1,013 matches
-
cu ce crime Îngrozitoare sunt hotărâți să ne pedepsească...! Dar, toate fantagonismele auzite despre ruși au fost numai minciuni, iar eu curajos am intrat În legătură cu soldații fără a ști un singur cuvânt rusește Însă, observându-i mai cu atenție păreau blajini și asociabili iar eu fortuit am Învățat incredibil de repede unele cuvinte rusești pentru a Întreține o ușoră conversație și comerciant cum sunt - am prins gustul banilor atunci când părinții mei adoptivi la vârsta de 7-8 ani de zile, la bariera
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vocea împotriva mea, până în ultima clipă. (Iar atunci, desigur, din gura ei ieșiseră doar critici.) Dar după ce am luat-o fiecare pe drumul ei, am ajuns să-mi dau seama că fusese ceva agresiv în mod subtil în îngăduința ei blajină. Există, îmi dau seama acum, un fel de tiranie a persoanelor supuse - acele persoane care dau din cap și privesc liniștite cum tu faci spume la gură și circ și ridici vocea prea sus și în general te faci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Lupeni, judetul Hunedoara Domiciliul: Sopron, Ungaria Referinte: Premiul 1 la Concursul de poezie ”Prin colbul vremii” editia a 2 a, decembrie 2012 </biography> Peregrinaj în alb departe de tine zăpezi alpine mi-au nins sufletul sărman peregrin fulgi albi și blajini precum mâinile bunicii (înălțate cândva în văzduhul rezemat de Retezat într-o zi de joia mare) mai dezmiardă obrajii aprinși ai copilăriei împletesc în busuiocul sfințit sub icoane râsetele nestăvilite și năzbâtiile cu mătănii și cântece vechi pe care le
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
gârbovit ca un moșneag îmi apărea ba tainic, ba cu tâlc, de dincolo, de dincoace de prag. cum sprijină un Univers de dor mă-ntorc mereu cu inima la el, la colțul lumii noastre din pridvor cu dor de lunci, blajin și subțirel. mă scurg prin el, tăcut , în rădăcini, și-mi place-adeseori să mă trezesc pe zarea zdrențuită de ciulini că zbor, că sunt, că vreau și că iubesc. Tudor Gheorghe CALOTESCU <biography> CV Născut în Lupeni jud. Hunedoara la
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
întorsese într-o parte de parcă ar fi voit să mângâie. Mă uitam la acea palmă cu ochii mari și rotunzi ca puiul de cerb care își privește vânătorul înainte să tragă. Ce faci aici? m-a întrebat cu un glas blajin mângâindu-mi sufletul. Era vocea unui om dârz muiată de vremurile prin care trecuse. Îi simțeam puterea strunită de sufletul lui cald. Era un bărbat coborât de pe columnă, cu părul sur, răvășit de parcă tocmai venise din luptă, cu sprâncene stufoase
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de dușcă un palici de vin și-și mai răsuci o țigară; după aceea își trecu degetele prin frumoasa-i barbă căruntă și rămase gânditor. Eu întrebai: —Ei, cucoane Dumitrașcu? pe urmă? Cum, pe urmă? zise boierul cu un zâmbet blajin; numaidecât să-ți spun ce-a fost pe urmă? Mai bine hai să bem și paharul acesta și pe cai, că întârziem! Am ieșit afară, am încălecat și am pornit spre Topila. O tăcere mare era împrăștiată pretutindeni pe șesuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vorba; și la Tupilați, după ce-or trece apa, s-or opri acolo la crâșmă, ș-or cinsti un pahar dulce, pentru tovărășie și pentru prietinie. Am luat pe juncani trei sute fără doi lei, zise Dumitrache Hazu, cu un zâmbet blajin pe obrazul proaspăt ras. Am de unde da o cinste... Acasă mai am doi boi mândri ca ș-ai dumitale... Apoi oamenii cum se cade îndată se înțeleg, răspunse Ion Băieșu, celălalt gospodar, un român îndesat și vârtos, cu mustața ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
murit, acu doi ani, de gât... Pe tustrei i-am pus într-o săptămână în pământ... Ș-acu am rămas singur cu nevasta... Tăcură un timp. Amândoi priveau înainte printre coarnele lucitoare ale boilor. Dumitrache Hazu își întoarse iar obrazul blajin: Tot zice fumeia: Iaca, n-am avut noroc de băieți, zice. Când am scăpat de griji cu ei, s-au dus... Și, când își aduce aminte, prinde a boci... Ion Băieșu grăi încet: Ce să faci? parcă te poți pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
