1,962 matches
-
cei din afara Australiei aproape timp de 10 ani. În zilele noastre, litiumul este cel mai comun tratament în cazul tulburărilor bipolare. Studiile au demonstrat că între 80 și 90% dintre pacienți au înregistrat o scădere a simptomelor, în cazul tulburărilor bipolare în urma tratamentului cu litium, dar studii recente sugerează că rata de reacție este doar de 30-50% (Engelkamp, 1995)161. Litiumul pare a fi mult mai eficient în reducerea simptomelor maniei decât în cazul depresiei. Celor care sufereau de tulburări bipolare
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
bipolare în urma tratamentului cu litium, dar studii recente sugerează că rata de reacție este doar de 30-50% (Engelkamp, 1995)161. Litiumul pare a fi mult mai eficient în reducerea simptomelor maniei decât în cazul depresiei. Celor care sufereau de tulburări bipolare li s-a prescris litium pentru a controla simptomele maniei și a depresiei. Majoritatea oamenilor cu tulburări bipolare iau litium chiar dacă nu prezintă simptome de manie sau depresie, pentru a prevenii recăderea. Aproximativ 80% dintre pacienții care au menținut o
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
1995)161. Litiumul pare a fi mult mai eficient în reducerea simptomelor maniei decât în cazul depresiei. Celor care sufereau de tulburări bipolare li s-a prescris litium pentru a controla simptomele maniei și a depresiei. Majoritatea oamenilor cu tulburări bipolare iau litium chiar dacă nu prezintă simptome de manie sau depresie, pentru a prevenii recăderea. Aproximativ 80% dintre pacienții care au menținut o doză adecvată de litium nu au prezentat recăderi. În contrast, majoritatea dintre cei care nu au menținut tratamentul
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
o doză adecvată de litium nu au prezentat recăderi. În contrast, majoritatea dintre cei care nu au menținut tratamentul cu litiu, au experimentat recăderi în tulburarea de care suferă. Deși litiumul este soluția salvatoare pentru cei care suferă de tulburări bipolare, el creează și câteva probleme. În primul rănd, există diferențe enorme între ratele de asimilare a litiumului la pacienți, deci și dozele trebuie să fie diferite. În al doilea rând, diferența dintre o doză eficientă cu litium și una toxică
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
diferența dintre o doză eficientă cu litium și una toxică este foarte mică, lăsând puține variante terapeutice. Astfel, oamenii cărora li se administrează litium sunt atent monitorizați de medici care stabilesc dozajul corespunzător de litium care să reducă simptomele tulburărilor bipolare, ca nu cumva să fie supradozați și să aibă efecte secundare toxice. Efectele secundare ale litiumului încep de la cele minore, la cele foarte periculoase. Mulți pacienți acuză dureri abdominale, greață, vărsături, diaree, frisoane, convulsii. Pacienții cărora li se administrează litium
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
concentrare care le împiedică capacitatea de a lucra. Litiumul poate cauza și diabet, disfuncții ale rinichilor, probleme la naștere dacă a fost utilizat de femei însărcinate în primul trimestru al sarcinii. Nu este surprinzător dacă mulți dintre cei cu tulburări bipolare nu vor lua litium sau vor lua cu întreruperi, în ciuda celor prescrise de terapeutul lor. În plus, ca efect secundar, mulți pacienți se plâng de faptul că pierd simptomele pozitive ale maniei, starea de exaltare, fluxul ideativ accelerat și stima
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
reiau tratamentul cu litiu. De obicei, cu cât noul episod de manie devine mai sever, judecata lor devine și mai afectată, și nu se vor întoarce la tratamentul cu litiu. Studiile au demonstrat că, combinând tratamentul medicamentos administrat pentru tulburările bipolare cu terapia cognitiv-comportamentală se poate reduce numărul pacienților care refuză tratamentul medicamentos și există posibilitatea ca unii pacienți să reușească chiar punerea în remisie a simptomelor, în comparație cu cazurile în care se utilizează doar tratamentul cu litiu. Psihoterapia poate ajuta pacienții
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
cognitiv-comportamentală se poate reduce numărul pacienților care refuză tratamentul medicamentos și există posibilitatea ca unii pacienți să reușească chiar punerea în remisie a simptomelor, în comparație cu cazurile în care se utilizează doar tratamentul cu litiu. Psihoterapia poate ajuta pacienții cu tulburări bipolare să înțeleagă și să accepte necesitatea tratamentului cu litium. De asemenea îi ajută să facă față cu succes impactului pe care tulburările îl produc în viața lor. Anticonvulsivele și antipsihoticele În unele cazuri litiumul nu înlătură mania, nici chiar dacă e
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
ale tratamentului cu litium în cazul maniei. Cel mai des prescris anticonvulsiv este carbamazepina. Carbamazepina poate fi eficientă în reducerea simptomelor maniei severe și acute, dar nu este atât de eficientă ca litiumul în tratamentul pe termen lung al tulburări bipolare. Efectele secundare ale carbamazepinei includ amețeală, urticarie, stări de greață și moleșeală. Mecanismul prin care carbamazepina reduce mania nu este încă clar. Antipsihoticele (numite și medicamente neuroleptice) sunt folosite și ele pentru a reprima simptomele maniei severe. Aceste medicamente reduc
