676 matches
-
parlamentează blând cu ei ca să-i lese să treacă etc. Prigoana împotriva adventiștilor și evangheliștilor. Ce-am văzut acolo în Iași. Vizită la Verona: dușmanul trivialului. Natura și țăranul.4 Iași Ploești 158 Ploești Deva 173 = 331 x 2 + 100 birt = 762 [1922] Concentrare 1 Oct. Suc. Ord. circ. M.S.M. no. 597 din 10.VI. 1922. Rg. n 13. se guie se urcă vipt mâncare paradaise tomate clătite cu zămăchișă cu brânză de vacă belitoare moră scaldă spesez cheltuiesc pleasă, plese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de însurat”, calul este simbolul sui-generis al etapei intermediare, mitice a existenței masculine. Dacă în colindele de flăcău traversarea mării era făcută numai cu ajutorul calului năzdrăvan, Pătru Căciulă din balada omonimă I (29) înoată singur, depășind pariul profan lansat la „birt în cale”. Toți ceilalți voinici se îneacă, „El, ficior de țară,/ El marea-mi trecea/ Din genunchi în coate,/ Cum altu nu poate,/ Cu olba-nchinând,/ Din trâmbiți zicând,/ Cu lula fumând,/ De la vad la vad/ Pân’ la Țălingrad” (Ilidia - OravițaBanat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Lima și a dezordinii de acolo. După orele 17,00, m-am întâlnit din nou cu Paul și am plecat cu Dacia să vedem alte părți ale Madridului, seara, luând ca doi burlaci era singur în Madrid cina la un birt agreabil, pe o terasă, ca toamna la București. Dimineața, când m-am uitat pe fereastră, ningea destul de intens, deși în oraș nu se depusese zăpada. Convenisem să plecăm în jurul orelor 8,00, pentru a putea vizita în liniște cele două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
prietenii dincolo, ca și părinții, ca să ne ajute prin exemplul lor să ne desprindem de lumea asta. Mai vine vorba pe-acolo, în poezia ta din "Frig", despre "un înger beat criță", apoi despre "un sfânt întors prea târziu de la birt"...! De unde deducem că poezia e dincolo de intersecția dintre Cădere și Înalt, exhibarea unor răni invizibile. Ce are asta în comun cu treburile noastre mundane, atât de adânc terestre, în care suntem cufundați până-n gât? Cine este bobocul cu ochii încă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dat o lecție ! Legat de dosar... mă duce dincoace, la Golăiești. Aici chiar că mi-o sărit țandăra... Ne ducem la cules, ne ducem cu mașinile, cu autobuzele, cu oameni, când ajungem acolo, în centru, la Golăiești, ăia erau la birt, țăranii. Tot la fel, eu eram în spate și ăia în față. Când am ajuns: „- Dom’le, da’ cum, dom’le, dumneavostră ne chemați pe noi la cules porumb și ăștia stau și beau aici ?!” „- Păi, nu-mi spuneți mie
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
mîncare și acționează ca un tonic pentru organism. Nu știu nimic altceva care să-ți stîrnească atît de clar apetitul. Pot să fumez un băț de iarbă și să servesc cu plăcere un pahar de sherry și o masă la birt. Cu iarbă am scăpat o dată de-o dependență de marfă. A doua zi fără marfă m-am așezat și am luat masa cap-coadă. De obicei, după ce mă las, nu pot mînca opt zile. Iarba nu predispune pe nimeni să comită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
din aceste pagini, îmi vine greu să separ ceea ce este vetust de ceea ce continuă să se mențină ca destin permanent al studentului medicinist. Mai seamănă colegul de odinioară, mâncând pe apucate, la cantine și bucătării improvizate sau la câte un birt care se chema "Ca la mama acasă", cu consumatorul blazat al pițelor (sic!) de astăzi? Nu știu care coardă trebuie să consoneze una cu alta între cele două persoane consacrate aceluiași ideal. Nici nu știu dacă se pune problema în acest fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Deși mă așteptam să mă dea afară, pus în gardă de întâmplările zilei precedente, m-au invitat în casă. Stăteau în Câmpina, undeva pe lângă piață. Un apartament la etajul doi-trei, unde urca un miros de mititei de la un fel de birt al pieței. Undeva la marginea orașului, de câteva zile, ardea niște batal, dar aici mirosea a mititei. Un lucru destul de hazliu, dacă stai să te gândești. Aveau fetița operată de apendicită. Se operase. Ca și cum se operase singură. Chiar am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de mănâncă și tu, că tu m-ai făcut om!“; apoi menajera unui popă de țară, pe care l-a prădat de tot ce avea În casă; a ajuns-o, În sfârșit, pedeapsa bătrâneților rușinoase spălând cârpele murdare la un „birt economic“ de pe șoseaua Basarab, unde a descoperit-o fratele meu Pompiliu, căruia i-a cerut câțiva gologani de-o țuică... Cum scria Tacit la moartea Messalinei: „Nimeni nu o plângea, căci urâciunea păca telor ei Îneca orice compătimire.“ În acea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
