617 matches
-
lui Danny Boyle, 28 Days Later, dar numai de la ora nouă seara, la un mic cinematograf experimental de pe Oranienstrasse. Cobor din S-Bahn la Hackescher Markt și decid să străbat pe jos restul distanței, pentru a vedea mai îndeaproape impunătoarea sinagogă berlineză. Mare greșeală! Strada e împânzită de reprezentanți ai culturii orale și nu numai: pești, târfe, domni costumați în dame și... vițăvercea. Execut un slalom abil și reușesc să răzbat până în sala de cinema. După încheierea proiecției, mulțumit ca după un
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de canalie. - Mă duc să deschid prăvălia, zice Matilda tresărind și pleacă în tropot prin tapet în urma Hildei. Cele patru fete violate în prima tinerețe apar la ușă, una după alta, în ordine cronologică. - Nemernicule! Spune cea dintâi cu accent berlinez, ținându-mi băiatul de mână. Hans îți seamănă leit. Pe băiat nu-l recunosc, așa cum stă în fața mea, desculț, cu picioarele degerate. Dar Wanda a rămas aceeași, cu ovalul chipului frământat ca din cocă. Era blândă în dragoste, ca oaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
anumite locuri, să fii avertizat de vibrații, să citești o poveste a acelui loc și să vezi fotografii. Nu doar expunere Cele trei proiecte fac parte din expoziția Renewing the Medium. Connectivity, deschisă până pe 3 noiembrie. Directorul artistic al programului, berlinezul Hannes Nehls, insistă că proiectul este unul interactiv: „Nu vrem să arătăm artă, ci să încurajăm sibienii să participe. Acesta nu e un loc în care doar se expune, nici vreun spațiu elitist, ci un loc unde tinerii și studenții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
se consume la mare depărtare. Deoarece marile cinematografe funcționau cu aceeași regularitate ca pe timp de pace, consumatorul de filme se folosea de permisia de la sfârșitul săptămânii. Cu una dintre cele două gemene care continua să vorbească neabătut cu accent berlinez am văzut Pilotul Quax - aterizare forțată cu Heinz Rühmann și Patrie cu Zarah Leander. Poate că au mai fost și alte filme pe care le-am văzut strâns lipiți unul de altul. Verișoara mea era cu un an mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu o pușcă de asalt, era cu ceva ani mai mare și cu câțiva centimetri mai scund decât mine. Fără cască de oțel, sub un chipiu mototolit, în fața mea stătea un omuleț firav care a început să turuie cu accent berlinez, ca și când ar fi avut din naștere dispoziția asta molatică. Pe urmă spaima, fiindcă și-a aprins bricheta: țigara pe fața lui morocănoasă care nu spunea nimic. Și ce s-a putut afla mai târziu: pe parcursul războiului, de la campania din Polonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în timp ce scriam, prietenul mi-a murit. De atunci lipsește Lud. De atunci, Lud trăiește în memoria mea, motiv pentru care nu pot să mă rup de el. Și, așa cum apare el în descrierea mea, l-am cunoscut în primii ani berlinezi, pe când ne vedeam adeseori, iar câteodată ne apropiam prea mult: „Ca și când mergea cu vântul puternic în față. Aplecându-se morocănos de umeri, pe când intra în încăperi închise, în atelierul plin de elevi. Fruntea și maxilarele cocoșate, totul însă cizelat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mergeam - la apropiata facultate din Steinplatz sau la biroul de evidența populației - praful de cărămidă îmi scârțâia între dinți. Peste tot Berlinul - cel estic, cele trei zone de ocupație vestice se depunea praf de piatră. Dar atunci când cădea zăpada, aerul berlinez, asemenea adevăratului aer berlinez, cum era el cântat în melodii, părea să fie cu totul lipsit de praf; radioul gazdei mele, aflat în bucătărie, lălăia șlagărul nemuritor: „Așa este aerul, aerul, aerul, în Berlin...“ Abia peste un deceniu am scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din Steinplatz sau la biroul de evidența populației - praful de cărămidă îmi scârțâia între dinți. Peste tot Berlinul - cel estic, cele trei zone de ocupație vestice se depunea praf de piatră. Dar atunci când cădea zăpada, aerul berlinez, asemenea adevăratului aer berlinez, cum era el cântat în melodii, părea să fie cu totul lipsit de praf; radioul gazdei mele, aflat în bucătărie, lălăia șlagărul nemuritor: „Așa este aerul, aerul, aerul, în Berlin...“ Abia peste un deceniu am scris poemul lung Marea femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ca outsider, să rezist oricărui spirit al timpului. Asta a avut urmări: numai în expoziții individuale și mereu în afara modelor schimbătoare a putut să se afirme opera mea artistică; așa a și rămas până astăzi, marginală. Încă din primul an berlinez am mers pe drumuri proprii. Nu lucrul după model - obișnuitul nud de femeie cu picior de bază și picior activ, la care era de învățat ce mai trebuia învățat în continuare -, ci găina masivă, apoi un corp de păsăre alungit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
