1,416 matches
-
vreo șase ani, care se țineau de mână și priveau cu gura căscată spre musafir. — Sunt gemenii, doi dintre cei trei copii ai surorii mele Marioara, îi prezentă Alexandru. Salutați-l pe domnul Dan Crețu și-apoi duceți-vă la bona voastră, hoțomanilor, cum de v-a scăpat din ochi? Spune-i cum te cheamă! îl îndemnă pe băiat. — Ciuciu Penciu. Ciuciu Penciu din Silistra mă cheamă - repetă el, ca să fie sigur c-a fost auzit și izbucni în râs la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mai blând: — Cine nu-i cuminte? — Anica, răspunse prompt băiatul. — Și pe tine cum te cheamă? — Anica, repetă băiatul. Într-adevăr, așa cum arăta, cu bucle și obraji albi, putea foarte bine să treacă drept sora lui. Marioara îi trimise cu bona, pentru că oricum nu mai mâncau, iar ea voia să vorbească despre pregătirile pentru Anul Nou. Cei trei frați nu mai stătuseră împreună, doar ei, la micul dejun, din copilărie, când le plecau părinții în lungi voiajuri în străinătate și-i
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o astfel de noapte, dar văzu că în casa gazdelor lui nu se întâmpla mare lucru. Godun era văduv, dar Omar nu află decât cu acel prilej că femeia care trebăluia zi de zi în bucătăria de la parter era numai bona copiilor și o intendentă a curții cu acareturi. Godun avea un băiat, Martin, pe care îl strigau Mémé și o fetiță mai mică, Isabelle-Anais, care abia împlinise cinci ani. Amândoi erau palizi și subțirei, nu împrumutaseră mult de la tatăl lor
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
glob într-o zi-lumină. N-avea rost să continue urmărirea. Hotărî să se-apuce serios de strânsul paralelor, iar femeile n- aveau decât să se-agațe din mers de vreo ușă a vagoanelor trenului său. Într-o zi din februarie, bona progeniturilor lui Godun apăru cu o tânără ajutoare. O văzu cuprinsă cu șorț și încercând să hurduce o oală plină, până la plita pentru gătit. El era afară, croia poteci prin zăpada răscolită de vânt și sări să îi vină în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
voi“? Pentru cine naiba lucrezi? Era ca și cum sângele îi ajungea în sfârșit la creier. Ești un trădător, asta ești. Ți-ai trădat țara. Ți-ai trădat nenorocitul de președinte. —Maggie, putem trece peste toată povestea asta cu irlandezul scandalizat? Tu, Bono, nemernicul celălalt, cum îl cheamă, Bob Geldof? Și toți ceilalți binefăcători cu inimile rănite care vin cu accentul ăla care te face să te simți vinovat. N-o să meargă de data asta. Se lăsase pe spătar, legănându-se pe picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fi trebuit să trec prin toate ororile astea. Ignatius o îmbrățișa pe Myrna, împingând-o, pe ea și chitara ei, în perete. Își dădea seama că ea era în culmea fericirii; bucuroasă că găsise o cauză întemeiată, un caz de bona fide, o nouă mișcare. Te așteaptă un loc în rai, fetița mea. Acum trebuie să o luăm din loc. Încercă să o târască pe ușa din față, dar ea îl întrebă: — Nu vrei să împachetăm nimic? — Ba da. Toate notele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
știa. Era un fel de ucenic al unui ordin monastic care Își cheamă acoliții din clipa În care s-au născut. Poate că acest ordin secret pe care și l-a Închipuit dintotdeauna nu era deloc imaginar. El era membru bona fide. Se Întoarce În camera lui proaspăt aranjată și decide să dea piept cu e-mailul pe care l-a evitat de cînd a plecat din Wintry City. Prin corespondența Îmbelșugată, dă peste un mesaj de la Maggie. „Îți mulțumesc pentru acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
noi să lenevim cît e ziulica de lungă, prefăcîndu-ne că nu avem copii? — Nu că am schimba vreodată situația..., spun eu, privind-o. — Sigur că nu, rîde ea. Nici n-am visa să schimbăm lucrurile. Poate doar că am angaja bone cu normă Întreagă pe durata vacanței. Oscar Încă mai doarme liniștit, cu brațele și picioarele depărtate, sforăind și fornăind Încetișor. — Așa-i că sînt de-a dreptul superbi cînd dorm? șoptește Trish, Închizînd binișor ușa. Mergem amîndouă să vedem ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
faptul că nu știe cînd o să sune (cu Lisa, nu se pune problema dacă persoana sună, ci cînd va face asta) și de alegerea unei ținute pentru prima impresie. Îi place la nebunie să-și rezerve după-amiaza pregătirilor, chemînd o bonă pentru Amy și o coafeză pentru sine, etalîndu-și hainele, scufundîndu-se În cadă și petrecînd ore În șir ca să se facă frumoasă. Adoră senzațiile date de un flirt, să descopere cine e persoana, dacă există vreo atracție și dacă merită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
