1,815 matches
-
poate face de asemenea prin satelit. Bombardierul poate zbura la o înălțime foarte mică de sol cu ajutorul radarului Sopka ("deal") de evitare a solului montat în cupola pentru echipament radar din vârful bombardierului. Zborul la o înălțime foarte mică a bombardierului îl face să fie foarte greu detectat de radare. În armamentul prezent la bord sunt incluse și rachetele de ultimă generație Kh-101 (acuratețea de lovire este de 6-9 metri) și Kh-555 (rachete de croazieră strategice din familia de rachete Kh-55
Tupolev Tu-160 () [Corola-website/Science/308062_a_309391]
-
sovietice formată din voluntari. Ca parte a operațiunii secrete sovietice, tehnicienii Armatei Roșii au modernizat mai multe avioane de transport ale chinezilor. Au sosit în China un număr de consilieri militari, (printre ei aflându-se și Gheorghi Jukov), dar și bombardiere, avioane de vânătoare și provizii militare. Mai înainte de intrarea în război a Aliaților occidentali, Uniunea Sovietică a asigurat cel mai important ajutor militar străin pentru China, adică aproximativ 250 de milioane de dolari. În 1941, ajutorul militar sovietic a fost
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
China drept un mijloc pentru împiedicarea unui mare număr de soldați japonezi să participe la apărarea propriei țări. În același timp, China oferea un număr de locații foarte potrivite pentru organizarea unor baze militare aeriene, de pe care puteau să decoleze bombardierele implicate în raidurile aeriene împotriva principalelor insule nipone. În 1944, în vreme ce situația japonezilor în Pacific era în continuă deteriorare, Armata Imperială Japoneză a lansat Operațiunea Ichigo, de anihilare a bazelor aeriene americane care funcționau în China. Japonezii au preluat controlul
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
naționaliștilor și comuniștilor au pretins că ar fi ucis mai mult de 1,77 milioane de japonezi în timpul războiului. Pe la mijlocul anului 1945, ambele tabere se așteptau ca războiul să mai continue cel puțin un an. Pe 6 august 1945, un bombardier B-29 a lansat prima bombă nucleară asupra Hiroșimei. Americanii încercau astfel să-i forțeze pe japonezi să capituleze. Pe 8 august, sovieticii au lansat Operațiunea Furtună de august. După ce URSS a denunțat pactul de neagresiune cu Japonia, i-a atacat
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
atacau submersibilele germane chiar în momentele în care părăseau bazele din Golful Biscayei. Începând din anul 1943, bombardamentele germane Heinkel He 177 doate cu bombe ghidate au fost folosite pentru atacarea convoaielor cu un oarecare succes. Datorită superiorității aeriene aliate, bombardierele germane nu au fost totuși o amenințare serioasă pentru Royal Navy. Inventarea de către germani a torpilei ghidată acustic, care folosea pentru detectarea vaselor inamice zgomotul elicelor a avut eficiență numai în primele trei zile de la prima lansare, canadienii dezvoltând rapid
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
de proximitate. Dintr-o perspectivă a științei militare, acest conflict a combinat tactici de luptă întâlnite atât în Primul, cât și în Al Doilea Război Mondial: a început ca o campanie mobilă, cu mișcări de infanterie, urmate de raiduri ale bombardierelor, dar, până în luna iulie a anului 1951, a devenit un război de tranșee. În toiul încercării de a uni pe cale democratică peninsula Coreea într-un singur stat, la 25 iunie 1950, Coreea de Nord a invadat Coreea de Sud, trecând paralela 38, granița stabilită
Războiul din Coreea () [Corola-website/Science/308167_a_309496]
-
