1,120 matches
-
1928 dorea repatrierea în orașul bucovinean Cernăuți. Ambii adolescenți evrei dețineau adeverințe eliberate de Legiunea de Jandarmi Moghilev, din Transnistria. Cu mare satisfacție, cei doi se declaraseră a fi „cetățeni sovietici”. d. Refugiați care, după ce s-au fript o dată în borșul stalinist, suflau și-n chișleag! Cu toate intimidările și amenințările aruncate de ofițerii ruși printre potopurile de invective și înjurături cazone, s-au găsit și câțiva curajoși care apucaseră să afle, probabil, că nu era OBLIGATORIE așa-zisa „repatriere benevolă
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
o cultură excepțională, om de litere cu gust rafinat, dispoziții artistice admirabile, cunoscător și amator de muzică clasică, pasionat de Beethoven, și căruia cu toate acestea îi plăceau mîncările prin birturile de ordinea a treia, alergînd într-un birt pentru borșul de miel, aiurea pentru o fleică sau pentru mititei...". Devotatul său monografist, criticul Șerban Cioculescu, întemeiază cu argumente ceea ce Călinescu exprima cu finețe academică: Că dramaturgul bruschează pe cunoscuții săi, cu un limbaj cu care unii nu sînt obișnuiți, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
muncind! Cu inima, în fugă. Este și sprinten, slăbuț, dar avea, deja, peste 60 de ani! După câteva ore, în care noi am privit, iar Î.P.S. Pimen a trudit, ne-a invitat la masă. Am mâncat, cu toții, doar un borș de fasole. Atât. Și a fugit înapoi la treabă. După acea zi, mi-e greu să am o rea părere despre Î.P.S. Pimen... Liviu Antonesei: Sigur că e admirabil ceea ce-mi povestești tu și chiar eu am avut
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
fost numit în aceeași funcție începând cu data de 01 ianuarie 2011, ca urmare a promovării concursului de numire în funcții de conducere, organizat în sesiunea septembrie - noiembrie 2010. Am efectuat numeroase cursuri de perfecționare, specializare și pregătire. 10. IONEL BORȘ Născut la 22 febr. 1953. Căsătorit cu Daniela Filimon (1955). Doi copii, Diana (26 ani) și Radu (14 ani). Studii: Școala Generală la Lehancea, Liceul Podu Turcului, ASE (1979). A avut serviciul la Păulești apoi Textila Ploiești, director general între
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
ani). Studii: Școala Generală la Lehancea, Liceul Podu Turcului, ASE (1979). A avut serviciul la Păulești apoi Textila Ploiești, director general între 1991 1994. În prezent lucrează la Sind România SRL, director economic. Din familia lui Vasile Radu coboară Iftimie Borș care a vut următorii copii: Maria (căsătorită Costache n. 1941), Milica (n. 1945), Viorel (n. 1950), Ionel (n. 1953), Dorina (n. 1956), cu 2 copii. 11. VASILE (TITI) BUHNILĂ S-a născut la 15 mai 1957, la Lehancea, fiul lui
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
de la depoul C.F.R., unde lucra. Atunci mâncam cu toții. Ne așezam cu toții în jurul mesei, nu înainte ca mama să ne spele mânuțele și fața de praful adunat la joacă. Adulmecam aroma brânzii cu smântână și aburii mămăligii galbene. Ne frigeam cu borșul și atunci mama, știind cât de flămânzi eram, mai aducea un rând de farfurii adânci și ne punea câte puțin borș în ele, să se răcească. Ne spunea în glumă: „mâncați, și din barbă să nu dați!” Hăpăiam cu linguri
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și fața de praful adunat la joacă. Adulmecam aroma brânzii cu smântână și aburii mămăligii galbene. Ne frigeam cu borșul și atunci mama, știind cât de flămânzi eram, mai aducea un rând de farfurii adânci și ne punea câte puțin borș în ele, să se răcească. Ne spunea în glumă: „mâncați, și din barbă să nu dați!” Hăpăiam cu linguri de lemn și înghițeam gălătușuri de mămăligă caldă. După ce ne puneam burtica la cale, de omorai puricele pe ea, mama ne
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
jamboanele, slănina și cârnații cu usturoi făcuți de tata, afumați întâi la foc molcum, cu mult fum, și la urmă cu fum fierbinte, ca să se frăgezească carnea; răciturile lui mama, gustoase, de spuneai că sunt făcute de curcan, nu altceva, borșurile cu carne de porc afumată, la care tata mânca vreo doi ardei iuți, de-l gâdila după ureche, încât se înroșea la față și vesel, nevoie mare, stingea usturimea cu câte un păhărel de vin rece, scos atunci din butoiul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
