1,255 matches
-
nava mea contra un pumn de țărână că autoritățile habar n-au de ce vorbești tu acum. Pentru ce bem? - Trebuie să bem pentru ceva, neapărat? înclină din cap cu o mină de nedumerire amestecată cu dispreț preaonorabilul înmânându-i un bol căpitanului. Nu prea respecta nici un fel de obiceiuri. Atunci să bem pentru... O Confederație mai bună. - Pentru un viitor mai bun, fu de acord căpitanul. Angir ridică în tăcere bolul, uitându-se când la unul când la celălalt. - Motivul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
mină de nedumerire amestecată cu dispreț preaonorabilul înmânându-i un bol căpitanului. Nu prea respecta nici un fel de obiceiuri. Atunci să bem pentru... O Confederație mai bună. - Pentru un viitor mai bun, fu de acord căpitanul. Angir ridică în tăcere bolul, uitându-se când la unul când la celălalt. - Motivul pentru care te-am invitat aici, reluă preaonorabilul Poha, este el, îl arătă cu privirea pe Angir. - Aha, dacă puteți fi mai precis, preaonorabile... - Angir, este unul din cei mai buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
Ce cărți joci oare, preaonorabile? Oare chiar ești mai mult decât un om onorabil? Sau e doar o titulatură? gândi sarcastic Birmaq. - Ceea ce admir la tine, este caracterul tău, reluă Poha. Se îndreptă spre birou și își umplu din nou bolul, urmărind efectul vorbelor sale. I se păru că Birmaq fuse-se scuturat de un frison. Sper că efectul pe care-l provoc nu o să fie contrar celui pe care-l aștept de la el. Ești asemenea mie, căpitane, nu ai cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
el. Muzica a început să bubuie, suspect de tare în camera goală, înecând însă răspunsurile lui Carlos de genul „îmi pare rău, enamorada“ sau „N-a fost vina mea, querida“. —Poftim, i-am spus eu lui Miguel aruncându-i un bol de cereale. Mănâncă chipsuri și nu te mai uita așa la mine. Muzica pe care-o pusese Carlos era sudamericană, cu un ritm îndrăcit, genul cântat de orchestrele cu douăzeci de trompetiști. Era violent de veselă, aducându-ți pe retină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
său și răspunzându-i cu toată puterea. Cred că ești moartă de foame, a spus Tom într-un final, apoi a deschis larg ușa și a primit-o în coșciugul modest pe care îl numea cameră. I-a pregătit un bol de fulgi Cheerio, i-a turnat un pahar cu suc de portocale și, până a apucat să-și facă o cafea pentru el, atât paharul, cât și bolul erau goale. A întrebat-o dacă mai vrea ceva și, când ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în coșciugul modest pe care îl numea cameră. I-a pregătit un bol de fulgi Cheerio, i-a turnat un pahar cu suc de portocale și, până a apucat să-și facă o cafea pentru el, atât paharul, cât și bolul erau goale. A întrebat-o dacă mai vrea ceva și, când ea a dat din cap că da și a zâmbit, s-a apucat să-i facă vreo două friganele, pe care ea le-a aruncat într-o băltoacă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
spus ieri noapte că voi sta în casa altui bărbat în seara asta, bând alcool, îmbrăcată în uniforma mea, nu v-aș fi crezut niciodată. Doamne, da. Mike se întoarce cu băutura mea și a umplut, plin de considerație, un bol cu alune, pe care mi-l dă mie. Se așază lângă mine și deschide o sticlă de vin. —De la Milano, zâmbește el. Și eu îi zâmbesc. Mă simt ciudat de în largul meu aici. Nu știu de ce. Și cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
o cutiuță cu mâncare pentru peștișori aurii. Se Încruntă Îngrijorată. Știi, sunt un pic Îngrijorată În legătură cu Sammy. — A, zic, cu o tresărire de alarmă. Ăă... de ce ? — Nu știu, parcă nu e În apele lui. Îl privește cu atenție prin sticla bolului. Tu ce zici ? Ție cum ți se pare ? Privesc În direcția În care se uită ea și Îmi iau o mină gânditoare, de parcă aș studia trăsăturile lui Sammy. O, Doamne. N-am crezut niciodată c-o să observe. M-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Sammy. O, Doamne. N-am crezut niciodată c-o să observe. M-am dat peste cap să fac rost de un pește care să semene cât mai bine cu Sammy. Vreau să spun că e portocaliu, are două aripioare, Înoată prin bol... Care-i diferența ? O fi puțin deprimat, zic Într-un final. O să-i treacă. Te rog, Doamne, n-o lăsa să-l ducă la veterinar sau unde se merge cu peștii, mă rog În gând. Nici măcar nu m-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