decât sunt În realitate, dar Îi părea că nu mai are cale de scăpare, că era prins În cursă, ruinat. Nu rezistă dorinței de a privi chipul micuței sale. Trecu peste căsuța păpușilor, peste teatrul de marionete și peste corpul bonei. Dormea Întinsă pe spate, ca Într-un sarcofag, cu o expresie de nemulțumire pe chip. Urâtă, o femeie urâtă cu desăvârșire, căci Maja Își angaja personalul pe baza trăsăturilor fizice: inconștientă frică de rivalitate. Istețime femeiască, precauții jalnice și inutile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
rivalitate. Istețime femeiască, precauții jalnice și inutile, căci avocatul Fioravanti Își iubea tânăra soție, cândva atât de grațioasă, Încât Îi părea că ar fi reîncarnarea prințesei din Vacanță la Roma, și nu ar fi coborât nici măcar o privire asupra unei bone, născută și plătită, doar pentru a se ocupa de fetița lui. Camilla dormea chircită, În poziție fetală, cu un degețel În gură și un șoricel de cârpă sub braț. Un șoarece, nu un pisic sau un câine, sau un urs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu totul nepregătită și-i va strica petrecerea de aniversare. E important ca petrecerea să reușească. E important ca fiul lui Buonocore să vină la nenorocita asta de petrecere. — Lăsați-l să vină, nu vă preocupați, Îl va aduce acasă bona noastră, Îi spuse Maja Emmei, cu o familiaritate cam excesivă. De fapt, ar fi vrut să o țină cât mai la distanță. Căci era lipsită de relații sociale. Pentru că nu mai trăia cu soțul (cum de nu-i spusese Elio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Miria și să-l cunoască pe Jonas care, probabil, era un băiat mai puțin microcefal decât ceilalți, dar acum era aici. Schimb de program, rămânem cu tati până luni. — Du-te tu, insistă Kevin Încăpățânat. Eu rămân aici și apoi bona Camillei mă duce Înapoi la mama. Valentina se Întoarse la tatăl ei. Rămăsese În pragul salonului, luându-se la pumni cu baloanele care veneau Înspre el, interceptând fără milă ultimele baloane de săpun care pluteau deasupra capului său. O pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu ochi cafenii. Abia târziu, când Tase îmbătrânise și banii nu le mai ajungeau, își îmbrăcase rochia cea mai bună, din catifea cu pătrățele negru-violet și guler de dantelă, și bătuse la ușile doamnelor cu copii preșcolari în căutare de bone. În preajma copiilor, putea povesti toate filmele de care-și aducea aminte, cu ea întotdeauna în rolul principal. Pe puntea vaporului, Paul Henreid aprindea două țigări, apoi îi întindea și ei una. Da’ mata nu fumezi! spunea indignată fetița care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în locul stemei socialiste. Se întorcea spre prânz, de data aceasta transformat în Jupân Goilă, pălărierul care avea atelierul pe Biruinței cinsprezece, peste drum de rămășițele fostei sinagogi. Mai ieșea încă o dată pe înseat, de data aceasta în straie femeiești, de bonă sau precupeață, cam grăsană și cu sprâncene groase, răvășite. Târa un cărucior de piață, din care se vedeau câteva crătiți, un lighean roșu de plastic și o pătură albastră, soldățească. Parcurgea atunci, în înserat, Strada Mare (încă Republicii în acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
concediu de paternitate. Cu chipul contorsionat de furie, Laura a stins țigara, strivind-o în scrumieră. Parc-aș fi părinte singur. Știi, cândva am avut și eu o viață. O slujbă. Prieteni. Toate astea. Nu poți să-ți iei o bonă care să te ajute? Ochii lui Hugo au alunecat către ceas. —Bonă? a pufnit Laura. A pus mâna la frunte, zicând. M-am săturat deja de bone. Fumează pe ascuns, îți lovesc mașina, nu-ți spală rufele, le sare țandăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
strivind-o în scrumieră. Parc-aș fi părinte singur. Știi, cândva am avut și eu o viață. O slujbă. Prieteni. Toate astea. Nu poți să-ți iei o bonă care să te ajute? Ochii lui Hugo au alunecat către ceas. —Bonă? a pufnit Laura. A pus mâna la frunte, zicând. M-am săturat deja de bone. Fumează pe ascuns, îți lovesc mașina, nu-ți spală rufele, le sare țandăra dacă Django vomită pe ele, unele și-o trag cu Fergus, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o viață. O slujbă. Prieteni. Toate astea. Nu poți să-ți iei o bonă care să te ajute? Ochii lui Hugo au alunecat către ceas. —Bonă? a pufnit Laura. A pus mâna la frunte, zicând. M-am săturat deja de bone. Fumează pe ascuns, îți lovesc mașina, nu-ți spală rufele, le sare țandăra dacă Django vomită pe ele, unele și-o trag cu Fergus, în rarele ocazii când ajunge și el pe-acasă... Și-o trag cu Fergus? Laura a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
