17,899 matches
-
Poartă cotroceană: oare n-a figurat "bolnavul" frate pe lista celor care trebuiau să-l însoțească pe Ion Iliescu în cea mai recentă descindere în Statele Unite? Cât despre încercarea de a-l prezenta pe generalul-Ghips drept un fel de Bălcescu bolnav și sărac, tânjind de dorul țării care-l persecută, e una din cele mai sinistre farse ale istoriei românești din ultima sută de ani. O pot înțelege pe soția generalului atunci când varsă venin împotriva clicii iliesciene, profitorii direcți ai trădării
"Cipăndeil"-ii au psihicul labil by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16346_a_17671]
-
este otrăvită de rivalități stupide, intrigi, ambiții, meschinării. În mijlocul acestui "personal", Charlotte descoperă un vechi amic - pe Frank de la secția consulară, serviciul pașapoarte. Frank este și singura persoană de încredere în acest viespar uman în care ambasadorul, om fin dar bolnav, nu poate face nici pace, nici ordine. Despre Charlotte Valentin, cititorul află deja din primele pagini că este în vîrstă de 32 de ani, doctor în științe, mamă a doi copii, necăsătorită, fostă campioană olimpică la judo, diplomat de profesie
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
Batiștei căreia i se vedea glonțul ieșindu-i prin frunte? tot ei, suflete, tot ei... „Dar legea ni-i deșartă și străină Când viața-n noi cu greu se mai anină, Iar datina și mila sunt deșarte Când soru-mea-i flămândă, bolnavă și pe moarte...” Ce este traumatomanția? „Traumatomanție” se cheamă artă, este o mantie de origine turcească se pare... este o mantie care te ajută să prevezi viitorul după natura rănilor primite... Am făcut o aluzie la această inițiere a mea
în memoriam Cezar Ivănescu. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_223]
-
primei, sejurul la Stromboli, ca și voiajul la Lipari pentru care se pregătesc. Un farmec nou și o promisiune nouă de fericire pe care le spulberă însă apariția, desigur inoportuna, a unui bărbat, a lui Gilles, fostul soț al Laurei. Bolnav, are nevoie de asistență Laurei și ea nu i-o refuză. O carte de o rafinată elocventa a conciziei, cu subtile și îndrăznețe revelări de psihologie feminină. Françoise Choquard, Drumul spre Lipari, român, traducere de Aurelia Ulici, Cartea Românească, 2000
Laura si Chloé by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16447_a_17772]
-
Cel mai mic lucru conține ceva necunoscut" (Maupassant, în legătură cu Flaubert). * Starea de bine face mai multe gafe decît starea de rău, fiind mai puțin supravegheată. * Adevărurile autentice se pot provoca la duel, pseudoadevărurile nu se pot decît ciomăgi. * A fi bolnav: a te simți un intrus al universului. * Boala ca viciu involuntar. * Vorbele de duh îi plac Demonului fiindcă oglindesc Neantul. * Oare, înaintînd în vîrstă, acumulezi mai multe defecte sau numai îți dai seama mai clar de cele pe care le-
Din jurnalul lui Alceste (VI) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16464_a_17789]
-
spiritului o fascinație ce decurge din calitatea ei speculară, de oglindă a spiritului pe care-l adăpostește. * De ce să nu fim realiști? Perioadele de sănătate: simple pauze între cele de boală. * Boala ca infirmitate a lumii, nu doar a individului bolnav. * Pînă și temele predilecte ale unui scriitor trebuie împrospătate periodic, precum veșmintele dintr-o garderobă. * A crede în om, întrucît crezi în Dumnezeu. A crede în Dumnezeu, întrucît crezi în om. * Într-un răstimp de peste douăzeci de ani, de cînd
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
acestuia. Spune oare ceva acest detaliu de viață (onirică)? * Delir geometric. * Privesc, prin geamul spitalului, învălmășirea norilor lăptoși care intră și ies, ceremonios, din ființă. Atît. * Defectul major al bolii: cel de-a te face prea generos față de tine însuți. Bolnav, ești neîncetat dispus să-ți tolerezi slăbiciunile și chiar să-ți acorzi gratificații. * Fatalitatea e tot ce e mai străin de precaritate și, în ciuda acestei împrejurări, te simți iremediabil precar din pricina fatum-ului tău. * Evident, boala dezaprobă eul. Însă o
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
gratificații. * Fatalitatea e tot ce e mai străin de precaritate și, în ciuda acestei împrejurări, te simți iremediabil precar din pricina fatum-ului tău. * Evident, boala dezaprobă eul. Însă o poate face cu atîta iscusință, încît să-l flateze. * Vechiul adagiu: "există bolnavi iar nu boli" constituie lirismul funciar al medicinii. * Confortul trebuitor inteligenței pentru a-și păstra integritatea, începînd cu acea tihnă grecească a anticilor (otium graecum). * Tușa energică de care ai nevoie spre-a da expresie convingătoare pînă și lipsei de
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
