682 matches
-
o să te faci din nou bine, noi doi... În sudul însorit... Ba da, unde înfloresc lămâii... Acolo unde e frumos, pretutindeni frumos... Până la Roma și mai departe, la Neapole... Crede-mă, mamă...“ Când și când, veneau surori și călugărițe, purtând bonete cu aripioare pe cap. Duceau pansamente, ploști, un scaun cu rotile și erau grăbite. Mai târziu, din cauza aripioarelor, am desenat frontal și din profil, cu plumb, cărbune sau peniță, călugărițe de la Sankt Vinzent. Una dintre călugărițele care veneau și plecau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dintre mesele libere și am început să mă gândesc, foarte probabil, la anul 1947, la începutul căruia Academia de Artă din Düsseldorf era închisă din cauza penuriei de cărbuni; atât de aspră a fost iarna aceea. O femeie cu șorț și bonetă care servea în salon s-a apropiat de masa la care ședeam, pe cât de pierdut, pe atât de gânditor, și l-a întrebat pe noul oaspete dacă era și el poet. Întrebarea l-a lovit drept în inimă. Când prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Adenauer câștiga majoritatea absolută la alegerile pentru Bundestag, ceea ce făcea ca Germania, văzută de la Paris, să se înnegrească de tot și, asemenea unui criminal în serie, să recidiveze neîntârziat. În timpul pauzelor de scris desenam călugărițe, cu predilecție vincențiene, ale căror bonete cu aripioare le aveam înaintea ochilor de la moartea sărmanei mele mame în spitalul Sankt Vinzent din Köln și pe care acum le schițam în metroul parizian sau în Jardin du Luxembourg. Iar acolo, aproape de caruselul lui Rilke, am reușit uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
salonul 7. — Imediat, domnule doctor, ce vă spuneam. De abia terminarăm cu accidentatul că iarăși intrăm în operație. —Malvina,anunță-l pe domnul doctor Conciatu să-l supravegheze pe accidentat și Carolina să-l însoțească. Să-mi aduci o altă bonetă ca în asta am transpirat. —Bine, domnule doctor. — Domnule doctor, au venit părinții fetiței cu apendicită să vă vorbească. — Nu am timp acum că intru în operație. —Vă roagă foarte mult, că nu sunt de aici. —Tu nu vezi, Magda
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
tata, m-am proțăpit În locuința lui don Gustavo Barceló, pregătit să debutez ca cititor la domiciliu și ca bărzăun de salon. Librarul și nepoata lui Împărțeau un apartament Într-un bloc din piața Real. O servitoare În uniformă, cu bonetă și cu o vagă expresie de legionar Îmi deschise ușa cu o reverență teatrală. — Dumneavoastră trebuie să fiți domnișorul Daniel, zise. Eu sînt Bernarda, la dispoziția dumneavoastră. Bernarda afecta un ton ceremonios care naviga cu accent din Cáceres Închis bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
băieți cumsecade, din moment ce sunt lăsați să plece singuri în oraș! cântări lucrurile Mircea. Încercă, totuși, să grăbească pasul, pentru a păstra o distanță convenabilă între el și băieții aceia, care se zoreau reciproc, strigându-și cu o falsă încruntare, de sub bonete maronii, diferite vorbe urâte, lansându-le într-un argou sărăcăcios și redundant, în timp ce unul cu o șapcă împodobită de un cozoroc mare, lăcuit (de furat, fără îndoială!) cânta, cât îl ținea gura, un cântec în care era vorba de muzicanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de coarne. Se lăsa mângâiat și scărpinat pe gât, sub bărbie și la steluța lui albă din frunte, între coarne, apoi se retrăgea în singurătatea din cabina lui de prizonier. Iar pe alături, treceau soldați sovietici cu steaua roșie la bonetă, care, în grupuri de câte trei-patru, mișunau peste tot în Bucureștiul aflat sub ocupația Armatei Roșii. Sâmbăta și duminica erau așa de mulți soldați cu steaua roșie în frunte, că nu mai aveai loc de ei. Ieșeau din cazărmi, umplând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ochii cruciș și li se împleticeau ciubotele. Bucureștenii și mai ales pușlamalele, haimanalele și coconii făceau haz de soldații Victoriei, care lălăiau, hălăduind pe mijlocul străzii, ținându-se de după cap, cu rubașca desbumbată la piept, uitând să-și mai culeagă bonetele căzute în urma lor, pe caldarâm, pe trotuar ori pe aleea parcului. Nenorocirea s-a întâmplat într-o zi de sâmbătă: lacul din Cișmigiu forfotea de mulțimea bărcilor ticsite de soldați cu steaua roșie. Într-o barcă, erau trei Alioșa, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vătămătoare