596 matches
-
permanentă lupta pentru apărarea drepturilor ei strămoșești în fața tendințelor de aservire ale unor boieri vecini sau, mai tarziu, ale Episcopiei Râmnicului și Mănăstirii Sărăcinești. Spre sfârșitul secolului al XVII-lea documentele vorbesc despre o altă familie de boieri și anume boierii Păușești, familie ce apare și în pisania bisericii Sărăcinești alături de boierii Sărăcinești, ctitori ai acestui lăcaș. Numele boierilor Păușești provine de la întemeietoarea acestei familii , boieroaica Păușa. Un document datat 15 ianuarie 1695 vorbește despre vânzarea unei livezi la Păușești-Măglași. Este
Comuna Păușești-Măglași, Vâlcea () [Corola-website/Science/301203_a_302532]
-
punct de vedere morfologic,așezarea are structura aglomerată,cu case așezate una lângă alta,având ieșire fie la șosea,fie în ulițele perpendiculare pe șosea.Ulițele sunt înguste,fără aliniere.Pechea este o așezare tipică fostelor sate de clacași cărora boierii le-au atribuit loturi de casă,pe care abia puteau să-și ridice casă și anexele gospodarești.Din această cauză loturile de folosință din spatele casei erau mici. Din punct de vedere teritorial-administrativ,Pechea este centru de comună și are un
Comuna Pechea, Galați () [Corola-website/Science/301220_a_302549]
-
prelungită până în zilele noastre, din cauza terenului colinar și păduros, luncile fiind mai puțin reprezentate în această zonă.</br> Ca mod de stratificare a populației, cam prin anii 1900, se precizează în documentele vremii că existau numai două clase și anume boierii care posedau pământ și vite mai multe și țăranii care aveau pământ puțin, nu le ajungea pentru traiul zilnic și lucrau în parte pământul boierilor.</br> Locuitori ai satului Doștat au participat la cele două războaie mondiale, precum și la Marea
Doștat, Alba () [Corola-website/Science/300238_a_301567]
-
cooperării cu noua putere, care a reușit astfel să desăvârșească munca de centralizare birocratică. Statul astfel centralizat a avut nevoie de serviciile atât a vechii nobilimi cât și a proaspeților înnobilați, în special în domeniul militar. Pentru serviciile aduse țarului, boieriilor li s-a îngăduit să definitiveze lungul proces al iobăgirii țăranilor. În secolele care trecuseră, statul îngrădiseră gradual dreptul țăranilor de a se muta de pe o moșie pe alta, de la un latifundiar la altul. Cum statul acceptase total iobăgia, țăranii
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
Din centrul municipiului Ploiești și până la Tătărani sunt numai 4 km. Prima atestare documentară provine din secolul al XVI-lea. Domnitorul Mihai Viteazul a împroprietărit cu pământ pe vistiernicul său, Paharnicul Bărcan, lângă actualul teritoriu al municipiului Ploiești. de asemenea boierii din neamul Mavrocordat și-au pus amprenta asupra comunității prin construcția unei biserici și a unei școli pe fosta vatră a satului. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Tătărani era unicul sat și reședința comunei Tătărani, cu 683 de locuitori
Tătărani, Prahova () [Corola-website/Science/301740_a_303069]
-
vindeau cu toptanul și cu bucata în valoare de sute de mii de lei. Oborul de vite era de asemeni foarte renumit. Se strângeau până la 1000 de perechi de boi, 600 de vaci de lapte, capre și cai de muncă. Boierii din Moldova și Grofii din Ardeal aduceau spre vânzare mulți cai și armăsari de lux. Cei mai serioși cumpărători de boi pentru plug și vaci de lapte erau ploeștenii și brăilenii. Până la sosirea lor în târg, vânzarea de vite era