se despărțiseră, diferitele componente ale fizionomiei sale păreau a executa, ca într-o dementă pictură de Picasso, un dans războinic cuțovlah". Romanul lui Ion D. Sîrbu, antimimetic și deconstructiv, exaltă o viziune carnavalescă asupra lumii, o "lume pe dos", deformată, bolnavă (referirile intertextuale la Candide sau Laus stultitiae sunt frecvente), iar scopul, oricărei scrieri carnavalești rezidă în încercarea, în testarea ideii, a adevărului (discursurile lui Candid, ale Olimpiei, ale lui Sommer, Winter, Bura, Tutilă I. etc. au tocmai un asemenea rol
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
Coniță, zău dacă-i lucru curat. E de la vrăji, cine știe, zău parcă e seară mereu, nu știu cum să zic, nici păsările nu mai cîntă, săracele, io cred că nici să zboare nu mai au cum... Ea, conița, cu bărbatul ei bolnav este din lumea actrițelor îmbătrînite gata să iasă la pensie și care nu mai iese deloc din cauza prafului, ce stăruie în atmosferă mascînd oamenii, colorîndu-i, dîndu-le aspectul unor spectre aduse de vîntul acela înălțat parcă de pe stepele asiatice de dincolo de
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
o mărgea cu care să-și împlinească destinul. Bătrînul o povățui că de nu-l va mai afla viu să se îndrepte spre Lugoj, unde mai trăiesc fiul și nepotul (Marco) unui prieten Mania. După patru ani de pribegie, Rusalina, bolnavă, reveni iar la Vlădeni. Țiganii (autorul îi numește faraonii) îi reparară bordeiul și o ajutară să se întremeze tocmai pînă în primăvară. "Învia și revenea în puteri, simțind o bucurie nouă de viață. Încet-încet începu să samene cu Rusalina de
Vrerea destinului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16575_a_17900]
-
securitate. E limpede că undeva sus, ori în culise, nu s-a dorit curățirea societății românești. După ce membrii Consiliului parcurg metri cubi de proză imundă, după ce-și strică ochii și stomacul îngurgitând tot ce-a fost mai infam în bolnava lume comunistă, află că energia lor s-a scurs pe apa Sâmbetei! Supraomeneasca zbatere are efectul înlăturării unei scame invizibile de pe o haină peticită, murdară și rămasă prea strâmtă pentru proprietar. Pe lângă acest păcat originar, există păcatele acumulate pe parcurs
Dosarele cu detergenți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16586_a_17911]
-
cu Ziditorul au accente de umilitate profundă, împăcare și iluminare extatică, așa cum spune poemul 42: "I-am spus Zguduitorului;/ caut împlinirea nimicniciei mele/ omenești în Tine/ și mă cutremur de bucurie." Altundeva, suferința apetenței metafizice este elocventă: "Sunt un animal bolnav de Tine/ de ce ai ajuns să mă pedepsești/ atât de tare?/ de ce am ajuns să Te iubesc atât de mult?". Melancolia, durerea și iluminarea, anxietatea metafizică și moartea se transmit din poemele lui Paul Daian, copleșitor și grav, veșnicele vibrații
Mingea de păr by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16611_a_17936]
-
să spună "adevărul"; sau pentru că "adevărul" nu vrea să iasă de la sine. Dinții sunt sparți, iar limba este electrocutată. Scoaterea dinților unul câte unul trebuie să stimuleze "limba" supliciatului. Dar, cu gura mutilată, confesiunea este sângerândă și într-o limbă bolnavă, care nu îl satisface întotdeauna pe supliciator. Șocurile electrice aplicate în gură au scopul de a sili limba să articuleze, pentru că ea este "organul adevărului". Chiar dacă ea ar produce un adevăr silit, torționarul râvnește să o facă să vorbească oricum
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
timp lucrarea aceea a fost primită și publicată de Academia de Științe din București. A fost primită așa, fără discuții. Nimeni n-a citit-o vreodată. După aceste evenimente, mult după aceea am aflat că Jenică ar fi fost grav bolnav. A fost un șoc pentru mine dar nu m-am dus să-l văd. Acum vreau să termin, afirmându-vă că Jenică, fără să-și dea seama a avut o influență durabilă, asupra anumitor capitole din activitatea mea științifică. Încă
Mărturii inedite despre Ion Țuculescu - In memoriam Eugenia Iftodi by Dr. S. Sturdza () [Corola-journal/Journalistic/11869_a_13194]
-
care părea, la începutul cărții, suspendată în aer: "Nu există zonă și domeniu ale cunoașterii neinvestigate de romancierul convertit în om de știință, cronicar, creator de universuri ficționale, dispus să examineze sau pur și simplu să înregistreze simptomatologia unui organism bolnav". Scriitorul e, carevasazică, un simplu observator care își ia notițe, scuturându-se astfel de statutul incomod de demiurg bun oricând de luat la întrebări. Acesta e, dacă am înțeles bine, sensul afirmației legate de literatura care se deschide și cel
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
