui de-al doilea buzunar de la haină, când am avut o mare revelație, pe care am sesizat-o pe măsură ce eu descărcam și masa din față se umplea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
avea sânge manciurian. Potrivit mamei, după ce manciurienii au cucerit China, au descoperit că sistemul chinez de conducere era mai bun și mai eficient, așa că l-au adoptat complet. Împărații manciurieni au învățat să vorbească mandarina. Împăratul Tao Kuang mânca folosind bețișoare. Era un admirator al operei din Peking și a angajat meditatori chinezi care să-i educe copiii. Manciurienii au adoptat, de asemenea, portul chinezesc. Singurul lucru care a rămas manciurian a fost felul în care își purtau părul. Împăratul avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
principal fu pește la aburi. Împărăteasa i-a ordonat Caisei, menajera ei, să pună otravă în farfuria lui Kung. Ei bine, după mine, cu siguranță Cerul a vrut să oprească această faptă. Chiar înainte ca prințul Kung să-și ridice bețișoarele, pisica împărătesei sări pe masă. Până să poată face servitorii ceva, pisica mâncă peștele prințului Kung. Imediat, animalul dădu semne de otrăvire. Se împletici și în câteva minute căzu lat pe podea. Mult mai târziu aveam să aflu detalii despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ascund uimirea. După ce farfuriile sunt așezate, îmi flutur mâna. Servitorii se retrag și stau în picioare, în tăcere, lângă pereți. Mă simt ciudat să privesc masa asta monstruoasă. — Vă dorim poftă bună! cântă servitorii într-un singur glas. Îmi ridic bețișoarele. Nu încă, doamnă. An-te-hai se repede lângă mine. Eunucul face înconjurul mesei cu o pereche de bețișoare și o farfurioară. Ia câte o bucățică din fiecare fel de mâncare și și-o îndeasă în gură. În timp ce îl privesc pe An-te-hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
tăcere, lângă pereți. Mă simt ciudat să privesc masa asta monstruoasă. — Vă dorim poftă bună! cântă servitorii într-un singur glas. Îmi ridic bețișoarele. Nu încă, doamnă. An-te-hai se repede lângă mine. Eunucul face înconjurul mesei cu o pereche de bețișoare și o farfurioară. Ia câte o bucățică din fiecare fel de mâncare și și-o îndeasă în gură. În timp ce îl privesc pe An-te-hai mestecând, îmi vine în minte povestea pe care mi-a spus-o Fann Sora cea Mare despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pot. Aud sunetul pe care-l fac fălcile mele care ronțăie castraveți, mestecă tendoane de urs și rod coaste de porc. Servitorii continuă să privească în pământ. Mă întreb ce le trece prin minte. Când mă satur, îmi pun jos bețișoarele și iau desertul, un chec dulce făcut din fasole roșie și susan negru. An-te-hai se apropie, ca și cum ar ști că am ceva să-i spun. Nu-mi place să se holbeze oamenii la mine când mănânc, îi zic. E vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mici, ce se asortează cu arhitectura celui principal. Un călugăr în vârstă își face apariția printr-o arcadă laterală. Are o barbă albă precum zăpada, care-i ajunge apoape până la genunchi. Fără să vorbească, îmi dă o sticlă plină cu bețișoare parfumate cu tămâie. Mă conduce spre un șir de altare. Aprind tămâia, mă las în genunchi și fac plecăciuni în fața statuilor. Habar nu am ce strămoș venerez. Deplasânsu-mă prin templu, repet asta de multe ori. După ce îmi aduc omagiul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lipsite de orice expresie. Când îmi ating trupul cu mâinile lor, mă simt ca și cum aș fi o pernă oarecare. După ce totul e aranjat, ei lasă în jos draperiile și se retrag. În cameră se așterne o liniște de mormânt. Mirosul bețișoarelor parfumate devine din ce în ce mai puternic. Analizez încăperea prin draperie. E plină cu lucrări de caligrafie și picturi. Cel mai mare tablou înfățișează un Buddha, pictat cu aur pur, care traversează râul. E un uriaș cu o burtă enormă și stă călare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sănătoasă, mai hrănitoare. Insist asupra legumelor proaspete și a cărnii după rețete ca la țară, în loc de alimente prăjite și conservate. Îl conving pe Majestatea Sa că modalitatea cea mai bună de a-mi face pe plac e să-și ia bețișoarele. Însă el nu are poftă de mâncare. Se plânge că totul înăuntrul său îl doare. Doctorii îi spun: „Focul interior vă arde atât de rău, încât aveți bășici care cresc de-a lungul tractului digestiv“. Majestatea Sa stă în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu înfrângerea. — Înțeleg. Eu însumi sunt obișnuit cu înfrângerea, zice împăratul cu un zâmbet sarcastic. Nici Tseng Kuo-fan, nici eu nu putem fi siguri dacă Majestatea Sa glumește sau își dezvăluie adevăratele sentimente. Tseng rămâne cu gura deschisă și cu bețișorul în aer. — Îndur aceeași rușine, continuă împăratul, încercând parcă să-și justifice spusele. Diferența este că eu nu pot să dezertez. Generalul este afectat de tristețea Fiului Cerului și se lasă din nou în genunchi: — Jur pe viața mea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
puritatea și noblețea. Ața roșie, care va fi legată de către fiul ei, simbolizează dorința lui de a nu se despărți de ea. Prințul Kung leagă ața de primul nasture de la roba mamei sale. Un eunuc îi dă o pereche de bețișoare, care prind între ele un ghemotoc de bumbac ud: prințul Kung șterge cu delicatețe pleoapele mamei sale. Oaspeții aduc înăuntru cutii cu chifle aburinde, decorate cu diverse modele. Farfuriile din fața altarelor trebuie să fie schimbate la fiecare câteva minute pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
albastru ca oceanul. Din locul în care mă aflu, pot să trag cu ochiul în palatele complet mobilate. Învelitorile scaunului sunt vopsite cu linii și modele care imită broderia. Pe o masă plină cu flori din hârtie sunt așezate frumos bețișoare din argint și cupe de vin din aur. Munții sunt acoperiți cu stânci, pâraie, magnolii și iarbă vălurită, toate făcute la scară. Ceea ce mă uimește și mai mult e că pe ramurile magnoliilor se odihnesc cicade, fluturi stau pe bujori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]