978 matches
-
intraseră, dar gîndul i se Întorsese iar spre Juan. Ce făcea, oare, acum? CÎștigase meciul de ieri? Venise și prietena lui? Juan era cumpătat, așa părea, Thomas gustase, În tinerețea dintîi, tot; Juan poate era crescut Într-o rigoare catolică binefăcătoare la o anume vîrstă, dar cu prea multe constrîngeri mai tîrziu, cum era povestea cu divorțul, cu avorturile, mă rog, și Luna avea o parte umbrită. Thomas s-a gîndit și la Ann; aceasta trăia Într un alt spațiu, aproape
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fotoliului, cu coatele aduse ușor înainte pe spetezele laterale, cu degetele unindu-se, sub formă 119 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI La orele 6,15 (începînd să-mi fărâmițez colecțiile), am întors din drumul către serviciu pe primul meu binefăcător - cel în apartamentul căruia am tezaurizat colecția mea de discuri, cu exemplare unice din vinil, cu benzi magnetice rare și partituri. În grația celui de-al doilea mi-am custodiat biblioteca. Sub bibliorafturile celui de-al treilea, pozele, arhiva mea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și mai mult pe sub măsuța ovală, ciolanele, izbindu-și-le de pantofii uneia dintre gazde, nu și le mai retrase scârbit, ci și le înfipse mai temeinic în acel loc, perpelindu-și-le parcă înaintea unui foc tihnit și binefăcător. - Deci batem palma. Înhățăm moștenirea. Rămânem jurați... șarjă, în ipostaza sa necunoscută, șăgalnică, sora cea suplă. Trei la sută... - ...Din Produsul Național Brut, confirmă binedispus muzicianul. - Jocuri, care fiind făcute, un singur aspect ar mai rămâne de definitivat. - Este absolut
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
camioanele, trânteau ușile de tablă și năvăleau să se răcorească. Hainele miroseau a resturi încinse, dar nimeni nu se sinchisea. Aburul țuicii era mai puternic. Ciupeau în treacăt femeile de spate și goleau împreună cinzecurile. După câteva înghițituri, o lene binefăcătoare le cuprindea trupurile, râdeau cu bunăvoință, prostește, scoteau banii murdari și-i așezau pe mesele ude, și mai cereau. Hârtiile se adunau în tejgheaua negustorului. Își mai făcuse o magazie, un pat ca lumea, era mulțumit. Mai cumpărase câteva clondire
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
El se desculță și, sărind de pe-o piatră pe alta, cercetă stâncosul său imperiu. El dădu de un izvor de apă vie și dulce care se repezea cu mult zgomot din fundul unei peșteri. Intră în peșteră... o răcoreală binefăcătoare îl cuprinse pe el, pe care soare-l arsese în somnu-i... merse mereu înainte... peștera se lungea din ce în ce și devenea tot mai întunecoasă. Deodată văzu ca o zare de senin, dar îi păru că-i scapără. Văzând
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
toare. El se desculță și sărea de pe o piatră pe altă cercetând stâncosul lui imperiu... El dădu de un izvor de apă vie și dulce care se repezea cu mult zgomot din fundul unei peșteri... Intră în peșteră... o răcoreală binefăcătoare îl cuprinse pe el, pe care soarele-l arsese-n somn... merse mereu înainte, peștera se lungea din ce în ce și devenea întunecoasă, deodată văzu ca [o] zare de senin mică *, însă totuș încă departe. S-apropie și văzu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
jos la poalele mării. El se desculță și, sărind de pe o piatră pe alta, cercetă stâncosul său imperiu, dădu de un izvor de apă dulce care se repezea cu mult zgomot din fundul unei peșteri. Intră în peșteră... o răcoreală binefăcătoare îl cuprinse pe el, pe care soarele l-arsese în somn... Merse mereu înainte... peștera se lungea din ce în ce și devenea tot mai întunecoasă. Deodată văzu ca o zare de senin, dar îi păru că-i scapără. Văzând
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
El se desculță și, sărind de pe-o piatră pe alta, cercetă stâncosul său imperiu. El [, dădu de un izvor de apă vie și dulce care se repezea cu mult zgomot din fundul unei peșteri. Intră în peșteră... o răcoreală, binefăcătoare îl cuprinse pe el, pe care soarele-l arsese în somnu-i... merse mereu înainte... peștera se lungea din ce în ce și devenea tot mai întunecoasă. Deodată văzu ca o zare de senin, dar îi păru că-i scapără. Văzând
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
va racorda la dinamica invizibilă a predaniei apostolice. A înota în marele fluviu al tradiției Bisericii este mai important decât repetiția năucă a unor formule de credință, a unor scheme exegetice sau a unor cronologii patristice. Pentru a înțelege sensul binefăcător și terapeutic al răspunsurilor oferite de Crezul Bisericii, învățăceii teologiei ortodoxe vor sesiza fără pripeală, complexitatea planului hermeneutic de conversație cu Verbul Scripturii. Totul, doar pentru a duce la lumină adevăratul chip al lui Hristos. Confesiunea apostolică n-a degenerat
