1,637 matches
-
nu capitale. Nu corespundeau niciuneia dintre necesitățile sale prezente. Dar ce putea să facă, decât să continue? - Prezicătorii există de mult? - De mai multe sute de ani. - Atunci, este rezultatul unei descoperiri? - Există o legendă,... începu Yanar. Tăcu și înțepeni, blocat. - Refuz să răspund la asta, mai zise. Gosseyn întrebă: - În ce perioadă apare facultatea profetică? - De la 12 ani. Și uneori mai devreme. Gosseyn aprobă, mai mult pentru sine. În mintea lui se alcătuia deja o teorie, iar aceasta se acorda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
lumină atomică, mai orbitoare decât soarele de amiază care licărea deasupra. Gosseyn fu surprins s-o vadă atât de aproape. Până atunci nu se gândise, dar acum, deodată, își dăduse seama că Mașina nu va accepta niciodată falsa lui identitate. Blocat, rămase imobil, abătut și deprimat. Teresa Clark se oprise și ea și-l privea. ― O vezi pentru prima oară atât de aproape, zise ea înțelegătoare. Te simți întors pe dos, nu-i așa? Nuanța de superioritate care i se ghicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Și nu pă-rea să aibă de gând să se oprească. Mașina jocurilor fusese dotată, fără îndoială, cu aparate de sondare energetică capabile să scurtcircuiteze cablajele chiar și prin metal, dar el, Gilbert Gosseyn, neavând sculele potrivite, era pur și simplu blocat; având în vedere că-i promisese lui Dan Lytlle să nu facă nimic fără el, se hotărî să se culce. Poate, până se va trezi va veni și Patricia Hardie acolo. Dar nu. Nu veni nimeni. Când se trezi pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
care au răscolit adâncurile inimii mele și într-un final a apărut așa „ca din senin” titlul cărții: Trăiește viața pe care o iubești”. Treptat au început să se contureze anumite idei, capitole dar parcă ceva nu mergea, parcă eram blocată, aveam starea unui rezervor plin care are închis robinetul. Aveam nevoie de cineva care să apese pe butonul de pornire. Cineva care „să aprindă flacăra” și acea persoană a fost doamna psiholog Niculina Gheorghiță. În luna iulie 2012 am început
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
persoană Viața omului nu poate fi violată, pentru că este persoană, adică creată de Dumnezeu, unică și capabilă de o viață în adevăr și în ordine morală. Personalitatea sa poate fi inconștientă (în somn), nedezvoltată (la copil), ascunsă (în embrion) sau blocată (de boală). Astfel, ființa morală se distinge ca atare de ființa animală, prin faptul că este respectată și în stările ei învăluite. Interzicerea de a ucide constituie o strictă interdicție de a considera ființa umană ca pe un obiect. Nu
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
în ușă, ducând deja o mână la catarama curelei. Se răsuci din nou spre fereastră, forțând-o mai tare acum, deși degetele îi tremurau. Dar era blocată. Nu se deschidea mai mult de doi centimetri. Oricât de tare împingea, era blocată. Deodată simți o mână apucându-l de încheietură, trăgându-i brațul înapoi. Apoi respirația tatălui său atingându-i obrazul. Cei doi se luptau, Salam fiind hotărât să deschidă fereastra, ca să arunce ciobul ăla blestemat afară. Scaunul de sub el începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ă Ce spui acolo, bătrân prost? Habar nu ai despre ce vorbești. Nu eu sunt criminalul. și-apoi, nu mă poți încuia înăuntru. Tolkachenko îl auzi acum pe Govorov încercând să bage cheia în ușă. Însă gaura cheii era desigur blocată. ă Asta e strigător la cer! ă Îți spun eu ce-i strigător la cer. Crima. ă Uite-l vorbind din nou de crimă. Sfinte Doamne! Nu știe altceva decât crimă. Ai mai auzit așa ceva? Însă nu veni niciun răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mai în față, informat expres de un semnal luminos, la fel de ușor monta cel de-al doilea baraj, vehiculul condamnat de destin fiind nevoit să se oprească și să se lase jefuit. Pentru vehiculele care veneau din sens opus nu trebuia blocată strada, șoferii lor se opreau singuri observând ce se întâmpla în față. Al treilea grup, de intervenție rapidă, își lua sarcina să convingă cu o ploaie de pietre orice solitar îndrăzneț. Barajele erau făcute din pietroaie transportate cu roabele, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mai discute cu mine, n-am ce să mai...