1,211 matches
-
spre ușă. Ritchie-Smollet îi despărți, iar vocea lui izbîndea printre VUUMuri ca o șoaptă îndepărtată: — ...numai vina mea... situație delicată... eșec al legăturii...“ Dincolo de ușă era mai liniște, iar Jack îi aștepta cu halate și papuci. Rima nu contenea să bolborosească: „Nenorociții“ în timp ce era ajutată să se îmbrace. — Nu le place spațiul, și zgomotul pătrunde peste tot, zise Ritchie-Smollet conducîndu-i prin naos. Vina îmi aparține în întregime. M-am dus cu un bărbat care credea că-i pot salva căsătoria pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
încuietoare, și o dâră de stropi purpurii se-ntinse pe muchea miilor de file unsuroase. "Doamne Iisuse Hristoase, luminează pe robul tău! Miluiește-mă, iartă-mă și ajută-mă! Arată-mi Calea către viață și izbăvește-mă de cel rău!" Bolborosind acestea, deschise bucoavna la-ntîmplare și puse degetul pe un rând scris cu chirilice de chino var: "Nu toți pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le este dat; fiindcă sânt fameni care s-au născut așa din pântecele mamei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de beton, proaspăt vopsită azuriu, aflată sub mult mai întinsa boltă cerească, exact în centrul ei, și-avînd în jur vegetația înflorită și parfumată a parcului. Trei stejari uriași, foarte bătrâni, plini de scorburi, ocupau tot cerul din fața clădirii. Jean își bolborosea unul din cântecele, când rămase brusc cu gura căscată și se repezi ca un apucat spre un autocar ce oprise lângă Circ: "Turiștii, fraților, au venit turiștii!" Mai toți copiii se repeziseră și ei spre ușa autocarului, din care începuseră
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
glumeam... ― Ceea ce vei vedea nu poate fi nici măcar pentru tine subiect de glumă. Vino! Strîngîndu-și sutana în jurul trupului, Abatele ieși din cabinetul său și porni pe coridoare ca p furtună. Abia dacă îi aruncă o privire fugară lui Aloim care bolborosea ceva cu capul în pământ și ieși în curte unde fluieră scurt. Unul dintre frați îi aduse calul și se repezi să mai înșeueze unul pentru Maria. Urmă un .galop nebun, în timpul căruia gluga Abatelui căzu pe spate lăsând pletele
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
spui cu "primul"? ― La fiecare recoltă, invariabil, o singură clonă își asumă rolul de salvator al celorlalte și își încheie viața jertfindu-se pentru ceilalți. E clona Sfântului Augustin ce Nou. Aloim căscă gura, ochii îi ieșiră din orbite și bolborosi ceva care semăna cu o rugăciune. Se împletici cu greu până ajunse să se așeze pe pat și aproape că se prăbuși pe salteaua subțire. ― Vrei să spui că...? ― Vreau să spun că Sfântul Augustin e mereu printre noi în
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
e mereu acela care însămînțează Lumile Agricole, numai pentru ca, o dată întrupat acolo, să se jertfească din nou, ne dă puterea și speranța, ne face să fim ostașii lui de-a pururi. ― Dar, dar... E o blasfemie! Să-l jertfești mereu... bolborosi Aloim. Pe frunte îi înfloriseră broboane de sudoare. ― Sfântul Augustin cel Nou și clonele sale nu fac decât să parcurgă, de sute de ori, același drum. Destinul fixat de însuși Dumnezeu atunci când l-a trimis pe lume. Poate și de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
culmea furiei, Radoslav lovi cu pumnul în chipul sculptat al Sfântului Augustin cel Nou și apoi se prăbuși la pământ. Aproape că leșină din cauza vorbelor pe care le rostise. Se ghemui ca un foetus pe pardoseala rece și începu să bolborosească rugi. Se aștepta ca mânia divină să se pogoare din cer și să îl trăznească acolo, pe loc. Ecourile se stinseră însă precum toate celelalte, și Abatele începu să creadă că doar durerea pe care o simțea în pumnul cu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
secretul lor și Kasser era convins că de fapt aparatul acela era mai valoros pe Pământ, unde încă se mai accepta aurul, decât orice încărcătură de austral cu care pământenii oricum nu aveau ce face. Femeia scutură din cap și bolborosi: ― Nu, nu, nu pot accepta pomană. ― Dar mi-ai spus că ai venit fiindcă sunteți săraci. ― Chiar și așa, familia mea nu a acceptat pomana nimănui. Numai mândria ne-a mai rămas. ― Femeie, îi obosești pe Înălțimile Lor cu asemenea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Mos, încuviință fostul împărat. Dar niciodată până acum nu am avut vreun indiciu despre ceea ce va face Abația atunci când, așa cum le place tuturor călugărilor augustinieni să spună, va trebui să lupte în Armaghedon. ― Mie chiar nu-mi place cuvântul ăsta, bolborosi Mas. Kasser râse scurt. ― Ți-am spus că e pentru binele tău să nu te mai amăgești că lucrurile pot fi întoarse din drumul lor. Se va dezlănțui în curând cea mai mare dintre furiile pe care le-a cunoscut