prag. Se gândea că drumețul poate să plece iar înainte în pribegie, dacă n-a putea rămâne la curte, și pe la bordei, ca s-o mai vadă, n-are să se mai întoarcă. Îi părea rău; flăcăul sămăna a fi om blajin, după ochi și după grai; ar fi fost bucuroasă să-l vadă întorcându-se și așezându-se pe laiță, privind-o și cerându-i iar o ulcică de apă rece. Soarele scăpăta spre dealurile de la apus, între pături subțirele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și asemenea afront! sfârși Natalița. Ea, o țărancă crescută la jitărie... urâtă și proastă... să se puie cu noi!... Nu-i nici așa de proastă pe cât se pare... răspunse zâmbind cucoana, nici chiar așa de urâtă... Cu tot acest cuvânt blajin și plin de mângâiere, femeile nu se liniștiră și ieșiră tot năcăjite, ștergându-și lacrimile, din iatacul cucoanei Aglaie. În vremea de care vorbim, vrăjmășia ajunsese foarte departe și partida nobilă era hotărâtă să întrebuințeze împotriva „topârlancei“ nu numai foarfece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și s-ar mistui cu el prin bungeturi și pe urmă prin lumea asta mare. Gândindu-se așa, își șterse lacrimile și zâmbi cătră străjer. Apoi începu a-l întreba și a-i spune multe c-o voce învăluită și blajină, până ce oșteanul se milostivi de dânsa ș-o învoi să iasă în lumina lunii. De-acolo, pe neștiute, femeia îl duse pe povârnișul ușor, cătră râu. Și tocmai când el se aștepta la o mângâiere din partea ei, ea zvâcni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fudulea. Așa că asupra călătoriei pe care o plănuiseră muierile se încleștase cu îndârjire, numai ca să se vadă câte întâmplări pot fi pe lumea asta, care nu s-au mai pomenit asemenea întâmplări; și la cât năcaz poate ajunge un om blajin ca el; și mai ales să se afle cum te ciocnesc femeile cu clonțul, de-ți pierzi și răbdare, și sănătate, și tot. Când oare a intrat în casă și s-a așezat pe scăunaș, la vatră, aprinzând încă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
capătul unei potecuțe înălțate pe care o porni Nur implorându-mă să nu vin după ea. Dispăru în locuință. Am așteptat-o, rezemat de un palmier. Era aproape întuneric atunci când a venit înapoi, însoțită de o țărancă bătrână, grasă și blajină. — Khadra, ți-l prezint pe noul meu soț. Am tresărit. Ochii mei holbați s-au încrucișat cu încruntătura lui Nur, în vreme ce dădaca se ruga Cerului: — Văduvă la optsprezece ani! Nădăjduiesc că prințesa mea o să aibă mai mult noroc de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
adulți. Le-am urmărit încolăcelile însetate cu o curiozitate neutră pe care mi-o conferea propria mea liniște sexuală, sau bogăția. La fel m-am simțit și la gândul întâlnirii cu Selina - Selina aia... Chelnerul mi-a strecurat un zâmbet blajin și sfătos în timp ce-mi aruncam cartea de credit pe tava întinsă. Întreaga poveste se va afla în tot orașul. Iar scenariul se va putea adapta la această ardoare trupească, cu un adaos de mici porcărioare ici și colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
voi curăța de vinovăția și rușinea care au pus stăpânire pe o parte ascunsă a minții mele, iar dovada acestui lucru ești chiar tu. Ca să mă eliberez, trebuie s-o pângăresc pe Axona. înțelegi? A rostit cuvintele cu o uimire blajină, ca pe niște adevăruri pe care tocmai le înțelegea. Apoi a violat-o. Când Lama Alunecoasă s-a întoars la țărmul unde aștepta Virgil, ducea cu ea un nou Vultur-în-Zbor. Virgil îi ascultă povestea, apoi spuse: — Știi, trebuie să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a oftat nedumerit că mai eram în fața lui, și nu o simplă pată pe zidăria aceea care se îndârjea să reziste. A zâmbit nădăjduind că, poate, în clipele următoare, totuși, îmi cade vreo grindă în cap sau, de ce nu, că Blajinul, faima pușcăriei prin anii ’30, cu șaisprezece omoruri la activ, toate din gelozie, iese de undeva, din beciul în dreptul căruia ne opriserăm, și-mi înfige șișul răzbunării în inima care, cum bine intuia inginerul, în acele clipe bătea numai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
iertare? Cine să te ierte când tu însuți nu știi pentru ce-ai vrea să fii iertat! Ocoleam biserica aceea dus parcă de imaginea turlelor Văcăreștilor încărcate de nea, cu blânda frumusețe a celeilalte biserici, din fosta pușcărie, îndurându-și blajină ticăloasa ei omorâre, tăcută, maiestuoasă, copleșitoare ca o deschidere de ceruri. M-am așezat, într-un târziu, pe o bancă în chioșcul clopotniței. Funia lungă o înnodase clopotarul de stâlpul de lângă mine. La capătul ei, un nod gros, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
macine viețile la Canal sau prin alte locuri ale întemnițărilor. O stranie senzație de văl de mătase așternut peste acel timp de crime. Constat că în mărturiile supraviețuitorilor nu răzbat încrâncenare, ură, ton vindicativ. Sunt relatări făcute pe un ton blajin, înțelegător parcă, aproape neutru, ca și cum ar povesti un film sau o piesă de teatru. Și iar mă conving de faptul că sufletul românesc nu este purtător de ură, nu este setos de răzbunare. În cuvintele omului de rând nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Gladiola din ținutul lacurilor limpezi și casante, să tremurăm neastâmpărați de ospățul serii, să fredonăm în surdină melodii uitate în ceasul delăsării, să ne- nfruptăm dornici cu lingurița din salatiera de argint plină cu ambrozie fierbinte și să imprimăm reverii blajine în păduricea plină de alburii păcate!