edictul de Nantes nu ar fi fost niciodată abolit din proasta dispoziție a Regelui-Soare. Iar eu m-am supus, dar eram oricum sigur de posibilitatea încă neverificată a saltului și a evadării pe un teren familiar; în plus, urmașul pilotului berlinez de balon avea în minte, drept adăpost pe măsura lui, într-un mod care excludea toate celelalte opțiuni, cortul oranj-roșcat, cu care Anna și cu mine voiam să ajungem în Italia. Ziua plecării fusese stabilită. Ghiduri de modă veche se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
destul de în serios, căci tot ce s-a petrecut după aceea a fost decis ignorând suferința mamei mele. Abia întorși în Lenzburg, tatăl Annei m-a rugat să avem o discuție ca între bărbați. În timpul absenței noastre primise, de la gazda berlineză a fiicei sale, o scrisoare plină de acuzații dubioase. Ce-i drept, el nu dădea doi bani pe bârfele răuvoitoare, dar era în afară de orice îndoială că rămăsesem în repetate rânduri peste noapte în camera fiicei, așa că, după părerea soției lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ceea ce scrisesem din simpla nevoie de a scrie. Pe cât de sigur de mine mă vedeam, în anii mei tineri, pe scenele viitorului, pe atât de sigur eram de neajunsurile tuturor produselor cernelii de până atunci. Abia poeziile născute în aerul berlinez au fos cu totul ale mele, au vrut să fie rostite, citite, tipărite. Și tot așa, acele desene în peniță pentru broșura englezească ce urma să devină, sub titlul Avantajele găinilor-giruetă, cea dintâi carte a mea, nu sunt de văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe care i-a transformat în personajele operei sale cu o anume identitate. Neastâmpărul acesta permanent i-a dat posibilitatea de a crea o pleiadă de tipuri și caractere, concretizate în eroii operei monumentale ce a lăsat posterității. Perioada autoexilului berlinez constituie, deci, o altă etapă a vieții sale, în care neastâmpărul său hiperactiv îl situează în postura unui om care caută cu orice preț să știe, să vadă, să cunoască, să comunice intens cu personalități politico - culturale de primă mărime
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
joben, cu mustățile galbene de fum de țigară, iau seama că fraza în discuție poate fi la urma urmei și un intenționat efect grotesc. Nimic mai depărtat, mai nepereche, decât farmecul legendar al reginei punice și bufa înfățișare a profesorului berlinez! Preocupările științifice generale ale d-lui Wilhelm Blaschke corespund, în cariera sa didactică, unei năzuințe pe trei sferturi împlinite de a propovădui, pe glob, geometriile în formație. Acest mare călător a cercetat universitate cu universitate: America, Japonia, India și, în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
am ajuns din urmă lângă o imensă statuie din marmură a împăratului Wilhelm I care se găsea în centrul unui uriaș hol octogonal, unde lanterna mea îi dezvălui în sfârșit trăsăturile. Exista ceva cosmopolit în ele, deși vorbea cu accent berlinez. Unii ar fi putut spune că semăna destul de mult cu un evreu, dacă ar fi fost să ia în considerare mărimea nasului. Acesta domina centrul feței sale precum tija unui cadran solar și îi trăgea buza superioară într-un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Asta e o întrebare foarte bună. Nici un client nu mi-a mai cerut vreodată să sar prin câteva cercuri ca să vadă ce câine deștept sunt. Știți, în general nu prea fac giumbușlucuri, dar voi face o excepție în cazul dumneavoastră. Berlinezilor le place ca oamenii să facă excepții pentru ei. Sper că sunteți atentă, căci am început să-mi joc rolul. Da, le place să fie făcuți să se simtă excepționali, deși în același timp le place să păstreze aparențele. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să se simtă excepționali, deși în același timp le place să păstreze aparențele. În general, au cam aceeași înfățișare. O eșarfă, pălărie și pantofi cu care poți merge pe jos până la Shanghai fără să faci bătături. Căci se întâmplă ca berlinezilor să le placă să meargă pe jos, și din această cauză mulți dintre ei au câine: ceva urât dacă ești bărbat, ceva drăguț dacă ești altceva. Bărbații își piaptănă părul mai mult decât femeile și își mai lasă și mustăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
