1,514 matches
-
pentru o îmbujorare sfielnică... A.R. Nu strică nici asta. Să continui. Ne vedeam zi de zi, dimineața la școală, iar după masa la mine-acasă, unde citeam împreună Proust. Îmi amintesc că purtam o rochie de casă elegantă, din catifea bleumarin, cu un guler rotund din dantelă albă, și-mi imaginam că aș fi una dintre doamnele de Guermantes. Seara, după ce ne despărțeam, ne scriam unul celuilalt scrisorele de dragoste pe care ni le înmânam personal a doua zi. El îmi
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
-mi pun în valoare o forță pe care nu mi-aș fi bănuit-o nici când împingeam prin anii ’50 căruciorul de lemn roșu cu păpușa Tania sau pisica Ghizi, nici peste 20 de ani, când zdroncăneam landoul de vinilin bleumarin în care Oana zăcea ca o larvă și nici mai târziu, când târâiam după mine căruțul de fier cu butelia albastră împrumutată din vecini: forța de femeie-ricșă. 10 nov., ora 16,30. Cu M. și Vio lemne și cărb. pe
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Erau cele școlare, imprescriptibile în ciclul primar și gimnaziu, dar care, sub ochii binevoitori ai profesorilor, mai sufereau unele îmbunătățiri (o feminizare) în liceu. Cămașa bleu rămânea fără guler sau căpăta o tentă mai închisă/deschisă în raport cu canonul, iar sarafanul bleumarin beneficia, după gust și stil, de scurtări, lungiri, crăpături, volane, strâmtări, răscroieli în cloche sau chiar înlocuirea materialului de bază (pe vremea mea, din plastic) cu alte feluri de material, totul până când cineva se sesiza și începeau înfierările, mustrările, ședințele
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
-mi pun rochia aia albastră pe care mi-a făcut-o tanti Geta de la II. M-am gândit că, nu știu de ce, dar ne îmbrăcăm toți de parcă am merge la balul de sâmbătă-seara: băieții la costum și cravată sau sacou bleumarin și pantaloni gri (asta-i mai nou damblaua șmecherilor de la „Negruzzi“), iar fetele în „creații“ de voal, catifea și ce ne mai rostuiesc mămicile noastre de la pilele lor, croite cum dă Dumnezeu, fiecare cu norocu’ ei. Pe a mea am
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
22). Cum părinții nu-l pot vedea și admira, fiul le descrie vestimentația, cu ușoară cochetărie filiala: „umblu îmbrăcat impecabil, păcat că nu mă vedeți, stârnesc dragostea fetelor” (p. 21) sau precizează: „Astăzi că întotdeauna am fost îmbrăcat cu vestonul bleumarin foncé și cu pantaloni fantezi și cravată frumoasă, ansamblul admirabil, păcat că nu m-ai putut vedea și mata, tata! c’est dommage!” (p. 24). Fapt de netăgăduit, întrucat fotografiile din acea perioadă îl arată a fi un domn distins
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
puse unul peste altul și închid ochii. Un somn greu, obositor pune stăpînire pe mine. Ce faci, Mihai, dormi? întreabă o voce de bărbat. Mă întorc: jos, în ușă, stă Dinu Zaharia. E îmbrăcat ca de plecare acasă: pardesiu elegant, bleumarin; fular de mătase gri; cămașă albă și cravată cu dungi roșii și albe; mănuși de primăvară; geantă diplomat japoneză din poliester negru armat cu fibră de sticlă, încadrată în două șine din aluminiu eloxat, care scînteiază argintiu. În mîna stîngă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
costumul tău gofrat - și vântul mi-a smuls rochia, rămânându-mi numai o mânecă îmbrăcată, atât bate vântul de tare; la dejun mi-a ridicat până la brâu rochia écrue (cea transformată din matasa de la Cairo); astă-seară mi-am pus foile bleumarin, pe care le-am strâmtat, bluza de surah bleumarin, scampolo bleu și jacheta mea de lână bleumarine și totuși mi-a fost frig și vântul mi-a sumes și umflat foile. Odaia mea e mai adăpostită, dar vântul șueră și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
rămânându-mi numai o mânecă îmbrăcată, atât bate vântul de tare; la dejun mi-a ridicat până la brâu rochia écrue (cea transformată din matasa de la Cairo); astă-seară mi-am pus foile bleumarin, pe care le-am strâmtat, bluza de surah bleumarin, scampolo bleu și jacheta mea de lână bleumarine și totuși mi-a fost frig și vântul mi-a sumes și umflat foile. Odaia mea e mai adăpostită, dar vântul șueră și marea își trimite spumele, auditiv, până la mine. E luminoasă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de masă albe, mai mult sau mai puțin maculate, și lumina acablantă, difuză și scânteietoare sus. În salon, orchestră teribilă: în așteptarea balului tineretului muncitoresc. Când am intrat, la o masă, cocoțată pe masă, beată, stând turcește, o vilegiaturistă, în bleumarin, cu pantaloni și jerseu bleumarin, cu impecabilă bluză albă, cu păr blond platinat, cu ochii cu rimel, verzi nedefiniți, bătând înspre glauque. O prietenă încerca să o ducă acasă, Lemonidis se uita la ea amuzat și îi spunea la fel
