1,102 matches
-
De butonul de jos se pornește și apăsați pe cel alb ca să scoateți sunete și ca să opriți dați din nou, că așa făcea băiețelul care avea această jucărie, demult, demult...”. Și ar trebui ca toți oamenii din oraș să scrie bilețele, ca să se știe despre ei, cine au fost, ce au făcut ei în timpul vieții și ce sunt lucrurile alea ale lor pe care cercetătorii le vor descoperi în viitor, când or să sape în pământ. 5 ani și 8 luni
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
și am pune Marte într-o pungă, am putea trăi pe o altă planetă, pentru că am avea apă!... Dar asta ar fi o treabă lungă, din generație în generație, ca să facem punga aia uriașă. Și ar trebui să lăsăm un bilețel, așa, în laborator, pe care să-l găsească cercetătorii... ca să știe și cei de după noi ce vrem noi să facem. Și să facă și ei. Și apoi vom pune acolo ce am țesut noi până atunci din pungă. Și atunci
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
Și să facă și ei. Și apoi vom pune acolo ce am țesut noi până atunci din pungă. Și atunci ei vor continua și vor continua până va fi gata. Și în anul când va fi gata, vor lăsa un bilețel pe care va scrie: „Împachetați în punga asta Marte!“ - ca să aveți apă să trăiți acolo pe/în viitor. Și poate punga aia va fi ca o amosferă care va păstra toate bunătățile în interior, că Marte ar fi o planetă
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
într-o zi - nu pot să spun data exactă, dar se pare că la începutul lui martie - Connolly a venit la ea din nou. Ea tocmai pleca din atelier, când el a alergat înspre ea și i-a strecurat un bilețel în mâna înmănușată. Fără să scoată o vorbă, a luat-o la fugă înapoi. Înăuntru foii de hârtie împăturite, Sheba a găsit o rugăminte laconică să se întâlnească cu el pe Hampstead Heath în seara următoare, la ora șapte. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ultima vreme și uite așa am cunoscut un băiat. E frumos?... E înalt?... încercam eu să o încurc și mai mult. Nu. E așa... cumva ca și tine... Pare de treabă și zice că mă iubește. M-a umplut de bilețele săptămâna asta și mă presează să-i dau un răspuns, să știe dacă are vreo șansă. M-a întrebat și despre tine și n-am știut ce să-i spun, de asta am zis că e corect să discutăm doar
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
hîrtie prinsă cu un ac de colțul perdelei, ceea ce m-a adus Înapoi la realitatea inexistenței LUI... Mi-am ciulit urechile să constat dacă e liniște perfectă În camera alăturată și am Înconjurat masa În vîrful picioarelor ca să ajung la bilețel. Cineva scrisese cu pixul șapte cifre. SÎnt mici, dar denotă un caracter ferm, de femeie... un număr de telefon pe care l-am mai văzut... Același număr de telefon care apărea și pe cutia de chibrituri de la Camelia ... Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
lîngă mine termină de decupat fotografia. Am rupt cam treizeci de centimetri din ultima pagină a carnetului de rapoarte și i-am scris repede un bilet: ,,Te-am văzut. Nu te spun dacă vii cu mine. Dacă-i OK mototolește bilețelul și dă-mi-l Înapoi”. L-am Împăturit În două și i l-am strecurat ușor sub cot. Se dădu Înapoi mirată și-mi aruncă o privire, dar m-am prefăcut că n-o văd și am Început să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-l Înapoi”. L-am Împăturit În două și i l-am strecurat ușor sub cot. Se dădu Înapoi mirată și-mi aruncă o privire, dar m-am prefăcut că n-o văd și am Început să-mi strîng lucrurile. Desfăcu bilețelul și Începu să-l citească, tulburată. Nasul bont și obrajii durdulii prinseră culoare imediat. Nu mai mișca deloc, părea că a Încetat și să respire. Așteptam nerăbdător răspunsul, savurînd clipa ca pe niște mirodenii frumos mirositoare. Îmi aruncă o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să respire. Așteptam nerăbdător răspunsul, savurînd clipa ca pe niște mirodenii frumos mirositoare. Îmi aruncă o privire de probă, parcă. Umerii i se relaxaseră și răsuflă ușurată. Mototoli hîrtia și-i dădu un bobîrnac cu vîrful unghiei. Ținti greșit și bilețelul căzu pe jos. Pe cînd mă aplecam să-l ridic, am privit-o atent. Aveam