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
cântă pentru Doamne-Doamne? Îl roagă să trimită ploaie. De ce vrea greierașul ploaie? Pentru că pământul este uscat, iar lui îi este sete și nu are de unde să bea apă. De ce nu bea din fântână? Pentru că nu poate. Fetița tăcu, ascultând cântecul blajin al greierelui. Cri-cri! Cri-cri! Tăticule, pot să-i dau eu o cană cu apă? Sigur că poți. Angelina luă o cană cu apă din găleata așezată pe o băncuță, lângă ușa bucătăriei de vară și merse la locul de unde se
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
când, lâncedă încă de blândețea lor, se desprinse de ele, locul și oamenii dimprejur o reluară în vârtejul acelei dram'.1 în care azi se trezise prinsă. Da! Unele vorbe fac bine. Sunt erupții higienice care curăță de supărare. Urticarii blajine în trupul unei iubiri sănătoase. Dar aci părea că e vorba de o buba rea. 21 Lenora nu-și schimbase încă expresia ciudată a acelei griji. Doru Hallipa se așezase pe canapea lângă ea și îi vorbea, ținînd-o de mână
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
refuză să înainteze. Se lăsă acum târâtă, ea, cea grăbită. Se întorcea după acel colțișor, adăpost tihnit și mărunt, în mijlocul Cetăței fermecătoare. Se întorcea ca după un om. Era acolo și un om: un om de bronz, cuminte în mijlocul square-ului blajin. Nu-1 recunoscu dar îl iubi. Cotiră. Mini deodată apucă pe Nory de mână, ca trezită de un gând interesant. - Dar ce ai spus tu? Ce-ai spus?. Ce e povestea asta cu Mika-Le? Ce aveai azi cu Lina? - Cu Mika-Le
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
delicate și suav, cu părul tuns mărunt de tot și așa de blond că firele albe nu se cunoșteau; înalt și nu prea slab, dar încovoiat puțin, ceea ce-i făcea un gest permanent de înclinare, care, combinat cu manierele lui blajine, avea, în adevăr, ceva sacerdotal. - Nu e rău poreclit, deși nu mai țiu minte pe Papa Boni-faciu. - Seamănă! Mai ales în atelier cu o tocă mică, neagră, si ca șorțul alb. - Cunoști bine pe Greg? - Da! răspunse cu glas serios
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
la tot muzica - iar dogul, mai sumar, se ridicase de pe locul lui și se rezemase de ea cu tot trupul, lăsând capul mare și bun în jos pe genunchii ei, în semn de afinitate. Mini observă cu plăcere că animalul blajin nu era nici unghiular, nici sferic, că avea proporții arcuite armonios și decent. Tot lui, îi spusese că ea înțelegea de ce Mika-Le lucrează numai în câinelui, să și-1 întoarcă din drumul simplu al instinctelor elective. Din ziua aceea Mini
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de costum al stăpânului cu precizie, până la cea mai ascunsă cusătură și să folosească mai puțin material decât i-ar fi trebuit să acopere spatele unui copil. Trecură vremurile, luând-o din ce în ce la vale, pe o pantă blajină. Deși Privett-Clampe n-avea nici un fel de aptitudini pentru o asemenea slujbă și SPI-ul se voia un serviciu cu reputație, în care numai cei cu adevărat talentați puteau străluci, acesta era, de fapt, un departament birocratic, unde punctualitatea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]