1,995 matches
-
se întâlnesc. Astfel se întâmplă atunci când autorul străbate cu nonșalanță potecile de sub Piatra lui Stan, acolo unde s-ar fi încăierat „titanii cu giganții și a fost o luptă pe viață și pe moarte, cu trunchiuri, rădăcini de copaci, cu bolovani și cu tot ce le pica la îndemână. Titanii erau conduși de Joe, stăpânul fulgerelor, cu tovarășul său Vulcan, iar giganții care pentru a-i învinge ar fi scos din luptă balaurul cel înfricoșător. În primele încăierări i-au bătut
SAGA DESPRE IOVANA IORGOVANĂ de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351697_a_353026]
-
toamnă senin. Era o liniște în jur cotropitoare. Pentru mine a fost un fel de revelație inconfundabila. La un moment dat cântecul acela a încetat și liniștea se așternea în jurul meu. Eram așezat pe o piatră mare de rău, un bolovan oarecare ce mi-a fost fotoliu pentru acel concert extraordinar. Soarele se pierdea printre dealurile stațiunii și noaptea voia să se instaureze. Voiam să știu ce s-a întamplat! Printre malurile surpate ale Oltului am descoperit că există o bisericuța
CÂNTECUL DE TOACĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346556_a_347885]
-
cu totul alta, pe care o numesc singurătatea deghizată ce ascunde o sociabilitate fie frustrată, fie inconfortabilă, iar monologul cheamă mereu o replică: "Cât despre copilărie; eu intru în ea în fiecare noapte./ Dar când mi se zdrelesc genunchii de bolovanii înfășurați/ cu mătasea broaștei din lacul unde mama punea vara/ cânepa la topit, simt în gură câlți după melițat și strig: "Viitorul meu merită să se preteze la toate umilințele/ pentru a fi liber". Rememorarea locurilor natale îmi amintește de
GHEORGHE IZBĂŞESCU-CÂNTECE DE MÂNTUIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346664_a_347993]
-
cu totul alta, pe care o numesc singurătatea deghizată ce ascunde o sociabilitate fie frustrată, fie inconfortabilă, iar monologul cheamă mereu o replică: "Cât despre copilărie; eu intru în ea în fiecare noapte./ Dar când mi se zdrelesc genunchii de bolovanii înfășurați/ cu mătasea broaștei din lacul unde mama punea vara/ cânepa la topit, simt în gură câlți după melițat și strig: "Viitorul meu merită să se preteze la toate umilințele/ pentru a fi liber". Rememorarea locurilor natale îmi amintește de
CÂNTECE DE MÂNTUIIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351189_a_352518]
-
atâta vorbire și rămășag între noi. De multe ori, sosind târziu în noapte, acasă, de la mal de la lucru sau de oriunde și treaz luminat mi s-a-ntâmplat, datorită glodului nebătătorit pe toată lățimea intrândului, cu gulgoaie, gropițe, pietriș și bolovani ce împiedicau mergătorii să pășească lin și în siguranță să iau câte-o trântă d-o țineam minte zile de-a rândul.. Acu-ntr-o zi, sora Chiroftia, să-și rupă gâtul nu alta, după ce în urmă cu vreo două
NIŢĂ ALU DÂRĂ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351217_a_352546]
-
născut în același loc unde se nasc și munții, probabil din aceeași piatră. Oamenii par să fie făcuți din carne și oase, eu cred ca sunt zămislita din piatră și apa, colțuroasa și alunecoasa în același timp, uneori un simplu bolovan alb de pe coasta munților gata oricând să o ia la vale iar locul unde se oprește oamenii să-l aleagă drept loc de popas, la umbră lui să-și depene ofurile.Îmi place natură în forma ei sălbatică, îmi plac
ANTOLOGIA REVISTEI DOR DE DOR, VALERIA TAMAS de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352133_a_353462]
-
gerul ne-nconjoară, Ne străpunge pacea pe câmpul de luptă, Veninul furtunii din senin se-nfruptă. Ț ipă de durere tăcerea din noi Iar nemărginirea se destramă-n ploi, Ne omoară visul, mah ă rii cu bani, Îngropând speranța pe sub bolovani. Ne lovesc cu patos peste demnitate Îngropând și visul renăscut în noapte, În sunet sarcastic se-avântă spre cer Ridicând minciuna la rang de mister. Dintr-un strop de suflet, cât un puf de nor Mă ridic semeț, pentru viitor
ÎNTRE SIGUR ŞI PRECIS de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355852_a_357181]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > DE S-AR CUTREMURA PĂMÂNTUL Autor: Banu Negruța Publicat în: Ediția nr. 262 din 19 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului De s-ar cutremura Pământul, Nici atunci n-o să-ți înghiți cuvântul. Te vei zbate printre bolovani și pietre, Rugându-L pe Dumnezeu să-ți dea putere. De s-ar cutremura Pământul, Vei URLA mai rău ca vântul. Vei LOVI cu palma ta cea mare, Pământul ce-ți crapă sub picioare. De s-ar cutremura Pământul, Nici
DE S-AR CUTREMURA PĂMÂNTUL de BANU NEGRUŢA în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355361_a_356690]
-