tuns proaspăt ca un ginerică, s-a lipit de bar, cu un zâmbet care-i strâmbă fața. Într-un scaun stil sever, ca de strană, în colțul ocolit de luminație, Portia aproape a adormit, cu sânii și globii ochilor în bolurile de salată de fructe. N-o mai invită nimeni la dans, dar nici n-o să plece prin urgia de afară. Basarab a apărut după douăsprezece noaptea, „la spartul nunții în cămară“, supărat că asta nu-i iarnă, domnule, numai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
că aproape am izbucnit în lacrimi. Îmi trag abătută bagajele pe trepte și intru în apartament. Și, preț de câteva clipe, rămân pur și acolo nemișcate, uitându‑mă la hainele din cuier și la vechile scrisori și la cheile din bol. Același hol vechi. Aceeași viață veche. Înapoi la căsuța numărul unu. Îmi zăresc reflexia ofilită din oglindă și îmi mut repede privirea. — Bună! zic. E cineva? M‑am întors. Urmează o pauză, apoi Suze apare în ușa ei, în halat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
este rumenită cum trebuie. El zace în pat, fumând cu ochii fixați în tavan. Cina e gata, îi strig. Se dă jos din pat și vine la masă. Îl servesc, îi pun în față bețișoarele, un șervet și un mic bol cu oțet. El împinge la o parte farfuriile și începe să vorbească cu o voce ciudată. Să tânjești după celebritate este dușmanul fericirii. Nu există ceva mai rău. Îți pierzi cele mai bune calități. Ești influențată de ce are Shanghaiul mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
transformat în iarnă. O iarnă groaznică, groaznică. Ea începe să plângă. Să facem o vizită primăverii, atunci? Îi trage un scaun. Trupul îi tremură la apropierea lui. Îmi cer scuze că nu-ți pot oferi un ceai. Îi dă un bol cu apă. Obuzele mi-au aruncat în aer toate cănile. Ia apa și o bea dintr-o singură înghițitură. Se șterge la gură cu mâneca. Afară, gărzile termină de încărcat mașina. Micul Dragon îngrămădește ultimele documente, îndesându-le în genți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în legătură cu părăsirea pământului natal. Pentru a nu-i primi, o invită pe Fairlynn în peșteră, la o discuție și la taifas. Soțul meu e în întrevederea cu Fairlynn de azi-dimineață. Pălăvrăgesc de la politică la literatură, de la bronzul antic la poezie. Bol lângă bol și pachet lângă pachet, cei doi toastează cu vin de orez și fumează țigări. Încăperea e ca un coș de fum. După ce o pun pe Nah la culcare, vin și eu, făcând din prezența mea un protest împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pământului natal. Pentru a nu-i primi, o invită pe Fairlynn în peșteră, la o discuție și la taifas. Soțul meu e în întrevederea cu Fairlynn de azi-dimineață. Pălăvrăgesc de la politică la literatură, de la bronzul antic la poezie. Bol lângă bol și pachet lângă pachet, cei doi toastează cu vin de orez și fumează țigări. Încăperea e ca un coș de fum. După ce o pun pe Nah la culcare, vin și eu, făcând din prezența mea un protest împotriva intrusei. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o constituție fizică puternică E aproape delicat. Însă are carisma unui idol adolescent. Atunci când vorbește, ochii îi scânteiază și chipul lui se îmbujorează. Deși nu e experimentat, ambiția și hotărârea lui îi vor asigura succesul. Mao împinge la o parte bolul și se lasă pe spate în scaun. Vrea să știe cum am ajuns să pun ochii pe el. Din cauza reacției sale la „Notificarea 5.16”, îi explic eu. A făcut un afiș cu litere mari, care îl ataca pe conducătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
