3,939 matches
-
pentru expunerea negativelor, hârtia foto e impresionată la lumină un timp anume, după care este revelată, fixată, spălată și uscată, obținându-se astfel produsul final al procesului fotografic. Aparatul de mărit este compus dintr-un corp, în interiorul căruia se găsesc becul, lentila condensoare, lăcașul pentru filtre, rama pentru negative și burduful terminat cu un obiectiv (figura 7.1). Aparatelor de mărit li se pot atașa capete color pentru realizarea fotografiilor color. Corpul poate culisa vertical pe un stâlp metalic, fixat rigid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
și Bica, în fața bradului gătit și a bucatelor de pe masă, împărțindu-și cadourile și singurătatea. Luana era sătulă de acel Crăciun sărbătorit în tăcere doar în prezența celor două, de noaptea Revelionului an de an irosită la lumina seacă a becului din sufragerie, de lipsa veșnică a musafirilor veseli și puși pe șotii. Bica le antrena la rugăciune, făcea rozariul și le povestea viața sfinților, în vreme ce Luana, pitită în cochilia sufletului ei, îi invidia pe cei care, la ora aceea, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
necunoscută. La intrarea în ogradă, foșnetul lugubru al frunzelor de păpușoi îl făcu, chiar și pe Renar, să tresară. Fără vreun cuvânt, o luară la fugă amândoi deodată, ca și cum hoarde de tătari i-ar fi gonit din urmă. La lumina becului din camera modestă, întâlnindu-și privirile zăpăcite, Renar și Luana izbucniră în râs. Când veni momentul ca băieții să spună "Noapte bună!" și să se retragă în camera lor, cei doi simțiră o profundă părere de rău, ca și cum lumina ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cameră, îngroziți de scârțâitul scărilor din lemn și de gândul că cineva i-ar putea urmări, furându-le clipa de singurătate. S-au oprit în mijlocul camerei și atunci când hainele au coborât să se odihnească pe covor, la lumina palidă a becurilor de afară, și-au analizat cu aviditate trupurile. Formele Luanei se armonizau în unduiri aproape perfecte, așa cum Ștefan nu prea mai văzuse, deși cunoscuse ceva femei până atunci. Știuse că arată așa. O citise, prin haine, de la prima întâlnire. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
făcuse asta, iar acum fluxul se retrăsese, lăsând În urmă doar sticle sparte, lemn putred și plase rupte. Așa arăta peisajul cu care se obișnuise. În Pasar baru tocmai se aprindeau luminile. Se auzea peste tot zumzetul generatoarelor portabile, iar becurile Înșirate unul după altul se aprindeau dintr-odată și Își aruncau lumina crudă pe fețele trecătorilor. Încă nu era prea multă lume, așa că au făcut câțiva pași până să se hotărască să se așeze la o masă. — Ce ți-ar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
doar două dintre numeroasele edificii ridicate chiar la ordinul lui Sukarno și menite să impresioneze vizitatorii cu dinamica dezvoltării orașului. Margaret numea acele construcții monumentalele erecții ale președintelui. Nu trecuseră nici doi ani și toaletele hotelului se Împuțiseră, câteva dintre becurile marelui candelabru din hol erau arse, fără să fi fost Înlocuite, covoarele erau ciupite de mucurile țigărilor, iar fețele de masă se umpluseră de pete de vin care nu mai ieșeau la spălat. S-ar zice că erecțiile președintelui și-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Tu nu te-ai schimbat deloc, ești aceeași... Margaret! — Pa, ne mai vedem noi, Bill! În fundul Încăperii, Într-un colț mai Întunecat, se eliberase o masă cu două scaune. Margaret s-a așezat și a Încercat să se ocupe de becurile stinse. Ținea să fie totul luminat, preferabil de lumina soarelui. Nu pentru că i-ar fi fost cumva teamă de Întuneric, pur și simplu nu-i făcea plăcere, se simțea nemulțumită dacă nu vedea cu limpezime conturul lucrurilor. Ferestrele dădeau spre
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fruntea Încrețită a lui Karl și ochii lui Înroșiți și obosiți. S-a Îndepărtat, iar mâna lui Karl i-a alunecat de pe braț și a căzut moale. Karl a rămas În fața resturilor cinei din farfuriile ciobite, sub lumina crudă a becului care atârna până jos, deasupra mesei. Era ca și cum ar fi știut amândoi că a doua zi În zori Adam avea să fie plecat și că nici un gest n-ar fi avut cum să-l oprească din drum. Gândul la Jakarta
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