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sau mai puțin maculate, și lumina acablantă, difuză și scânteietoare sus. În salon, orchestră teribilă: în așteptarea balului tineretului muncitoresc. Când am intrat, la o masă, cocoțată pe masă, beată, stând turcește, o vilegiaturistă, în bleumarin, cu pantaloni și jerseu bleumarin, cu impecabilă bluză albă, cu păr blond platinat, cu ochii cu rimel, verzi nedefiniți, bătând înspre glauque. O prietenă încerca să o ducă acasă, Lemonidis se uita la ea amuzat și îi spunea la fel. Ea stăruia să rămână într-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
plec la școală la 8½ și mă voi reîntoarce, din pricina curselor multiple, la 2½, ca tine. Cu cea dintăi persoană care va veni îți voi trimete babou ches de sky. Azi am văzut la Galeriile Crețulescu o pereche din in, bleumarin cu roșu, 600 lei. Dansul a început: erau 300 [de lei], acum 15 zile. Cred că voi putea face [rost] de bani; până într’o lună vei avea, nu știu prin ce modalitate tri mesă, toată suma ce-o voi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
zice. Am crezut că-mi simți prezența. — Ei. Da, am simțit așa, o chestie... spun, pe un ton ușor sfidător. — Normal că ai simțit. Mă sărută. Bună, Danny. — Bună, zice Danny, uitându-se la Luke, care își dă jos paltonul bleumarin de cașmir, apoi își lărgește butonii în timp ce-și desface simultan nodul de la cravată, cu aceleași mișcări sigure și agile pe care le face mereu. Odată, când eram amândoi pulbere, Danny m-a întrebat: — Cum face dragoste Luke, tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
într-un surâs în clipa în care mă vede. — Rebecca! strigă ea, după care se uită la ceas. Nu e încă ora, nu? Nu încă! Îi zâmbesc frumos și-mi trec privirea peste vestimentația ei, compusă dintr-un tricou vechi bleumarin, cu mânecă lungă, pantaloni de călărie și cizme asortate. Are un corp senzațional pentru vârsta ei. Nu e de mirare că Suze e atât de subțirică. Mă uit în jurul meu, dar nu văd nici urmă de nimic care să semene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Graham, ăștia sunt otravă curată! Mami și tati! Cobor în grabă ținându-mă de balustradă și iată-i, în picioare lângă șemineu. Tati e în costum de zi, cu un joben sub braț, iar mami e îmbrăcată cu un sacou bleumarin, o fustă înflorată și pantofi roșu aprins, care nu sunt chiar același roșu cu pălăria. — Mami! — Becky! — Mami! Tati! Cobor în fugă și-i îmbrățișez pe amândoi odată, inspirând cu nesaț parfumul familiar de talc Yardley’s și de Tweed
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de masa mea, îmbrăcată cu o jachetă de culoarea untului, cu nasturi mari și ținând strâns în mână o poșetă asortată. Spre surpriza mea, nu e singură. Cu ea se află o femeie cu păr castaniu tăiat drept, cu taior bleumarin și geantă Coach. — Rebecca, dă-mi voie să ți-o prezint pe Robyn de Bendern, zice Elinor. Una dintre cele mai renumite organizatoare de nunți din New York. — A, zic, luată prin surprindere. Bună... ziua! — Îmi pare bine, Rebecca, spune Robyn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Ai programare? — Nu. Dar cred că Becky are ceva pentru mine... — Hai! zic, grăbindu-mă la ușă și căutând-o din priviri. Uite-o și pe Laurel, roșie la față și însuflețită, cu noua fustă Michael Kors și un blazer bleumarin, care se potrivesc ca nuca-n perete. De câte ori i-am spus? Pe bune, cred că ar trebui să le fac vizite de control la clientele astea. Cine știe cum se-mbracă, atunci când le scap din ochi? — Uite-o, spun, arătând din cap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
