1,819 matches
-
realului, se produce o confuzie între viață și moarte, între vis și realitate, iar la toate aceste „întâmplări“ se adaugă amnezia, anamneza, regenerarea miraculoasă, trecerea în alte dimensiuni, toate acestea ducând la creșterea ambiguității faptelor. O casă banală sau un bordei, înconjurat de o grădină atrăgătoare, care ademenește personajul în interiorul său, va fi adesea un labirint în care personajele rătacesc; ele sunt spații ce comunică spre alte universuri, în care trecutul este prezent și prezentul trecut. Coridorul spre alte lumi se
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
cîmp de luptă. Copacii care-1 acopereau au fost doborîți și arși; n-au mai rămas din ei decît cîteva tufe pipernicite; nici un sat, nici un ogor lucrat. Natura sălbatecă și-a recucerit toate drepturile. Din loc în loc, singure, două sau trei bordeie își ridică deasupra pămîntului acoperișurile de paie. În aceste bordeie scobite în pămînt trăiesc ființe atît de degradate de mizerie, încît par să nu mai aparțină umanității". Colson descoperă o Moldovă destrămată de rupturile sociale, de ciocnirile între boierii de
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
arși; n-au mai rămas din ei decît cîteva tufe pipernicite; nici un sat, nici un ogor lucrat. Natura sălbatecă și-a recucerit toate drepturile. Din loc în loc, singure, două sau trei bordeie își ridică deasupra pămîntului acoperișurile de paie. În aceste bordeie scobite în pămînt trăiesc ființe atît de degradate de mizerie, încît par să nu mai aparțină umanității". Colson descoperă o Moldovă destrămată de rupturile sociale, de ciocnirile între boierii de țară și noua nobilime fanariotă. "Fanarioții naturalizați sau născuți în
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
A doua zi, ajungând într-un loc, i se întîmplă să vadă ceva ce nu mai văzuse. Văzu un om care ținea puțin un oboroc deșert cu gura spre soare, apoi repede-l înșfăca și intra cu dânsul într-un bordei; pe urmă iar ieșea, îl punea la soare și tot așa făcea. {EminescuOpXI 160} Drumețul nostru, nedumerit, se opri și zise: - Bună ziua, om bun! - Mulțumesc dumitale, prietene! - Da' ce faci aici? - Ia mă trudesc de vro două-trei zile să car
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
punea la soare și tot așa făcea. {EminescuOpXI 160} Drumețul nostru, nedumerit, se opri și zise: - Bună ziua, om bun! - Mulțumesc dumitale, prietene! - Da' ce faci aici? - Ia mă trudesc de vro două-trei zile să car pocitul ist de soare în bordei, ca să am lumină; și nici că-l pot. - Bre! ce trudă, zise drumețul. Na-i vrun topor? - Ba am. - Ia-l de coadă și fă ce ți-oi zice eu: sparge ici, și soarele va intra singur înlăuntru. Îndată făcu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
-l pot. - Bre! ce trudă, zise drumețul. Na-i vrun topor? - Ba am. - Ia-l de coadă și fă ce ți-oi zice eu: sparge ici, și soarele va intra singur înlăuntru. Îndată făcu așa și lumina soarelui intră în bordei. - Mare minune, om bun, zise gazda! De nu te-aducea D-zeu eram să îmbătrînesc cărând soarele cu oborocul. Drumețul plecă. A doua zi ajunse într-un sat; din întîmplare, se opri la un om; omul de gazdă, fiind rotar
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
caracteristic care denotă câtă îngăduință au pentru sărmanul popor de jos democrații noștri, a căror majoritate, odinioară în cafenele, astăzi stăpânește acest popor. O femeie văduvă, săracă lipită, având copii, își adăpostește mizeria într-o locuință ce e mai mult bordei decât colibă. Această locuință i-a dat-o de pomană un om caritabil. Biata femeie este încărcată acum într-un chip absurd la foncieră. În zadar reclamă, căci, neavând noroc să se bucure de sprijinul vreunui democrat, glasul său nu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