proiectate spre cer. Uneori, și-a spus Johan, uneori Îmi pare că nu eu aș fi În oraș, ci că orașul se află În mine. Mulțimea care se bulucea la Rialto era scăldată de strălucirea aurită a vreo zece mii de becuri și a tuburilor de neon ale reclamelor desfășurate pe fațada cu alveole ascuțite a cinematografului. Lângă un panou care indica PARCAREA INTERZISĂ era o funie prinsă Între doi stâlpi. Un grup de fete și de băieți râdeau cu poftă și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și oase pe una dintre aceste victime. Carmina stătea pe scaun, uimită, încordată, uitase cu desăvârșire de cele două pagini culese ce așteptau cuminți, împăturite în poșetă, să fie cunoscute de cei doi profesori. Era cumplit de mult fum, lumina becului de abia se mai filtra prin încăpere. Nina, așezată familiar pe canapea, lângă oaspete, se apleca din când în când și apuca brațul bărbatului încercând să-l tempereze. Discuția era destul de avansată în momentul în care apăruse Carmina, de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sună din nou la ușa lui Alexe. La început nu veni nimeni să-i deschidă. Era tocmai pe punctul de a porni către trepte când auzi papucii profesorului târâți către intrare. Îi deschise chiar el, o invită înăuntru, la lumina becului din hol văzu că avea pleoapele umflate, probabil că îl trezise din somn. Era liniște în sufragerie. Draperiile grele, plușate, înăbușeau lumina săracă a serii. Alexe aprinse veioza de pe birou și atunci Carmina observă chiar deasupra brațului canapelei o tapiserie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
obosit, nici măcar nu se pieptănase, el, pedantul... Carmina observă că un colț al gulerului de la cămașă stă răsucit peste haină. Ovidiu pășea pe pietrișul care-i scrâșnea sub tălpi, parcă nu mai era el. Intră în raza puternică a unui bec, fixat deasupra ușii într-un grătar de sârmă forjată. În jurul luminii foiau țânțari și fluturi de noapte, se mișcau mici, zglobii, nepăsători în fața bărbatului ce șovăi înainte să apese pe butonul soneriei. Câtă pace, își spuse Carmina, cât timp stopat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
își pusese la aerisit bluza în dungi de marinar și la fel de subțire, în ziua aceea însă părea mai puțin frumos, dar eu n-aveam de unde să știu asta în noaptea cu lună plină, când telefonul era de parcă acum se aprind becurile în oraș, brusc, haaa... spune-mi ce e între noi ca să știu mâine cum trăiesc, furtuna, cică a doua zi copaci rupți, străzi închise, dar cui îi pasă? Îl încuiasem pe Marius cu cheia și eu eram pe stradă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
dragostea și tot respectul nostru. Mihaela Pascu, clasa a III-a C Bucurie Cerul înstelat anunță o noapte frumoasă, caldă de vară. În casă era o liniște odihnitoare. Numai în verandă se auzeau șoptite glasuri de copii. La lumina unui bec se vedeau trei copii ce erau cufundați în aprinsa lor discuție. Mâine este ziua mamei! De aceea v-am chemat în seara asta aici, zise Cristina, fata cea mare, responsabilă de faptele fraților ei mai mici. Trebuie să-i facem
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
steag păgubos. Surâsul și mâna Întinsă se adresau astfel cuiva care pentru o vreme Își trimitea În lume acest ambasador greoi, Împiedicat, dar om de suflet și de bine. Un dinte de viplă străluci o clipă În stânga sus ca un bec de lanternă, un semnal blând, Încurajator, și Gheretă Înțelese pe dată că În cazul său fasoanele nu-și mai aveau loc. Întrebarea mea, căci mai am una Gheretă plecă ochii ipocrit, după ce fusese cu mâna pe clanță și de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fi apt de luptă când patria i-o va cere. Doamna În vârstă Își redobândi calmul. Nimic nu e Întâmplător În lumea asta. Numai de-ar porni odată. O pătrunsese frigul, se lăsa Întunericul, iar În vagon nu ardea nici un bec. Se zice că le iau navetiștii. Ce oameni! Oricum, Într-o oră și jumătate cel mult vor ajunge. Și cât insistase să plece cu un tren de dimineață. El nu, că personalul e cel mai sigur. Dimineața e moarte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Închipuia masa, că un alt sughiț veni să spulbere Încrederea lui Brândușă În puterile tămăduitoare ale „Borsecului”. Înainte de a se Înfuria și a se recunoaște astfel Învins, apucă din nou sticla cu pricina și, ridicându-se greoi, o apropie de bec. O scutură bine, apoi așteptă Încordat ca bulele de gaz să dispară una câte una; ; repetă operațiunea În nădejdea că va obține infirmarea presimțirilor negre care Îl Încercau și, pentru că nu mai avea putere, sau socotea inutilă a treia Încercare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