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
satele de pe valea Horăieții și se găsesc numai în "Căpușneni". Prima dată satul a fost format "În Poeană" unde au defrișat pădurea, pentru a avea loc de casă, agricultură și loc de islaz și pășune pentru animale. Pe atunci atât boierii cât si mânăstirea erau interesați să defrișeze padurea, pentru a face noi terenuri pentru agricultură. Coborârea în vale pe actuala vatră, s-a facut treptat, în timp incheindu-se în jurul anilor 1860. Unul din motivele coborârii în vale, a fost
Căpușneni, Vaslui () [Corola-website/Science/301871_a_303200]
-
Balta Grădinarului ș.a.) și mlaștini pline de papură, broaște și pești care vara se transformă într-un rai al gâștelor și rațelor sălbatice. Satul se află pe cele două maluri ale pârâului împărțind localnicii în „cei de neam” (foștii moșneni, boierii, neaoșii, moșierii, „oamenii-cu-stare” etc.) și „sărăntoci” (venetici, cei veniți în sat din altă parte, „străinii” etc.). Dobridorul se învecinează cu Risipiții („cei-cu-case-răsfirate”, la nord-vest, numit azi Unirea) și Moțățeii („cei-infatuați-și-puși-pe-harță”, la sud-est). Numele celor două comune din apropiere sunt porecle
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
Basarab al II-lea. În urma acestor evenimente, Mircea fiul lui Vlad Dracul dispare din acte. Un Mircea, fiul lui Vlad voievod apare ca protejat al lui Ștefan cel Mare, domnul Moldovei, în 1481, când sunt date cele două proclamații către boierii munteni din Brăila și Buzău afirmând că „[...] a luat pe lângă el pe fiul său Mircea voievod și n-are să-l lase de lângă el și va stărui pentru binele lui ca și pentru însuși binele său, ca să-și dobândească baștina sa
Mircea al II-lea () [Corola-website/Science/298667_a_299996]
-
cetățile Vințul și Vupărul (Börberek) și de a-i intimida pe sași. Caracterul misiunii este surprins într-o scrisoare pe care voievodul o adresează brașovenilor: "[...] astfel am făcut domnia mea, după porunca împăratului turcesc, și am trimis domnia mea pe boierii și oastea domniei mele în ținutul Ardealului și mult rău și pradă au făcut [...]". După expediția otomană eșuată asupra Vienei din toamna aceluiași an, Moise își recalculează poziția vis-à-vis de obediența față de Soliman Magnificul și încearcă apropierea de arhiducele Ferdinand
Moise Vodă () [Corola-website/Science/298696_a_300025]
-
expediție militară în Transilvania, sprijinindu-l pe Gabriel Bethlen să ajungă principe. Se încheiase apoi o alianță între cele trei țări, dar singurul care a respectat-o în adevăratul sens al cuvântului a fost domnul Moldovei. În vara lui 1613 boierii filopoloni se răscoală din nou împotriva lui Tomșa, dar urzelile au ajuns la urechea domnitorului ce ia măsuri și decapitează 75 de dregători la un ospăț. Boierimea nu se lasă descurajata și se răzvrătesc din nou având capi pe vel-logofătul
Ștefan Tomșa al II-lea () [Corola-website/Science/299294_a_300623]
-
lui Tomșa a fost înfrânta pe dealul Tătaranilor. Domnitorul fuge din țară, iar Alexandru Movila ajunge domnitor. Tomșa redevine domn al Moldovei șase ani mai tarziu. În cei doi ani de domnie, a căutat să ajungă la o înțelegere cu boierii, ba chiar și cu polonii. Se apucase înainte să ctitoreasca Mănăstirea Solca pe care n-a mai apucat să o termine. A fost mazilit și a murit printre străini pe malurile Bosforului.