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Din perspectiva eticii intelectuale, Deslușirea Tainei ne oferă o superbă lecție de modestie: excelența începe acolo unde începi să ai curajul de a te recunoaște înfrânt. Faptul de-a admite - împreună cu Părinții Capadocieni - condiționarea oricărui proiect gnoseologic poate avea un binefăcător efect tonic. Din agonia epistemologiilor recente reiese figura intelectuală a incertitudinii. Într-o generoasă panoramă a revelațiilor filozofice oferite de modernitatea târzie, Pr. Nicolae Steinhardt jubila în marginea acestei evidențe: „axiomele nu se pot demonstra, simultaneitate nu există, demonul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
să o transcrie când avea să se ducă la culcare, pe perete deasupra patului. alături, pe o măsuță avea sticla și paharele (îl așteptase în seara aceea pe marele lui prieten - dar nu venise). asupra întregei scene era o liniște binefăcătoare. nivelul lichidului scădea cu câte o palmă liniștitoare. Prima constatare care se poate face este aceea că textul își propune (așa cum pare să sugereze și titlul) să creioneze și, simultan, să discrediteze ironic un anumit tip de „atmosferă”. Este vorba
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
lecturii poemului) în care nu se întâmplă nimic”360. Iar acest cadru, în cazul de față, este individualizat prin câteva detalii discrete, însă îndeajuns de impregnate de livresc pentru a sugera o anumită melancolie, asimilabilă, la rigoare, lirismului. Bunăoară „liniștea binefăcătoare”, egreta focului din sobă, lichidul liniștitor din sticlă, solitudinea și chiar așteptarea „marelui prieten” sunt semnificative tocmai în măsura în care favorizează alunecarea în alt plan, deschid calea reveriei și înlesnesc răsturnările și încălcările de granițe. Căci dincolo de tonul ironic-livresc se întrevăd sugestii
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
într-adevăr mare dacă știi să povestești și gândurile tainice ale oamenilor solitari de teapa mea. Dumnezeu ți se alătură dacă iubești lumea și viața. Chiar așa. Căpitane, dacă marea ar fi mereu supusă și vânturile ar sufla lin și binefăcător în orice cursă, ai naviga fără să încerci spaime și fiori, fără să dai ochii cu abisurile morții atunci când se dezlănțuie uraganale. În cele din urmă te-ai plictisi să fii comandantul unui calm peren unde totul s-ar desfășura
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
103). Când suntem binedispuși, suntem mai motivați și mai creativi decât semenii neutri atunci când ni se propune o muncă interesantă, dar mai puțin receptivi la o sarcină plictisitoare. Bucuria, buna-dispoziție și fericirea fac parte din aceeași familie a stărilor sufletești binefăcătoare. Chiar dacă oamenii au căutat (dintotdeauna), caută și vor căuta să afle ce este fericirea, putem spune (având conștiința imperfecțiunii opțiunilor noastre) că (Lelord, André, 2003): • ea este o stare de mulțumire, pe care o simțim atunci când avem ceea ce ne dorim
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
utili/folositori celorlalți; • este sentimentul împlinirii prin munca noastră, starea deplină că ne exprimăm întregul potențial, că ne autoactualizăm; • este trăirea serenității, a echilibrului sufletesc (înțelepciunea în fața schimbărilor destinului); • se referă la o mulțime de bucurii, de episoade de emoție binefăcătoare intensă. Potrivit lui Fr. Lelord și Ch. André (2003), factorii care ne influențează fericirea sunt: • vârsta; • bani: "multe studii au demonstrat că nivelul stării de bine subiective crește o dată cu veniturile. Dar se pare că influența banilor asupra fericirii este mai mare
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
-mă, scriitori sublimi, pe care nimic nu vă oprește, nici măcar contradicțiile. N-am dreptate, fără îndoială, și retractez cu toată inima. Nu cer mai bine, fiți siguri, decât ca dumneavoastră să fi găsit într-adevăr, înafară de noi, o ființă binefăcătoare și inepuizabilă, numindu-se stat, care să aibă pâine pentru toate gurile, muncă pentru toate brațele, capitaluri pentru toate întreprinderile, credite pentru toate proiectele, untdelemn pentru toate plăgile, balsam pentru toate suferințele, sfaturi pentru toate perplexitățile, soluții pentru toate îndoielile
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
și, să o spunem de-a dreptul, economisește. Și trebuie auzit ce zice despre el omul vulgar! La ce bun acest bogat rău, acest cămătar? Fără îndoială, există ceva impunător și mișcător în simplitatea vieții sale; este de altfel uman, binefăcător, generos, dar calculează. Nu își mănâncă toate veniturile. Locuința sa nu este tot timpul plină de fast și zarvă. Ce recunoștință își cumpără el printre tapițeri, fabricanții de trăsuri, vânzătorii de cai și cofetari? Aceste judecăți, funeste în ceea ce privește morala, sunt