avioane). Cu toate acestea, puținii cumpărători modelului au fost satisfăcuți, din cauza costului foarte redus de întreținere în comparație cu concurență. Producția a fost oprită în 2006, după ce s-a observat o lipsă de comenzi, din cauza concurenței acerbe exercitată de modelele Embraer și Bombardier dar și de mai marii Boeing 737 respectiv Airbus A320. Ca si DC-9, avionul are o coadă în formă de Ț, cu motoarele amplasate pe fuselaj, în spatele aeronavei. Cabina este aranjată într-un sistem asimetric - cu 3 locuri pe o
Boeing 717 () [Corola-website/Science/308215_a_309544]
-
de la Uzina de apă grea "Norsk Hydro" a fost anulată după pierderea parașutiștilor-tehicieni britanici care trebuiau să execute sabotajul. Un comandou norvegian a reușit în februarie 1943 să distrugă depozitele de apă grea și instalțiile de producție. Un raid al bombardierelor americane din noiembrie i-a convins pe germani că zona este nesigură și au decis ca stocul de apă grea să fie mutat în Germania. În timpul deplasării, agenți norvegieni au organizat un nou sabotaj și au reușit să scufunde un
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
perimis Grupului B să stabilească o linie defensivă de-a lungul râului, folosind armatele maghiare, italiene și române. După aceasta, Armata a 6-a a înaintat spre Stalingrad. În momentul în care Stalingradul a intrat în raza de acțiune a bombardierelor Luftwaffe, orașul a fost supus la atacuri aeriene continui, care a ucis numeroși civili și a transformat clădirile în mormane de ruine. Atacul terestru asupra Stalingradului s-a dat pe două direcții, Armata a 6-a dinspre nord și Armata
Operațiunea Albastru () [Corola-website/Science/307646_a_308975]
-
în două zile. Până în cele din urmă, Corpul al 5-lea mecanizat sovietic, relocat din Regiunea Kirov și destinat exploatării spărturii existente în zonă, nu și-a îndeplinit misiunea ordonată, în principal datorită prost organizatei apărări antiaeriene, care a permis bombardierelor în picaj germane să atace formațiile de tancuri sovietice cu mult succes. Corpul sovietic a suferit pierderi grele și a fost nevoit să se retragă din lupte. Sovieticii au avansat până pe 13 august cel mult 25 km, eliberând localitatea Spas-Demensk
Bătălia de la Smolensk (1943) () [Corola-website/Science/307721_a_309050]
-
greco-italian. Cele 36 de avioane (Forțele Aeriene Elene aveau în total 77 de avioane de toate tipurile) cumpărate din Polonia reprezentau grosul avioanelor de vânătoare elene. Deși erau depășite numeric și tehnic, avioanele PZL au fost folosite cu succes împotriva bombardierelor italiene. În timpul unei misiuni de interceptare, avionul P.24 pilotat de locotenentul aviator Marinos Metralexis a rămas fără muniție. Pilotul grec și-a izbit avionul de coada bombardierului italian trimotor care s-a prăbușit. Avioanele de vânătoare elene au obținut
PZL P.24 () [Corola-website/Science/306506_a_307835]
-
depășite numeric și tehnic, avioanele PZL au fost folosite cu succes împotriva bombardierelor italiene. În timpul unei misiuni de interceptare, avionul P.24 pilotat de locotenentul aviator Marinos Metralexis a rămas fără muniție. Pilotul grec și-a izbit avionul de coada bombardierului italian trimotor care s-a prăbușit. Avioanele de vânătoare elene au obținut în total 64 de victorii aeriene confirmate și alte 24 neconfirmate, însă pierderile au fost mari din cauza superiorității forțelor aeriene italiene (și ulterior, Luftwaffe). Forțele Aeriene Regale Române
PZL P.24 () [Corola-website/Science/306506_a_307835]
-