zidurilor din față și din spate. Ocupând o suprafață de circa 16 000 de metri pătrați, era, dacă nu o lecție de arhitectură, cel puțin o lecție de forță. Clădirea un pic mai mică în care se afla Tribunalul Central berlinez avea și un aspect mai plăcut. Fațada ei din gresie, în stil neobaroc, avea un „ceva“ mai subtil și mai inteligent decât rivala sa. Nu se putea spune care dintre acești giganți era mai probabil să se dovedească a ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în jurul mesei și-ar fi exprimat, aproape cu certitudine, aceeași opinie, dacă e să ne luăm după fețele lor: Hans Lobbes, al treilea în ierarhie după Reichskriminaldirektor și șeful executivului în Kripo; contele Fritz von der Schulenberg, aghiotantul președintelui poliției berlineze și reprezentându-i pe băieții în uniforme din Orpo. Chiar și cei trei ofițeri din Kripo, unul de la Moravuri și doi de la Omucideri, care fuseseră desemnați să constituie o nouă echipă de investigație, ce urma să fie, la cererea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
i-am spus lui Becker să oprească mașina la un magazin cu carne gătită de pe Friedrichstrasse și am cumpărat pentru amândoi o farfurie de supă de linte. Stând în picioare la una dintre micile tejghele, le-am privit pe gospodinele berlineze stând la coadă să-și cumpere cârnați, care erau încolăciți pe tejgheaua lungă de marmură precum arcurile ruginite ale unei mașini enorme, sau agățați, în mănunchiuri mari, de pereții îmbrăcați în faianță, ca niște banane prea coapte. O fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
sosesc la Berlin trebuie să fie raportați la secția de poliție de către hotelierul sau proprietarul la care stau într-un interval de șase zile. În acest fel, Oficiul de Registratură a Rezidenților de la Alex poate să dea adresa oricărui rezident berlinez la prețul de 50 de pfenigi. Oamenii își închipuie că această lege o fi parte a Forțelor de Intervenție Naziste, dar adevărul e că ea există de ceva vreme. Poliția prusacă a fost întotdeauna foarte eficientă. Biroul meu era la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
polițist de după birou ca să dea mâna cu noi. Pășea ca și cum tocmai s-ar fi dat jos de pe o bicicletă. — Rolf Vogelmann. Încântat să vă cunosc pe amândoi, zise el cu o voce strangulată și subțire și cu un puternic accent berlinez. — Steininger, i-am zis. Iar aceasta este soția mea, Hildegard. Vogelmann arătă înspre două fotolii aranjate în fața unei mese mari de birou și i-am auzit pantofii scârțâind în timp ce pășea pe covor în urma noastră. Nu era prea multă mobilă. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
m-am simțit îndeajuns de slăbit încât să fiu nevoit să deschid fereastra pentru niște aer curat. În biroul alăturat, mi-am turnat un pahar mare din brandy-ul lui Weisthor, care funcționă mult mai bine decât gura de aer berlinez, și, cu draperiile trase, m-am simțit chiar suficient de relaxat încât să aprind lampa de birou și să arunc o privire cercetătoare prin cameră înainte de a scotoci sertarele și dulapurile. Și merita să arunci o privire. Gustul lui Weisthor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cunoscut în țările scandinave sub numele de Odin). . Ariosofismul era un curent ocult din cadrul mișcării naziste. . Club exclusivist destinat bărbaților din lumea bună. . Prescurtare de la Alexanderplatz, numele pieței unde era situat sediul Kripo. . Denumirea familiară în lb. germană pentru metroul berlinez. . Construită în sec. II î.H. în orașul antic grecesc cu același nume (azi Bergama, în Turcia), structura era de o opulență magnifică; părți din ea au fost excavate de arheologii germani în 1879 și 1904 și trimise la Berlin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
unei legi din 1920; anterior acestei legi multe dintre ele fuseseră orășele sau localități de sine stătătoare. . Un alt bezirk al Berlinului. . Abreviere de la Stadschnellbahn (în lb.germ.) - aprox. „tren orășenesc rapid“; e vorba de metroul de suprafață din suburbiile berlineze, introdus în 1930, care, spre deosebire de U-Bahn (metroul subteran citadin propriu-zis), s-a dezvoltat din sistemul feroviar de rulare clasic existent deja la acea dată. . Fel de mâncare tipic german, având ca ingrediente de bază varză și mere murate, șuncă, ceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]