611 matches
-
Goldscheider (1858-1935), și Ernst Viktor von Leyden (1832-1910). Atlasul SNC În 1894, la doar 26 de ani publică "Atlas al creierului uman și traiectul fibrelor nervoase", carte tradusă in germană, engleză, franceză, rusă iar în 1896 în poloneză. Alături de neurologul berlinez Gad, a întreprins numeroase experimente pe câini și a criticat legea Bastian-Bruns cu privire la impotența funcțională consecutivă leziunii măduvei spinarii (1893). Pe baza a numeroase intervenții chirurgicale pe măduva spinării, experimente si observații ulterioare a descoperit că, "cu cât este mai
Edward Flatau () [Corola-website/Science/302849_a_304178]
-
a obținut o „mențiune onorabilă” la prima Competiție Internațională de Pian Chopin organizată la Varșovia. După competiție Șostakovici l-a întâlnit pe dirijorul Bruno Walter care a fost atât de impresionat de prima simfonie încât a decis să interpreteze premiera berlineză în acel an. Leopold Stokovski a fost și el foarte impresionat de lucrare și a dirijat premiera americană la Philadelphia în anul următor și a realizat prima înregistrare a simfoniei. După aceea Șostakovici s-a ocupat predominant de compoziție și
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
loc unui ritm rapid și impulsiv, rezultând compoziții sub forma unui vitraliu. Într-o serie de 14 tablouri cu "scene de stradă" realizate la Berlin, Kirchner păstrează efectele cromatice contrastante, fâșiile întunecate care taie tabloul accentuează pozițiile persoanelor reprezentate, cocotele berlineze nu mai au senzualitatea nonșalantă a odaliscei cu umbrelă. Acum ele se mișcă, aproape vibrează. Erotismul acestora este artificial, plin de grabă, asemenea capitalei pe care o animă prezența lor neliniștitoare. Când, la începutul secolului, Kirchner - împreună cu prietenii săi din
Ernst Ludwig Kirchner () [Corola-website/Science/304050_a_305379]
-
Eleanor Roosevelt, viitoarea activistă feministă și primă doamnă a Americii. O nouă etapă din viața Vioricăi Văsescu este povestea de dragostea trăită cu tânărul, mai mare cu cinci ani decât ea, Ion C. Agarici, proaspăt inginer agronom, licențiat al Universității berlineze de la Charlottenburg. Primii fiori ai iubirii între cei doi s-au întrezărit încă din anii copilăriei Vioricăi petrecuți la moșia Morțunilor, bunicii dinspre mamă, de la Dămienești, regiunea în care își avea proprietățile și familia boierilor Agarici. Tânărul inginer agronom, instruit
Viorica Agarici () [Corola-website/Science/304144_a_305473]
-
fost condus de patru mari puteri (Statele Unite, Marea Britanie, Franța, Uniunea Sovietică) până în 1990. Sectorul sovietic a fost izolat de restul orașului prin construirea dramatică a Zidului Berlinului. După reunificare (1990), Berlinul și-a recăpătat locul de capitală federală. Începem periplu berlinez de la monumentala Poarta Brandenburg (1791), cu celebra Quadrigă mânată de zeița Victoria, pe sub care au trecut armatele franceze (1806), au mărșăluit prusacii lui Wilhelm (1871), social-democrații lui Karl Liebknecht (1918), național-socialiștii führerului Adolf Hitler (1934), armatele sovietice (1945) și mai
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
urmă. Avea 161 km și o înălțime de patru metri, împânzit cu turnuri de pază, construcție mohorâtă, aberantă ce despărțea familii, rude, prieteni, rod diabolic al unui regim totalitar. Acum mi-a fost foarte greu să recunosc locurile sinistrei drame berlineze. Totul a devenit istorie... Reichstagul (1896, arhitect Paul Wallot) reprezintă o altă pagină însângerată a istoriei germane de unde parlamentarii au luat hotărâri ce au modificat destinul a milioane de oameni. Incendiat (1933) și apoi distrus (1945) a fost reconstruit între
