640 matches
-
copiii belgieni cu impresia că noi nu știm muzică iar ei se pot desfăta nestingheriți În imaginația lor bolnavă cu o ființă atît de exotică precum o româncă pe jumătate rusoaică care mai și vorbește, spre deosebire de antecesorii ei, care doar boceau cum li se punea În farfurie un rac fiert. În sfîrșit, ca să mă reîntorc la micul ecran, țin minte că lung metrajul ce-avea să declanșeze, chiar dacă inconștient, impusul creator care-a condus la scrierea un deceniu mai tîrziu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și rar. În special rîndurile despre mașina zărită la Nite Owl. Vreau ca acest individ să fie frăgezit la maximum. S-a făcut, zise Green. Ed se uită la Tyrone Jones - piele Închisă la culoare, flască și ciupită de vărsat. Bocea cu mîinile prinse În cătușe, țintuit de podea. Cineva fluieră pe hol. Dudley Smith luă cuvîntul la un microfon, cu mișcări lente din buze. Ed stătea cu privirea ațintită asupra lui Jones. Puștiul se răsuci, oftă din rărunchi și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
un martor care v-a identificat la fața locului. Nici un răspuns. Jones clătina din cap, cu ochii Închiși, vărsînd lacrimi din belșug. — Flăcău, de ce-a ars Ray hainele pe care le-ați purtat noaptea trecută? Acum Jones Începu să bocească tare. — Pentru că erau murdare de sînge, nu-i așa? Ați omorît șase nenorociți și v-ați murdărit de sînge. Ray a făcut curățenie. A avut grijă de chestiile compromițătoare. El e cel care a ascuns puștile. El e șeful. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
corbii croncăneau oribil, crenguțele firave ale tufei înghețate trosneau ca niște oase rupte. Își strângea buza de jos între dinți, să-și stăpânească lacrimile pe care le simțea apropiindu-se, asta mi-ar mai trebui - se gândea -, să încep să bocesc și să țipe la mine, continuând să-și strângă buzele, cu mâinile vârâte în buzunare, cu privirea mijită, nemaivăzând nimic din jur, nici cum el își îndreaptă spatele, tăcut, încruntat, refuzând să gândească. Deși știa că îi va fi imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Însă Ali Străilaș, după un răspăs de tăcere și de amară cugetare, începu să se tânguie pe harăpește Zicând: mon solei, mon solei! Și începu a plânge și a se văeta și a geme, în multe vorbe, pe limba lui, bocind de lipsa arzătorului soare și de lipsa nisipurilor cele dogoritoare din țara lui și din alte țări ale harapilor, de care se depărtase el, pentru a se trezi, fără de mamă și de tată și fără de frați și de surori, aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
salută vioi și o mie de cimpoaie detunară, acompaniind un marș șugubăț al furnicilor pedestre, singurul aspect frivol din toată manifestarea. Regina furnicilor ascultă cupletele amuzante, având un zâmbet fin și condescendent: Foicică sânziană În Arca diluviană Coană Noe, ce bocești? Iară, dai apă la pești! Badea Noe, plin de fiere, A plesnit-o pe muiere: Prin al lacrimilor strop, Ai stârnit un alt potop. Numai din pricina asta Ni s-a prelungit năpasta... Era epilogul paradei și regimentele se depărtară, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Băsescu. Fără Brucan, fără Năstase și Mitrea, fără nea Puiu, fără Andreea Esca, fără Paler, fără Țopescu, Voiculescu, Constantinescu, fără Mutu, Teoctist, 3 SudEst, Lucian Mândruță, fără regele Mihai, fără Paleologu, fără Ceachir, fără toți Încremeniții ăștia! Unii aristocrați și bocind În principii, alții ticăloși sadea. Cu toții - lipsiți de imaginație. * Oare cum de nu prevăzuserăm asta? Că vom ajunge de stânga, vreau să zic. Era clar de la bun Început: idealiști, oferindu-ne textele masselor, ușor anticlericali, simpatizând cu emigrația proletară română
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
pâraie, prin spini, încalică pe gâtul lor, [î]i ung pe obraz cu baligă, cu noroi, în fine iscodesc tot feliul de batjocuri, tot feliul de schingiuri. Copiii, femeile umblă și ele sărmanele împrejurul bărbaților, se smulg de păr, se bocesc, cad în genunchi; sărută picioarele dorobanților, călărașilor, primarilor, perceptorilor, se roagă să-i mai păsuiască până vor putea vinde ceva. Ei le înjură și le trimit să caute banii, iar călărașilor le ordonă să nu-i slăbească cu execuția până
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