jumătate din membrii echipei de filmare sunt dați afară. Producțiile s-au transformat într-o harababură. În cele din urmă, camerele de filmat se opresc. Ea tot mai caută dușmanul. Prinsă din ce în ce mai adânc în capcana propriei nefericiri, vede otravă în bolul din care mănâncă și un asasin în spatele fiecărui zid. * Shang-guan Yun-zhu, stăpâna casei, încearcă de azi-dimineață să ia legătura cu Mao, amantul ei. Vrea să-i spună că a citit poemele lui despre Marele Vid. S-a săturat de rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și ridică hârtia. Înăuntru, o cutie de somnifere. Cu grijă, Shang-guang apasă marginea gârtiei. O împăturește în forma unui diamant. Apoi o presează înainte de a o arunca în coșul de gunoi de sub masă. Se duce la bucătărie ținând în mână bolul. Scoate din bufet un pahar și o sticlă pe jumătate goală de shaoju și amestecă băutura cu pastilele. Amestecă și pisează, fără să se grăbească. După aceea se duce înapoi în dormitor și face din nou patul. Netezește fiecare cută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o eroină și în viața reală. Am plănuit totul, îi spune ea la telefon lui Kang Sheng. Sunt în toiul unui proiect grandios. Mă pregătesc să intru pe scena adevărată. Indiferent ce faci, îi șoptește Kang sheng, pune otravă în bolul cu orez al lui Zhou înainte ca el să pună în al tău. Mao își pierde mințile și ar fi bine să te grăbești. Nu pot să respir. Cel mai groaznic coșmar al meu a venit să pună stăpânire pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fără grabă, apucându-și fiecare cupa. Djahane surâde și murmură: — De-aș avea șapte vieți, mi-aș petrece una lungită, În fiecare seară, pe această terasă, aș bea din vinul acesta pe divanul cel moale, mi-aș cufunda degetele În bol, fericirea pândește În monotonie. Omar Îi răspunde: — O viață, sau trei, sau șapte, le-aș petrece pe toate așa cum o trăiesc pe asta, Întins pe terasă, cu mâna În părul tău. Împreună, dar diferiți. Amanți de nouă ani, căsătoriți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ne lasă singuri. O tăcere stânjenitoare ne ține companie. Ochii lui Baskerville sunt Încă roșii. — Îmi refac Încetul cu Încetul sufletul de occidental, se scuză el, cu un surâs obosit. — Nu te grăbi, secolul de-abia Începe. Tuși ușor, duse bolul cald la buze, se pierdu iarăși Într-o contemplație tăcută. Apoi, anevoios: Când am sosit În această țară, nu reușeam să Înțeleg de ce nobili domni bărboși sângerează și se flagelează pentru un omor comis acum o mie două sute de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
acumulate încep să vorbesc singură, unde sunt roșiile, întreb eu cu voce tare, doar le-am văzut în urmă cu câteva clipe, caut în frigider și le găsesc, așteptându-și rândul, puțin trecute, încercuind un castravete stingher, îmbătrânit, iată că bolul s-a umplut deja, desfac o sticlă cu vin, poate cu ajutorul lui ne vom convinge că răul a trecut de-acum, așez totul pe un platou mare, pe care l-am primit la nuntă, și asemenea unei chelnerițe începătoare merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fost de generos în aprecieri, tot nu puteai califica un asemenea locșor ca fiind poetic. Pe majoritatea rafturilor din camere se găseau radiouri, uscătoare de păr, oale electrice sub presiune, reșouri, cafea instant, pliculețe cu ceai, zahăr cubic, tigăi și boluri pentru ramen.1 Pe pereți erau prinse cu ace fotografii reprezentând femei sumar îmbrăcate sau afișe furate la filme pornografice. Un individ avea lipită pe perete o fotografie ce reprezenta doi porci împerechindu-se, dar aceasta era o excepție printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
prinseseră de fundul coșurilor de gunoi; în cutiile de conserve transformate în scrumiere, straturile de mucuri de țigări ajungeau pân\ la zece centimetri, iar când începeau să ardă mocnit, erau stinse cu cafea sau bere, emanând un miros acru, insuportabil. Bolurile și farfuriile erau pline de funingine și îmbâcsite de grăsime, iar pe jos era plin de ambalaje de ramen, cutii goale de bere, conserve sau capace de toate felurile. Nimănui nu-i dădea prin minte să măture și să arunce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
două. Ne-am urcat în autobuz și Midori m-a dus la un restaurant din apropierea stației Yotsuya. Era un restaurant în care se servea prânzul în cutiuțe frumos lăcuite. De îndată ce ne-am așezat la masă, ni s-au adus două boluri cu supă și două cutii pătrate, roșii, cu meniul zilei. Zău că a meritat să venim până aici, gândii eu. — Grozavă mâncare! am zis eu. Și ieftină! Vin aici din liceu. Vechea mea școală este foarte aproape. Erau foarte severi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]