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
strângă încercuirea Berlinului, reușind să taie ultima legătură a Armatei a IX-a cu apărătorii orașului. Elementele Frontului I Ucrainean au continuat să avanseze către apus și au intrat în luptă cu Armata a XII-a, care avansa în sprijinul berlinezilor. Hitler l-a numit pe generalul Helmuth Weidling în funcția de comandant al Berlinului. Până pe 24 aprilie, cele două fronturi sovietice, (ucrainean și bielorus), au reușit să închidă încercuirea Berlinului, tăind orice legătură a orașului cu exteriorul. În ziua următoare
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
precum târgurile sau festivalurile, erau sponsorizate din vest, iar investițiile în comerț și industrie au fost încurajate prin politici speciale în domeniul taxelor și impozitelor. Rezultatul acestor eforturi (combinat cu o administrare eficientă a fondurilor publice, dar și cu hărnicia berlinezilor) a făcut ca orașul să atingă și să depășească rapid nivelurile producției interbelice, transformându-l într-una dintre cele mai moderne metropole europene. După prăbușirea comunismului în RDG, statutul special al Berlinului ca zonă specială aflată sub controlul celor patru
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
Johannes Honterus moare la 23 ianuarie 1549 în Brașov și este înmormântat în Biserica Neagră. Pe mormântul lui se află inscripții și sculpturi excepționale. În curtea Bisericii Negre din Brașov se află Statuia lui Johannes Honterus, o operă a sculptorului berlinez Haro Magnussenm, dezvelită în 21 august 1898. Pe soclul monumentului se află două basoreliefuri din bronz. Placa de pe latura vestică îl arată pe umanist în tipografia sa, unde s-au realizat primele tipărituri în anul 1539, iar cea de pe latura
Johannes Honterus () [Corola-website/Science/298028_a_299357]
-
fanii rock-ului și rave-ului și de publicul internațional. În 1997, Ernst și Neumann au îndrumat Fanfara Ciocârlia către studioul bucureștean Electrecord, unde aceștia au înregistrat albumul de debut. Albumul, intitulat Radio Pașcani, a fost lansat prin intermediul casei de discuri berlineze Piranha Musik în 1997, având un succes imediat. Radio Pașcani a primit recenzii extrem de pozitive - mulți critici au notat faptul că nu au mai auzit vreo fanfară care să cânte cu o asemea viteză și savoare balcanică - devenind mai apoi
Fanfare Ciocărlia () [Corola-website/Science/311048_a_312377]
-
Secesiunea vieneză (în limba germană: Wiener Secession) a fost o mișcare artistică apărută în 1897 la Viena, după modelul "Secesiunii müncheneze" ("Münchner Sezession", 1892) și scurt timp înainte de "Secesiunea berlineză" ("Berliner Sezession", 1898). Mișcarea a reunit mai ales artiști plastici, pictori, graficieni și arhitecți, care s-au rupt de tradiția istoristă, dominantă în vremea respectivă în Europa și America de Nord, de unde numele de "Secession". Termenul de "secesiune", o variantă germană a
Secesiunea Vieneză () [Corola-website/Science/311311_a_312640]
-
nuvela "Îndeplinirea dragostei" (publicat în 1911). La 15 aprilie 1911 Musil se căsătorește cu Martha Marcovaldi, după divorțul acesteia. Din 1911 în 1914 lucrează ca bibliotecar la Universitatea Tehnică din Viena. În februarie 1914, devine redactor al prestigioasei reviste literare berlineze "Die Neue Rundschau". Se instalează la Berlin, împreună cu Martha. Declarația de război din august 1914 dă peste cap viața lui Musil. "Războiul s-a prăbușit peste mine ca o boală, ca o febră care o însoțește", spune el. Părăsește Berlinul