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
am fost amândoi de acord că tăblițele alea sunt o găselniță nemaipomenită. Am reușit să producem cu ele prima diviziune a muncii. I-am separat în mai multe comunități care muncesc individual... Chiar tu spuneai că avem rezultate excelente. Isidor bolborosi încurcat: ― Da, dar uite că nu ne-am gândit la structura de rezistență. Nici nu vreau să iau în considerație eventualitatea în care Templul se va prăbuși. Clonele nu au cum să interpreteze asta în favoarea noastră. Mi-e teamă că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Rim fu cuprinsă de un asurzitor strigăt de nemulțumire care nu făcu însă să tresară nici o fibră pe fața spionului. ― Știți cine sunt? Gâfâind și încercînd instinctiv să se îndepărteze târâș de arătarea care îi sfârtecase prietenii, pământeanul începu să bolborosească: ― Au venit doi oameni care aveau ceva... ceva de mare preț pe care l-au încredințat lui Alarik. Apoi au plecat... ăăă... adică au fugit, dar a doua zi i-au trimis vorbă că singurul om mai puternic decât ei
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
va urma soarta hărăzită de Dumnezeu și ne va salva pe toți. Femeia mai luă o înghițitură de vin. Îi plăcea la nebunie și simțea cum obrajii încep să-i ardă. ― Poate că n-o să dureze chiar atât de mult, bolborosi ea. ― Ce anume? ― Să vă salveze. Sfinte Augustine și Doamne Dumnezeule, ajutați-mă să am puterea să vă împlinesc voia. Și dați-mi măcar un semn că nu ne înșelăm cu toții și punem la cale pierzania celui mai ales dintre
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ascundă. Cei doi fuseseră prea preocupați de discuția dintre ei ca să o bage în seamă. Îi atrăsese însă atenția modul în care se mișcase cel mai tânăr dintre ei. Numai un quint putea avea o asemenea viteză. - Stai să înțeleg, bolborosi Abatele. Îmi spui că ai văzut un bărbat... un băiat, care se mișca aidoma unui quint? Femeia încuviință din cap. - Și era îmbrăcat ca un băștinaș? - Nu numai că era îmbrăcat ca unul din locuitorii podișului, dar sunt sigură că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
încercare disperată de a se apăra, străinul își năpusti toate cele trei pumnale spre gâtul lui Xtin, dar cuțitele se opriră în aer și se înfipseră apoi în pământ, dominate de imensa putere mentală a lui Xtyn. - Nu se poate! bolborosi Essen. Nu se poate... Cu un zâmbet disprețuitor, Preotul îl lovi scurt în beregată. Vocea străinului se frânse. Fără a privi înapoi, tânărul merse spre obiectul pe care Essen îl plătise cu prețul vieții. - Ce-i asta? întrebă Insa. - Nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pară. Fata asta nu are nici o șansă. Odată am să ajung prea târziu. Se retraseră amândoi delicat din mintea Insei și prima senzație pe care o conștientiză Xtyn fu mâna tinerei care îl strângea spasmodic de degete. Fata plângea și bolborosea cuvinte de neînțeles. Două femei o ridicară și se grăbiră să o ducă spre peșteră. - Ai fi putut să-mi explici, zise Xtyn cu un glas moale. Arrus clătină din cap, fără să spună ceva dar și fără să se
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
murit în Abație. - Vezi, rosti femeia pe un tom împăciuitor. Uneori și femeile sunt în stare să gândească. Soldatul se înroși puternic și plecă privirea în pământ. - Eu niciodată, nu mi-aș permite, nu voi crede că... atâta doar că..., bolborosi el. - Spune, îl încurajă Oksana. - Am căutat atâta vreme trădătorul dintre operatori. Și am ignorat în toți anii ăștia că a existat unul ale cărui legături cu membrii Consiliului de Regență erau atât de strânse. Dacă ați fi reușit mai
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
o față deschisă, caldă. - Nu avem ce pierde, Rade. Așa cum chiar tu ai spus cu doar câteva minute în urmă, Abația nu mai există, iar oamenii ăștia ne-au ascuns și ne-au apărat preț de atâta vreme. - Ce tot bolborosești, femeie? strigă N'Gai Loon. - Mai folosește tu o dată tonul ăsta și-o să intru în istorie ca fiind aceea care a distrus întreg Ordinul quinților, șuieră Măaia. Taci din gură! Nu ești decât un moșneag ignorant! Te-am ascultat vorbind
