2,421 matches
-
amestec), mai fuseseră și vagoanele pline de răniți, și el foarte tânăr încă, pe un câmp acoperit de cadavre, el, care plângea de durere, neizbutind să-și scoată piciorul strivit de sub calul ucis. Iar la Dolșanka, cu mult înainte de venirea bolșevicilor, zilele aveau lungimea aspră a muncilor câmpului, duritatea trunchiurilor groase sub fierăstrău, gustul pâinii scump câștigate. Din fericirea de odinioară rămâneau doar câteva răsărituri de soare, izvorul răcoros din scobitura unei vâlcele, într-o zi de seceriș, în arșița verii
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și Ioana povestea despre el lucruri senzaționale. Un om de vreo treizeci de ani, în care vezi mai ales sprâncenele îmbinate, ochii lucioși și dinții mari, lați, despărțiți, apărând la cel mai ușor zâmbet. Fusese prin Rusia chiar după venirea bolșevicilor, hoinărise prin Germania, avusese o mulțime de aventuri, încercase o mulțime de meserii, între măturător de stradă și artist de varieteu. Ioana pretinde că Charles este de o senzualitate extraordinară și că toate istoriile ce le povestește, inepuizabil, s-au
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pesemne mult până când aveau să-și bată joc și de cele sfinte, transformând bisericile În săli de dans... „Mai bine În săli de dans, decât În grajduri!“ - Îi replica Mașa, referindu-se la faptul că dincolo de graniță, În satul vecin, bolșevicii scoaseră icoanele din toate cele cinci biserici și le transformaseră În cazărmi și grajduri... „Vacile măcar nu se scălămbăie, bodogăni bătrâna, nu-și dau una două fustele peste cap și nici nu-și aruncă picioarele pe pereți când aud un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În posesia laboratorului de energie nucleară...!România trebuia tratată nu ca țară Învinsă ci parteneră și, să-i fie recunoscut meritul dovedit al Învingătorului...! După a mea opinie, Puterile Aliate, au comis un act extrem de puțin cavaleresc, lăsând-o pradă bolșevicilor s-o umilească mai năpraznic decăt năvălirile barbare, România care drept urmare a puterii de voință și-al riscului major a-l celor patru oameni politici În caz de nereușită, a facilitat ca bomba atomică să nu intre În posesia hitleriștilor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
personal pe Mao Zedong. Mao Zedong s-a ridicat la lupta revoluționară în cele mai glorioase tradiții ale răscoalelor țărănești și războaielor de eliberare de sub dominația imperialistă. Dacă a împrumutat în concepțiile și practicile sale câte ceva din doctrina și experiența bolșevicilor și ale militanților democrați din Vest, a făcut-o numai pe trunchiul idealurilor și valorilor tradiționale chineze, al învățăturilor și sfaturilor înțelepților chinezi. Să nu uităm că, asemenea oricărui intelectual desăvârșit chinez, care trebuie să exceleze în cultură (literatură), caligrafie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ilustrând și precizând finețea operațiunii pentru care se optase). Apoi, la aniversarea înființării P.C.C. (iunie 1949), Mao Zedong făcuse publică scrierea sa Despre dictatura democrației populare democrației populare i se conferă și abilitatea de a exercita dictatura, atât de familiară bolșevicilor. Totodată, P.C.C. declară că îmbrățișează modelul sovietic de dezvoltare construirea socialismului, ca și experiența sovietică în ceea ce privește organizarea și funcționarea societății și statului. (Mai târziu, în anii '50, academicianul Pavel Iudin este trimis la Beijing, unde mai apoi va fi numit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
izbânde și glorie strămoșească deci prin urmare patriotismul străbun care este încrustat ca nestematele pe bijuteriile din Tezauru’ de la Pietroasele, dar mai e și Tezauru’ de la Moscova de recuperat că atunci era țarism și ne aliasem cu el, nu cu bolșevicii să facem unirea cu toți frații noștri așadar în faldurile sfinte ale tricolorului nostru care deci fâlfâie în inimile noastre și se va fâlfâi cât vom fi cu ochii la el pe drumul spre integrare cum s-a spus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ce m-ai băgat?! Curvă afurisită, cu tot neamul tău! Te-ai prins ce mi-ai făcut?! Trombă a sărit și a dat să mă lovească. Țipa și el. — Ce-o înjuri, bă? Eram în apărare! Eram atacați. Erau cu bolșevicii. Trăgeau și ei. Ea n-are nici o vină! N-a știut. Nimeni n-a știut. Credeam că n-o să se afle, că războiul trece și cine-o să mai țină minte. De unde să știu și eu ce-o să urmeze? Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Ea n-are nici o vină! N-a știut. Nimeni n-a știut. Credeam că n-o să se afle, că războiul trece și cine-o să mai țină minte. De unde să știu și eu ce-o să urmeze? Că or să vină bolșevicii peste noi? Atunci a fost ordin. Dar apoi, când au venit, ei știau. Tot timpul au știut și mi-o aminteau. Ce puteam să fac? Mă privea cu ochi tulburi, halucinați. Ați venit voi, ăștia de-acum, să scormoniți trecutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a optat, Într-un zbor de licență protocolară, pentru a Înlocui lectura nu știu cărei Epistole către Corinteni cu un sonet de dragoste, operă a unui oarecare Pablo Neruda, pe care unii dintre invitații domnului Aguilar l-au identificat drept comunist și bolșevic Înrăit, În timp ce alții căutau În liturghier versurile acelea de o rară frumusețe păgînă, Întrebîndu-se dacă nu cumva Începeau deja să se facă simțite primele efecte ale iminentului conciliu. În seara dinaintea nunții, Fermín, arhitect al evenimentului și maestru de ceremonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Legionarul a trăit neclintit râvna marilor răspunderi, refuzând permanent poftele lumești, apărând dumnezeiescul din om: sufletul. Nu putem purta cu toții fulgerul îndrăznelii lui Ion Moța și Vasile Marin, dorința morții supreme „căzuți pe câmpul de luptă al Spaniei însângerate de bolșevici, când se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos și se clătina așezarea creștină a lumii”, dar putem urca către nori, treaptă cu treaptă, biruind cu spada voinței amarul multor încercări, nădăjduind în ajutorul cerului. „Căci cine crede întru Mine
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
s-a luat pământul pană la ultima brazdă iar cei care s-au opus au fost întemnițați. Mulți români, ba chiar foarte mulți, după anul 1989, au rămas cu sechele pe creier și l-au votat cu scrutin impresionant pe bolșevicul kaghebist Ioan Ilici Iliescu, șarpele, demonul răutăților. Mă întreb dacă din statisticile noastre s-a stabilit că România are 87% ortodocși. Ce fel de creștini sunt acei ortodocși și ce fel de păstori îi conduc, care au lăsat să se
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
degradante metode. Mulți oameni cinstiți, patrioți și fără prihană stau departe sau sunt înlăturați. Prezența acestor oameni de mare onestitate și caracter ar aduce servicii mari în destinul istoric al neamului nostru. Suntem conduși de oameni fără scrupule din cortegiul bolșevicilor de ieri cu aceeași mentalitate înghețată și au rămas un club de profitori, râmători și răufăcători, hoți. Urgia comunistă a lăsat răni adânci și greu vindecabile. Au trecut decenii și vor mai trece și altele până vom cauteriza rănile trupești
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
în Gold Rush Room - un separeu intim preferat de oficialitățile orașului. Mal se întoarse și bătu la ușă; se deschise o fracțiune de secundă mai târziu, iar „celălalt gentleman” apăru acolo zâmbitor. „Boc, boc, cine-i acolo? Dudley Smith, spaima bolșevicilor. Te rog intră, locotenente. Avem aici o întrunire de bun augur a inteligenței polițienești, așa că trebuie să marcăm momentul cu tratația cuvenită”. Mal strânse mâna celuilalt, recunoscându-i numele, stilul, vocea de tenor cu accent irlandez, deseori imitată. Locotenentul Dudley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în pumni, ca să-l împiedice să-și încheie îmbrățișarea. Dudley murmura tot felul de fraze împăciuitoare. Mal se întoarse la mașină și așteptă. Partenerul lui apăru cinci minute mai târziu. — Cioc, cioc, cioc. Cine-i acolo? Dudley Smith, așa că păzea, bolșevici! Flăcău, mergem să-l impresionăm pe domnul Nathan Eisler cu justețea cauzei noastre? *** Ultima adresă cunoscută a lui Eisler era pe Presidio, la numărul 11681, la mică distanță de campusul UCLA. Dudley fredonă cântecele de revistă în timp ce conducea. Mal continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
privirea și îi făcu cu ochiul. Mal își dădu seama că insul era încântat sau amuzat de ceva. Nouă, zece, nimic interesant. Apoi se auzi o bătaie grăbită în ușă. — Cioc, cioc, cioc. Cine-i acolo? Dudley Smith, așa că păzea, bolșevici! Mal se ridică în picioare. Dudley veni la el și îi administră o serie de palme zdravene pe spate. — Cu șase ani mai mic ca mine și iată-te căpitan! Mare chestie! Flăcău, primește felicitările mele cele mai sincere! Mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