și 62), ca parte a Flotilei 2 vânătoare. Avioanele erau repartizate aeroportului militar Otopeni și aveau misiunea de a apăra capitala. În primele zile ale războiului cu URSS, grupul de vânătoare și-a îndeplinit cu succes rolul, având 37 de bombardiere sovietice (fără escortă) doborâte în palmares. Până la sfârșitul anului 1941, trei avioane P.24 au fost pierdute. La mijlocul anului 1941, avionul a fost adaptat pentru atacul la sol, fiind echipat cu lansatoare de grenade. PZL P.24 a fost folosit
PZL P.24 () [Corola-website/Science/306506_a_307835]
-
armele necesare (mai ales torpile) pentru atacarea vaselor celor mai importante, iar echipajele fuseseră instruite să atace obiectivele cu cea mai mare valoare, mai ales cuirasate și portavioane, iar dacă acestea nu puteau fi găsite, să atace crucișătoare și distrugătoare. Bombardiere în picaj urmau să atace obiectivele la sol, anume avioane parcate pentru ca acestea să nu poată să decoleze și să treacă la contraatac. Când li se termina combustibilul, planul era ca ele să se întoarcă la portavioane și apoi să
Atacul de la Pearl Harbor () [Corola-website/Science/306751_a_308080]
-
pe prima pagină a ziarelor japoneze pe data de 8 decembrie. Japonezii au atacat în două valuri. Primul val a fost detectat de către radarul armatei americane de la Opana Point la 136 de mile marine, care a crezut că sunt 6 bombardiere americane B-17 care se întorceau de pe partea continentală a Statelor Unite. Primul val constând din 180 de avioane a fost lansat de la nord de insula Oahu de către căpitanul de marină militară Mitsuo Fuchida. 6 avioane n-au reușit să decoleze din cauza
Atacul de la Pearl Harbor () [Corola-website/Science/306751_a_308080]
-
cutia flapsului), ce face parte din componenta aripilor tuturor avioanelor din familia A320. Linia Airbus : Airbus A300 - Airbus A310 - - Airbus A330 - Airbus A340 - Airbus A350 - Airbus A380 Competitori : Boeing 717, Boeing 737, DC-9, McDonnell-Douglas MD-80 și MD-90, Embraer E-195,Bombardier CRJ-900.
Airbus A320 () [Corola-website/Science/306797_a_308126]
-
primele implementări fizice au avut loc în Marea Britanie, pe coasta de sud, în 1935 - 1936. Inițial, aparatele erau destinate navigației maritime, însă ele s-au dovedit foarte utile în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, pentru detecția din timp a bombardierelor inamice. Principiul de bază al radarului este reprezentat de reflexia microundelor pe suprafețe solide. Receptorul, analizând diferența de timp dintre emisia și recepția undei reflectate de către un corp detectat, poate aprecia distanța r a acestuia față de sursa microundelor. Antena de
RADAR () [Corola-website/Science/306821_a_308150]
-
toxice, soldații irakieni au fost protejați de un antidot. Cu toate acestea, pierderile irakiene au fost și ele extrem de ridicate. Tactica irakiană a fost de a satura avangarda forțelor iraniene prin bombardamente de artilerie cu cianuri și gaze neuro-paralizante, în timp ce bombardierele lansau în adâncimea frontului rachete cu gaz muștar, extrem de persistent, pentru a tăia retragerea soldaților iranieni. Presat de aceste pierderi grele, Conducătorul Suprem al Iranului, Ayatollahul Khomeini a numit în fruntea forțelor armate un cleric, Ali Akbar Hashemi Rafsanjani. Acesta
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
serviciul forțelor aeriene aliate în a doua jumătate a celui de-al Doilea Război Mondial. Avionul a fost recunoscut ca unul dintre cele mai performante avioane de vânătoare. Avionul P-51 Mustang zbura în misiunile de război ca escortă pentru bombardiere în raidurile asupra Germaniei naziste, ajutând la asigurarea superiorității aeriene aliate. De asemenea, a participat la luptele împotriva Japoniei în Războiul din Pacific. A intrat în acțiune și în Războiul din Coreea ca principal avion de vânătoare al Națiunilor Unite
