650 matches
-
era înnebunită după acel loc. Priviți! Intră jonglerii! Doi tipi urcă pe bar, iar eu aplaud mai tare ca oricine. În felul acesta nimeni nu observă că am lacrimi în ochi. E de-a dreptul ridicol să te apuci de bocit în fața unei adunături de celebrități la o petrecere cu scop publicitar, doar pentru că un amănunt stupid, total lipsit de importanță, ți-a trezit pe neașteptate un val de amintiri dureroase. Eu și Patrick ne dădeam în vânt după Benny’s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Charlotte e încă foarte supărată și mi se pare că Daisy și Jennifer încearcă să ne distragă atenția de la ea. — Pe mine mă cam doare capul, zice ridicându-se un pic cam prea brusc. Așa pățesc când mă apuc de bocit. Trebuie să iau o aspirină și să stau la orizontală. Îi urmăm exemplul și ne pregătim de plecare, ea se scuză în fel și chip și ne asigură că putem rămâne oricât, dar o refuzăm. Pentru că nu reușește să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
văzusem bine locul înmormântării. Au plecat la una acasă, pentru pomana mortului, știam că vor coace ghizmană, plăcintă mare, turte speciale și ușor de făcut de copile, că vor bea țuică și vin. Că vor plânge mai mult, își vor boci morții și vor mânca pentru ei. Eu însă m-am grăbit spre marginea de pădure, unde trebuia să vină în ziua aceea, a doua zi de dragoste, să vină Romanița, dascălul Caloianului. A treia zi după înmormântarea Caloianului, adică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ziua aceea, a doua zi de dragoste, să vină Romanița, dascălul Caloianului. A treia zi după înmormântarea Caloianului, adică a treia joie după Paști, în ziua de Paparude, fetele trebuiau să se ducă iar în locul acela, la dezgropat mortul, la bocit iarăși, apoi dădeau drumul Caloianului dezgropat pe Olt, ca anul să fie ploios, îmi spusese Romanița, eu nu m-am mai dus să le văd, că mă speriase aia de țipase ca nebuna după bărbatul ei mort, aia cu aaa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-o cu cureaua, am dat cu catarama până i-am spart timpanul la o ureche, am dus-o pe seară la doctor, a reparat ăla câte ceva și, după ce ne-am întors, din vârful patului, încă sub anestezie, bâiguia, se legăna bocind: — Ce vină am eu că nu sunt așa cum îți imaginezi tu că sunt? Ce vină am eu? Nu mai vreau să te văd, nu mai vreau!!!!!!! Mi-a fost și milă de ea. De asta am divorțat de prima nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în spațiul ăla, să mă omori... Fata mea nu era. Aștept... Se face ora trei, ea nu, se face patru, ea nu, cineva o furase (accentuează) îmi furase victoria născută în decembrie ’89, o furase pe fata mea, fata mea (bocește încet, stins)... (Muzică scurtă, toba imită inima, bătăile ei.) Aștept ca proasta... Pe la cinci, vine Anita mea. (Scena discuției, fie pe ecran, fie în dreapta scenei.) Unde-ai fost până acuma? Da’ tu ce cauți acasă, că de obicei vii mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
furibund. Sub pământ deschid ușile metroului, la suprafață stăpânesc cimitirele, bisericile, au ocupat trotuare Întregi, au ocupat bolile mizeriei, scări de bloc, subsoluri, autobuze, tramvaie, păzesc coșurile de gunoi, și sticlele de spirt, nasc și mor, mor și se nasc. Bocesc, se roagă, Își etalează defectele fizice suferințele, dar câteodată, e drept foarte rar, se Întâmplă, ca În cazul lui Antoniu și al fetei, ca așteptarea interiorizată să ia locul zvârcolililor și al vaietelor. Când a Început să cerșească, Antoniu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de proprii-i câini nevăzuți, care necontenit latră, sau măcar de un câine roșu; femeile pun de aceea pe prispă sau pe la răspântii mâncare și apă atât pentru babă, cât și pentru acel câine. Ca și ciuma, holera merge noaptea bocindu-se prin sat, bate din ușă în ușă și vine să se vaite în timp ce omul își dă sufletul. Singurul mijloc de a scăpa de urgia holerei este să încerci să o îmbunezi. Un vasluian sfătuiește: "Dacă te întîlnești cu holera
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