“. Am două luni de când nu mai beau cafea. Am avut, beam cinci căni din astea pe zi. Și m-o-nțepat o dată, de două ori, de trei ori... Într-o seară am rămas blocat, așa, în pat, și-atunci... (se gândește). N-aș zice că țin la viață. Vreau ca să n-o fac chinuită, cât este, să n-o chinui. Adică, mie mi-e indiferent când mor, odată tot trebuie să mori... Și-așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pesemne un avans prea mare, nu l-am mai auzit, i-am auzit numai pe cei din sală, tropăind și urlând. Galeria se făcea tot mai strâmtă, mi-am simțit umerii frecându-se de pereți și credeam c-o să rămân blocat acolo, ca atunci când mă băgasem în conducta din beton, după mingea de piele a Prodanilor și, într-adevăr, în timp ce continuam să mă târăsc în patru labe, am simțit cum și spatele mi se freacă de pereții galeriei și mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să-ți ling păsărica..., Îi spuse el cu emoție; ea Însă nu-l mai auzi. Întoarsă către instructorul de schi care În urmă cu trei zile Îi pipăia fesele, Începuse cu el o discuție. Preț de câteva clipe, Bruno rămase blocat, apoi străbătu din nou peluza În direcția parcării. Supermagazinul Leclerc din Cholet era deschis până la ora douăzeci și două. Circulând printre rafturi, se gândea că, după Aristotel, o femeie de statură mică aparține unei specii diferite de restul omenirii. „Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nu știu ce-mi vine și fac o reverență. Urmează o tăcere încremenită. Ambii Geigeri se holbează la mine uluiți. — Samantha, mi s-a părut mie sau... ai făcut o reverență ? spune Trish într-un final. Mă uit la ea blocată. Ce-o fi fost în capul meu ? De ce naiba am făcut o reverență ? O să creadă că fac mișto de ea. Cine dracu a mai auzit de menajere care să facă reverențe ? Doar nu suntem în Gosford Park. Cei doi continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un pulover maro de cașmir. Fără să vreau, fac instinctiv un pas Înapoi. Jack Harper Își bagă mobilul În buzunar, apleacă puțin capul Într-o parte și mă privește Întrebător. — Te urci În lift ? spune blînd. SÎnt pur și simplu blocată. Ce pot să zic ? Nu pot să-i zic „Nu, am apăsat butonul doar așa ca să mă distrez, ha ha !“ — Da, zic Într-un final și intru În lift cu picioare țepene. Da, urc. Ușile se Închid și liftul Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pe genunchi (se pare că am un taior nou cu pantaloni și pantofi Prada) și tocmai zic „Știi, Paul, tot ce trebuia să faci era să mă tratezi cu puțin respect...“ Shit. Privirea mi se focalizează În față și rămîn blocată, cu mîna pe ușa de sticlă. În hol e un cap blond. Connor. Mă cuprinde un val de panică. Nu pot intra aici. Nu pot să fac asta. Nu pot... Atunci capul se mișcă și nu e Connor, ci Andrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
care arată extraordinar. Poartă tanga, deși o cam incomodează. Își face un program complex de exerciții fizice, pe care nu Îl respectă niciodată. Se face că citește ziare de business, dar Între paginile acestora Își ascunde reviste despre vedete. Rămîn blocată, cu ochii la ecranul televizorului. Ia... stai așa. Nu știu de ce, dar toate astea Îmi sună ciudat de familiar. — E exact ce faci tu, Emma, spune Artemis. Ți-am găsit revista OK ascunsă În Marketing Week. Se Întoarce spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Qi, Senshe. Am ales Gon Zhuo pentru că-mi plăcea numele. Într-o dimineață galbenă cu nori ca spinarea de șopârlă, o potârniche a poposit pe terasa templului. Gonkgu, care târnuia momăind rugăciuni, a fost luat prin surprindere și a rămas blocat. O potârniche era ceva rar la înălțimea asta, ca de altfel orice pasăre, mai puțin vulturii negri, destul de abundenți în decembrie. Potârnichea a ciugulit printre scândurile dușumelei, s-a înfoiat și s-a dus. Nemaipomenit, îmi spuse Gongku după ce totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