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
2002)204. 8.9.1. Diminuare și remisie în depresie Concluziile prezentate fac referire îndeosebi la afecțiunea numită tulburare unipolară. Depresia are două forme de bază: varianta unipolară implică apariția emoțiilor negative, a pierderii interesului pentru activitățile cotidiene. În forma bipolară, cunoscută adesea sub denumirea de tulburare maniacal depresivă, pacienții experimentează de asemenea episoade maniacale care implică euforie, grandomanie, indiferență care poate conduce spre comportamente impulsive foarte variate, ce pot fi regretate ulterior. Tulburarea bipolară apare la doar 1-2% din populație
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
interesului pentru activitățile cotidiene. În forma bipolară, cunoscută adesea sub denumirea de tulburare maniacal depresivă, pacienții experimentează de asemenea episoade maniacale care implică euforie, grandomanie, indiferență care poate conduce spre comportamente impulsive foarte variate, ce pot fi regretate ulterior. Tulburarea bipolară apare la doar 1-2% din populație, fiind de obicei tratată cu medicamente care stabilizează dispoziția, cum ar fi litiu, în timp ce tulburarea unipolară afectează într-un procent de aproximativ 20% femeile, și 10% bărbații. Tratamentul pentru depresia unipolară este elaborat în
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
cei care încearcă sau comit suicid sunt persoane depresive. La primul interviu 8% dintre recidivi au fost diagnosticați ca fiind maniaci, spre deosebire de cei nonrecidivi cu o rata de 0.6% de manie. Mai mult de jumătate dintre persoanele cu tulburări bipolare încearcă să se sinucidă și poate unul din cinci va comite acest suicid. Poate părea ciudat că o persoană maniacă încearcă să se sinucidă, având în vedere faptul ca această boală manifestă un înalt grad de exaltare și un nivel
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
cruciale și au determinat definirea sistemului. Supraviețuirea acestor instituții după Războiul Rece garantează că această trăsătură esențială a sistemului internațional rămâne neschimbată. Totuși, realiștii au ca punct de plecare o perspectivă teoretică foarte diferită, și afirmă că lumea în esență bipolară ce a caracterizat Războiul Rece a lăsat loc unei lumi radical diferite, unipolare, în era post-Război Rece. Dar, deși majoritatea realiștilor acceptă această poziție de bază, ei sunt împărțiți în două tabere: cei care afirmă că această lume unipolară este
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
state importante la schimbările la scară mare din sistemul internațional. Între căderea Zidului Berlinului din noiembrie 1989 și lovitura de stat eșuată din luna august, care a precedat dispariția Uniunii Sovietice în 1991, sistemul internațional a asistat la dezintegrarea structurii bipolare de putere ce a caracterizat ordinea internațională după 1945. Au fost puțini, inclusiv dintre experți, cei care au anticipat schimbările dramatice care au avut loc în această perioadă. În plus, "șocul sistemic" asociat cu dispariția ordinii Războiului Rece oferă un
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
la reunificarea Germaniei care a rezultat pe cale de consecință (Keohane ș.a., 1993, pp. 1-2). Prin urmare, se consideră că sfârșitul Războiului Rece este anterior colapsului Uniunii Sovietice din 1991, referindu-se la perioada începută în 1989, în care dezintegrarea distribuției bipolare de putere militară a început să se manifeste în sistemul internațional global. "Strategiile statelor" se referă la modalitățile prin care statele se folosesc de resursele lor materiale și diplomatice pentru a-și urmări interesele naționale. Potrivit tiparului stabilit atât în
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
determinantul structural al comportamentului internațional, care constrânge comportamentul tuturor actorilor, indiferent de preferințele sau atributele lor interne. Această structură materială este oferită de bipolaritatea sistemului, care reflectă numărul de mari puteri. Sistemele internaționale pot fi unipolare (cu un singur hegemon), bipolare (cu două superputeri) sau multipolare (cu trei sau mai multe mari puteri). Probabil că sistemele bipolare sunt cel mai puțin înclinate către conflicte între mari puteri. În unipolaritate, natura anti-hegemonică a sistemului internațional va încuraja alte state importante să balanseze
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
interne. Această structură materială este oferită de bipolaritatea sistemului, care reflectă numărul de mari puteri. Sistemele internaționale pot fi unipolare (cu un singur hegemon), bipolare (cu două superputeri) sau multipolare (cu trei sau mai multe mari puteri). Probabil că sistemele bipolare sunt cel mai puțin înclinate către conflicte între mari puteri. În unipolaritate, natura anti-hegemonică a sistemului internațional va încuraja alte state importante să balanseze împotriva statului dominant, pentru a-și menține independența și autonomia. Sistemele multipolare sunt mai complexe și