fată minune de vrednică, care aude un glas În vis spunându-i că bărbatul ei e mort și, numai dacă se va duce la el și va sta 9 luni, 9 săptămâni și 9 zile, citindu-i la cap și bocindu-l, acesta va Învia și nu s-a mai pomeni căsnicie mai potrivită ca a voastră. Familia pleacă la plimbare, ajunge la un palat, pe care poate să l deschidă doar fata; poarta se Închide după ce fata intră. Ea găsește
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
a mai pomeni căsnicie mai potrivită ca a voastră. Familia pleacă la plimbare, ajunge la un palat, pe care poate să l deschidă doar fata; poarta se Închide după ce fata intră. Ea găsește o stană de piatră, pe care o boci și Îi citi timp de 9 ani, 9 luni și 9 săptămâni. În ultimele nopți de veghere, cumpără o roabă țigancă și se odihniră cu rândul; țiganca se Îmbrăcă Însă cu hainele fetei și deveni mireasa feciorului de Împărat, deși
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
mă ai; ai să mă lași să fac ce voi vrea eu. S-au suit În spatele Vântului și-au ajuns la băiat acasă. S-au căsătorit, au avut un copil. Moare tatăl băiatului; moare și copilul celor doi. La primul bocește, iar la celălalt cântă. Când o Întreabă de ce reacționează așa, ea Îi spune că dracii luau sufletul tatălui și-i era milă de el; dar pentru copil a venit o turmă de Îngeri care l-au luat și l-au
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
fată minune de vrednică", care aude un glas în vis spunându-i că bărbatul ei e mort și, numai dacă se va duce la el și va sta 9 luni, 9 săptămâni și 9 zile, citindu-i la cap și bocindu-l, acesta va învia și nu s-a mai pomeni căsnicie mai potrivită ca a voastră. Familia pleacă la plimbare, ajunge la un palat, pe care poate să-l deschidă doar fata; poarta se închide după ce fata intră. Ea găsește
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
a mai pomeni căsnicie mai potrivită ca a voastră. Familia pleacă la plimbare, ajunge la un palat, pe care poate să-l deschidă doar fata; poarta se închide după ce fata intră. Ea găsește o stană de piatră, pe care o boci și îi citi timp de 9 ani, 9 luni și 9 săptămâni. În ultimele nopți de veghere, cumpără o roabă țigancă și se odihniră cu rândul; țiganca se îmbrăcă însă cu hainele fetei și deveni mireasa feciorului de împărat, deși
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
mă ai; ai să mă lași să fac ce voi vrea eu." S-au suit în spatele Vântului și-au ajuns la băiat acasă. S-au căsătorit, au avut un copil. Moare tatăl băiatului; moare și copilul celor doi. La primul bocește, iar la celălalt cântă. Când o întreabă de ce reacționează așa, ea îi spune că dracii luau sufletul tatălui și-i era milă de el; dar pentru copil a venit o turmă de îngeri care l-au luat și l-au
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
care atrag atenția asupra jocului autorităților ucrainene, care au preluat teza împărțirii românilor, din punct de vedere etnic și lingvistic, după provincii, cultivînd ideea divizării românilor din Ucraina în români și moldoveni, astfel încît, cum zice N. Dabija, ajung „să bocim în stirpea românească/ a locurilor astea ca o rană,/ eu, mut, în limba mea moldovenească,/ ei, muți, în limba lor bucovineană“. Combaterea naționalismului s-a dovedit în numeroase rînduri utilă și profitabilă. La începutul secolului al XX-lea mișcarea națională
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
ori vreun semn oarecare. Sugestiv pentru cititorul capabil să citească în subtext este momentul când reprezentanții ordinii publice, doi polițiști însoțiți de un câine-lup dresat să ia urmele delincvenților, își făcură apariția în ograda păgubașului: "nevasta gospodarului se puse pe bocit, găinile cotcodăcind îngrozite, își făcură vânt peste garduri, un cârd de rațe se buluci în plasa de sârmă, iar dulăul din lanț se repezea în rafale răgușite în direcția vizitatorilor". Semnificația cazului relatat atinge niște dimensiuni grotești, mai ales după ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
treaba s-a rezolvat. Peste două zile vine la mine un urît cu o droaie de copii. Am găsit o locuință, dom' primar, acum stau cu copiii pe sub poduri. Ca la comandă copiii, toți cu muci la nas, încep a boci și nevasta urîtului îi trăsnește cu pumnul drept în cap, cu dușmănie. Urletele cresc în intensitate pe măsură ce eu pun întrebări. Ce locuință? O amărîtă de căsuță. Ce adresă are? Îmi spune adresa și eu văd negru în fața ochilor. Era casa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