toți îi spuneau Iancu. - De, Aglăiță, Mitică du-te la Leibovici, spune-i să-ți dea o bucată bună, din mijloc. Și bucata de somn adusă de fratele meu cel mai mare avea în jur de 4-5 kilograme. Când voia borș, cumpăra cap de somn, care era mai ieftin. Dar ce borș ieșea, cu leuștean mult și acrit cu borș de putină. De Paști venea de la țară cumătra mamei, care îi dădea sfatul cum să scape vreun plod (eu, de exemplu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
spune-i să-ți dea o bucată bună, din mijloc. Și bucata de somn adusă de fratele meu cel mai mare avea în jur de 4-5 kilograme. Când voia borș, cumpăra cap de somn, care era mai ieftin. Dar ce borș ieșea, cu leuștean mult și acrit cu borș de putină. De Paști venea de la țară cumătra mamei, care îi dădea sfatul cum să scape vreun plod (eu, de exemplu) de răceală: remediul nu era altul decât ceai cu pâine. Ne
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
din mijloc. Și bucata de somn adusă de fratele meu cel mai mare avea în jur de 4-5 kilograme. Când voia borș, cumpăra cap de somn, care era mai ieftin. Dar ce borș ieșea, cu leuștean mult și acrit cu borș de putină. De Paști venea de la țară cumătra mamei, care îi dădea sfatul cum să scape vreun plod (eu, de exemplu) de răceală: remediul nu era altul decât ceai cu pâine. Ne aducea de toate: ouă de două-trei zile, pentru
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu o demnitate specială a aceluia care putea rezista mai bine acestor surprize oferite în urma războiului. Pe atunci nu știam să număr decât până la douăzeci. Și am rămas puțin descumpănit când mi-am pus în gând să număr fasolele din borșul făcut de mama. Dar apoi am explodat de fericire când i-am dat de capăt cu numărătoarea, pentru că în borș nu erau decât douăsprezece fasole. Vă dați seama, după acest eveniment am fost fericit câteva zile bune. Da, și mă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
să număr decât până la douăzeci. Și am rămas puțin descumpănit când mi-am pus în gând să număr fasolele din borșul făcut de mama. Dar apoi am explodat de fericire când i-am dat de capăt cu numărătoarea, pentru că în borș nu erau decât douăsprezece fasole. Vă dați seama, după acest eveniment am fost fericit câteva zile bune. Da, și mă trimitea mama la brutărie, cum vă spuneam, la Roca. Bănuțul pentru pâine din pumnul strâns (ca să nu-l pierd pe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și conservată la borcane, telefon nr....” sau „Schimb avantajos știr contra lămâi”, că eu am să vă caut cu un anunț „Cumpăr știr în cantitate medie, telefon nr. 0743.133.345”. De ce? În 1946, mama ne-a testat stomacurile cu borș cu știr, sfeclă furajeră, miez verde de strujan de porumb și boabe de mazăre, linte, bob, fasole, grâu, neghină, ovăs, orz, cânepă, cartofi și jir. Măturam aceste bunătăți din vagoanele de marfă din care fuseseră descărcate cantități de sute de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
fasole, grâu, neghină, ovăs, orz, cânepă, cartofi și jir. Măturam aceste bunătăți din vagoanele de marfă din care fuseseră descărcate cantități de sute de tone și le aduceam acasă. Mama nu se mai obosea să le sorteze, ci punea în borș câte un pumn-două din ele și, vorba ei, „bun-rău, copchii mănâncă”, căci altceva ce să ne dea? În sorbitura aceea, mama mai punea și borș de putină, căci de acesta se găsea, atunci când avea din ce-l face, adică tărâțe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și le aduceam acasă. Mama nu se mai obosea să le sorteze, ci punea în borș câte un pumn-două din ele și, vorba ei, „bun-rău, copchii mănâncă”, căci altceva ce să ne dea? În sorbitura aceea, mama mai punea și borș de putină, căci de acesta se găsea, atunci când avea din ce-l face, adică tărâțe de grâu. Se găsea, slavă domnului și noi mâncam copiosul borș numai așa, de-al naibii, să ne facem imuni la gastrită și ulcer, zicea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mănâncă”, căci altceva ce să ne dea? În sorbitura aceea, mama mai punea și borș de putină, căci de acesta se găsea, atunci când avea din ce-l face, adică tărâțe de grâu. Se găsea, slavă domnului și noi mâncam copiosul borș numai așa, de-al naibii, să ne facem imuni la gastrită și ulcer, zicea mama. Dar a greșit, pentru că ulcer tot am făcut, atât eu, cât și alți doi frați ai mei. Acum doi ani, am mers într-o comună