viață! - Mansardele noastre din hanul Vlasto și cea dintâi căsnicie a noastră Încropită cu un „primus“ din care ieșeau adevărate minuni. - Viziune pitorească și suculentă a Bucureștilor de acum o jumătate de secol, cu halele, băcăniile, brân zăriile, mezelăriile și „birturile naționale“, mândriile acestui oraș de bonvivanți cu pipota sănătoasă. Considerații gene rale despre civilizația bunului trai și despre aportul nostru național la această civilizație. - O zi la românii noștri dintre Vidin și Timoc, cu varza și tocana lor de ți
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cum și mezelăriile vestite ale lui Pațac, cu tot ce poate da porcul, animal „totalitar“ prin excelență, fiindcă mănâncă de toate și dă de toate: slănină, costiță, șuncă, cârnați, salamuri și tobe; și, În sfârșit, mai erau tot pe acolo birturile noastre „naționale“, cum Își spuneau, faima și mândria acestui oraș al nostru de mari bonvivanți cu pipota sănătoasă la mâncare și la băutură, rotofei și veseli ca perso najele hilare din pânzele ilustre ale maeștrilor flamanzi, acele expresii de artă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nu Îndrăznesc să mă măsor. Ca un larg câmp de experimentare și de Încercare a puterilor noastre asimilatoare, a facultăților noastre apetitive și a inte ligenței noastre culinare, peste drum de hanul Vlasto, În chiar spatele bisericii Sf. Dumitru, era birtul La Curcan, cu bucătă ria lui văzută din stradă, unde-și Împrăștia aburii și mirodeniile tingirilor, cratițelor, tigăilor și cuptoarelor, și cu interminabilele lui liste de bucate Înaintea cărora rămâneai, neștiind ce să alegi, ca găina morarului din fabulă, după cum
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
vioarele, bumbarele, rotocoalele, păstră mu rile de oaie, ficatul negru de bivol, toate la grătar și udate cu vin nou năsprit, tot lucruri haiducești, anume pentru fălcile și stomacurile noastre Încă barbare; iar alte specialități nu le găseai la nici un birt, mare sau mic, de centru sau de margine, cum erau „scobiturile“, „preotesele“ sau „pitulicele“, astfel numite, ba chiar și mai pe față și mai cu numele lor de rușine, pentru dulceața lor, ce amintește parlagiului și măcelarului, puși pe mâncare
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sau iahnie de linte nu se opresc aci, căci poveștile biblice nu-s numai pline de o morală religioasă, dar și de o curioasă și ne sfârșită invenție literară. Din neamul blagoslovit al peștilor, să nu Încerci prea des la birturi, ci să cultivi din vreme prietenia pescarilor și să-l mă nânci totdeauna cald, acasă, ales și gătit de tine: crapul, linul, caracuda și somoteiul aurii, șalăul și știuca mare, marmorată, pentru stomacurile debile; plătica și văduvița galbene pe burtă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu o lingură mare de dulceață de vișine aruncată cu ochii Închiși deasupra, este totdeauna minu nată când este făcută În casă, dar am găsit-o tot atât de bună și galantomește servită [și] la Bolintineanu din Brăila, cel mai național dintre birturile naționale din țară. Printre imaginile delicioase ale copilăriei noastre Îndepărtate poate că mai stăruie Încă, la unii dintre dumneavoastră, amintirea bragagiilor atât de pitorești pe ulițele Bucureștilor de acum o jumătate de veac, cu zaharicalele lor de fantezie orien tală
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
trecători cu fețele lor subte de nesomn și excese, ci la un medic indicat de serviciul sanitar. și erau frec ventate acum de abonați În toată regula, cam cum erau prin acel timp abonații, cu luna sau cu „cartela“, ai birturilor și ai frizeriilor - oricum, clienți serioși care s-ar fi rușinat să intre În bordelul cu lume amestecată la porți și În „salonul“ cu fel și fel de exemplare, mai grase și mai slabe, Înșirate ca vitele În obor, dar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
un tip Întreprinzător. Cu banii strânși la lucrările de drumuri s-a lansat În afaceri. În centrul Otopeni lor a avut un han din administrarea căruia a strâns un modest capital. Apoi a renunțat la el și a deschis un birt chiar În Bucu rești, pe strada Brezoianu la nr. 8, colț cu strada Domnița Anastasia, pe firma căruia a scris „La acvila română“. Mai târ ziu i-a schimbat firma, zicându-i Transvaal, ca un ecou al atitu dinii sale