care, eu cad neîncetat sub propria greutate. Aceasta însă mă face conștient de greutatea pe care o port. Credința că într-o zi voi învinge și voi ajunge acolo, sus, mă însuflețește. Mă bucur că nu am rămas un simplu bolovan la poalele muntelui. Chiar dacă sunt un bolovan, vreau să fiu un bolovan care se rostogolește. - Este greu să fii călugăr? - Foarte greu, dar merită. - Nu ați crezut dintotdeauna în Dumnezeu: ați crescut în casa unui propagandist al ateismului științific. Pe când
INTERVIU CU PĂRINTELE IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355417_a_356746]
-
Aceasta însă mă face conștient de greutatea pe care o port. Credința că într-o zi voi învinge și voi ajunge acolo, sus, mă însuflețește. Mă bucur că nu am rămas un simplu bolovan la poalele muntelui. Chiar dacă sunt un bolovan, vreau să fiu un bolovan care se rostogolește. - Este greu să fii călugăr? - Foarte greu, dar merită. - Nu ați crezut dintotdeauna în Dumnezeu: ați crescut în casa unui propagandist al ateismului științific. Pe când erați copil, la ce argumente apela tatăl
INTERVIU CU PĂRINTELE IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355417_a_356746]
-
de greutatea pe care o port. Credința că într-o zi voi învinge și voi ajunge acolo, sus, mă însuflețește. Mă bucur că nu am rămas un simplu bolovan la poalele muntelui. Chiar dacă sunt un bolovan, vreau să fiu un bolovan care se rostogolește. - Este greu să fii călugăr? - Foarte greu, dar merită. - Nu ați crezut dintotdeauna în Dumnezeu: ați crescut în casa unui propagandist al ateismului științific. Pe când erați copil, la ce argumente apela tatăl dvs. pentru a vă convinge
INTERVIU CU PĂRINTELE IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355417_a_356746]
-
Cezar Dunăreanu nu-și descoperise vocația de numărător al picioarelor în campania de recensămînt modern al populației, responsabilul cu protecția socială încă nu avea puterea în mînă, Alunica zis și Alu Gore își șlefuia lucrarea capitala, “Tragedia globalizării”, iar Lilicuța Bolovan nu și-ar fi închipuit în ruptul capului că se va îndrăgosti de caraghiosul ăla de Neacutare Pandișpan, numit așa pentru că, atunci cînd uită cum îl cheamă pe vreun tip cu care avea el treaba, îl lua scurt: “Băi, neacutare
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 74-75 (SFIRSIT de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356726_a_358055]
-
calcă în picioare Mă lovesc fără să știe că eu sunt obrazul Domnului Care-i așteaptă Ații sunt triști și îngândurați Nu simt că au în mine un prieten Mă privesc șters sunt doar undeva în gândurile lor învălmășite Un bolovan oarecare. Unii urcă pur și simplu fără să mă vadă E doar o piatră spun unii și atunci o lacrimă mi se scurge pe obraz E doar un bolovan zic alții și încearca să mă desprindă Unindu-și forțele. Când
URCÂND SPRE CER de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356796_a_358125]
-
Mă privesc șters sunt doar undeva în gândurile lor învălmășite Un bolovan oarecare. Unii urcă pur și simplu fără să mă vadă E doar o piatră spun unii și atunci o lacrimă mi se scurge pe obraz E doar un bolovan zic alții și încearca să mă desprindă Unindu-și forțele. Când mă înfurii le sângerz mâinile, picioarele, obrajii Are și răbdarea mea uneori limite! Atunci Domnul mă dojenește aspru Apoi mă privește blând Prin câte ierni aspre am trecut împreună
URCÂND SPRE CER de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356796_a_358125]
-
lacrimi cînd mi-a povestit CrisLi convorbirea ei cu cel mai interesant bărbat din văgăună, pentru că din gîndurile lui se nășteau căruțe și cai și vaci și porci și găini și rațe și gîște și planuri de viitor alături de Lilicuța Bolovan, care își dorea cu disperare să-și schimbe odată numele ăla greoi ca un ... ptiu, doamne ferește!, își scuipa ea în sîn, cu teamă, da' aproape că le venise vremea și lor, le explica Neacutare Pandișpan prietenilor la crîșmă, între
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
o vreme: Te pomenești că păcatul o fi al meu, fir-ar ea a dracului de prietenie ... că eu ... Povestea îi înmărmurise pe toți, pentru că fiecare știa cîte o variantă a acelei întîmplări, dar abia atunci aflaseră adevărul, și Lilicuța Bolovan a zis, ca și cum ar fi vorbit cu ea însăși, că o fi fost nebun Alupupăzan, da' cîștigase o Olimpiadă și era abonat de directorul școlii la gazeta de matematică, pe care o rezolva de unul singur de la un capăt la
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
coadă să grăbească și ai să vezi că se opintește și el la greu!... Așa am procedat și am văzut îndată efectul “învățăturii”. Pe Mateiaș, la varnița lui Catrinu din Dragoslavele era loc de dejugat, opream boii. Puneam câte un bolovan la roata din spate. Dădeam jos poala de fân din căruță, dejugam boii care își luau supuși tainul și apoi se culcau oarece timp. Ne apuca dimineața sus, la varnița lui Milea. Căruța mea o descărca neica Niță Bărbucu, în timp ce