politice, dările stăpânirii, tânguielile și aventurile de alcov. Rememorarea nostalgică și reconstituirea realistă a unei vârste interioare, a unei perioade istorice și a unui spațiu uman trecut, în fine, reflecția amară, cu ușoare nuanțe satirice, asupra prezentului pe tema societății bolnave și a nimicniciei omenești, toate acestea determinate istoric, lasă locul unui insert fantasy parodic, atemporal, gratuit-manierist, plasat pe un cu totul alt nivel de semnificații artistice. Contrastul creat de noul orizont narativ te lasă perplex. Discursul personajului narator, convenția realistă
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
apăsări nu prea diferite, nu pot să nu te umple de dispreț și de oroare. Antipatia față de Partidul Republican și de liberalismul magnanim și viteaz al lui George Bush și al echipei sale sunt expresii ale unei mentalități strîmbe și bolnave. (De altfel, fie spus că puzderia de comentatori din presa franceză și cea germană sunt mai adînc marcați de această maladie decît cei din cea română). Numai că cei care înfierează agenda politică a administrației George Bush alunecă în mod
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]
-
obsedată de a-și vedea copiii realizați, viața conjugală armonioasă, căminul un paradis etc. Ceea ce-i cangrenează viața idilică sunt depresiile, realitatea care, deși refuzată cu obstinație, își cere zgomotos dreptul la cuvânt: copiii - departe de casa părintească, un soț bolnav de Parkinson și pradă demenței senile galopante, așadar, o povară greu de îndurat, o casă care se prăbușește în paragină, o croazieră plănuită minuțios și ratată, în cele din urmă. La toate acestea se adaugă, apoteotic, un Crăciun pe care
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
altul din cei 22. Dar să-i vedem mai de aproape la lucru pe cei 22. Cu excepția lui Romul Munteanu, care s-a referit la tiraje, reeditări și traduceri, și a lui Gh. Pituț, care a intervenit pentru un copil bolnav (Pituț "pare acolo un picat din lună" observă C. Stănescu), ceilalți amestecă tămâierile dezgustătoare cu delațiunea, jurămintele de credință în partid cu acuzele grave la adresa altor scriitori, a Consiliului Uniunii și a "României literare". Deschizătorul de pârtie este, vai, Nichita
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11921_a_13246]
-
periodic, se banalizează în carte, prin repetare. Strînși unii lîngă alții, bieții intervievați își storc degeaba mintea pentru a fi ei însiși. Succesiunea întrebărilor îi obligă să fie ca alții. Ceea ce pare spontan la bucată, devine un soi de ticăială bolnavă de umor involuntar prin înseriere. Am citit la vremea lor, în Apostrof, interviurile pe care Marta Petreu le-a luat unor personalități ale culturii autohtone. Cînd le-am văzut strînse într-o carte, am avut o primă reacție de respingere
Ce vrea Marta Petreu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11990_a_13315]
-
a spori starea de confuzie pe care o trăiește cititorul, autorul însuși se întreabă flaubertian, la un moment dat, dacă nu cumva Thomas este chiar el. Ipoteză în care am avea un narator perfect lucid care scrie despre un regizor bolnav a cărui minte transfigurează realitatea în ficțiune și își imaginează personajele fictive ca făcînd parte din propria sa existență reală. Confuzia din mintea sa este chiar angoasa creatorului contemporan, tot mai neînțeles într-o lume care pare a-și fi
Cartea sau filmul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11996_a_13321]
-
departe : ... mă leagănă dulce pe brațe visarea și nicăieri, nicăieri nu-i mai bine decât în poeme... Străinul a venit iar. cu un rânjet de zile mari scris pe față, împrăștie buline mari, negre. Apoi, râde. Cu un râs prelung, bolnav. Se duce singur în încăperea cu nimicuri de tot felul Și trântește ușa. Citește mai mult Străinul... Mi-e sufletul candela vremii ce vinecând strâng în poeme singure așteptarea...Străinul din mine,cu un rânjet de zile maripe față scris
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
iarși scriu mai departe :... mă leagănă dulce pe brațe visareași nicăieri, nicăieri nu-i mai binedecât în poeme...Străinul a venit iar.cu un rânjet de zile mariscris pe față, împrăștie buline mari, negre.Apoi, râde. Cu un râs prelung, bolnav.Se duce singurîn încăperea cu nimicuri de tot felulși trântește ușa.... XXIII. A FOST ODATĂ..., de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1438 din 08 decembrie 2014. A fost odată... a fost odată, un poem în care m-am închis
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
Cu cât lași pe cineva mai mult într-o funcție, cu atât i se urcă la cap puterea. Discreționară. Nu degeaba, în marile democrații rar întâlnești parlamentari care să iasă la pensie din parlament! Parlamentul României nu numai că este bolnav, dar e și ilegitim. Vechii parlamentari i-au virusat rapid, pe cei nou aleși, cu năravurile lui Dinu Păturică. Te uiți la el/ea, e tânăr/ă, frumos/frumoasă, manierat/ă și constați că tot hoț de încredere este. Te
TABLETA DE WEEKEND (100+8): HOŢII DE ÎNCREDERE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382691_a_384020]