câte un ochi. Atunci zi-le și tu la babacii tăi să mai stea pe-acasă, l-am sfătuit pe Gimmi. Oricum, aici, la noi, ele erau cu fețele buhăite, de plâns, de râs, de căldură, cu amândoi ochii umflați, boceau și Îi forfecau, pe Traian și pe Buni. Vă gândiți că bietul Traian a făcut atâta drum numai pentru Buni și nu i-a fost dat s-o vadă? — După părerea mea, nu are rost să mai vii să vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ea mai mult În spital decât acasă. După numeroase investigații, au reușit să găsească adevărata cauză a bolii : o tumoare pe creier. Viața fetiței a fost scurtă și chinuitoare. A decedat când Împlinise un anișor și câteva luni. Mult a bocit-o Maria, dar la câteva zile de la Înmormântare, chipul parcă i s-a luminat dintr-o dată . “Mult mai bine așa!” părea că-și spune În sinea ei. Decât să fi avut aceeași soartă cu a mea, mai bine plecată pe
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cuțitului. —Obturare de canal, am zis eu batjocoritor. Nici o problemă! — Dar nu te-a DURUT? a vrut să știe Don. N-a fost mare lucru, m-am umflat eu în pene, hotărând să nu dezvălui nimănui scenariul ăla în care bocisem cu lacrimi cât bobul în timp că stăteam înfiptă în scaun. — Și nu ți-a fost frică? m-a întrebat John Joe. Nu-mi puteam permite să-mi fie frică, am răspuns eu strâmbând din nas. Era ceva ce trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
smiorcăit ea. Nu vreau să fiu rea. A fost prietena mea cea mai bună... în ciuda tuturor acuzațiilor cu care mă împroșcase, am simțit un nod în gât. — N-am făcut asta decât ca s-o ajut să-și revină, a bocit Brigit. Știu c-am fost furioasă și am crezut c-o urăsc... Chestia asta m-a îngrozit. Era imposibil! Brigit să mă urască? Brigit să fie furioasă pe mine? Nu putea să fie așa. De ce-ar fi făcut asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dulce și mai afectuoasă, cea mai bună dintre fetele mele. Draga mea, a suspinat ea aruncându-se în brațele mele. Fetița mea! Un torent de lacrimi mi-a izvorât din ochi la auzul cuvintelor ei. Am căzut în brațele mamei bocind, în timp ce ea mă mângâia pe păr și-mi spunea să nu mai plâng. —îmi pare rău pentru oul de Paște al lui Margaret, am reușit să îngaim într-un final. Să nu-ți pară rău, a exclamat mama cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
scăpat oarecum teferi de marele prăpăd băsescienist venit peste noi, mai ceva ca holera în 2010, pot să vă anunț,, personal, acum o veste mare. Chiar dacă sunteți deja cu bagajele la ușă, pentru a pleca spre alte țări lipsite de Boci, Udre și Videni, puteți să despachetați la loc și să trăiți aici, ani mulți și fericiți, fiindcă am aflat de la domnul președinte Băsescu că am ieșit din criză. Da, a spus-o chiar el la televizor, folosind cu deosebit talent
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
consistente, dar așa cum am spus, nu sunt luate în seamă pentru impozitare. Dar să mă explic, de unde mi-a venit mie această neîncredere, ca să nu mă suspectați gratuit, că mă supăr și eu precum văcarul pe sat, pe onorabilii „boci” guvernamentali. Citesc eu la gazetă că o tânără din Pitești, (cu numai 23 de primăveri la activ), prestatoare a meseriei despre care vreau să vă vorbesc, care de fapt cică ar fi cea mai veche meserie din lume, se pare
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
scaune pentru copii cu trei picioare - Nu trimiteți copii la umplut cu sifoane. Doamnelor, domnilor și domnișoarelor, vă declar cu mâna pe inimă că operele acestea scrise de o mână anonimă au reușit să-mi alunge pentru o oră măcar „Bocii” din capul meu năucit de facturile lunare care continuu cresc pe măsură ce pensia scade. Cred că va trebui, cândva, să ridicăm un mic monument acestor creatori anonimi, care din imensa lor bunătate sufletească, cu talent și abnegație, au scos la iveală
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
și îngrijește de băieți. Că frate-miu trăiește, o să vezi că-ți va trimite vești. Mata, vrei să mă îmbărbătezi! se sperie, parcă, Saveta de ideea cumnatului. Cumnățică dragă, vezi de te pregătește de sărbători! C-o să ai timp a boci, atunci când vei naște! spuse neclintit bărbatul. Lasă femeia, că-i necăjită. Îi mai amintești și de durerile facerii? îl mustră Ileana, ștergndu-și lacrimile cu un colț al pestelcăi. Ba să tăceți voi, se oțărî bărbatul, c-o să-mi dați dreptate