foarte suptă și urdori groase în colțul ochilor. Dă-te din drum, mi-a spus, eu m-am dat, iar el, pompând la roțile lui scârțâitoare, s-a îndepărtat cu viteză pe urmele Magdei și ale lui Andrei. Am rămas blocat, neștiind ce să fac. L-am căutat pe paznic; nu era nicăieri, ori poate era pe aproape și se îmbăta (întotdeauna am suspectat că paznicii și portarii beau în timpul serviciului). În definitiv, nu era problema mea dacă un bătrân decide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Blue Render (11) în continuare până la 5 unități, după care se produce automat decantarea. Dacă decantarea nu se produce automat în aceste condiții, încercați o resetare a sistemului, după care calibrați Pitchul cu trei MTF mai sus. Dacă funcția rămâne blocată și în acest caz, resetați din nou și repetați pașii ignorând ferestrele de protecție 1.2 și Stream Viewport 3.6...”. Era destul cât să-mi suscite interesul. Un text de neînțeles pe masa de răchită, afară, fotografiile unor nuduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
trebuiră să Îmbrace cizme pescărești Înalte și să vină spre insulă pe jos prin apa puțin adâncă. Îi aduseră și lui Brunetti o pereche și el o Îmbrăcă peste pantofi și pantaloni. Așteptă pe plaja micuță cât veniră și ceilalți, blocat acolo alături de Ruffolo, În prezența morții și-n mirosul de alge putrede. Se făcură fotografii ale cadavrului, Îl luară și se Întoarseră la Questura să Întocmească un raport complet, era trei dimineața. Brunetti se pregătea să meargă acasă când intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cărucior. Și-a sărutat fiul și l-a ciupit de mânuțele înghețate. Apoi, epuizat, s-a uitat la Alice. Îmi pare rău. Pieptul lui Hugo se umfla de parcă era lovit de un piston. Sângele îi bubuia în creier. — Am rămas blocat, a dat el o explicație lamentabilă. —Blocat? a exclamat Alice. Mai bine de trei ore? Hugo se așteptase ca Alice să fie supărată, dar furia asta dezlănțuită l-a șocat. Motivele pentru care întârziase erau reale și dramatice, chiar dacă Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
frumoși care încep un capitol ce se anunță a fi cu totul Marian Malciu inedit, plin de mistere care se cer deslușite. Așa cum Laura își mărturisește la un moment dat: “Am senzația că suntem doar noi doi, prizonieri ai timpului, blocați împreună parcă pentru o eternitate...!” Monologul Laurei în fața oglinzii dezvăluie adevăratele sentimente ale tinerei și acest procedeu de prospectare a conștiinței, mai puțin folosit în scrierile epice, aruncă lumini difuze asupra stilului acestui original autor care deja a scris câteva
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
accidentului și să interzică accesul publicului. Făceau măsurători ciudate între bordură, mașini, marcajul trecerii pentru pietoni și locul în care căzuse omul, dar și pe urmele de frânare, atât cât se puteau observa pe asfalt, urme lăsate de anvelopele roților blocate. Și, așa cum se procedează în astfel de cazuri, polițiștii au pus mai multe tăblițe indicatoare, care purtau cifre, fotografiind apoi toată zona din unghiuri diferite. Marian Malciu În același timp, medicul finalizase controlul și părea că ajunsese la o concluzie
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
au apropiat și s-au îmbrățișat strâns. „De ce prezența acestui bărbat reușește să mă zăpăcească atât de mult, încât să uit de mine și de locul public unde ne aflăm? Am senzația că suntem doar noi doi, prizonieri ai timpului, blocați împreună parcă pentru o eternitate... de ce nu îndrăznesc să-i șoptesc cât de mult îl doresc? Nu cred că ar interpreta greșit, dar nu vreau să-l pierd. M-ar înțelege oare?” se întreba Laura rușinată de propriile ei gânduri
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
oare nu reușeam să-mi controlez simțurile? De ce prezența acestui bărbat reușea să mă zăpăcească atât de mult, încât să uit de mine și de împrejurarea în care ne aflam? În mintea mea eram doar noi doi, prizonieri ai timpului, blocați împreună parcă pentru o eternitate și nimeni de nicăieri nu putea să ne deranjeze... Marian Malciu - Și nu ți-a plăcut să se întâmple ceea ce povestești acum? - O! Cum să nu-mi placă? Mi-a plăcut teribil de mult, dar
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
borcănaș de iaurt pe jumătate consumat și o pilă de unghii. toate cele patru lifturi oprite la parter. Dosare și foi răspîndite peste tot. X nu ia liftul, preferă să urce pe trepte. („De ce ? Ți-e frică să nu rămîi blocat înăuntru ?”) Biroul său se află le etajul șase, la capătul unui coridor lung cît o stradă. De o parte și de alta a coridorului, o mulțime de uși deschise. ecranele abandonate ale computerelor tremură încet, parcă ar clipi în același
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]