1,229 matches
-
zile încheiate. Am crezut că n-o să mai deschizi ochii niciodată. Te-ai dus în pădure, nu-i așa? Ți-am spus să nu te duci? — Îmi pare sincer rău. Bătrânul a luat oala de pe foc și a umplut un bol. M-a ajutat să mă ridic și să mă sprijin de tăblia patului. Scârțâia sub greutatea mea. — Mai întâi înghite ceva, spuse Colonelul. Gândurile și scuzele... pe urmă. Ai poftă de mâncare? — Nu. Mă durea totul și când respiram. Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mă răsuci, de a da jos rucsacul și de a o scoate de acolo. Așa că am început doar să-mi imaginez că beam whisky. Mă aflam într-un bar curat și liniștit, cu un whisky dublu cu gheață și un bol cu alune în față. The Modern Jazz Quartet cânta Vendome în surdină. Am lăsat paharul neatins o vreme. Whiskyul, ca și femeile frumoase, trebuia apreciat mai întâi. L-am privit liniștit o vreme și apoi am început să beau. Mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
electrică. Nu-i lipsea nici cafetiera. Avea o mulțime de cuțite, aliniate după mărime, dar lamele lor lăsau de dorit. Sunt foarte puține femeile care au grijă să le taie cuțitele bine. Existau, în schimb, pe plită tot felul de boluri din pyrex. Tigăile erau toate curate, fără urmă de grăsime pe ele. Chiuveta sclipea și ea. Nu știu de ce-mi băgam nasul în bucătăria altuia. De obicei nu sunt curios, dar pur și simplu mi-au atras atenția lucrurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
încăperi era instalat un bar complet utilat și oficiat de un vârcolac care prepara băutura specială a serii: un punch-margarita cu aromă de mandarine și coji de lămâie în formă de mici păienjeni verzi care putea fi servit dintr-un bol uriaș în formă de craniu (Iar eu aveam o cutie de bere fără alcool pe care mi-o umpleam cu punch-ul margarita cu aromă de mandarine). Am remarcat și salba de mâini amputate care decora bordura barului. Copiii au urcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
umplu curând de mirosul specific resturilor unei nopți de beție - aromele alcoolului și excrementelor împănându-se într-o duhoare care mă izgoni din baie aproape la fel de rapid pe cât intrasem. Când am ajuns înapoi în bucătărie, Jayne turna apă fierbinte în boluri de ceramică și Robby stătea la masă sorbind din paharul meu și strâmbându-se. - Mami, sucul ăsta de portocale are un gust ciudat. Nu mai avem Tropicana? - Robby, dragă, nu vreau să bei Tropicana, zise Jayne. Marta a stors suc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sociale, spaniolă conversațională. M-am chiorât la lista asta prostește, până când s-a așezat și el la masă și i-am înapoiat-o. - E o nebunie, am bâiguit. E revoltător. La ce instituție îi trimitem? Robby se concentră subit asupra bolului cu cereale - după ce împinse la o parte terciul de ovăz pe care Marta îl pusese în față - și se întinse spre cutia cu lapte de soia. Jayne uita mereu că Robby ura terciul de ovăz, ceva ce eu nu uitam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
la școală. De fapt, Terby m-a bătut marți la table. Nu cred nimic din ce spune... - Bret, izbucni Jayne. Las-o moartă. - Mami? întrebă Sarah. Tati e răcit? - Iubita, tata e un pic contaminat acum, zise Jayne, punând un bol cu ovăz și zmeură pe masă, în fața lui Sarah. - Și mami e afurisită rău, am îngânat-o. Jayne fie că nu m-a auzit, fie mă ignora. - Și o să întârziem cu toții dacă nu ne grăbim puțin. După care m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și la babysitter și la Sarah. Dar poate că nu era un bărbat, am gândit automat. Poate era Jayne. Confuz, m-am ridicat în capul oaselor, întinzându-mi gâtul să mă uit în bucătăria vecinilor, unde Nadine și Sheila umpleau bolurile cu zmeură, iar Jayne stătea lângă masă, arătându-i ceva într-o revistă lui Mimi Gardner, râzând amândouă. Am întins încet mâna după celular și am apăsat unul dintre numerele memorate. Am surprins momentul în care capul lui Wendy tresări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am alarmat instantaneu. Nu m-am alarmat pentru că ceva ce era pe jos mi-a distras momentan atenția, substituind curiozitatea în locul panicii. Se afla lângă ușa deschisă, un pic într-o parte. În timp ce mă apropiam am crezut că era un bol modelat din fâșii mototolite de ziar (asta era) în care cineva pusese două pietre negre. M-am gândit că e vorba de un proiect pentru orele de artă plastică. Dar pietrele negre erau ude. Luceau. Și cum stăteam deasupra bolului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