Robert Musil () [Corola-website/Science/309812_a_311141]
-
Schnädelbach a studiat filosofia la Frankfurt cu Theodor W. Adorno și Jürgen Habermas. Herbert Schnädelbach a fost profesor de filosofie la Frankfurt pe Main (1971-1978), Hamburg (1978-1992) și Berlin (1993-2002, la prestigioasa Humboldt-Universität, cea mai veche dintre cele patru universități berlineze). Cât timp a existat RDG, Universitatea Humboldt s-a aflat pe teritoriul Germaniei răsăritene. După 1989, Herbert Schnädelbach a fost primul profesor din partea occidentală a Germaniei chemat să țină cursuri la Universitatea Humboldt. În filosofia sa Herbert Schnädelbach pune un
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
în transmiterea informației, și deci în realizarea unei comunicări mai eficiente. "Das Plakat" a fost o revistă de artă din Germania, care a fost publicată în 1910 de "Verein der Plakat Freunde" (în ). Societatea fusese fondată de dentistul Hans Sachs. Berlinezul Lucian Bernhard a fost, printre alții, directorul societății. Câțiva dintre artiștii timpului care au produs afișe de mare impact vizual, fiind exponenți ai "Plakatstil"-ului, sunt berlinezii: Lucian Bernhard, Hans Rudi Erdt, Ludwig Hohlwein, Franz Stuck și Ludwig Sütterlin. Ulterior
Plakatstil () [Corola-website/Science/301459_a_302788]
-
de "Verein der Plakat Freunde" (în ). Societatea fusese fondată de dentistul Hans Sachs. Berlinezul Lucian Bernhard a fost, printre alții, directorul societății. Câțiva dintre artiștii timpului care au produs afișe de mare impact vizual, fiind exponenți ai "Plakatstil"-ului, sunt berlinezii: Lucian Bernhard, Hans Rudi Erdt, Ludwig Hohlwein, Franz Stuck și Ludwig Sütterlin. Ulterior, afișele realizate de ambele părți ale Oceanului Atlantic vor fi influențate de Plakatstil, marcând eficiența și forța impactului vizual stradal în conștiința publică. Printre altele, afișele vor fi
Plakatstil () [Corola-website/Science/301459_a_302788]
-
absolvirea Universității din Berlin în 1817. După o scurtă perioadă petrecută la Viena, se mută în anul următor în capitala germană. În 1820 a fost numit "Armenarzt" (un fel de "medic al săracilor"), iar în 1830 a intrat la Universitatea berlineză ca "Privatdozent" în medicină, ținând cursuri în domeniul patologiei speciale și terapiei. În perioada epidemiei de holeră din 1831 - 1837, activa la spitalele din Berlin. În 1838 este numit "profesor asistent", iar în 1840 preia conducerea Universității Policlinice. În 1845
Moritz Heinrich Romberg () [Corola-website/Science/313177_a_314506]
-
ale anului 1848. Prietenul său, viitorul botanist Natanael Pringsheim (1823 - 1894), este arestat. Un alt prieten al lui Pringsheim este grav rănit, dar este vindecat grație intervenției lui Traube. În 1853, Traube este numit șef al departamentului pulmonar din Spitalul berlinez "Charité". Ulterior va activa și ca profesor în cadrul seminariilor medicilor militari, iar la Spitalul comunității evreiești din Berlin, activează în cadrul departamentului de medicină internă. În 1872 este numit profesor titular la Universitatea din Berlin. Se stinge din viață în 1876
Ludwig Traube (medic) () [Corola-website/Science/313182_a_314511]
-
seminariilor medicilor militari, iar la Spitalul comunității evreiești din Berlin, activează în cadrul departamentului de medicină internă. În 1872 este numit profesor titular la Universitatea din Berlin. Se stinge din viață în 1876 datorită unei afecțiuni coronariene. Este înhumat la cimitirul berlinez "Schönhauser Allee". În 1866, ca apreciere a activității sale, primește titlul "Geheimer Medizinalrath".