iar Burgoyne să-l fi învins pe Gates la Saratoga. Voiai să vezi cum ar fi împărțit aliații Europa dacă ar fi capturat podurile olandeze sau Stauffenberg ar fi reușit atentatul împotriva lui Hitler? Cum ar fi arătat lumea fără bolșevici, dacă Denikin ar fi câștigat bătălia de la Orel? Nimic mai simplu! Trăgeai de manetă și apăreau proiecțiile transcripționate în real. Poate că totul ar fi dus doar la prăbușirea canalelor comerciale și a divertismentului de calitate îndoielnică, asta dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
îl imploră Bobby. Doamna Macfarlane a fost arestată. — Da, am văzut. Plecați de aici! Plecați de aici până nu scot cureaua la voi! Ce putem face? — Ce să facem? Nimic, băiete. Culege roadele a ceea ce a semănat înhăitându-se cu bolșevicii și sataniștii ei. Tu unde-ai fost? Te-am așteptat toată după-amiaza, să mă ajuți la un experiment. Unul dintre tineri aruncă o piatră în ușa bisericii. — Imperialiștilor! le strigă. Lachei capitaliști! Pastorul Macfarlane traversează strada și băieții se risipesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
labe de leu - rămășiță despre care se cam uita că era de obârșie neagră, capitalistă, căci fusese salvat - scaunul - din conacul unui boier Caragea, un om norocos de felul lui, pentru că plecase În țările Apusului cu puțină vreme Înainte de venirea bolșevicilor -, dar asta e altă poveste și mă grăbesc să Închei paranteza, căci știi bine ce părere am despre puterile minții tale de a ține pasul cu mine...) nu se ostoise În urma eșecului. Avea, probabil, obsesia să lase ceva palpabil În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și-și dăduse seama, după izul de pământ reavăn amestecat cu rugină de fierătanii, că Baronu călcase Într-o surpătură de la Valea Morii, loc În care un arendaș pe moșiile vechiului boier muncise ca un câine să Îngroape de teama bolșevicilor o Întreagă batoză care se prăpădise și se topise În pământ, de nimeni știută, căci arendașul Își sfârșise zilele Într-un lagăr de reeducare prin muncă a elementelor ostile noului regim adus de tancurile rusești. Înainte să moară de bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
grăjdianu’ ne-o chicat În cap...» Îl Întrebam mereu pe tata, de când am fost În stare să pun Întrebări: - Tată, de ce n-am plecat și noi În primul refugiu, cel din ’40? Nu știați ce ne așteaptă sub Ocupație, de la bolșevici? Tata se scărpina Îndelung pe sub pălărie - n-a purtat niciodată, dar ce frumos și-ar fi purtat-o: - Știam noi, dar una-i să știi din auzite, să afli din aflate și alta-i să Înveți pe pielea ta. Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În Basarabia: prăpăd! Nu numai jaf, ca la război, dar ca la pacea rusească: beau vin, spirt, până se Înecau În beciurile inundate, Împușcau tot ce le ieșea În cale... Rus și gata! - Deci, știați, din ’17’18 cine-s bolșevicii... - Bolșevicii... Nu cuvântul ne speria, Îl tociseră regățenii tot aruncându-ni-l - dar când auzeam de colhoz... De parcă nu primul Îl născuse pe al doilea, dar așa suntem noi, țăranii... - Voi, țăranii! Nu mai erai țăran, n-aveai pământ de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Basarabia: prăpăd! Nu numai jaf, ca la război, dar ca la pacea rusească: beau vin, spirt, până se Înecau În beciurile inundate, Împușcau tot ce le ieșea În cale... Rus și gata! - Deci, știați, din ’17’18 cine-s bolșevicii... - Bolșevicii... Nu cuvântul ne speria, Îl tociseră regățenii tot aruncându-ni-l - dar când auzeam de colhoz... De parcă nu primul Îl născuse pe al doilea, dar așa suntem noi, țăranii... - Voi, țăranii! Nu mai erai țăran, n-aveai pământ de luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
frații sau verii Sârbilor de azi... - Bine, dar asta se Întâmpla demult, Înainte de creștinarea lor. - Ce-are creștinarea cu... expansiunea? La catolici, da, dar la Rușii ortodocși... Fie ei creștini-creștini, ca sub țari, fie descreștinați, ca sub secretarii-generali - tot expansioniști. Bolșevicii de-acum visează, nu numai la Bizanțul creștin, dar și la... „până la Elba”. - E prima oară când aud... - Acum, că ai auzit, pune mâna și citește și-ntărește ce-ai aflat!După ce ai să știi puțină istorie de-demult, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
geamurile casei; fiindcă... - las’, că găsim noi, n-ai grijă... Noi găsim tot...» Mă uitam la el - Îmi Înghețaseră picioarele. Știam că orice-aș fi zis, degeaba... Cum e și omul... Înainte, când auzeam, citeam ce fac și ce dreg bolșevicii În Rusia, ziceam: O fi și așa, dar parcă prea gogonate, toate: cum să te aresteze - fără motiv? Și să te mai și Împuște? Nu eram Încă... Împușcat, dar una-i să afli ce li s-a-ntâmplat altora și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]