2,430 matches
-
dintre oamenii cărora le ascultase conversația, Întins cu iscusință printre picioarele sale. Priorul profită ca să o zbughească spre ieșire. În ușă se opri o clipă, privind În urmă. Își alipi policarii și arătătoarele, ridicându-le deasupra capului. - Feciori de cățea blestemați, denaturați mizerabili! Iată focul care vă așteaptă și pe care o să-l aveți. Toată taverna se transformase Într-o bolgie infernală. Numai cei patru străini rămăseseră nemișcați la locurile lor, observând scena ca niște spectatori de pe treptele unui amfiteatru roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu câteva clipe mai Înainte, Își reproșă priorul, poate că ar fi putut evita măcelul. Norocul părea să fi dispărut de pe cerul său, se gândi el cu amărăciune. Morții de pe corabia misterioasă, experți În mecanică. Și apoi Guido Bigarelli, sculptorul blestemat, arhitectul lui Frederic al II-lea. Și Rigo, tâmplarul. Iar acum Fabio, un matematician. Cineva ucidea oamenii legați Într-un fel misterios de un plan ale cărui hotare rămâneau de neînțeles. Într-acestea, auzi pași greoi ce urcau scările. Ieșind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
adesea celor Îndrăzneți, așa cum arată păgânii aceia pe care ți-ai Întemeiat convingerile. Dante se făcu stacojiu. O furie surdă punea stăpânire pe el. Bășica aceea de slănină era o hazna În care se adunau toate bârfele din orașul acela blestemat. Acquasparta tăcu din nou, iar apoi se Întoarse spre jilțul său, ca și cum acea scurtă drumeție până la fereastră l-ar fi stors de puteri. Își dădu drumul cu toată greutatea În scaun. - Dar eu, messer Alighieri, nu sunt de acord cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Ești sigură? Așa au zis? Ea se eliberă din strânsoare, zbughind-o prin portic. Rămas singur, priorul Începu să reflecteze furibund. Așadar, Acquasparta era la curent cu conjurația de restaurare a dinastiei imperiale. Dar știa el oare și numele fiului blestemat? Poate că nu, având În vedere că se aștepta la o mărturisire din partea lui: părea Încredințat că Dante cunoștea secretul. Oare În mintea lui existau deja toate elementele acestui secret, iar el nu Își dăduse Încă seama? Era cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o parte. Sau poate că vrei să dai fuga În ajutorul lor? adăugă cu o străfulgerare de răutate care Îi Însufleți ochii acoperiți de albeață. Furios, Dante Împinse legătura de nuiele Într-o parte. Bătrână căzu În fund, afurisindu-l. - Blestemat să fii! Strigă ea, În timp ce el o lua din nou la goană. Străbătuse cel puțin două sute de pași când fu nevoit să se oprească din pricina gâfâielii care Îi tăia respirația; se aplecă pe genunchi ca să Își recapete suflul. În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
izbea În jur. În piața Îngustă, nu toți asediatorii avuseseră posibilitatea de a se trage la adăpost. Strigăte și vaiete ieșeau din norul de praf și de moloz, ca dovadă că nu puțini fuseseră loviți. Poetul se ridică Îndurerat. - Eretici blestemați, o să vă omorâm pe toți! zbiera lângă el bargello, vânăt la față. Stătea acolo, În șezut, cu picioarele desfăcute, gâfâind de mânie și de frică. Dintr-o dată, un adversar până atunci obscur și impalpabil ieșise din umbră, dovedindu-se la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care considerau că e un motiv suficient ca să te ardă pe rug. Semnul diavolului, nu? chicoti el. Hei, poate că și Hitler are unul. La fel de sigur cum are Goebbels o copită despicată. Rahat, doar toți sunt din iad. Fiecare dintre blestemații ăștia. Îmi auzeam pașii răsunând în