unde pizda mă-tii ești acum, dacă-mi permiți să te întreb? —La centrul de sănătate. Îl vaccinez pe Theo. —Of, pentru numele lui Dumnezeu! Să nu te deranjezi să ne spui și nouă, da? De ce nu te faci tu bonă cu normă întreagă și las-o baltă cu toate celelalte?! —Ba ți-am spus. Sau, cel puțin, i-am spus Shaunei. A făcut o notă în agendă. —Ai știut de chestia asta, Shauna? a urlat Neil la secretară. Că Fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
notario et scribano dicti Montis et tam presentibus quam futuris et alio et seu aliis quibuscumque. Item ultra predicta reliquit et legavit dictis Brigide, Smeralde et Antonie, eius filiabus predictis, omnes et singulas et quascumque masseritias et omnia et quecumque bonă mobilia ipsius testatoris, posita et seu existentia în civitate Florentie ubicumque. Item reliquit et legavit dicte Antonie eius filie et uxori Iohannis Dominici del Magnio unum creditum ipsius testatoris florenorum centum octo et soldorum septem vel circa Montis di sette
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
din Enigma Otiliei, cel mai îndreptățit să-și însușească banii avarului Giurgiuveanu este singurul care muncește pentru însușirea lor, prin inteligența dedicată acestui scop: Stănică Rațiu. Această interpretare a lui Stănică poate fi temeinic sprijinită pe ideile din eseul Domina bona (1947), unde pentru Călinescu "labilitatea (lui Caragiale) vine din inteligență", Conul Leonida fiind apreciat drept o "minte dialectică", deoarece "sare iute peste contradicții". Incoerența eroilor lui Caragiale o consideră Călinescu drept "o tensiune a spiritului", deci "un fond", și el
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ale organizației evidențiază voința comună a tuturor statelor de a înfrunta direct terorismul sub toate formele sale și în toate manifestările sale, oricare ar fi autorii, locurile și scopurile sale, el nu mai poate fi tolerat și trebuie condamnat". Qui bono, Cui prodest Tratatul politic de bază cu Republica Moldova Prof. univ. dr. AUREL PREDA* Summary The author of the study entitled "Qui bono, Cui prodest" is of the opinion that the perfect complementary between The Declaration of the Independence of the
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
oricare ar fi autorii, locurile și scopurile sale, el nu mai poate fi tolerat și trebuie condamnat". Qui bono, Cui prodest Tratatul politic de bază cu Republica Moldova Prof. univ. dr. AUREL PREDA* Summary The author of the study entitled "Qui bono, Cui prodest" is of the opinion that the perfect complementary between The Declaration of the Independence of the Republic of Moldavia, adopted by the Parliament at August, 27th 1991, in Chișinău, and The Declaration of Romanian Government on Recognition of
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
cu idealurile și năzuințele sfinte ale poporului în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale". La ce bun, deci, să te căznești, irosindu-ți forțe și timp, să închei un tratat care ridică de la bun început întrebarea întrebărilor: qui bono, cui prodest?!, pentru că, nu-i așa, nimeni nu-și poate nega, fără a atrage blamul istoriei, propriul certificat de naștere, care este și rămâne documentul adoptat în condițiile acelei zile fierbinți și memorabile din 27 august. P.S. Jocul copilăros și
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
și "constituționalizarea" Dreptului Internațional 96 .Adrian Năstase, Drepturile omului: o abordare bazată pe valori 111 .Ion Diaconu, Convenția cadru pentru protecția minorităților naționale și minoritățile din Europa 128 .Ioan Maxim, Perspective în domeniul combaterii terorismului internațional 152 .Aurel Preda, Qui bono, Cui prodest Tratatul politic de bază cu Republica Moldova 161 .Andrei Popescu, Probleme juridice în atenția Conferinței Organizației Internaționale a Muncii din 2007 174 .Nicolae Turcu, Configurarea câmpului de incidență a Convenției de la Haga din 1986 asupra legii aplicabile contractelor de
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]