Ștefan Tomșa al II-lea () [Corola-website/Science/299294_a_300623]
-
declarat alianță eternă unul altuia, iar în prezența lui Báthory, au jurat să organizeze o mare cruciada împotriva turcilor. La 11 noiembrie Báthory a declarat oficialilor orașului Sibiu că majoritatea teritoriului Valahiei era în mâinile lui Vlad, adăugând că "toți boierii, în afară de doi, sunt cu noi" și "chiar și aceia ni se vor alătura în curând". La 16 noiembrie Bucureștiul a fost ocupat de armată lui Báthory și la 26 noiembrie Vlad Țepeș a fost încoronat Voievod al Valahiei pentru a
Ștefan Báthory de Ecsed () [Corola-website/Science/307023_a_308352]
-
conflict care reizbucnește în anul 1745, încheindu-se prin re-acceptarea reciprocă a arbitrajului din 1715. În jurul anului 1750, Filotei, Mitropolitul Proilaviei (1748-1750), cere un firman de la Sultan, care prevedea anexarea raialei Hotinului la eparhia să. Acest fapt a nemulțumit pe boierii și ierarhii Moldovei, care intervin pe langă domnitorul Constantin Racoviță (1749-1753) și îl roagă să ceară sultanului alt firman, prin care Hotinul să rămână alipit mitropoliei Moldovei, "precum a fost din timpurile vechi". Domnitorul reușește să obțină acest firman și
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
Măldărescu, dar care lipsește, în mod surprinzător, de pe pisania așezământului. În locul ei este gravat Kalistracta, evident numele de călugărie pe care l-a purtat, la sfârșitul vieții, vrednica boieroaică. Mănăstirea Lainici a fost construită între anii 1812 și 1847 de boierii din regiune pe un deal care domina Valea Jiului. Ea adăpostește frumoase fresce interioare datând din 1860 și un iconostas compus din icoane în stil bizantin. Trebuie remarcat faptul că majoritatea datărilor istorice referitoare la Mănăstirea Lainici s-au folosit de
Mănăstirea Lainici () [Corola-website/Science/308752_a_310081]
-
au ridicat împotriva domniei, așa cum cerea legea, este greu de spus acum, în lipsa altor informații. Tot pentru a susține că măcelul este cel puțin inexplicabil îl consemnează un document târziu datat 29 iunie 1604 în care se spune: "„Astfel toți boierii câți au fost pribegi de frica lui Mircea voievod (Mircea Ciobanul "n.a.") în Țară Ungureasca, toți au venit cu mare veselie în țară, în patria lor și la răposatul Alexandru voievod, ca să slujească domniei lui pentru drepte sate și ațigani
Alexandru al II-lea Mircea () [Corola-website/Science/308045_a_309374]
-
în 1783, conform datelor de pe monumentul funerar, astăzi dispărut. El este printre primii români licențiați în drept în Franța. La revenirea în țară urmează o strălucită carieră în administrație, ajungând până la rangul de Mare Vornic. În 1847 primește „diploma de boierie” de la domnitorul Gheorghe Bibescu ca semn de apreciere. Caracterul său, erudiția, activitatea politică și administrativă a acestuia îl impun ca pe unul dintre cei mai străluciți oameni ai epocii sale, epitaful scris de Ion Heliade-Rădulescu fiind grăitor în acest sens
Familia Cornescu () [Corola-website/Science/308239_a_309568]
-
țara cu dările o îngreuia și era om curvariu preste samă, că nu numai afară, ce nice de curtea sa nu să feriia, că jupânesile boierilor de la masa doamnii sale le scotea, di le făciia silă. Acéstea toate neputându suferi boierii, mai vârtos Movileștii, vlădica Gheorghie, Erimiia vornicul, carile mai apoi au fostu și domnu și frati-său Simion păharnicul, Balica hatmanul, s-au sfătuit pre taină ca să pribegească. Carii întăi ș-au făcut prileju cu voia lui, ca să margă să
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