PENTRU UN BAN TRĂGEAM BUŞTENII CU CÂRLIGUL PE DÂMBOVIŢA... (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357015_a_358344]
-
Reporter: Care a fost cel mai groaznic moment din experiența ta de cățărător? Dan Glazer: Pentru orice cățărător, cele mai groaznice momente sunt căderile de persoană, însă pentru mine căderile de pietre sunt momentele cele mai cumplite - atunci când iese un bolovan pe care te sprijini complet. Este dezolant. Eu atunci mă simt trădat, pentru că în stânca aceea mi-am pus toată nădejdea, abia apoi în coardă și în coechipier. Când iese o piatră cu tine, te simți trădat din toate părțile
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356605_a_357934]
-
câmp ostil cultivat cu ascensoare să ridice la cer muțenia închinatului aș putea fi culegătorul de scaune (crescute la cap) din minți apropiate spre tâmpla pământului sau aș putea fi nimic un prost lipind afișe în conștiința drumului prăfuit de bolovani necrescuți cum se cuvine Referință Bibliografică: jurnalul unui minut / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 254, Anul I, 11 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Daniel Dăian : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
JURNALUL UNUI MINUT de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355732_a_357061]
-
înghiți fără să-și mai dea osteneala să mestece și fu cât pe ce să se sufoce. Cu ochii ieșiți din orbite, tuși până la epuizare, bătând ritmic cu pumnul în piept, ca să-și elibereze esofagul pe care îl obturase cu ,,bolovanul” alimentar ce refuza să intre în stomac. Speriat de-a binelea se repezi la chiuvetă și goli două pahare de apă dintr-o suflare. Din fericire, problema fu rezolvată și el trase cu lăcomie aerul în plămânii eliberați. Ce dracu
DILEME ( FRAGMENT 27) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368808_a_370137]
-
cumplitul Canal, cum striga pentru trezvie, pentru cei suferinzi și pentru posteritate admirabilul poet Andrei Ciurunga în poezia Canalul: „Aici am ars și-am sângerat cu anii,/ aici am rupt cu dinții din țărână,/ și-aici ne-am cununat, cu bolovanii,/ cîte-un picior uitat sau câte-o mână.// Aprinși sub biciul vântului fierbinte,/ bolnavi și goi pe ger și pe ninsoare,/ am presărat cu mii de oseminte/ meleagul dintre Dunăre și Mare.// Istoria, ce curge-acum întoarsă,/ va ține minte și-ntre
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
trezesc și să mă rog la Dumnezeu, rugăciune care mă liniștea putând adormi. Spaima era mare pentru că mă simțeam urmărit iar când eram foarte obosit din cauza stresului și mai târziu din cauza epuizării muncii din fabrică visam că duc în brațe bolovani care erau așa de mari că de abia reușeam să-i port și ce mă mai durea buricul că a doua zi nu eram bun de nimic. Uneori în timpul liceului mă visam în închisoare în fața celulelor și mă speriam așa
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE III de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370819_a_372148]
-
mai spus, fără să rămână un pai pe livada. Printre multele povesti doua le-am reținut cel mai bine. Se făcea că într-o noapte pe când dormeau începe să se audă niște lovituri ca de tunet pe acoperiș, cădeau la bolovani, dar bolovani din cei mai mari de un om în toate puterile nu putea să arunce asemenea stănci. Veneau de-a rostogolul de-i băgase în sperieți pe bunici și pe cei trei copii, credeau în sinea lor că o
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE V de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370958_a_372287]
-
fără să rămână un pai pe livada. Printre multele povesti doua le-am reținut cel mai bine. Se făcea că într-o noapte pe când dormeau începe să se audă niște lovituri ca de tunet pe acoperiș, cădeau la bolovani, dar bolovani din cei mai mari de un om în toate puterile nu putea să arunce asemenea stănci. Veneau de-a rostogolul de-i băgase în sperieți pe bunici și pe cei trei copii, credeau în sinea lor că o vrăjitoare a
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE V de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370958_a_372287]
-
-mișcat- un munte și le-a distrus dranița -șindrila- de pe casă, povesteau cu atâta patos de eu stăteam cu gura căscată crezând și înfricoșându-mă. Acuma bănuiesc că vecinii de mai de la deal au aruncat și dat de-a rostogolul bolovanii sau stâncile. Întrebând-o pe bunica acuma la vârsta de 86 de ani îmi confirmă că poveștile erau reale. Tot așa se face că bunicul trebuia să plece într-o dimineață tare devreme de acasă iar când să se apropie
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE V de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370958_a_372287]