1,700 matches
-
școala parohială. În perioada de până la primul război mondial, s-au intensificat nemulțumirile țăranilor săraci cauzate de lipsa pământului. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat proclamând puterea sovietică. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Buduri a făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni. La recensământul din 1930
Buduri, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318532_a_319861]
-
-l să înțeleagă că nu avea nici cea mai îndepărtată intenție de a emigra: Boris Antrep a emigrat în Anglia în 1917. El a avut ulterior prilejul de a constata că avusese dreptate să considere că rămânerea Ahmatovei în Rusia bolșevică era mult mai mult decât o imprudență. Mai târziu, el a reprezentat-o în mozaicul galeriei naționale din Londra, iar desenele sale, în care poeta era zugrăvită ca Sfânta Ana, au fost donate catedralei lui Christos Împărat în orașul irlandez
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
în armata țaristă și au participat la războiul ruso-japonez din 1904-1905, la Primul Război Mondial și la Marea Revoluție din octombrie 1917. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Calceva a făcut parte din componența României, în Plasa Bolgrad a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din bulgari, existând și o comunitate mică de români. La recensământul
Calceva, Bolgrad () [Corola-website/Science/318244_a_319573]
-
1932, Polonia devine prima țară din Europa secolului al XX-lea care dezincriminează activitatea homosexuală, urmată îndeaproape de Danemarca în 1933, Islanda în 1940, Elveția în 1942 și Suedia în 1944. În Uniunea Sovietică, homosexualitatea a fost decriminalizată după revoluția bolșevică din 1917, însă a fost din nou pedepsită după moartea lui Lenin, când dictatorul Iosif Stalin a preluat controlul. După cel de-Al Doilea Război Mondial întregul bloc european estic condamna homosexualitatea, după modelul Rusiei. După terminarea Războiului Rece, schimbările
Drepturi LGBT în Europa () [Corola-website/Science/335822_a_337151]
-
au văzut în statul ucrainean (geografic limitrof și aflat în acele vremuri în curs de constituire), o soluție în ceea ce privește autodeterminarea, ce fusese garantată de bolșevici prin Declarația drepturilor popoarelor din Rusia. Evenimentele au debutat printr-o incursiune a unor trupe bolșevice de dincolo de Nistru la Ataki (astăzi Otaci), urmată de un atac pe toată linia Nistrului, până la Hotin. În decursul câtorva zile zona a devenit teatru de război, în care pe de-o parte au fost trupele atacatoare venite de dincolo de
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
Hotin opiniile exprimate au prezentat diferențe semnificative, ele fiind încadrate diferit. Ele sunt percepute în texte istorice și militare de limbă română drept un atac sau incursiune în care au fost implicate structuri militare și paramilitare ori detașamente sau bande bolșevice (sovietice), care au beneficiat de complicitatea unor localnici. O partea a autorilor de limbă română încadrează evenimentele doar sub forma aspectelor militare, fie în sens restrâns ca lupte duse la Hotin fie ca acțiune de luptă împotriva Hotinului ocupat de
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
lupte duse la Hotin fie ca acțiune de luptă împotriva Hotinului ocupat de bolșevici, fie ca simple „ciocniri”. Unii istorici occidentali sau de limbă română scot în evidență caracterul de rebeliune armată declanșată de un atac al unor bande înarmate, bolșevice (sau ale rușilor albi). În literatura occidentală mai este întâlnit și termenul de confruntare armată între unități militare române și țărani basarabeni alăturați unor forțe de dincolo de Nistru. Alți istorici occidentali, precum și de limbă română sau ucraineană alătură evenimentelor și
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
Ruse, teritoriul basarabean a devenit un centru de haos și instabilitate. În cele câteva luni care au precedat actul formal al unirii Basarabiei cu România, regiunea Hotin a fost afectată de o puternică mișcare țărănească, care a ascuns în spatele sloganurilor bolșevice interesul mult mai practic din partea agricultorilor de a-și apăra drepturile câștigate. După Unirea Basarabiei cu România, zona de nord a acesteia a avut un statut special în anul 1918 prin rămânerea ei sub ocupația armatelor germane și austro-ungare. Astfel
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
alt conflict armat interstatal cu România, deoarece în aceeași perioadă Republica Populară a Ucrainei Occidentale era implicată într-un război cu Polonia, iar Republica Populară Ucraineană - a cărei graniță era pe Nistru, era implicată într-un conflict armat cu forțele bolșevice și se afla într-un moment critic al acestuia. Din punct de vedere strategic, România la acel moment era angajată practic într-un război pe mai multe fronturi - la nord, est și la vest. Odată ce Armatei Române i-a revenit