s-au reîntors în Moldova, unde au primit dregătoriile avute anterior. ""Auzindu déciia pribégii carii era fugiți pintr-alte țări de nevoia Iancului vodă, cu dragoste s-au întorsu la domnu său, Pătru vodă. Pre carii i-au miluit iară cu boieriile lor."" Biserica ctitorită de hatmanul Balica și de soția sa, Ana, avea hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil“ și a fost închinată Mănăstirii „Schimbarea la Față“ din Muntele Sinai. Un document din 9 august 1586 consemnează faptul că hatmanul Melentie Balica era
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
dar cu proprietăți în Bucovina, au început să renunțe treptat la terenuri, vânzându-le foștilor arendași armeni, greci sau evrei. Astfel, mai mulți arendași armeni (în special din familiile Capri, Pruncul, Antonovici, Bogdanovici, Petrovici, Romașcan, Teodorovici) au cumpărat moșii de la boierii moldoveni, dobândind întinse suprafețe de teren. Ca urmare a patentei imperiale din anul 1787, care stabilea împrejurările în care familiilor boierești din Bucovina le puteau fi conferite titluri de noblețe austriacă, unele familii de latifundiari armeni (Antonovici, Bogdanovici, Capri, Petrovici
Capela Pruncul () [Corola-website/Science/308391_a_309720]
-
de dușmănii personale. În 1565, el a împărțit Rusia în două părți: domeniul public și domeniul său personal. Pentru domeniul personal, Ivan a ales câteva dintre cele mai prospere și importante regiuni ale Rusiei. În aceste zone, agenții țarului atacau boierii, negustorii și chiar și pe oamenii de rând, procedând la confiscări de averi și execuții sumare arbitrare. Astfel a început un deceniu de teroare în țară. Ca urmare a acestei politici numite ‘‘opricinina”, Ivan a distrus puterea economică și politică
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
care l-ar fi îndemnat să construiască mănăstirea). Revenindu-și și văzând că a fost călugărit, Lăpușneanu a amenințat că după ce-și va reveni din boală o să popească și el pe unii. Știind că domnitorul a făptuit multe omoruri, boierii și Doamna Ruxanda l-au otrăvit și acesta a murit. El a fost înmormântat "cu cinste" în biserica Mănăstirii Slatina. Această mănăstire fortificată a suferit stricăciuni imediat dupa moartea ctitorului ei. Domnitorul Ioan Vodă cel Cumplit (1572-1574) a spoliat mănăstirea
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
al XVII-lea,respectiv din anul 1625 prin care domnitorul Țării Românești Alexandru Coconul îi dă logofătului Zaharia din Băbeni „moșia de la Budești din funia haraborească partea lui Hondoc a patra parte și de la Stoica și Comăniță”. În satul Budești boierii Diculești (în frunte cu slugerul Alexandru Diculescu despre care se vorbește în documentele sec al XVII-lea ) construiesc în 1825 o biserică de zid cu hramul Sf.Nicolae. Satul Băbeni este cunoscut din anul 1625 dintr-un document prin care
Comuna Diculești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302018_a_303347]
-
secția „Spații Verzi”). Paza este asigurată de Poliția Locală (Secția 2) și de gardienii publici ai Serviciul Public Județean de Pază și Protecție (obiectiv principal, Muzeul „Mihai Eminescu”). Zona deluroasă a Copoului era o destinație de plimbare și recreere pentru boierii și negustorii din Iași încă din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, existând mențiuni istorice că în această perioadă zona era frecventată de domnitori precum Nicolae Mavrocordat, Mihai Racoviță sau Grigore Ghica. În 1752 Matei Ghica "„a ridicat
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
fost câștigată de Ștefan cel Mare în noaptea de 14 spre 15 decembrie 1467. Chiar și regele a fost rănit și o parte a oastei a pierit în luptă. Victoria lui Ștefan i-a permis acestuia să tranșeze relațiile cu boierii infideli, care au fost uciși după bătălie. Puterea suzerană, Polonia, nu a intervenit direct în conflict, ci doar pe plan diplomatic, cerând explicații regelui maghiar care a dus o campanie împotriva unui vasal al său. S-a apelat la Scaunul
Politica externă a lui Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/302618_a_303947]