P-51 Mustang () [Corola-website/Science/308432_a_309761]
-
jumătatea anului 1942. Operațiunile aeriene erau gândite să elimine obiective economice importante germane. Misiunile aeriene împotriva orașelor Schweinfurt și Regensburg s-au dovedit însă catastrofale pentru "Armata a 8-a a aerului a USAAF". Total lipsite de avioane de escortă, bombardierele americane B-17 au fost atacate de avioanele de vânătoare germane, care le-a provocat atacatorilor pierderi uriașe. Americanii și-au oprit operațiunile aeriene până când a fost găsit un avion de vânătoare cu rază lungă de acțiune. Acesta s-a dovedit
P-51 Mustang () [Corola-website/Science/308432_a_309761]
-
prevăzut cu un spațiu intern suficient pentru o încărcătură mare de combustibil (la nevoie puteau fi montate și rezervoare de combustibil externe), P-51 Mustang s-a dovedit a fi avionul de vânătoare cel mai indicat pentru escortarea formațiilor de bombardiere pe tot parcursul până în Germania și înapoi. O etapă importantă a dezvoltării proiectului P-51 Mustang a constituit-o înlocuirea motorului original (Allison) cu motorul Rolls-Royce Merlin 65. Uzinele Packard din Detroit au cumpărat licența acestui motor de la compania britanică
P-51 Mustang () [Corola-website/Science/308432_a_309761]
-
și sub numele „Rolls-Royce Mustang”) a fost produsă în următoarele variante: După intrarea avionului P-51 Mustang în dotarea Forțelor Aeriene ale SUA, principalul rol pe care l-au avut aceste aparate a fost acela de a escorta formațiile de bombardiere strategice B-17, utilizate de către armatele a 8-a și a 9-a aeriene ale USAF. Începând din iarna 1943-44, aceste formații au fost escortate pe întregul traseu (din Anglia până deasupra Berlinului și înapoi) de către avioanele de vânătoare P-51
P-51 Mustang () [Corola-website/Science/308432_a_309761]
-
escortate pe întregul traseu (din Anglia până deasupra Berlinului și înapoi) de către avioanele de vânătoare P-51 Mustang, pierderile mari de până atunci scăzând în mod spectaculos. Pentru a contracara folosirea avioanelor P-51 Mustang ca „scut” al formațiilor de bombardiere, aviația germană ("Luftwaffe") și-a modificat tactica, masând avioanele de vânătoare în fața bombardierelor americane și apoi atacându-le în timpul trecerii prin interiorul formației respective. În acest fel piloții de pe P-51 Mustang aveau un timp prea scurt pentru a reacționa
P-51 Mustang () [Corola-website/Science/308432_a_309761]
-
de vânătoare P-51 Mustang, pierderile mari de până atunci scăzând în mod spectaculos. Pentru a contracara folosirea avioanelor P-51 Mustang ca „scut” al formațiilor de bombardiere, aviația germană ("Luftwaffe") și-a modificat tactica, masând avioanele de vânătoare în fața bombardierelor americane și apoi atacându-le în timpul trecerii prin interiorul formației respective. În acest fel piloții de pe P-51 Mustang aveau un timp prea scurt pentru a reacționa la atacul germanilor. La începutul anului 1944, generalul James Doolittle a ordonat oprirea
P-51 Mustang () [Corola-website/Science/308432_a_309761]
-
formației respective. În acest fel piloții de pe P-51 Mustang aveau un timp prea scurt pentru a reacționa la atacul germanilor. La începutul anului 1944, generalul James Doolittle a ordonat oprirea zborurilor avioanelor P-51 Mustang în aceeași formație cu bombardierele, grupurile de vânătoare fiind trimise în fața bombardierelor pentru a putea lupta cu avioanele de vânătoare germane în timp ce acestea se grupau la mare altitudine pentru a ataca bombardierele. Rezultatele acestei noi tactici au fost peste așteptări: într-o perioadă scurtă, de
P-51 Mustang () [Corola-website/Science/308432_a_309761]