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
a fost desemnat Regimentul 40 Infanterie „Călugăreni” din Brigada 18 Infanterie, Divizia 9 Infanterie Ulterior în contextul în care unități ale armatei române aflate pe Nistru, au fost atacate de pe teritoriul Ucrainei în zona Hotinului de structuri militare și paramilitare bolșevice la care s-au alăturat franctirori care au fraternizat cu respectivele structuri, mai multe unități militare cantonate în Moldova au fost trimise în nordul Basarabiei, printre ele aflându-se Regimentul 37 Infanterie „Alexandru cel Bun” din Botoșani, din Brigada 16
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
ianuarie 1919 din ținutul Hotinului, au fost inspirate și sprijinite cu bani, arme și agenți provocatori infiltrați în Basarabia. În ceea ce privește problemele basarabene, în intervalul decembrie 1918 - februarie 1920 rapoartele Siguranței române conțin informații care relevă faptul că organizațiile albgardiste și bolșevice au acționat în paralel. Râul Nistru fiind înghețat, unitățile militare au putut trece liber de pe teritoriul ucrainean în Basarabia, în nordul acesteia existând trei astfel de sectoare de trecere: Jvaneț (Zveniek)-Hotin, Bernașivka-Lomacineți (Lamancăuți) și Moghilău (Moghiliov)-Otaci (Ataki). Arme
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
pe comandantul Regimentului 3 Grăniceri, colonelul Ressel, a fost emis pe 22 decembrie/4 ianuarie 1918 de generalul Mihail Schina, comandantul Diviziei 1 Cavalerie. Prin acesta li se cerea unităților comandate de aceștia să supravegheze cu toată atenția mișcările trupelor bolșevice de peste râul Nistru și să respingă orice atac al acestora. Împotriva lor trebuia să se acționeze "„cu cea mai mare violență până la distrugerea completă a localității în care se adăpostesc unitățile concentrate în acest scop”". La comandamentul Diviziei 1 Cavalerie
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
adune bande înarmate, iar populația ucraineană a satelor din nordul Basarabiei instigată din Ucraina, a început să se agite. În noaptea de 6/19 spre 7/20 ianuarie trecând Nistrul pe gheață, după ce au măcelărit grănicerii surprinși în pichete, trupele bolșevice au atacat în regiunea Ataki între satele Călărașeuca și Verejeni (istoricul Gheorghe Cernea a afirmat că numărul atacatorilor a fost de 5.000 de oameni, 300 de călăreți și 10 tunuri). Acestea au fost susținute de un tren blindat, care
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
s-a încheiat pe 11/24 ianuarie. Grăniceri și soldați români, conform declarațiilor celor 2 rabini din acele vremuri ai orașului Hotin, au fost ajutați de evrei să nu cadă în mâinile agresorilor, unii dintre ei fiind ascunși în timpul ocupației bolșevice în sinagogile orașului. În următoarele 2 zile întreaga regiune a intrat în stăpânirea rebelilor. Puterea a fost asumată de către noul "Directorat de la Hotin" format din 5 membri (cu M. Liskun în calitate de conducător și L. Tokan în calitate de secretar), care a proclamat
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
împuște, să dea foc caselor și să se îmbrace cu haine de la cei vinovați.”" Retrăgându-se spre Nistru, luptătorii ucraineni au păstrat speranța de a fi ajutați de Republica Populară Ucraineană, aceasta însă aflată într-o situație critică în raport cu forțele bolșevice nu a putut să facă nimic. De abia la 19 ianuarie/1 februarie soldații români au atacat concentric Hotinul și au ocupat orașul, recăpătând controlul integral asupra regiunii și pacificând zona Hotinului și nordul județului Soroca. În fața forței copleșitoare pe
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
și comandantul militar ai districtului Podolia au știut de atacul ce se pregătea, l-au încurajat și sprijinit, li se preciza acestora că respectivele măsuri le vor fi aduse la cunoștință ulterior executării lor, cerându-li-se și retragerea bandelor bolșevice la 25 de km de Nistru. Răspunsul a sosit însă după 4 luni și numai din partea guvernatorului, care a fost de acord doar cu retragerea trupelor respective la 8 km în interior, ceea ce l-a făcut pe generalul Petala să
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
a fost de acord doar cu retragerea trupelor respective la 8 km în interior, ceea ce l-a făcut pe generalul Petala să propună crearea unui cap de pod peste Nistru, pentru a se putea răspunde prompt și eficient oricărei agresiuni bolșevice. După ce tentativa de insurecție a fost înăbușită de către Armata Română, statul român a implementat politici pro-naționaliste de re-românizare a teritoriului. Reacția armatei române a fost una care a răspuns condițiilor excepționale impuse de starea de război. Caracterul dur al intervenției
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