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Ioab și fratele său Abișai, au omorît pe Abner, pentru că omorîse pe fratele lor Asael în lupta de la Gabaon. 31. David a zis lui Ioab și întregului popor care era cu el: "Rupeți-vă hainele, încingeți-vă cu saci, și bociți-vă înaintea lui Abner!" Și împăratul David mergea în urma sicriului. 32. Au îngropat pe Abner la Hebron. Împăratul a ridicat glasul, și a plîns la mormîntul lui Abner, și tot poporul plîngea. 33. Împăratul a făcut următoarea cîntare de jale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
gâdil la subsuoară. S-au enervat și-au început: că stau cu orele în baie și mă preocupă toate prostiile, că nu mi-e capul decât la bairamul de diseară și la țoale, și tot așa, până am început să bocesc. Frate-meu mi-a luat apărarea. După aia a stricat totul, zicându-mi că arăt chiar drăguț cu cornu’ ăla în frunte și lasă, Șerban nici n-o să-l vadă cu ochelarii lui. Am făcut azi-noapte prostia să-i povestesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Miu numai doi ani. El era inginer. Eu eram artistă, scriam poezii, pictam, aveam alte preocupări. Ceva nu mergea bine între noi. Știi cum a fost divorțul? Am plecat la tribunal, iar acolo bărbatul meu plângea ca un copil. Eu boceam încă mai rău decât el. Judecătorul nu pricepea nimic: „Vreți să divorțați?“ Eu: „Sigur că da.“ „Atunci de ce plângi, cucoană?“ Mi se rupea inima că îl făceam pe bărbatul meu să sufere așa de tare. — Totuși ai plecat fără să
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
foarte în serios, și și-au făcut meseria, la os. În încheiere, toată lumea a fost invitată la restaurantul din centrul municipiului, la marele praznic, organizat de tanti Elogia,în cinstea trăznitului său bărbat. S-a petrecut, cu bocitoare, dar, alea, nemaibocind, ca să rupă inimile ascultătorilor, ci, dând-o pe muzică populară și de dans, care, au făcut, ca, până seara târziu, participanții la benchetuială să-și rupă multe pingele. Odată cu înserarea, fiecare s-a dus unde i-a poftit inima. Soții
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și două aniversări despre care ar trebui să scriu. Una este a mea și probabil că voi scrie despre ea pe data de 12 noiembrie, iar alta a preașmecherului nostru președinte de țară, numitul Traian Băsescu, marele mânuitor de mici „boci” pe scena politică a României. Anul acesta, dată fiind întârzierea majoră la recoltatul de toamnă a producției de caschete, din curtea Palatului Cotroceni, nu s-a putut organiza, deci din motive strict obiective, sărbătorirea publică a președintelui și doar i
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
multor alte vietăți ne însoțesc în drumurile noastre, fiindu-ne chiar de ajutor. Nu odată, nerecunoscători, noi le punem capăt zilelor din diverse pricini... Omul bun își face viața frumoasă și nevasta harnică gospodină-n casă. La vreme de criză bocesc nechibzuiții care până mai ieri și-au făcut de cap, întinzându-se mai mult decât îi ține plapuma. Nu te-ai îngrijit toamna de cămară, n-ai ce căuta în ea și rabdă până la primăvară. Cucul își caină singurătatea că
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
tatăl ei. Culae zicea că vrea să se ducă la deadul Vasile de la Gostinari, mărturisi fata pe neașteptate. Așa zicea... Mitică al lui Caloianu tresări și se făcu galben la față, iar Mitra începu din nou să plângă și să bocească. Mălci, ba, îi porunci el cu blândețe, pe bulgărește, nevestei sale. Taci, că te-aude lumea... Se făcu apoi liniște și, presimțind ceva neobișnuit, Stelian lăsă paharul de țuică pe masă și își ascuți urechile. Cum să se ducă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
toți banii de pe jos și îi azvârli încruntat în focul din sobă. Uluit, copilul rămase câteva clipe cu gura căscată, privind la grămada de bancnote colorate, verzi, roșii, albastre și portocalii, care ardeau sfârâind în sobă, apoi începu să se bocească cu lacrimi amare. Surprinsă de ieșirea soțului ei, Mariana se înroși, rostind câteva cuvinte drept scuză, în timp ce Grigore, la fel de surprins și el, se foi pe scaun și tuși stânjenit. Ia lasă, ginere, că n-o fi foc!... Niște bani vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]