pustia Königsplatz în timp ce mă apropiam de ceea ce mai rămăsese din clădirea Reichstag-ului. Numai Bismarck, de pe soclul său, cu mâna pe sabie, în fața intrării vestice, cu capul întors spre mine, părea pregătit să acorde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de împlinit. Acumularea de bunuri corupe o civilizație în care oamenii doresc luxul, ceea ce e superfluu, dincolo de necesar. Atunci când vor mai mult decât e normal și aspiră la satisfacerea unor dorințe nenaturale și necesare, ei pun în mișcare un mecanism blestemat: suferința, durerea, necazul. Regăsirea căii înțelepciunii indexate în funcție de lecțiile date de natură presupune o trecere prin învățăturile lui Epicur. înainte de a muri - o evidență tragică -, să trăim în acord cu ceea ce ne învață natura: hedonismul. Un hedonism tragic, iată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
sufletu-ți se zbate și ar vrea ca să pătrundă, Chiar în inima-mi rănită... să mă mângâie cu milă, Să mă-mbărbăteze-n viață și curajul să mi-l țină. Frățiorul lui întreabă: "Ionuț când o să mai vină?" Soartă crudă, blestemată!... Inima ta nu suspină? Nu se frânge de durere, iar de mine nici că-ți pasă... Pentru ce m-ai pedepsit și-ai fost tare nemiloasă! Vina mea, care să fie!.. rău la nimeni n-am făcut; Singură să fiu
CREZUL UNEI MAME (MAMEI LUI IONUŢ, COPILUL DE 4 ANI, OMORÂT DE CÂINI ÎN PARCUL TEI) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364360_a_365689]
-
Pafos sub îndrumarea inimoasei profesoare Irina Isac a fost precedat de intervenția Georgetei Resteman, care a încurajat copiii-recitatori dând citire versurilor proprii dedicate evenimentului sărbătorit: “[...] De vei auzi, Doamne, vreodat' / Un român uitând limba română / Fie el de-a pururi blestemat / Și odihnă n-aibă în țărână! // Doamne, cât ai fost de-ndurător / Când ai vrut ca să mă nasc în vară / M-ai sfințit în românesc izvor / De cuvânt și dragoste de țară.” Glasurile micuților români au însuflețit versuri din lirica poeților
ROMÂNII DIN CIPRU AU SĂRBĂTORIT LA PAFOS ZIUA LIMBII ROMÂNE! de ZIARUL RO MANIA CIPRU în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364389_a_365718]
-
prea mic și nu a avut nicio șansă. Sufăr la fel de mult ca tine, dar nu se mai poate face nimic! Trebuie să încercăm împreună să trcem peste acestă durere și te rog iartă-mă că te-am adus în locul acesta blestemat! Iartă-mă! A început și el să plângă și îi săruta pumnii strânși. Sofia simțea lacrimile care curgeau din ochii lui plini de durere și l-a privit în tăcere. O cuprinsese o mare slăbiciune care parcă îi omora încetul
DREPTUL LA VIAŢĂ de SILVIA KATZ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364429_a_365758]
-
nărăvaș din copită trupul Omului actual, cerând la schimb suflete, din ce în ce multe suflete, care nu par a mai fi interesate de îndelung căutata mântuire a creștinătății. Ce mai contează că acești curajoși luptători ai Armatei Române din blestemații de Dumnezeu ani '40 au avut puterea să înfrunte toate măștile chipului hâd al morții, gerurile și lagărele-spital ale spațiului siberian, foamea, păduchii, umilințele felurite, nemiloasele anchete ale NKVD-ului etc.?!... A fost nevoie de aproape trei sferturi de secol
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
la mănăstire: „Sevastița, numai tu poți să mă salvezi pe mine și pe Andrei din ghiarele diavolului. Te rog să nu-l uiți nici pe vărul nostru Costică...” și s-a stins ca o frunză ce se desprinde din pomul blestemat al vieții pământene. - Așa!... iar tu, dacă-nțeleg bine, măicuță dragă, te-ai angajat în fața muribundei că ai să te rogi Mântuitorului... să fie iertat un criminal? - Prea cuvioasă maică stareță, din fericire... și Andrei s-a stins în mod