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
conflicte între mari puteri. În unipolaritate, natura anti-hegemonică a sistemului internațional va încuraja alte state importante să balanseze împotriva statului dominant, pentru a-și menține independența și autonomia. Sistemele multipolare sunt mai complexe și mai dificil de administrat decât sistemele bipolare pentru că balanța de putere cuprinde mai mulți actori, precum și pentru că statele pot schimba adeziunea în ceea ce privește alianțele (despre acțiunea colectivă, vezi Olson, 1971; Sandler, 1992). Accentul pe sistemul internațional ca motivând comportamentul statelor distinge neorealismul de abordările realiste "clasice" anterioare, care
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Reunificarea Germaniei a fost una dintre cele mai uimitoare manifestări ale schimbărilor din ordinea europeană asociate cu sfârșitul Războiului Rece. Probabil că mai mult decât oricare altul, acest eveniment a simbolizat retragerea puterii sovietice din Europa de Est și colapsul sistemului internațional bipolar, care dominase politica mondială după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Dar motivele de optimism cu privire la această evoluție au fost însoțite și de reapariția unor anxietăți tradiționale referitoare la viitorul ordinii europene. Unificarea a readus în discuție chestiunea efectelor
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
țării a dat naștere în mod inevitabil unor întrebări mai profunde despre identitatea națională germană. Politicile privind recursul la forța militară sau gradul acceptabil de integrare europeană afectează profund masa populației. În timpul Războiului Rece, poziția Germaniei în structura de putere bipolară a protejat-o de necesitatea de a lua decizii pe astfel de subiecte. În consecință, Germania a dezvoltat o concepție de sine cu o identitate "post-națională", legată de orientarea sa strategică distinctă. Ca urmare, ajustările făcute în timpul tranziției din perioada
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
că are tot dreptul să schimbe status quo-ul teritorial [din Asia de Est]" (Buzan și Segal, 1994, p. 6; vezi și Dibb, 1995, p. 26). Tow face o legătură între aceasta și faptul că "analiștii chinezi au concluzionat că tiparul bipolar inițial [al politicii de securitate globale] este înlocuit de un tipar multipolar" în care China joacă un rol mai influent (Tow, 1994, p. 146; vezi și Jisi, 1997, p. 14). Întrucât acest tipar datează din timpul rupturii chino-sovietice din anii
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Inovatorii aparțin vastei "constelații centrale" (Mendras, 1988). Această perspectivă se înscrie în linia lui Tocqueville, care insista pe nivelarea culturală asociată cu dezvoltarea democrației; sau a lui Simmel, care anticipa rolul hegemonic al unei largi "clase mijlocii", criticând astfel schemele bipolare ale lui Marx și Engels. Nu suntem departe nici de teoriile americane din anii 1960, care vorbesc de o "cultură de masă" și de indivizi atomizați. Fiecare încearcă să-și fabrice sau să-și "bricoleze" identitatea fără ca aceasta să fie
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
consideră că modelele stabilesc o relație între o anumită distribuție a puterii (polarizare) și stabilitatea sistemului internațional. Cel din urmă termen a fost folosit în două accepțiuni diferite. În timp ce Kaplan este mai preocupat de stabilitatea siste-mului ca atare, fie el bipolar sau multipolar, în dezbaterile asupra polarității stabilitatea era adesea înțeleasă în sensul de conflict redus sau chiar pace2. Pornind de la asumpțiile dilemei securității, analiștii au stabilit pentru început diverse modele de comportament, în funcție de diferitele constelații ale puterii. De pildă, într-
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
în dezbaterile asupra polarității stabilitatea era adesea înțeleasă în sensul de conflict redus sau chiar pace2. Pornind de la asumpțiile dilemei securității, analiștii au stabilit pentru început diverse modele de comportament, în funcție de diferitele constelații ale puterii. De pildă, într-o lume bipolară te poți aștepta ca statele să gîndească în termeni de sumă zero: o victorie a uneia din părți înseamnă automat o înfrîngere a celeilalte. Așa că fiecare va urmări cu maximă încordare orice schimbare, cît de mică, în distribuția puterii. Sistemul
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
totalitarismul comunist. În celebrul discurs din 12 martie 1947, Truman a oferit o garanție tuturor forțelor anticomuniste. Doctrina lui Truman marca asumarea de către Statele Unite a rolului de superputere împotriva Uniunii Sovietice (sau a comunismului mondial), într-o lume ce devenea bipolară. În iulie 1947, sub pseudonimul Mr. X, George Kennan a publicat în Foreign Affairs un articol intitulat " Sursele comportamentului sovietic". Acest articol va deveni în scurt timp temelia analitică a unei noi politici împotriva Uniunii Sovietice, bazată pe percepția propusă
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]