bol modelat din fâșii mototolite de ziar (asta era) în care cineva pusese două pietre negre. M-am gândit că e vorba de un proiect pentru orele de artă plastică. Dar pietrele negre erau ude. Luceau. Și cum stăteam deasupra bolului, privind drept în el, mi-am dat seama ce era. Era un cuib. Iar în cuib obiectele negre ovale nu erau pietre. Mi-am dat seama imediat ce erau. Erau ouă. Și mai era un cuib lângă ușa de la dulap. (Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
defăimător. Ceremonia cu Jorge va dura doar patru ore, de la opt seara până la miezul nopții, după care ne spune că vom fi cu toții suficient de treji ca să facem schimb de impresii în forum. Clara ne împarte la fiecare câte un bol de plastic similar celui de la Templul Luminii apoi ne așezăm fiecare pe salteaua noastră și ne relaxăm în așteptarea momentului de început. Ora opt. Jorge vine la fiecare, ne atinge cu un ulei parfumat pe frunte și pe umeri apoi
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
să înțeleagă semnificația râsului nostru. De data aceasta, Thomas e mai scurt, captându-ne, pesemne, starea de spirit. Primarul ne dorește, tardiv, „poftă bună”, când cei mai mulți înfulecau deja un delicios sos cu ciuperci și carne. Primii care au „asaltat” pântecoasele boluri de porțelan au fost chiar câțiva dintre oamenii primăriei, iar scriitorii, lihniți, i-au urmat fără remușcări. Se rade totul în câteva minute. Încerc să mă extrag din această forfotă sardanapalică și mă pozez cu Richard Wagner pe fundalul unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o scenă asupra căreia cădea lumina unui singur proiector, în mijlocul unui anotimp rece, predispus la înfigerea țurțurilor în streșinile indiferente și la hârjonire hibernală cu termometrele timorate. Câteva mese mici, rotunde, îmbrăcate în alb, pe care chelnerul de serviciu așezase boluri roșii din interiorul cărora pulsau flăcările unor lumânări parfumate. O părere de fum, albastră, șerpuitoare, lascivă, insinuându-se printre clienții pierduți în gânduri, mângâindu-i pe umeri, invitându-i să se ridice și să se miște pe ritmul leneș, sub
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
toate luminile și m-am vârât în pat fără chef. Totuși... de ce nu mă sunase? A doua zi dimineața m-am întâlnit cu Georgiana la intrarea în liceu. Era o vreme frumoasă. Câteva raze de soare, cerul ca un imens bol de cristal, cu petale albe de nori răsfirate ici și colo. Vântul șopotea printre crengi, trudindu se să le trezească dintr-un somn letargic. Georgiana mi s-a părut destul de palidă. — Să nu-mi spui că ai luat răceala de la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-și ceară voie. Stinse focul sub risotto, adăugă o bucată mare de unt care se afla pe placa bufetului și turnă Înăuntru o farfurioară de Parmigiano Reggiano răzuit fin. Amestecă până ce se dizolvară amândouă În orez, turnă risotto Într-un bol și-l așeză pe masă. Trase scaunul, se așeză și Întoarse lingura spre el, spunând: — Mangia, ti fa bene, o comandă care-l umplea pe Brunetti de bucurie de când Își putea el aminti. El Își umplu farfuria din abundență. Muncise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
spună despre cele două pungi de plastic pe care le găsise În apartamentul lui Foster; acela era un lucru de care nu trebuia să afle nimeni. Cu excepția persoanei care desfăcuse boilerul, văzuse că dispăruseră pungile și apoi strânsese șuruburile. Trase bolul de risotto spre el. — Să termin eu asta? Întrebă, nefiind nevoie să fie detectiv ca să cunoască răspunsul. — Dă-i drumul. Nu-mi place reîncălzit, și nici ție. Cât timp el termină risotto, ea luă bolul de pe masă și-l puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și apoi strânsese șuruburile. Trase bolul de risotto spre el. — Să termin eu asta? Întrebă, nefiind nevoie să fie detectiv ca să cunoască răspunsul. — Dă-i drumul. Nu-mi place reîncălzit, și nici ție. Cât timp el termină risotto, ea luă bolul de pe masă și-l puse În chiuvetă. El dădu la o parte două rogojini de pe masă ca să facă loc pentru oala pe care Paola o scoase din cuptor. — Ce ai de gând să faci? Nu știu. Să văd ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Lingurile străluceau și lângă farfuria sa se afla un șervețel de olandă călcat Într-atât Încât stătea docil sub formă de dreptunghi. Signora Ruffolo turnă două cești de cafea, așeză una În fața lui Brunetti și apoi puse lângă farfuria sa bolul argintiu de zahăr. Folosind cleștișori argintii, puse unul peste altul șase fursecuri, fiecare de mărimea unei caise, pe farfuria lui, apoi folosi aceiași cleștișori să pună alături de ele patru prăjituri Înfășurate În folie. El Își turnă zahăr În cafea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