Ludwig Traube (medic) () [Corola-website/Science/313182_a_314511]
-
constituie articolul despre nașterile ilegitime în comunitatea din Berlin , după peste o generatie de închidere în sine și viața personală fără reproș. Yardeni vede în fenomenul nașterilor nelegitime în sacra comunitate un semn de începere a asimilării în sânul populației berlineze. Alte articole se referă la procesul de îndepărtare a refugiaților de Franța și la cel de încetățenire în țările de azil. „”Enquêtes sur l’identité de la « nation France » de la Renaissance aux Lumières” este cel de-al patrulea volum de articole
Myriam Yardeni () [Corola-website/Science/314598_a_315927]
-
vizitate de alți cercetători, între care francezul E. Chantré, care a făcut primele fotografii, arhitectul german Carl Humann, Hamilton, Heinrich Barth și Otto Puchstein. Primul cercetător care a avansat ipoteza că este vorba de capitala hitită Hattușa a fost asirologul berlinez, expert în scrierea cuneiformă, Hugo Winckler. În 1906, din însărcinarea societății "Deutsche Orient-Gesellschaft" (Societatea germană pentru Orient), Winckler și arheologul turc (de origine greacă) Theodor Makridi Bey au organizat prima campanie de săpături arheologice. Cercetările au continuat cu următoarele serii
Hattușa () [Corola-website/Science/314646_a_315975]
-
între anii 1914-1922 la Berlin-Cölln (Cöllnisches Gymnasium), iar bacalaureatul (în ) l-a luat la gimnaziul "Luisenstadt" () din Berlin. În aprilie 1926 s-a înscris la facultatea de drept de la Universitatea Friedrich Wilhelm din Berlin și s-a înrolat în secția berlineză a SA-Sturmabteilung și în asociația studențească berlineză „Corps Normannia Berlin”. Relațiile neoficializate cu logodnica sa, Erna Jaenke, au atras refuzul mamei sale, rămasă văduvă, de a-l întreține, fapt care l-a silit pe Wessel să-și întrerupă studiile. Dr.
Horst Wessel () [Corola-website/Science/313519_a_314848]
-
iar bacalaureatul (în ) l-a luat la gimnaziul "Luisenstadt" () din Berlin. În aprilie 1926 s-a înscris la facultatea de drept de la Universitatea Friedrich Wilhelm din Berlin și s-a înrolat în secția berlineză a SA-Sturmabteilung și în asociația studențească berlineză „Corps Normannia Berlin”. Relațiile neoficializate cu logodnica sa, Erna Jaenke, au atras refuzul mamei sale, rămasă văduvă, de a-l întreține, fapt care l-a silit pe Wessel să-și întrerupă studiile. Dr. Ludwig Wessel a fost membru al partidului
Horst Wessel () [Corola-website/Science/313519_a_314848]
-
atașat de legație la Legația Română din Berlin, ulterior se înscrie la concursul pentru atașat de legație, respectiv secretar III, la acesta din urmă, clasându-se al doilea. După un an, în timpul căreia a fost mai activ în saloanele societății berlineze decât pe linie diplomatică, Ghyka și-a cerut transferul la legația română de la Londra, în speranța unei activități mai interesante. Ministru plenipotențiar al României la Curtea Saint James era Constantin G. Manu, cumnatul lui Gheorghe Grigore Cantacuzino (nababul), șeful Partidului
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
a fost condamnat la moarte pe 8 martie 1937, iar pe 4 iunie același an a fost executat prin decapitare. Poate cel mai important grup evreiesc de rezistență din Germania, despre existența căruia au rămas dovezi suficiente, a fost grupul berlinez Baum (Baum-Gruppe), activ între 1937 și 1942. Acest grup era format în cea mai mare parte din tineri evrei, care s-au ocupat cu împrăștierea de manifeste antinaziste și cu organizarea unor demonstrații semilegale. Cea mai importantă acțiune a acestui
Rezistența evreiască în timpul Holocaustului () [Corola-website/Science/314043_a_315372]
-
în care a lucrat și Klemeperer a sustinut mai târziu că lui îi datora întreaga să dezvoltare muzicală. Și-a început cariera de dirijor în anul 1905 când a înlocuit cu succes un dirijor care se îmbolnăvise, într-o producție berlineza a operetei lui Offenbach „Orfeu în infern”. Tot în 1905 i s-a permis să dirijeze grupul de suflători din afara scenei (Fernorchester) în Simfonia a 2-a de Gustav Mahler sub baghetă lui Oscar Fried.Cu această ocazie a făcut
Otto Klemperer () [Corola-website/Science/313414_a_314743]