2,428 matches
-
perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin care pregătea declanșarea unei insurecții armate. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar din 1924, organizată de bolșevicii din URSS. După înăbușirea revoltei, au fost arestați 14 săteni, 5 dintre ei fiind condamnați la închisoare de tribunalul militar. În 1930, 11 țărani au fost trecuți de jandarmi pe lista persoanelor suspectate de propagandă comunistă. În 1931, poliția a
Divizia, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318505_a_319834]
-
lui , având același nume, a fost un politician liberal, șeful administrației locale din orașul Pskov (aproape de granița cu Estonia), înainte de Revoluția Rusă din 1917. În 1919 bunicii lui Van der Bellen, împreună tatăl său și unchii săi, au fugit de bolșevici și s-au refugiat în Estonia, care își declarase recent independența. Când Uniunea Sovietică a invadat Estonia, în 1940, părinții lui Van der Bellen au fugit în Germania, ajungând într-o tabără de refugiați. În cele din urmă s-au
Alexander Van der Bellen () [Corola-website/Science/336116_a_337445]
-
a intrat în Partidul Social Democrat al Muncii din Rusia (PSDMR), unde l-a întâlnit pe Lenin, cu care a și colaborat o vreme. În 1903, la al doilea congres al PSDMR, Plehanov s-a despărțit de Lenin și de bolșevici și a trecut de partea menșevicilor. Pe durata primului război mondial, el a avut o poziție "naționalistă", opunându-se "internaționalismului proletar" al bolșevicilor, militând pentru luptă până la înfrîngerea Germaniei. El s-a întors în Rusia la puțină vreme după izbucnirea
Gheorghi Valentinovici Plehanov () [Corola-website/Science/298441_a_299770]
-
vreme. În 1903, la al doilea congres al PSDMR, Plehanov s-a despărțit de Lenin și de bolșevici și a trecut de partea menșevicilor. Pe durata primului război mondial, el a avut o poziție "naționalistă", opunându-se "internaționalismului proletar" al bolșevicilor, militând pentru luptă până la înfrîngerea Germaniei. El s-a întors în Rusia la puțină vreme după izbucnirea Revoluției din Octombrie, dar a părăsit țara din nou datorită ostilității lui față de bolșevici. A murit de tuberculoză în Terijoki, Finlanda (în prezent
Gheorghi Valentinovici Plehanov () [Corola-website/Science/298441_a_299770]
-
avut o poziție "naționalistă", opunându-se "internaționalismului proletar" al bolșevicilor, militând pentru luptă până la înfrîngerea Germaniei. El s-a întors în Rusia la puțină vreme după izbucnirea Revoluției din Octombrie, dar a părăsit țara din nou datorită ostilității lui față de bolșevici. A murit de tuberculoză în Terijoki, Finlanda (în prezent, Zelenogorsk, Sankt Peterburg, Rusia).