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
Nămoloasa, Unde s-a-necat mireasă... Numai sălcia trăiește Și cu lacrimi povestește: - „Cu ochii mei am văzut, Din senin cum s-a pornit Să fulgere, să trăsnească, Norii să se răscolească, Să cadă ploaie cu piatră... Of!... și furtună blestemata La pământ totul culcă, Cerul mi se-nnegura... Prin păduri vântul strigă, Glasul crâncen îi era, Potop mare mi-aducea... Apa-n valuri îmi creștea Și fără milă îmi lovea Podul, pe care-l smulgea, Când pe el nuntă trecea
MIREASA DE LA NAMOLOASA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364492_a_365821]
-
nu doar la Roma, ci și mai la sud, în Africa. Civilizațiile anterioare, cu învățături, tradiții, într-un cuvânt, cu tot ce a fost, a devenit, peste noapte, bob de nisip spulberat desupra întregului deșert deja de alte sălbăticii uscat. - Blestemat parcă, pe când cu Turnul Babel, omul, cam la o mie de ani, vrea, nu vrea, o ia de la început. Cică altfel nu și-ar mai găsi rostul. De aci, istoria lumii, istoria bestiei din el, din om, și a sângelui
IERTĂTORI ŞI IARĂŞI DE LA CAP, DE N.BĂLAŞA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361347_a_362676]
-
sfințitor. Viața, sănătatea, inteligența, înțelepciunea, frumusețea fizică sau morală, reușitele profesionale sau duhovnicești, toate acestea sunt roade ale împreună-lucrării omului cu Dumnezeu, ale ajutorului covârșitor primit de la Părintele Ceresc. Însă și de această dată, ca efect al trufiei luciferice, al blestematei patimi a mândriei, omul este tentat, cel mai adesea, să socotească toate aceste împliniri a-i aparține în mod exclusiv lui. În ecuația vieții sale, în care greutatea cea mai mare o are propria persoană, Dumnezeu rămâne o necunoscută sau
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
sunt eu în infinitul acesta al lumii. Între naștere și moartea mea îmi este îngăduit să fiu pentru un scurt timp pe acest pământ, și după aceea mă îmbrățișează veșnicia. Dar... unde mă aflu eu? Mă aflu pe un pământ blestemat iar deasupra mea este cerul infinit din care ar putea să izbucnească oricând o mare furtună pe care să naufragieze corabia vieții mele. Și - unde mă aflu? Mă aflu într-o lume în care stăpânesc și mișuna demonii, într-o
2014 ... UNDE MĂ AFLU EU !? de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363814_a_365143]
-
din pușcăria albă nu-i scăpare unde-au fost chipuri - orbii-au dat cu vare e-un vălmășag de nevăzut și frică nici pasăre nici suflet nu s-ardìcă e o bolirea-a stanei privegheate e-o lepră albă-n albii blestemate MĂRTURISIRE Dumnezeul meu - Dumnezeu al luminii înțelepte și al umbrei celei drepte - Dumnezeu al izvoarelor neșovăitoare - aflate mereu cu toate șoaptele pline - la porțile grele-ale pământului - atotcercetătoare Dumnezeul meu începe din mânăstirea pădurilor - unde cercetează copitele inorogului și solzii orbitori
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
văzute și nevăzute ale cărnii ei albe, cum făcea cu fetele de la târgul de sclave; o să-i devoreze buzele, strigând: om la apă! o să-i țină coapsele în palmele sale aspre de atâta lopătat pe oceanele nesfârșite ale pământului ăsta blestemat; o să-i înțepe obrajii ăia de sfântă cu barba lui încâlcită de toate furtunile de gradul 9(nouă) pe scara beaufort; o să-i lingă sânii ăia țanțoși cu toate brizele apusului de toamnă târzie; o să-i... abia s-a trezit
TRĂIASCĂ, REGINA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363946_a_365275]