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a venit la el un student sărac, Chirculescu din Focșani, a cărui mamă era spălătoreasă, și i-a zis: „Nene Dumitrache, dacă nu mă ajuți, eu nu termin facultatea!“ Stroeșteanul i-a dat bani și i-a asigurat masa În birtul său, și așa Chirculescu a putut absolvi facultatea. El a ajuns mai târziu ministru la Ministerul Muncii și apoi director general la Asigurări Sociale. Toată viața a recunoscut rolul jucat de Dumitru Georgescu În viața lui. La un moment dat, un
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și romantic. Se afișa ca atare, purtând cocarda de socialist, lavalieră și ghete cu gumilastic. A luat parte activă la acțiunile socialiștilor În toată perioada 1888-1897 și mai târziu. Demonstrația de la 1 mai 1897 a avut o secvență și la birtul său din strada Puțul cu apă rece. La 6 septembrie 1907 era Înscris În Cercul amicilor PSDR și lua parte la ședințele organizate pentru simpatizanți. Mai târziu, În zilele de 29 și 30 iunie 1912, Mitică Georgescu parti cipă ca
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Versuri simple: „Episcopul Spaniei adună / Adepți pentru altarul său. / Pe a munților sălbatică cunună / Plopii sînt ai mei“ Pe 7 martie 1952, În Valparaíso, cei doi se Întîlnesc cu nedreptatea: victima sa este o bătrînă astmatică, clientă a unui mic birt numit La Gioconda: „Sărmana ființă se găsea Într-o stare de tot plînsul, respirînd mirosul acru și stătut de transpirație și de picioare nespălate care Îi umplea Încăperea, amestecat cu praful făcut de două fotolii, singurele obiecte de lux din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
o "împinge tava" de pe lângă Biserică Sfântul Gheorghe Nou. Am mâncat cu poftă, cu pasiune chiar, înconjurat de măturători de stradă, muncitori fugiți în pauză de masă, dar și câțiva tineri din clasa medie în formare, funcționari pe la băncile din jur. Birtul tipic bucureștean, pe care îl credeam pierdut de multă vreme, plin de mirosuri apetisante, fum, gălăgie, oameni grăbiți, dar vii, atât de vii, încât nu te mai saturi să-i privești. Un loc foarte pitoresc, nu a scăpat atenție rarilor
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
lucrau undeva de dimineața până spre seară, unii nu ieșiseră încă din pușcării, alții erau atât de bătrâni ori nevolnici, încât nu puteau urni nici măcar un bidon cu petrol sau cu lapte, câțiva își făceau veacul surpați de necaz la birturile „Dezrobirea“ și „Calul bălan“. Iar unii pur și simplu nu mai erau: muriseră, fugiseră în străinătate sau plecaseră de-acasă pentru că erau încurcați cu drăguțe. Despre încurcatul ăstora îmi închipuiam o prostie cât mine de mare: credeam că domnul Rusu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
care în România este mult mai rară decât cea rurală, după părerea mea. Un alt exemplu clasic de pictura naivă urban este pictorul Emil Pavelescu din București. În lucrările domniei sale apar cu regularitate străzi și intersecții din capitala României, diverse birturi renumite și pitorești, mulți oameni, femei și bărbați, în costume de epocă interbelică. Într-una dintre lucrările lui Emil Pavelescu se poate recunoaște cafeneaua veche și capătul străzii Covaci, aproape de Hanul lui Manuc. Vasile Savonea, reputat critic de artă naivă
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
am pomenit de diverse obiceiuri sau tradiții de la țară, apar în tablourile pictorilor naivi și nunți, înmormântări, sau șezători. Se mai pot vedea țărani la munca câmpului, la arat, la semănat, la coasă, la seceriș, sau seara la petreceri, la birt, în diverse ipostaze, care mai de care mai vesele. Am mai văzut de asemenea tăietori de lemne, pescari, vânători, moara satului, și multe alte meserii tradiționale în mediul rural. Animalele din curtea țăranului sunt prezente în mai multe tablouri, deoarece
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
nerușinate și mai revoltătoare” ; <endnote id="cf. 363, p. 168"/>), Mihail Kogălniceanu În 1844 („bordeie acoperite cu paie, nevăruite, locuite de un roi de jidani stremțuroși” ; <endnote id="cf. 501, p. 59"/>), Dimitrie Bolintineanu În 1857 („Ne duserăm la un birt [evreiesc] ținut de acești necurați oameni, dar Îndată ce intrarăm În casa lor, furăm nevoiți a ieși, atât era aerul de stricat ; hotărârăm să dormim În trăsură” ; <endnote id="cf. 276, p. 122"/>) și Calistrat Hogaș la Începutul secolului XX : „Când
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]