Gheorghi Valentinovici Plehanov () [Corola-website/Science/298441_a_299770]
-
a "cârdășieie Sutei-Negre cu SR-iștii" ("SR" de la "Socialiști Revolutionari", un partid democratic socialist care fusese dominant în soviete până la revenirea lui Lenin în țară, care s-a plasat la drepta eșicherului politic și a refuzat să-i sprijine pe bolșevici; Suta Neagră" era o organizație reacționară, proto-fascistă, apărută mai înainte de revoluție, care atacase evreii, militanții sindicali și radicali, precum și alți activiști de stânga). S-a mai afirmat că revolta fusese organizată de ofițeri ai fostului regim țarist conduși de fostul
Rebeliunea din Kronstadt () [Corola-website/Science/298799_a_300128]
-
revoltei și un număr egal de oameni a fost trimis în lagărele de muncă din Siberia. Un număr mare de rebeli mai norocoși au scăpat cu fuga în Finlanda. În mod ironic, la o zi după cucerirea bazei navale Kronstadt, bolșevicii au sărbătorit a 50-a aniversare a Comunei din Paris. Deși unitățile Armatei Roșii au înăbușit în sânge revolta, rebeliunea a exprimat cel mai bine nemulțumirea populară față de guvernarea bolșevică. Examinând fondul nemulțumirilor, Vladimir Ilici Lenin, care între timp trăsese
Rebeliunea din Kronstadt () [Corola-website/Science/298799_a_300128]
-
dintre principalii factori care a contribuit la răsturnarea regimului țarist în timpul Revoluției ruse. Această revoluție este văzută actualmente ca eșec al proletariatului în lupta pentru cucerirea puterii, din cauză că a continuat militarismul și a format o nouă clasă privilegiată, aceea a bolșevicilor și a birocrației de partid. Armata sovietică nu a opus nicio rezistență în timpul epurărilor staliniste de la sfârșitul deceniului al patrulea al secolului al XX-lea. În concepția lui Marx, lumpenproletariatul nu ar fi avut motive reale să participe la revoluție
Lumpenproletariat () [Corola-website/Science/303632_a_304961]
-
lipsurile războiului a fost revoluția rusă din 1917. Un val de revoluții de orientare socialistă sau comunistă a apărut în mai multe țări europene începând din 1917, cele mai importante fiind cele din Germania și Ungaria. Ca rezultat al refuzului bolșevicilor de a ceda teritorii, forțele germane și austriece au atacat și învins armatele rusești, obligând autoritățile de la Petrograd să accepte semnarea tratatului de la Brest-Litovsk din martie 1918. Tratatul prevedea ca Rusia să renunțe la toate pretențiile asupra Estoniei, Finlandei, Letoniei
Urmările Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/305524_a_306853]
-
Națiunilor Unite din Orientul Mijlociu, cedarea de teritorii otomane din Peninsula Arabică și suveranitata britanică asupra Ciprului. De asemenea, acest tratat definitiva frontierele nord-estice ale Turciei cu Uniunea Sovietică, așa cum fuseseră determinate prin Tratatul de la Kars. Tratatul de la Kars stabilea că bolșevicii cedau fostele provincii armenști și georgiene Kars, Iğdır, Ardahan și Artvin Turciei în schimbul Adjariei. Tratatul a fost semant la Erevan pe 11 septembrie 1922, după ce retsul Armeniei devenise parte a URSS-ului. Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei, finanțând războiul
Urmările Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/305524_a_306853]
-
Tuzla. În perioada de până la primul război mondial, s-au intensificat nemulțumirile țăranilor săraci cauzate de lipsa pământului. La sfârșitul secolului al XIX-lea, locuitorii s-au plâns în mod repetat către autorități de dificultățile financiare. În decembrie 1917, activiștii bolșevici au preluat conducerea în localitate. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea târgușorului. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, Tuzla a făcut parte din componența României, localitate de reședință a Plasei Tuzla
Tuzla, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318510_a_319839]
-
unguri și 2 polonezi. În Bazarianca erau 477 locuitori, din care 388 erau germani (81.34%), 72 ruși (15.09%), 14 români (2.94%) și 3 evrei. În perioada interbelică, orășelul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin care pregătea declanșarea unei insurecții armate. După reforma agrară din 1921, au rămas 75 de familii fără pământ. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar din 1924, organizată de bolșevicii