ofițeri ai Misiunii Militare Engleze implicați în evenimente (maiorul MacLaren, căpitanul Iohansohn și locotenetul Boxhall), au transmis presei londoneze corespondențe în care faptele petrecute în nordul Basarabiei au fost răstălmăcite, administrația și Armata Română fiind denigrate și acuzate, iar bandele bolșevice fiind reprezentate drept victime ale represiunii românești. Într-o discuție dusă în ziua de 19 ianuarie/1 februarie dusă chiar la Hotin cu comandanții Corpului 4 Armată (G-ral Nicolae Petala) și al Diviziei 1 Cavalerie (G-ral Mihail Schina), ei și-
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
unui cunoscut adversar al unirii Basarabiei cu România și promotor al rămânerii acesteia în componența Rusiei (din familia Krupensky). În timp ce aceștia au fost tratați cu o deosebită considerație de familia moșierului, au angajat un fotograf local și cu sprijinul căpeteniilor bolșevice care își aveau baza pe Nistru și al conducătorilor grupurilor antiromânești locale, au trimis corespondențe presei din Londra. În aceste corespondențe armata și administrația române au fost acuzate și denigrate în mod scandalos, iar bandele bolșevice au fost prezentate drept
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
și cu sprijinul căpeteniilor bolșevice care își aveau baza pe Nistru și al conducătorilor grupurilor antiromânești locale, au trimis corespondențe presei din Londra. În aceste corespondențe armata și administrația române au fost acuzate și denigrate în mod scandalos, iar bandele bolșevice au fost prezentate drept victime ale represiunilor inițiate de români. În momentul reintrării trupelor române în Hotin, cei 3 au fost arestați și anchetați de autoritățile române. Faptele lor au produs asperități în relația autorităților militare române cu Misiunea Militară
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
acesteia, a fost menit spre a da un final fericit evenimentului. După Al Doilea Război Mondial s-a produs o nouă tranziție, astfel că țăranii tipici participanți la rebeliune au fost etichetați drept „muncitori”. Aceasta sugerează ideea că participarea pur bolșevică la acțiune n-ar trebui să fie supraestimată. Istoriografia moldovenistă, asemeni celei sovietice, caracterizează rebeliunea ca fiind una dintre cele mai glorioase pagini de lupă - atât îndreptate contra intervenției străine, cît și luptă bolșevică. Conform acesteia, "Răscoala" a cuprins 100
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
Aceasta sugerează ideea că participarea pur bolșevică la acțiune n-ar trebui să fie supraestimată. Istoriografia moldovenistă, asemeni celei sovietice, caracterizează rebeliunea ca fiind una dintre cele mai glorioase pagini de lupă - atât îndreptate contra intervenției străine, cît și luptă bolșevică. Conform acesteia, "Răscoala" a cuprins 100 de sate. Enumerați frecvent, liderii revoltei au fost cu predilecție însă ruși sau ucraineni, cu toate că un număr de moldoveni au fost menționați (de la 1 la 3 moldoveni din 8 până la 16 lideri). În plus
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
respingerea oricărei forme de dictatură, negarea oricărui concept de statalitate, respingerea oricărei forme de „tranziție” sau de „dictatură a proletariatului” și înființarea sovietelor muncitorilor ca formă supremă de autoconducere. Toate aceste abordări erau în contrast evident cu punctele de vedere bolșevice. Culoarea folosită de anarhiștii ucraineni pentru a face distincția față de toate celelalte mișcări politice a fost cea neagră - culoare tradițională a anarhismului. Forțele armate anarhiste au fost botezate „negre”, distingându-se astfel de cele ale oponenților lor: „roșii” bolșevici și
Teritoriul liber () [Corola-website/Science/319360_a_320689]
-
de la grâne sau vite, până la produse industriale, în conformitate cu principiile lui Peter Kropotkin. Mahnoviștii declarau că sunt sprijinitorii „sovietelor libere muncitorești-țărănești” și se opuneau cu vehemență conducerii centralizate, alese de bolșevici. Mahno îi numea pe bolșevici „dictatori” și denunța poliția secretă bolșevică, CEKA, drept un organism cu nimic diferit de Ohrana țaristă. În plus, el milita pentru libertatea cuvântului, a presei, de asociere și de organizare în sindicate. Inamicii politici ai lui Mahno negau caracterul nestatal al guvernării sale, afirmând că anarhiștii
Teritoriul liber () [Corola-website/Science/319360_a_320689]
-
miliție sau la organizațiile poliției secrete (CEKA de exemplu), aceste afiind scoase în afara legii în „”. Istoricul Heather-Noël Schwartz amintește că Mahno nu arăta nicio simpatie față de organizațiile care căutau să impună autoritatea politică, și ca urmare a dizolvat comitetele revoluționare bolșevice. Cu toate acestea, bolșevicii l-au acuzat pe Mahno că ar fi organizat două poliții secrete, care acționau sub comanda lui directă. Guvernul bolșevic de la Petrograd s-a aliat la început cu anarhiștii și au acceptat existența experimentului lui Mahno
Teritoriul liber () [Corola-website/Science/319360_a_320689]