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
îndoindu-și doar puțin genunchii. Pomi apoi cu pași hotărâți spre fregată. - Nu avem timp, Sire! strigă el către Kasser. Trebuie să atacăm repede psiacul, până când nu își dau seama ce li s-a întîmplat. - Sire? Mi-ai spus Sire? bolborosi Kasser. - Da, Maiestatea Ta. Ți-am spus Sire, așa cum am făcut-o când m-ai investit quint imperial, așa cum am facut-o când împreună cu prietenii mei ce stau acum în spatele domniei tale te-am salvat de complotiștii de pe Laesia, ți-
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ca să se ocupe de foc, deasupra căruia stătea atârnată o oală de fier. Lăsând la o parte vătraiul, se duse în colțul din dreapta al peretelui din fund și începu să scotocească într-o ladă mare. — Acum trebuie să lungesc fiertura, bolborosi nemulțumită. Oaspeții săi se așezaseră în tăcere pe băncile puse de o parte și de alta a mesei - o masă veche, lungă și cu scândurile desfăcute. Balamber încă se străduia să-și revină din tulburare. întunecat, nu-și dezlipea privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
furca vetrei stinse acum și îi turnă conținutul într-o ploscă scobită dintr-un dovleac; și-o prinse bine la brâu și azvârli oala într-un colț, peste o grămadă de butuci, făcând-o să scoată un sunet metalic, surd. Bolborosind cu glas scăzut, își desprinse toiagul de pe perete, apoi, deschizând ușa mică și desfăcută din încheieturi, ieși în liniștea umedă a serii. Cerul se întuneca, iar aerul, după ploaie, devenise rece și înțepător. Cu pas hotărât, deși puțin clătinat, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
era nouă pentru el, Balamber, deja tulburat de frumusețea tinerei fete, se simți inundat de o căldură pe care o cunoștea bine, căldură ce preceda totdeauna o crudă și nestăvilită excitație. O arteră prinse să-i pulseze la gât. — Așa! bolborosea Rutger triumfător, ținând într-o strânsoare de fier încheieturile copilei, sub privirile îngrozite și neputincioase ale tânărului Waltan, care încerca în zadar să se ridice să o ajute. — Așaaa, bravo! Ai văzut că până la urmă am câștigat eu? Acum, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
față, doi călători zăceau la pământ. M-am urcat pe la ultima ușă a vagonului, a treia, și am văzut un bărbat întins pe podea. În fața lui, o femeie la vreo cincizeci de ani, aproape că se scurgea de pe scaun. Gâfâiau, bolboroseau ceva, la gură aveau o spumă roz amestecată cu pete de sânge. Bărbatul nu era conștient. Mi-a trecut prin cap: „S-au sinucis din dragoste!“. Bineînțeles că nu era vorba de așa ceva. ăsta a fost primul lucru care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
jur au început să spună: «Deschideți geamurile pentru că miroase urât!». Toți au deschis geamurile. Nu a spus cineva anume, parcă ar fi vorbit toți în cor. „E atât de frig, n-am putea suporta mirosul, fără să deschidem geamurile?», am bolborosit eu. Nu era un miros chiar atât de puternic. Apoi a venit o femeie mai în vârstă și s-a așezat lângă mine, dar, pentru că era ud pe jos, s-a mutat pe un loc de pe partea cealaltă. A călcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
luminat de ziuă, am reușit să urinez. Atunci m-am mai calmat. A doua zi m-au mutat într-un salon normal. Dar cei de acolo m-au gonit. «Tipul ăsta e un scandalagiu.» Îmi făcusem bagajele în toiul nopții. Bolboroseam ceva de genul: «Trebuie să iau astea și să mă întorc acasă.» Am plecat cu perfuzia în mână. Eram «confuz». Cei de acolo n-au putut să doarmă și m-au mutat în altă parte. A fost mai bine așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Piața Sudului, seara, două ore, cu ea lipită de mine. Un apartament în care nu e lumină, în care gătesc cu ea în marsupiu. Nu știe să meargă, amestec cu lingura în oală, tai legumele, spăl vasele, scot sânul și bolborosesc un cântec. Mă sufoc. În orașul ăsta n-o să ne descurcăm niciodată. Atacuri de panică imediat ce văd scaunele roșii din metrou. Distanțele. Fețele galbene, căzute. Privirile rele. Blocul ăsta care fojgăie de viață, viață tânără, viață bătrână, singurătate cu miros
Poveşti cu scriitoare şi copii by Domnica Drumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1770]