-
să muncească, însă a considerat că nu i-ar fi folosit o astfel de viață. Dumnezeu, cu judecata Sa, a lăsat ca bucuria să vină în urma ostenelii. Canonul primit de Adam de la Dumnezeu, atunci când a căzut în păcat a fost: „Blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrănești din el în toate zilele vieții tale” (cf. Facerea 3,17). Înțeleptul Solomon spune că „cea mai scumpă comoară pentru un om este munca” (cf. Pilde 12, 27), iar hărnicia
„MUNCA ESTE LEGEA LUMII MODERNE ... ” de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363958_a_365287]
-
după cumplita tragedie, m-am retras cât mai departe de locul în care-mi dusesem până atunci viața de familie, am vândut tot ce-mi rămăsese ca moștenire și am cumpărat un mic hotel într-un defileu. În sâmbăta aceea blestemată, toți angajații mei erau liberi. Știi ... tocmai terminasem niște reparații la clădirea hotelului, când ... cataclismul atomic m-a găsit acolo și am supraviețuit printr-o întâmplare fericită sau mai degrabă nefericită. Nu proviziile - pe terminate - m-au determinat să părăsesc
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
mai degrabă dorința de a întâlni o altă ființă umană. În singurătate, amintirile mă torturau. Astfel, de multe ori, ca și tine, credeam că numai cadavrul sau poate doar scheletul meu va rămâne peste ani și ani. Oh, sâmbăta aceea blestemată! De ce nu mi s-au defectat nici televizorul și nici radioul? Poate, plecând atunci înspre oraș, eram acum lângă ai mei. Dar visele din ultima vreme ... știi ... se spune că cei dragi, plecați în lumea umbrelor, îți vorbesc în noapte
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
nu ești credincios, nu-L ai pe Dumnezeu drept călăuză, încearcă să te respecți ca om, iubite lector, nu fi ipocrit. Bietul Rimbaud a trăit mizerabil din lipsa unui suport moral, în ciuda unui imens talent. La fel Baudelaire, Verlaine, pictorii„blestemați”, mulți scriitori. Vorba lui nenea Iancu - „O soțietate fără prințipii, ca va să zică nu le are”. Să râzi și să plângi. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Respectă-ți aproapele / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1075, Anul III, 10 decembrie
RESPECTĂ-ŢI APROAPELE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363302_a_364631]
-
secvențiale a romanului și logica structurării construcției epice, probează calitățile de prozator ale scriitorului botoșănean. Atât romanul, cât și personajele sale (Tiberius, în speță), amintesc de bravul soldat Švejk din romanele lui Jaroslav Hašek sau de șugubățul Porta din ”Legiunea blestemaților” al lui Sven Hassel. Mesajul fundamental al romanului îl constituie necesitatea abordării optimiste a greutăților vieții, nutrirea permanentă a speranței că orice rău traversat poate fi privit, retrospectiv, ca un pas înainte și convertirea acestor instantanee existențiale în părți ale
NOI APARIȚII EDITORIALE – DECEMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363277_a_364606]
-
Îl așteptau pe polițist. Când l-au văzut că se apropie, deschiseră ușa și înaintară câțiva pași. -Șșșșt, zise aceasta, ducând mâna la buze. Să nu tulburăm clipele acelei femei! Pe fundalul unei cascade superbe, Ilona îngenunchease într-un tablou blestemat. Stătea acolo, în pârâul cu pietre grele și plângea. Se înserase bine iar umbrele stejarilor dansau tiranic, la lumina lunii, peste trupul ei, iar și iar, întinzându-i o plasă de răcoare. Era ca o pasăre pe rugul fricii de
PROMISIUNEA DE JOI (XIV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363352_a_364681]