forțele pentru a-i lua la vale. Prin pantofi ies bulbuci la orice mișcare. O să murim aici, spune Pamela cu speranța că va fi încurajată. Da, tremură de frică Guță. Văzîndu-l mai înspăimîntat decît ea, Pamela își dă drumul la bocit. A fost de ajuns pentru tînărul său viitor soț ca să înceapă și el a buhăi din toți rărunchii. Nici n-au băgat de seamă că ploaia se oprise. Brusc, așa cum și pornise. Norul ăla negru l-a luat Dracu să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de acasă cu condiția să se prezinte la cel mai apropiat post militar în caz de atac terestru. Vuk n-avea benzină și din acest motiv a plecat cu autobuzul. Marița, cu Vuk jr. în brațe, s-a ținut scai, bocind s-o lase și pe ea să-l însoțească. Autobuzul, o rablă, gîfîia în josul Moravei, iar șoferul a sărit de vreo trei ori de la volan să se ascundă în șanțuri de frica avioanelor care treceau pe deasupra. Ruine și moarte presărau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Și vai, când ne prindea bătrânul, ne amenința că “ne arată el nouă când se întoarce acasă”. Bineînțeles că glumea ca să ne bage în sperieți, dar noi nu ne-am dat seama de asta decât mult mai târziu. Și fugeam bocind amândouă în brațele ocrotitoare ale bunicii, milogindu-ne cu toate puterile să ne scape de crudă soartă a mersului pe nuci. Zâmbetul acela cald și mieros ce ni-l înfățișa și acum îmi unge inima ofilită de trecerea anilor... Casa
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
pământ arabil, vatră de sat, pe Dealul Obrejii. Restul fânaț, în Pârloage și pe Dealul Crucii. Când mergea la prășit, ori la secerat de grâu, pe Obrejă, când ajungea la ogor, întâi și-ntâi se-apuca de plâns și de bocit, ca după mort. Apoi, făcea o cruce mare, spre răsărit și s-apuca de lucru. O surprindeai de multe ori vorbind încet, cu omul ei, cu bunicul meu, Vasile Lazăr, ca și când ar fi fost alături de dânsa: "Măi Vasile, fetele-s
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Apoi a lăsat receptorul în furcă. Și a izbucnit în plâns. A pregătit ea însăși onomastica, așa cum făcea altă dată cu mama ei. Pregătea și plângea. Iar în ziua propriu-zisă plângea și bea. Plângea de sărea cămașa de pe ea. Și bocea cum ai plânge după un mort. Mamă-sa îi promisese, de fapt, că le lasă lor, copiilor, casa și grădina moștenire. Acum predase totul la stat, pe nimic. Dar nu asta o supăra, ci faptul că pleca. Definitiv. Din țară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de la spital. I-am prezentat condoleanțe, plângând. Ne-a privit, oarecum absent, împietrit. Ne-a servit cu un rom jamaican, apoi ne-a grăit: Dragii mei! Gata-i cu plânsul! Morții cu morții, viii cu viii! N-avem vreme de bocit! Veruța, tu ia stiloul și scrie pe hârtie tot ce ne trebuie. Iar tu, măi frate, cheamă-i pe cei de la Câmpulung. Spune-le că miercuri e înmormântarea... Poate că acum o să-și facă timp să vie...! Ce să mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
tine, Gheorghiță, mămăicămamă... ce-o făcut, ticăloșii ?!”, o altă bătrânică izbucni în bocete, pe marginea șanțului. „.. Să se scoale , lelea Anghelina, din raclă și să te vadă... mămăică-mamă !.. Nu i-ar primi pământu’ de păcătoși.. să deie Dumnezău !”. Blestema și bocea bătrâna, cu atâta jale în suflet și-n glas, dar și cu ură.. cu neputință de înfățișat în cuvinte. Cuvintele sunt prea sărace... Vorbele n-au puterea faptei.. Abia în clipa aceea, Baltă înțelese crudul adevar... ăuitul câinelui.. bocetul bătrânei
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
câteva minute este spartă de vocea unei femei în vârstă, nu știu prea bine de unde a apărut acolo, nu era în vecinătatea grupului nostru. Pe sub hainele groase de lână, se simte în fața corpului o umflătură mare, nefirească. Apoi începe să bocească, da, bocet era, urcat până aici din negura timpului, „lăsați-mă să trec. Lăsați-mă ! Voi veniți, creștinilor, să vă rugați de viață și de sănătate, eu vin la Sfântul Dimitrie să mă rog de moarte. Poate ziceți că sunt
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]