distracție: începură să-i scuipe în cap, de sus, de pe pod. Joaca lor, mie, un țărănel de șase-șapte ani, mi s-a părut ceva interesant: scuipam și eu, la rând cu ceilalți, în capul soldaților cu steaua roșie la bonetă. Alioșa, cel care bălăbănea cu cizmele în apă, peste marginea bărcii, se uita către noi, în sus, cu ochi turbați, așa de răi, încât mi s-a făcut frică. Era însă prea beat, ca să reacționeze în vreun fel: mișca numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din mâna soldaților eliberatori. Înțelegând că eram copilul lui, m-au lăsat pe mine, dar l-au luat cu forța pe tata, urcându-l într-un Willis, o mașină militară, captură de război. Înșfăcat de soldații cu steaua roșie la bonetă, nu l-am mai văzut pe tata niciodată. Niciodată! Am rămas în București, rătăcind pe străzi străine și întunecate, neștiind al cui sunt, nici de unde sunt. Din toamnă, trebuia să merg la școală. Am rătăcit pe străzi, până m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
comoară, în adâncuri...” - Altele n-ai văzut? - Nu... Mi-a dat o carte mare, cu copertă cartonată, cu doi băieți desenați pe ea, unul fugea de-acasă c-o plută, să vadă lumea, se îmbrăca în rochie de fată, cu bonetă și șorț deasupra, să nu-l prindă și să nu-l împuște sau să nu-l ia taică-său înapoi, într-o casă veche, și se temea de vrăjitoare. Avea un prieten, Jim. Jim era negru... Cum adică să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
fără ca măcar să-mi mai dezleg cravata. Când am deschis ochii, era trecut de ora două după-amiază. Uitasem să atârn cartonașul cu „Nu deranjați“ la ușă și, ca atare, m-a trezit menajera când a venit să facă curat. Purta o bonetă albă și un șorț apretat, ceea ce-mi amintea de servitoarele de altădată. Eram Încă pe jumătate adormit și abia după ce-am auzit-o vorbind Într-o franceză de neînțeles pentru urechile mele mi-am adus aminte că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
perete, proiectorul derula imagini, indicatoare pe ambele sensuri, viața autostradă suspendată de nicăieri. O bulină neagră capul, un dreptunghi pe verticala cerului trunchiul, patru tușe îngroșate ca niște semne de exclamare membrele, o săgeată roșie intenția lui Dumnezeu: halat alb, bonetă, stetoscop, ochelari fumurii. Vezi? Acestea sunt mai vii decât umbra ta, copile. Iubești un contur gol pe dinăuntru. Privește formele, fotografiile pocnesc de viață. Uite cum se desprind de pe peliculă precum polenul de pe flori și o iau de nebune pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de ani. Înainte de a mă căsători, i-am făcut pentru scurtă vreme curte, oscilând între joc și sinceritate. A deschis larg ușa. În camera medicilor se afla un infirmier care strângea cănile de cafea. Ada a luat din cutie o bonetă și o mască, și le-a pus în grabă și a intrat. Cred că am văzut-o după câtăva vreme, atunci când mi-am întors privirea spre asistenta instrumentară să-i dau clemele. M-am gândit că era ciudat că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a scos mănușile, are mâinile albe. Cu mâinile acelea vine spre mine. Mi-a luat mai mult timp, am avut probleme cu dura mater, s-a contractat, a sângerat prea mult, am făcut eforturi să o fac să coaguleze. Are boneta udă leoarcă, urmele măștii în jurul gurii și un chip de nebun. Vorbește repede, se bâlbâie. Să sperăm că nu este o leziune asonală difuză, că, la impact, compresia creierului nu a fost devastantă... Aprob cu respirația. — Încercați să aflați? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mă duc la ea. O strâng în brațe, e un sac care tremură. Simt mirosul casei în acest pustiu de amoniac. — Cum se simte? — Trăiește. O ajut să-și pună halatul, masca, apărătoarele de plastic peste pantofii de stradă și boneta pe cap. Se apleacă deasupra ta și te privește de aproape. Privește bandajul, electrozii de pe piept, tuburile din nas, din vene, cateterul. — Pot s-o ating? — Sigur că poți. Te atinge mai întâi o lacrimă a ei. Îți cade pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pru sace. Ingrid era Danemarca! Nu chiar. Semăna puțin cu o regină care trăise În urmă cu cîteva secole, iubea artele, muzica veche, respecta o mulțime de tradiții, ar fi putut chiar să fie aleasă o Mariană a Danemarcei, În locul bonetei frigiene ar fi purtat o căciuliță legată sub bărbie, părul blond particularizînd efigia, dar nu prea mult, pentru că și Norvegia, și Suedia ar fi putut să Își imprime pe steagul național un astfel de chip, și Finlanda sau țările baltice