oglinzi în partea de sus, pline cu argintărie, porțelanuri și sticlărie fină. E o lume a luxului pașnic. O lume a oamenilor cultivați și strălucitori, care nu au nici cea mai mică grijă pe pământ. O fată imaculată îmbrăcată în bleumarin se uită cu atenție la un sfeșnic de sticlă. Alta, în stare avansată de graviditate, privește o zdrăngănea pentru bebeluși, din argint de cea mai bună calitate. Aici, nimeni nu are nici o problemă. Singura dilemă majoră pe care o poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu rucsacurile alături, adormiți sau vioi, blânzi, bruneți sau japonezi, toți veniți să-l vadă pe „marele Picasso”. Eu, recunosc, am fost emoționată cu două zile înainte de-a ajunge aici, m-am îmbrăcat special în rochia bleu cu pălăria bleumarin, în ideea de a-mi face o fotografie lângă vreuna din lucrările pictorului din perioada albastră. Îmi citise și mă pregătise Liviu, fără a-mi impune vreo impresie personală. Știam că mai întâi voi vedea lucrările făcute începând cu vârsta
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
în fața Rectoriei (deci a Centrului de Artă) pe cei care plătindu-și o cină se hotărâseră să marcheze sfârșitul vacanței în acest mod plăcut și colectiv. În aer liber, mese rotunde de câte 10 persoane, acoperite cu fețe de masă bleumarin cu tacâmuri impecabile, câte 3 rânduri, la fel și pahare cristaline. Deasupra o „umbrelă” de lumini care urmau să facă deliciul atât al privitorilor cât și al beneficiarilor. Ni s-a spus că evenimentele coincid și lucrul acesta poate fi
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
le-am trecut cu generozitatea vârstei și a caracterului la "diverse". Prima zi în Ministerul Afacerilor Externe! N-o s-o uit niciodată! Locuiam încă la Grozăvești și de cu seară îmi pusesem la punct "ținuta": costum gris-petrol, cămașă albă, cravată bleumarin cu dungi albe și batistă la butonieră idem. De când mă știu mi-au plăcut griurile și nuanțele de bleumarin la costume, bleumarinul, grenaul și galbenul la cravate, bineînțeles acestea cu diverse modele, reușind în prezent să am peste o sută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
o uit niciodată! Locuiam încă la Grozăvești și de cu seară îmi pusesem la punct "ținuta": costum gris-petrol, cămașă albă, cravată bleumarin cu dungi albe și batistă la butonieră idem. De când mă știu mi-au plăcut griurile și nuanțele de bleumarin la costume, bleumarinul, grenaul și galbenul la cravate, bineînțeles acestea cu diverse modele, reușind în prezent să am peste o sută, achiziționate pe diverse meridiane și paralele. Cu o mamă grijulie și cu cinci surori învățasem de mic să cos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
magnifice on allait se promener en equipage - o expresie a vechii lumi, curentă În mediul nostru. Mi-e ușor să retrăiesc bucuria schimbării polușubok-ului cu căptușeală groasă, lung până la genunchi și cu gulerul cald din blană de biber, cu scurta bleumarin cu nasturi de alamă cu ancore. În landoul deschis, sunt legat prin adâncitura unui pled de ocupanții mai interesantului loc din spate, maiestuoasa Mademoiselle și victoriosul Serghei, cu fața mânjită de lacrimi, căci tocmai ne luaserăm la harță. Îi atrag
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pe un ring), cineva a spus ceva despre mine când treceam rotindu-mă prin apropiere și o voce feminină nazală i-a replicat „Da, nu-i așa că este fermecător?“. Mai văd și acum silueta ei Înaltă Îmbrăcată Într-un taior bleumarin, făcut la comandă. Pălăria mare, de catifea era fixată cu un ac strălucitor. Din motive evidente, am hotărât că numele ei este Louise. Noaptea stăteam treaz imaginându-mi tot felul de situații romantice și mă gândeam la talia ei de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
plecat după două alte fete, mai puțin drăguțe, care o strigau. Le-am văzut imediat, dintr-un punct de observație de deasupra râului, traversând podul, țăcănind cu tocurile Înalte, În pas vioi, toate trei cu mâinile vârâte În buzunarele hainelor bleumarin și, dând din când În când din capetele pline de panglici și de flori, ca să alunge muștele. Foarte curând am dat de urmele Tamarei În modesta dașka (căsuța de vară) Închiriată de familia ei În sat. Mă plimbam călare sau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și cu cauciucuri detașabile și se juca la nesfârșit cu el pe pământ, În timp ce soarele alcătuia un fel de nimb din părul lui blond destul de lung și dădea o nuanță caramel spatelui gol pe care erau Încrucișate bretelele pantalonilor scurți bleumarin (pe sub care, când era dezbrăcat, se arăta un model cu funduleț și bretele de un alb natural). N-am stat În viața mea pe atâtea bănci și scaune de grădină, pe lespezi de piatră și trepte de piatră, pe parapete
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]