Tuzla, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318510_a_319839]
-
bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin care pregătea declanșarea unei insurecții armate. După reforma agrară din 1921, au rămas 75 de familii fără pământ. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar din 1924, organizată de bolșevicii din URSS. După înăbușirea revoltei, au fost arestați 14 săteni. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin
Tuzla, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318510_a_319839]
-
promotor al rusificării. În timpul guvernării lui Lenin, a fost inițiată o politică de indigenizare care să vizeze multele etnii neruse care locuiau pe întinsul fostului Imperiu Rus, cu scopul vădit de internaționalizare a mișcării comuniste. Noua linie politică promovată de bolșevici încuraja cetățenii Uniunii să învețe carte în limba maternă. Documentele guvernamentale au fost traduse în limbile locale, elitele locale au fost promovate în funcții de conducere ale entităților naționale și chiar în guvernul central. Odată cu promovarea localnicilor în sovietele regionale
Korenizația () [Corola-website/Science/309142_a_310471]
-
schimbului de prizonieri. A plecat cu un geamantan plin cu însemnări din perioada prizonieratului german, precum și cu un teanc de tăieturi din ziare, și a ajuns în cele din urmă la Moscova. Întors în patrie, Konstantin Fedin s-a alăturat bolșevicilor, s-a înrolat în Armata Roșie și a participat cu entuziasm ca ziarist, corespondent de presă și scriitor la lupta dusă de bolșevici pentru victoria Revoluției din Octombrie. În opinia istoricului literar american Victor Erlich, romanul "Orașe și ani" are
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
și a ajuns în cele din urmă la Moscova. Întors în patrie, Konstantin Fedin s-a alăturat bolșevicilor, s-a înrolat în Armata Roșie și a participat cu entuziasm ca ziarist, corespondent de presă și scriitor la lupta dusă de bolșevici pentru victoria Revoluției din Octombrie. În opinia istoricului literar american Victor Erlich, romanul "Orașe și ani" are un parfum occidental datorat nu doar decorului apusean în care se petrece o mare parte a acțiunii, ci mai ales inspirației din ficțiunea
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
a descrie credibil dilema morală a protagonistului. Finalul acestei ecranizări este senzaționalist: Andrei Starțov se sinucide atunci când este amenințat cu execuția de prietenul său german, Kurt Wann, iar ultima imagine a filmului este zâmbetul satisfăcut întipărit pe fața glacială a bolșevicului german. Filmul mut al lui Cerviakov a fost primit cu dezaprobări critice la momentul apariției sale, din cauza faptului că personajul principal era un artist „fără voință” diferit de prototipul tipic al eroului sovietic, necesitând din acest motiv, potrivit profesorului Peter
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
Take Ionescu, pe atunci încă doamna Cordescu, se afla în Rusia și că tremura pentru viața ei. Dacă doamna Cordescu s-ar fi aflat la Iași, fără îndoială că Take Ionescu ar fi fost cel dintâi care să ceară dezarmarea bolșevicilor și stârpirea periculosului focar revoluționar de la Socola. Dar iubirea fusese mai puternică decât raționamentul omului de stat și decât patrioticele sale îndatoriri.”" În urma acțiunii energice conduse de generalul Constantin Prezan, bolșevicii au fost dezarmați și ordinea restabilită, "„Take Ionescu căutând
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
ar fi fost cel dintâi care să ceară dezarmarea bolșevicilor și stârpirea periculosului focar revoluționar de la Socola. Dar iubirea fusese mai puternică decât raționamentul omului de stat și decât patrioticele sale îndatoriri.”" În urma acțiunii energice conduse de generalul Constantin Prezan, bolșevicii au fost dezarmați și ordinea restabilită, "„Take Ionescu căutând rușinat, un motiv de a reveni asupra demisiei.”" După încheierea armistițiului cu Puterile Centrale, singura preocupare a lui Take Ionescu a reprezentat-o plecarea la Paris, unde reușise să ajungă între