impresia că sub gleznele ei groase, pantofii cu talpă neagră subțire, plesniți și uzați, erau incapabili să-i suporte greutatea. Doar adîncitura din spatele genunchilor părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-i suporte greutatea. Doar adîncitura din spatele genunchilor părea oarecum mai feminină, aruncînd o umbră de puritate. Adolescență ce se pregătește să iasă din rînduielile ei... Cred că-și dădea seama de privirile mele, căci tendoanele i se Încordară. Am ridicat bilețelul și l-am pus În buzunar, am strîns ziarul, mi-am băgat blocul de foi și stiloul În servietă și m-am ridicat ca și cum nu s-ar fi Întîmplat nimic. M-am Îndreptat fără să mai arunc nici măcar o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mi le țineam de obicei În servieta pe care am lăsat-o, pentru 1 o vreme, În păstrare la vreo gară... CÎnd a ajuns femeia la mine, pe masă nu mai erau decît două obiecte, pe care le lăsasem intenționat: bilețelul și insigna. Ele puteau Însemna o poveste... și păreau singurele articole care nu deranjau servirea cafelei. În plus, voiam să testez reacția femeii. Unele obiecte sînt semnificative și mi-ar da posibilitatea să descurc ițele memoriei. Femeia a pus cafeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
căzu și-mi răspunse cineva. Era o voce de femeie, se auzea ciudat de bine, de parcă vorbea de la doi pași. Îmi veni pe limbă o minciună plauzibilă: — Vă rog să mă scuzați, dar am găsit un portofel... În el un bilețel cu numărul dumneavoastră de telefon. V-am sunat crezînd ca poate l-ați pierdut... Ea izbucni În rîs. Răspunsul a fost neașteptat. — Ce? Tu erai? zise ea nevinovată, pe un ton blînd. Ce spuneai? — Mă cunoști?... Știi cine sînt?... Cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și ne adunăm în Piața Cinema Gloria, ca un șuvoi, apoi ne vom uni cu tovarășii din alte sectoare pe Magheru, așa, într-un fluviu care se va revărsa ca-ntr-un ocean în Piața Comitetului Central. Toași, vă dau bilețele cu lozinci și acum le și repetăm: Cea-u-șescu pa-ce! România comunism, Ceaușescu eroism! Vrem fur-na-le și tractoare, nu vrem ar-me nu-cle-are! Nu bombei cu neutroni! Hai, toași, mai însuflețit, mai cu viață, zău așa. Și să aveți în vedere să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Îți făcea micul dejun în fiecare dimineață? Da. Eram spăsită. Te-a iubit cu adevărat, scumpo. Așa era. Mi-am amintit ceea ce uitasem: obișnuia să-mi spună de șaizeci de ori pe zi cât de mult mă iubea. Îmi ascundea bilețele de dragoste în genți. Încercase chiar să mă convingă să iau cursuri de autoapărare pentru că, după cum spunea: Nu pot să fiu cu tine în fiecare secundă a fiecărei zile și, dacă ți s-ar întâmpla ceva, m-aș împușca. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
rezonabil și prietenos. Cu siguranță, atinsese un nou nivel de dezvoltare personală, un nou prag al maturității. Spera că asta-l va convinge pe Hungry Hop de bunul ei simț și de sănătatea ei mintală, pavându-i drumul către alte bilețele și întâlniri. Cu bucata de hârtie în buzunar, o porni spre oraș. Ajunse la casa Hungry Hop, calmă încă și pătrunsă de influența înțelepciunii lui Sampath. Deși bărbații erau la muncă, Kwality Boy era păzit îndeaproape de femeile familiei. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
care o simțise în goana sa turbată ultima oară când îl văzuse în bazar o cuprinse din nou. Neajutorată în fața ei, știind că trebuia să facă rapid ceva, ridică o piatră de jos, cu nervii la pământ din pricina emoției, legă bilețelul de piatră cu un elastic de păr și-l aruncă, cu o precizie criminală, drept spre Hungry Hop, care era absorbit în contemplarea absentă a unui petic pustiu de cer, pe deasupra acoperișurilor. Nici măcar nu îi observase prezența pe aleea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
fu forțată să se retragă pe o poziție lipsită de putere, ceea ce o înfurie la culme, astfel că-și petrecu câteva zile plângând până când îi veni ideea atât de veche să-l mituiască pe lăptar să ducă și să aducă bilețele. În acest mod minunat, Pinky și Hungry Hop își cultivară iubirea, uimindu-și familiile cu buna dispoziție într-o situație care altora nu le părea deloc amuzantă. 17 Lucrurile merseseră din rău în mai rău și mulți dintre locuitorii Shahkot-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