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
este că în ambele cazuri banii circulă și că nu rămâne mai mult în cufărul înțeleptului decât în cel al risipitorului. Este deci fals să se spună că Economisirea face o nedreptate prezentă industriei. Sub acest raport, ea este la fel de binefăcătoare ca Luxul. Dar cât de mult îi este ea superioară dacă gândirea, în loc să se închidă în ora care fuge, îmbrățișează o perioadă lungă! S-au scurs zece ani. Ce au ajuns Mondor și averea sa și marea sa popularitate? Toate
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
crescut continuu, iar veniturile s-au diminuat fără încetare. Și asta nu este totul. S-au aruncat publicului, cu o risipă fără măsură, două feluri de promisiuni. După unele, îl vom pune în posesia unei mulțimi fără număr de instituții binefăcătoare, dar costisitoare. După altele, vom suprima toate impozitele. Astfel, pe de-o parte, se vor înmulți creșele, azilurile, școlile primare, școlile secundare gratuite, atelierele de muncă, casele de pensii ale industriei. Se vor indemniza proprietarii de sclavi; vor fi despăgubiți
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
o idee destul de falsă privind doctrinele și tendințele maeștrilor economiei politice, un rezultat supărător și pe care Bastiat nu l-a vizat cu siguranță câtuși de puțin. Armoniile economice trebuiau să aibă un al doilea volum. După ce a expus armoniile binefăcătoare ale legilor economiei, Bastiat dorea să facă tabloul perturbărilor funeste pe care aceste legi le-au suferit în toate timpurile; dorea să demonstreze că relele care mâhnesc umanitatea provin nu din legile naturii, ci din infracțiunile pe care oamenii, în
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
să recunoașteți, puțin lucru." Durerea mea în ce-l privește pe Andrei: nu m-a lăsat niciodată să înțeleg că ar ști cine sânt 3 mai Se împlinește astăzi un an de când am început să scriu sub impulsul unei traume "binefăcătoare". Corect ar fi să spun: de când am fost dat cu capul de pereții existenței mele. Din cauza asta, nimic din ce am scris de atunci nu și-a propus vreo clipă să fie "original", ci doar pe cont propriu adevărat. Deja
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o evreul, unde fiul blănarului s-au făcut cinovnic, blănarul evreu și-au deschis dugheană, unde ciubotarul român s-au făcut custode al urbei - adică paznic de noapte - acolo evreul ș-au deschis ciubotărie. Pe când în statele vecine domnea un binefăcător absolutism, care deprindea popoarele la o muncă regulată, la noi Vodă era cu mînile legate, temîndu-se vecinic de plângeri la Poartă și de răsturnare. Să vorbim drept - se poate pretinde de la un om să fie mai mult decât om? Când
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
până la realizarea reformelor. Știrile de mai sus le dăm se 'nțelege sub toată rezerva și lăsăm ca vremea și discuțiile membrilor conferenței să li deie corectura necesară. Destul numai că vorbele săhastrului de la Varzin au început să-și aibă efectele binefăcătoare și să calmeze o prea mare și interesată încordare din partea puterilor cari sunt direct amestecate în afacerile turcești. [3 decembrie 1876] CONSILIUL JUDEȚAN DE IAȘI În sesiunea ordinară din ăsttimp, consiliul județului Iași a hotărât mai multe măsuri cari, în
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
caracterele lor, nu numai prin romanticitatea întîmplărilor. III Dumineca trecută s-a reprezentat din nou o dramă de spectacol, "Ucigașul", tot de soiul Cerșitoarei, dar scrisă cu mult mai mult talent, c-un plus în cazuri criminale, dar c-un binefăcător minus în cazuri providențiale, încît mașinistul a fost scutit de-a juca după culise rolul "bunului Dumnezeu". Ba chiar un caracter am observat în această dramă, pe Mardoș. Mardoș e un sanguinic escelent, o adevărată fiară din pustii, cu toată
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
înzestrat natura, că acea parte, lăsată în voia liberă a instinctelor sale, e roabă pînteceului și unealtă în mâinile șarlatanilor de tot soiul, care știu să-i lingușească patimile rele, Iezuitismul a încercat a ținea clasele de jos într-un binefăcător semiântuneric, puindu-și drept țintă - nu cultura minții, căci desperase a scoate trandafiri dintr-o buruiană rea și menită orbirei - ci caracterul prin credințe metafizice. De aceea se va găsi preste tot că popoarele catolice sunt mai vesele și mai
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]