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
am mers într-o comună și am văzut întro pârloagă o frumusețe de știr, mi-am recoltat doi saci, dar între timp, primarul a pus să semene pe acel teren măsălariță 165 și nu știu dacă-i la fel de bună la borș. Am o bănuială. Se vede treaba că printre știrul cules în saci am avut și ceva măsălariță, că borșul meu avea un gust ciudat. De atunci am rămas cu un tic: încerc mereu, fără succes să prind cu gura lobul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dar între timp, primarul a pus să semene pe acel teren măsălariță 165 și nu știu dacă-i la fel de bună la borș. Am o bănuială. Se vede treaba că printre știrul cules în saci am avut și ceva măsălariță, că borșul meu avea un gust ciudat. De atunci am rămas cu un tic: încerc mereu, fără succes să prind cu gura lobul urechii stângi; până acum n-am reușit, dar am voință și exersez în continuare și, cine știe, că Dumnezeu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
am voință și exersez în continuare și, cine știe, că Dumnezeu e mare! Așa că aștept cu nerăbdare anunțul de la Mica publicitate dar, totuși, fără măsălariță, nu sunt sigur pe ea. În lipsa știrului și a celorlalte componente amintite mai sus mănânc borș cu urzici și cu lobodă, cică subțiază sângele și te face suplu.; de carne m-am lăsat, că face jenă la ficat și pentru că mi-am amintit de anii '46-'47 când nu mâncam carne deloc din cauză că măcelăriile erau închise
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
am amintit de anii '46-'47 când nu mâncam carne deloc din cauză că măcelăriile erau închise pentru alte noi, săracii. Unul din frații mei, adept și el al știrului gustos din acele vremuri de frumoasă aducere aminte, tot mâncând și mâncând borș cu știr (după rețeta de mai sus) s-a subțiat de tot și acum se plimbă, de ceva ani prin veșnicile câmpii de vânătoare ale apașilor și comanșilor, ce-or mai fi mâncând și ei pe acolo că doar nu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
am băut tot, până la fund. El le-a umplut din nou și noi le-am sorbit iarăși. Era un vin bun, de casă, făcut de mâna lui. Apoi femeea lui ne-a poftit la masă: mămăligă cu brânză și smântână, borș de pasăre și friptură; la început câte trei ciocănașe de rachiu, iar în timpul mesei, vin din acela gustat în șopron. După masă i-am sărutat pe amândoi pe obraji, lui i-am strâns mâna, i-am mai mulțumit o dată pentru
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mai dai trezitului, hai scoală că-i soarele sus, hai că avem de umblat. Mergi la fimeili din mahala și cheamă-le mai pe sară la făcut sarmale. Zi-i țaței Maria să vină olecuță mai devremi, să vadă de borș, iar pe Viorica cheam-o la frământat. Treci și pe la cumătru și zi-i să aducă niște rachiu pentru fimei și un caș. Hai, mamă, hai că amu’ îi noapte. Saveta își prinse trupul subțire în brâul negru, își trase sumănelul
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
că vine el la noi. Săraca, ce a mai umblat să mă puie pe picioare. Ce n-a dat, ce n-a făcut. Au învățat-o babele să meargă la cimitir la matale și să dea de pomană peste mormânt borș cu ceapă, popa a citit pâna a răgușit, iar săracu’ bărbatul meu până a se lega la cununie cu mine venea seară de seară să tămâieze casa noastră, să-și păstreze dragostea. Biata mama, a crezut în toate. Eu nu
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
să scape de cizme. - Bună seara. - Bună seara, omule! răspunse Viorica vocii gâjâite de băutură. Să-ți pui ceva de mâncare? - Da... încercă să-i răspundă Ion în timp ce își dezbrăca ilicul. Dă-te-n coace, ce ai?.... - Iete colea măliguță, borș cu fasole și ouă cu jumări. - Bun, bun.... Sfioasă, femeia îi așeză masa. Nu ridică privirea. Îi era teamă să nu-l supere. Când l-a luat, era flăcău mândru și gospodar în sat. Nici ea nu era de lăsat
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]