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
și agenți de influență în politică și în presă. Evenimentele din Primul Război Mondial, în care armata rusă a fugit de pe câmpul de luptă în 1917, iar tezaurul n-a mai fost returnat de Moscova, urmate de lungul conflict cu bolșevicii pentru Basarabia, ultimatumul din 1940, în care URSS a ocupat din nou Basarabia și Bucovina, au alimentat tensiunile. Au urmat Al Doilea Război Mondial, ocupația rusă din perioada 1944-1958, împreună cu jafurile, violurile, violențele de tot felul și impunerea cu forța
Rusofobie () [Corola-website/Science/328349_a_329678]
-
Troțki (revoluționar originar din Ucraina). Între 22 - 26 decembrie, cele două delegații au ajuns la mai multe înțelegeri, pentru ca în 28 decembrie 1917 să fie semnat un armistițiu, care suspenda ostilitățile de-a lungul întregului front. Mai înainte de acest moment, bolșevicii ucraineni proclamaseră, în 17 decembrie 1917, înființarea unei republici sovietice ucrainene și formaseră un guvern cu sediul la Harkov. Semnarea tratatului de pace cu Puterile Centrale a fost amânată de către bolșevicii ruși în încercarea de obținere a acordului membrilor Antantei
Tratatul de la Brest-Litovsk (Ucraina – Puterile Centrale) () [Corola-website/Science/320027_a_321356]
-
de-a lungul întregului front. Mai înainte de acest moment, bolșevicii ucraineni proclamaseră, în 17 decembrie 1917, înființarea unei republici sovietice ucrainene și formaseră un guvern cu sediul la Harkov. Semnarea tratatului de pace cu Puterile Centrale a fost amânată de către bolșevicii ruși în încercarea de obținere a acordului membrilor Antantei. În 12 ianuarie 1918 reprezentantul Puterilor Centrale, contele Ottokar Czernin, a recunoscut dreptul delegației Republicii Populare Ucrainene să participe la negocieri separate de pace, dar a respectat dorința reprezentantului maghiar, contele
Tratatul de la Brest-Litovsk (Ucraina – Puterile Centrale) () [Corola-website/Science/320027_a_321356]
-
părăsească Kievul și să abandoneze capitala în mâinile trupelor bolșevice, delegații la tratative au semnat, în noaptea de 9 - 10 februarie, actul care consfințea pacea dintre Ucraina și Puterile Centrale. Semnarea tratatului de pace s-a făcut în ciuda protestelor delegației bolșevicilor ucraineni. Oleksandr Sevriuk (șeful delegației), Mikola Liubinski, Mikola Levițki și Serhii Ostapenko Secretarul de stat pentru afacerile externe, Richard von Kühlmann și generalul Max Hoffmann Ministrul afacerilor externe, Ottokar Czernin Premierul Vasil Radoslavov, ambasadorul bulgariei la Viena, Andrei Toșev, I.
Tratatul de la Brest-Litovsk (Ucraina – Puterile Centrale) () [Corola-website/Science/320027_a_321356]
-
prevederile tratatului, relațiile polonezo-austriece au fost definitiv deteriorate. Politicienii polonezi moderați pro-austrieci și anti-independentiști au pierdut, practic, orice sprijin din partea publicului După semnarea tratatului, Republica Populară Ucraineană s-a putut bucura de sprijinul militar germano-austriac în lupta pentru alungarea forțelor bolșevicilor din țară (februarie - aprilie 1918). În același timp, puterile Antantei au suspendat orice relație cu Ucraina. Situația din Ucraina s-a deteriorat rapid. Unitățile militare ale Puterilor Centrale invitate după semnarea tratatului să sprijine Ucraina din punct de vedere militar
Tratatul de la Brest-Litovsk (Ucraina – Puterile Centrale) () [Corola-website/Science/320027_a_321356]
-
intense între Aliați, și Statele Unite ale Americii au fost reticente în a accepta un mandat pe Armenia. Între timp, recent formata Republică Socialistă Sovietică Federativă și Mișcării Naționale turcă rus au atât pus ochii lor pe preluarea Caucazului, inclusiv Armenia. Bolșevicii au simpatizat cu mișcarea turcă datorită opoziției reciproce a puterilor occidentale, sau a " imperialismului occidental", cum fac bolșevicii referire la ea. Guvernul sovietic a format o alianță cu naționaliștii turci și a început să le trimită aur și arme. Acest
Republica Armeniei Montane () [Corola-website/Science/326602_a_327931]