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
epocii ei, nu avea decât gravuri alb-negru, cu detalii minuțioase, dar fără alte efecte cromatice decât variațiile unui cenușiu aparent, rezultând din imprimarea trăsăturilor negre pe fondul invariabil al hârtiei. Dintre toate, cel mai ușor de colorat este, evident, infirmiera. Bonetă albă, bluză albă, fustă albă, pantofi albi, totul alb alb alb, totul de un alb impecabil, de parcă era un înger al milei, coborât pe pământ cu sarcina de a ușura și a face să dispară necazurile și durerile până când, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
un miel de-abia născut; propunea un schimb, meșteșugarul discuta; fără să-și ia mâinile nici de pe ulcior, nici de pe roata sa de olar, arăta cu bărbia spre o grămadă de străchini smălțuite. Îi urmăream pe cei doi bărbați, cu bonetele lor de lână neagră Împodobită cu găitane, cu tunicile lor În dungi, cu bărbile cu sclipiri roșiatice, cu gesturile lor milenare. Exista oare vreun detaliu al scenei care n-ar fi putut să Înfățișeze, ca atare, În vremea lui Khayyam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pretinzând că sunt într‑un spa. O să fiu de râsul lumii.. Haide, trebuie să existe haine într‑un hotel. Să zicem... uniformele cameristelor! Da, așa mai da! Trebuie să le țină undeva pe un raft, nu? Niște rochițe drăguțe cu bonete asortate. Și o să pot să‑i spun lui Luke că e ultimul răcnet de la Prada - și să sper doar că n‑o să mă roage nimeni să îi fac curat în cameră... — Apropo, zice Luke, luând ceva din valiză, ți‑ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Cordelia. Cele trei fete. Cum iubim? Sinceritatea Cordeliei. Te pierde sinceritatea, omule! Blestemul de a fi străină-n veci!, hotărăște Lear, uitându-se lung la Loredana. Nu e Cordelia. Harta, împărțirea împărăției celor două fete... Replici. În sfârșit, bufonul: Primește boneta mea de nebun. (Și-i dă lui Kent boneta.) Lear îl întreabă cu drag: Ei, dragul meu aghiotant, ce mai faci? De-abia când bufonul ajunge la: Anul ăsta nebunia/ E la mare trecere, publicul freamătă, Maestrul simte că lipsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pierde sinceritatea, omule! Blestemul de a fi străină-n veci!, hotărăște Lear, uitându-se lung la Loredana. Nu e Cordelia. Harta, împărțirea împărăției celor două fete... Replici. În sfârșit, bufonul: Primește boneta mea de nebun. (Și-i dă lui Kent boneta.) Lear îl întreabă cu drag: Ei, dragul meu aghiotant, ce mai faci? De-abia când bufonul ajunge la: Anul ăsta nebunia/ E la mare trecere, publicul freamătă, Maestrul simte că lipsește ceva din spectacol, ceva la care el se gândise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
un corp Înalt și bine proporționat. Ștefan Îi urmărea fusta mini, Îi măsura lungimea cu palma și ochiul său experimentat o dezbrăca virtual, cu o anumită lentoare, apoi Îi admira părul blond, strâns legat și acoperit cu o idee de bonetă, taiorul foarte decoltat ce oferea o priveliște Îmbietoare, ochii albaștri și picioarele a căror lungime Îl făcea să verifice cu privirea dacă stewardesa purta tocuri Înalte și constatând că nu purta lăsa imaginația să zburde peste tot corpul ei frumos
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
formă. Casa pentru needucabili se afla pe o pantă, deasupra râului. Tata m-a dus acolo în Mercedesul lui. Valizele mi le făcuse mama. Ne-a primit directoarea. Avea un halat alb, de doctor, și peste părul negru purta o bonetă cu colțuri. Ochii îi erau un pic injectați și pe obrazul stâng avea un furuncul gata să plesnească. în timp ce vorbea, mișca din cap și își scotea în afară așa de tare buza de jos, că aproape îi flutura. Se adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
al camerei se află ultimele volume apărute, alături de cele preferate, mai vechi. Lângă cărți e o ramă argintie cu o poză de-a lui Ben, în care zâmbește fericit alături de părinții săi, în ziua absolvirii. Poartă cu mândrie roba și boneta academică, iar o privire rapidă aruncată părinților lui ne arată de unde moștenește Ben fizicul frumos. Mama lui este înaltă, slabă și soignée. Poartă o fustă crem strâmtă, o jachetă marinărească și pantofi crem, înalți și cu toc marinăresc. Pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]