muștiucul balansate Înăuntrul și-n afara scrumierei rotunde. De-ndată ce-și luă mâna de pe ea, greutatea capului portțigaretului o trase În jos. Capătul țigării alunecă afară și atât țigara, cât și port-țigaretul căzură, port-țigaretul cu un pocnet plin, În bolul scrumierei. Brunetti Își Împreună mâinile la spate și se uită pe geam, ridicându-se de câteva ori În vârful picioarelor. Când se uită Înapoi, țigara era stinsă, iar port-țigaretul dispăruse. — Stai jos, Brunetti. — Mulțumesc, domnule, zise el, mereu politicos, ocupând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
te lumineze și pe matale?", zâmbea cu o candoare cu atât mai enervantă cu cât era una genuină, argumentând: "Stai așa! Păi, nu trebuie să-mi fac și eu un plan de joc?". Așa că iar pescuia o altă alunică din bol, căzând pe gânduri și ajutând acest proces analitic cu mici sorbituri din berică. Doru îmi spunea, probabil cu un amuzament interior la care eu nu aveam acces: " Nu-l întrerupe că ai să regreți și mai tare!". Până să începem
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mă uitam pe geam la brațele lui rotunde și la pletele negre care i se revărsau pe umerii lucioși. La treizeci și ceva de ani, chipeșul Nikki era Încă adolescentin. Chelnerul ne adusese fragi de pădure, borcănașe cu gem și boluri din ceea ce Învățasem să numesc argintăria hotelului. Ravelstein și‑a mâzgălit lăbărțat numele pe un cec, În timp ce‑și ducea un corn la gură. Eu eram cel care mânca Îngrijit. Ravelstein, când Înfuleca și vorbea În același timp, te făcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
E acolo, se limită ea să rostească, arătînd spre ușa salonului. Încăperea era cufundată În umbră, cu draperii negre pe pereți, cu sicriul așezat pe ceea ce era probabil masa din sufragerie. Cele două lumînări nu erau aprinse, dar Într-un bol din sticlă era apă sfințită, cu o crenguță de merișor. Ușa sufrageriei era deschisă, la fel și cea de la bucătărie. Mobila și obiectele din salon fuseseră Îngrămădite În sufragerie. În bucătărie, tînărul Dicelle citea un album de benzi desenate, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
să se ghicească nimic din ce e dedesubt. Prezentul, ca și trecutul, rămân la fel de impenetrabile ca spuma cafelei cu lapte groasă de două degete pregătită de aparatul special de cafea al lui Jean-Claude. Din neînțeles spre indescifrabil. Binefacerile civi- lizației. Bolurile franțuzești de cafea cu lapte de la la Crêperie, peste care se presară puțin zahăr de plantație. Chiar dacă nu aș fi pornit În căutarea angalok-ului, tot ar trebui să fiu În acest avion. Pentru că trebuie să-ți asumi măcar o dată În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ar fi De re ae‑ dificatoria, Il trattato della pittura e i cinque ordini architettonici, spirit mul‑ tilateral, este în același timp și unul dintre principalii practicieni. Prin lucrări‑ le sale, el marchează reîntoarcerea la rezolvările cele mai neașteptate ale bol‑ ților cilindrice, la utilizarea cu măiestrie a arcului triumfal roman, ca și la re‑ alizarea unei arhitecturi mai puțin severe, mai elegante. El a reușit să se ridice mai mult decât predecesorul său la o înțelegere superioară a arhitecturii elibe
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
în sânge și transportați în cea mai mare parte la nivelul ficatului, prin circulația portală. Prin circulația sanguină substanțele absorbite sunt puse la dispoziția celulelor, asigurând nutriția acestora. Fenomenele digestive se produc independent de voința omului din momentul în care bolul alimentar trece prin pasajul faringo-esofagian; controlul conștient al digestiei se mai regăsește numai în momentul expulziei anale. Fenomenele motorii care asigură progresia conținutului digestiv sunt rezultatul activității musculaturii netede a tubului digestiv, sub control nervos (local și vegetativ) și umoral
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]