-vă ce ușor și plăcut ar fi dacă ar rămâne. Și totuși, se simțea stânjenit cedând așa ușor după ce stârnise o asemenea agitație în fața familiei sale și se încăpățânase atât de multe zile. Se gândi la Pinky și la toatele bilețele și cadourile ei, la cum îl mușcase de ureche și la cum îl lovise peste falcă. Era adevărat, avea și Pinky ceva aparte. Nimeni nu putea nega așa ceva. Și chiar și dimineața aceea părea atât de incitantă - va sări în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Suntem cu toții călcați în picioare și brutalizați și batjocoriți și dați de pereți de bani. Dacă pământul s-ar da mâine peste cap, dacă s-ar dezintegra, dacă s-ar sinucide, am avea deja cu toții pregătite scrisorile noastre de sinucigași, bilețelele noastre îndurerate, nota cu suferințele noastre - banii înseamnă libertatea. Asta e adevărat. Dar libertatea înseamnă bani. Ai totuși nevoie de bani. Trebuie să zgâlțâi banii așa cum un câine zgâlțâie un șobolan. Grrrr! „Ce-ar fi dacă i-ai spune Martinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
bun augur pentru începutul relației să îl sun la serviciu pe Sebastian și să-i explic cum tocmai îi stricasem colosala și scumpa mașină de făcut cafea. Și oricum, nu găsisem nenorocita aia de cafea. În schimb, am lăsat un bilețel acid în care îi spuneam să-și procure niște cafea instant și am plecat, închizând ușa după mine. Mă simțeam, lucru deloc surprinzător, foarte ferchezuită. Era soare. Mi-am pus ochelarii, mi-am îndoit mânecile cămășii, am înnodat puloverul în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
seară în care ea nu mai apărea. După patru-cinci astfel de pânde, m-am hotărât să-i spun de chinul meu, dacă se întâmpla să o mai văd. Era chin și știam că trebuia să mai apară. Am scris un bilețel pe care voiam să i-l arunc pe geam, dacă vine să facă din nou baie și am norocul să o văd. Ideea era că m-a zăpăcit și trebuie neapărat să-i vorbesc. Credeam că pot fi la fel de bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
triste nedumeriri, de parcă mi-aș fi găsit atunci sufletul, văzându-l pentru întâiași dată, îl țineam între degete și nu știam ce să fac: să-l mototolesc și să-l arunc sau să-l vâr iar în mine. Am aruncat bilețelul. Sufletul mi l-am păstrat. De la Ester nu mi-a mai rămas, scrisă de mâna ei, decât o foaie de caiet dictando. Într-o noapte, îi povestisem despre anii mei în R. și despre Ghidale, cu timbrul lui cu marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai pot“. A pufnit, lovindu-mă cu genunchiul. M-am retras la locul meu. O disprețuiam și, în același timp, o doream cu o intensitate cumplită. I-am scris pe o hârtiuță: „După ședință, rămâi cu mine“. Mi-a întors bilețelul cu un semn de întrebare, mare cât toată hârtiuța. I-am scris din nou. „Te doresc. Rămâi.“ A subliniat rămâi, pufnind în râs. A mai pus și trei semne de exclamare. Așteptând să iasă puhoiul de sală, i-am repetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu ochelari, se joacă la nelipsitul calculator. Aș vrea să trec prin spatele ei să observ ce urmărește atât de concentrată. Mi se pare o impolitețe. La masa din fața mea, față în față, o fată și un băiat își trimit bilețele. Ea zâmbește urmărind cum el descifrează mesajul. Se joacă, răsucind-o leneș, cu o șuviță de păr. Are și ea ochelari, firavă și ușor tristă. Schimbam și eu astfel de bilețele cu Ester, când ne pomeneam față în față la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în față, o fată și un băiat își trimit bilețele. Ea zâmbește urmărind cum el descifrează mesajul. Se joacă, răsucind-o leneș, cu o șuviță de păr. Are și ea ochelari, firavă și ușor tristă. Schimbam și eu astfel de bilețele cu Ester, când ne pomeneam față în față la lunga masă a sălii de lectură. Încercasem să-i scriu și Liei, dar ea le rupea fără să le citească. Îmi făcea doar semn cu mâna în sus și ieșeam după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]