prin hotărârea cu care respinsese băutura. Când ai asemenea funcție și răspundere, nu-ți poți permite, observă un cetățean copleșit de tăria de caracter a lui Cuceu. Și normal, aprobă morocănos un altul. Fiind foarte Înalt, Cuceu ținea hârtia sub becul din fața ușilor batante. Să nu se aprindă, domnu' Cuceu, că rămânem fără Îmbunătățiri. Lumea izbucni În râs. Râdea și Brândușă. Sesizat imediat, amănuntul provocă un ropot de aplauze. Popularitatea sa creștea vertiginos. Modest din fire, se simți obligat să intervină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu ajunge niciodată undeva și care nici nu se Întoarce decât pentru a pleca din nou după o clipă de odihnă. În preajma lui totul era provizoriu, șubred, supus eroziunii, de la sentimente și intensitatea luminii pe care o revărsa asupra lor becul de șaizeci din bucătărie la cuvinte precum patrie sau popor. Emoția revederii umezi ochii doamnei Moduna și smulse domnului Moduna un strigăt de bucurie suficient de puternic pentru a trezi Îngrijorarea câtorva vecini care ieșiră În stradă, gata să intervină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și se trezi strigând În gura mare, spre mirarea trecătorilor: La dracu cu toate! Abia când ajunse În strada Simion Bărnuțiu la numărul 6 Înțelese sensul cuvintelor care țâșniră din el ca dintr-un gheizer. Casa, bine iluminată de un bec cu halogen, era mai degrabă joasă, cu patru geamuri cu obloane verzi, de o parte și de alta a unei porți În zid. Tencuiala galbenă căzută În câteva locuri lăsa să se vadă cărămida roasă de igrasie. Pe poartă, prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu capul În piept. După câteva minute Începu să scandeze: meseleu, tindeu, merindare, meseleu, tindeu, merindare. Înscrieți-vă și veți fi fericiți! Părea o replică dintr-un film ce nu-și găsise Încă producătorul. Flavius-Tiberius stinse două din cele trei becuri ale candelabrului vechi din alamă Înnegrit de muște și se duse la culcare, nu Înainte de a pune peste genunchii bătrânului o pătură ușoară de lână. Teracota era caldă Încă. Ceasul trecuse de miezul nopții. 22. Fericirea, ca și războaiele, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și pe o perioadă ce nu putea fi nicicum anticipată. 35. Dacă vezi lumină, poți urca. Invitația era fermă și nu vedea nici un impediment În a-i da curs, mai ales acum când În fiecare casă ardea cel puțin un bec. 36. Iolanda fuma pipă În geamul larg deschis al atelierului. Privea relaxată forfota din Piața Carolina, după o zi În care nu făcuse mai nimic. Se amuzase dând sfaturi câtorva colege mai tinere, invitate la revelion de vipuri locale sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a privi Împreună lumea printr-un singur ochi, ca un ciclop mic și blând, jumătate femeie, jumătate bărbat. Puteau să meargă oriunde, sau doar să dea ocol Pieței Carolina. Negustorul de casete Își aduna taraba. Se făcu liniște. Se auzeau becurile arzând, gata să explodeze ca niște fructe coapte. În ea răsuna glasul Alidei recitându-i Înainte de culcare Abendlied al lui Georg Trakl. Trakl era poetul preferat al Alidei, dar ea era prea mică pentru a Înțelege ceva. Îl asculta ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sânge privită de el pâlpâia În zăpadă, stingheră și tristă ca un ochi de mercur. Rareori ca un vulcan gata să erupă. Un ochi care nu dormea niciodată. Mai mult de atât, Îi lumina somnul cu lumina lui rece, ca becul cu halogen de la poartă. De aceea i se făcea lui frig noaptea. Dacă tot așa merg lucrurile, ar putea să Înghețe de tot cum au Înghețat și exploratorii polari. Ar scăpa cu viață doar dacă Erzsébet ar accepta să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a zis el, și mi-a dat flaconul pe jumătate gol de Eau Sauvage. Apoi s-a dus În mijlocul pieței și s-a sprijinit de un lampadar. Era un băiat Înalt. Mai să i se aprindă claia de păr de la becul ăla de 400. Se uita În jur și aștepta să se Întâmple o nenorocire. Era liniște. Piața era slab luminată, adică lumina era ca o umbră gălbuie. Pe cer erau puține stele la ora aia. Obloanele ferestrelor erau toate Închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]