se aflau comunicațiile în Principate în acea vreme. Cercetările făcute în anii 1828-1829 consemnează, în unanimitate, că drumurile sunt înguste, unele sunt chiar periculos de străbătut, că sunt pline de gropi, dealuri care cu greu pot fi trecute etc. Dealul Bordei, spre exemplu, la sud de Iași în drum spre Vaslui, era socotit „groaznic”; „o căruță încărcată abia într-un ceas îl poate sui”. Chiar la intrarea în Iași, pe ulița Podul Lung, între bariera Nicolina și Bahlui, erau niște gropi
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
au furnizat-o satele de birnici, fără plată. Se plătea doar munca la podurile de la care proprietarii luau brudină. Deoarece birnicii erau extrem de împovărați cu îndatoririle de transport, Divanul a fost nevoit - cum s-a întâmplat cu lucrările de la dealul Bordei - să oblige la lucru pe toți locuitorii, „fără osăbire de breslași, slugi, slujitori și alții”. Abia în aprilie 1831 Divanul comunica isprăvniciei de Fălciu că, pentru lucrările de la drumul Focșani-Sculeni, se vor recruta „numai birnici, și acei ce purta numiri
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
la apelurile pe care le făcea Paul Kiselev și refuza orice contribuții la efortul obștesc. Schimbările de direcție ale drumurilor moldovenești - conform planurilor făcute de inginerii ruși - trebuiau să fie acceptate de către proprietarii moșiilor pe care ele treceau. Îndreptarea drumului Bordei s-a aprobat numai după ce s-a constatat că „nu poate aduce vreo supărare proprietarilor de moșii”. Adeseori însă consimțământul marilor proprietari se căpăta numai după foarte multe intervenții. O piedică în desfășurarea lucrărilor a constituit-o refuzul boierilor de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
o distanță de 16 stânjeni. Lucrările au început cu drumul Sculeni-Iași-Focșani, ale cărui reparații sumare au luat sfârșit la 14 martie 1829. Ele au fost însă nesatisfăcătoare și au fost reluate imediat. Cele mai mari eforturi le-a cerut dealul Bordei, de la sud de Iași, care continua să aducă „prăpădenie”. La 26 martie 1829, a fost însărcinat cu „întocmirea” drumului Bordei polcovnicul Adamov. Planul lui prevedea ocolirea dealului. În ianuarie 1833, lucrările se reiau. Proiectul întocmit de Singurov, care trasa un
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
martie 1829. Ele au fost însă nesatisfăcătoare și au fost reluate imediat. Cele mai mari eforturi le-a cerut dealul Bordei, de la sud de Iași, care continua să aducă „prăpădenie”. La 26 martie 1829, a fost însărcinat cu „întocmirea” drumului Bordei polcovnicul Adamov. Planul lui prevedea ocolirea dealului. În ianuarie 1833, lucrările se reiau. Proiectul întocmit de Singurov, care trasa un drum ce ocolea dealul pe la Șanta, a fost aprobat de P. Kiselev. Devizul prevedea 150.000 zile lucru, cu 5
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Singurov, erau necesare pentru construcția acestui drum zeci de mii de cară, zeci de mii de grinzi de lemn, sute de mii de zile lucru, deoarece drumul Sculeni-Focșani fiind ,,destul de glodos, trebuința cere a se întocmi mult”. Numai la dealul Bordei erau necesari pentru lucru 22.500 oameni, iar pe drumul de pădure, între Borde și Scânteia, 35.000 oameni. Fiecare grup de 10 oameni trebuia să aibă o „cotiugă”, sau un car bine „înscorțat”; 50 de oameni, sau salahori, erau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
au luat obligația de a păzi linia telegrafică pe o anumită întindere, să repare eventualele stricăciuni și să asculte de epistați. Contractele au fost încheiate pe o perioadă variind între unul și trei ani. Cantoniștii, potrivit acestor contracte, au primit bordeie pentru locuință, 120 prăjini loc de hrană, țăranii birnici au fost scutiți de bir și boieresc, ruptașii, de dare, iar patentarul, de plata patentei sale. După cum se vede, erau necesare unele schimbări, care depășeau limitele relațiilor încă feudale. Guvernul ar
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și utilajele fabricii: „o casă cu două rânduri aproape risipită, aseminea, părți de o mașină de fier pentru făcut cărămidă, din care s-au furat o parte, aseminea o hornă mare și una mică de ars cărămidă, amîndouă risipite...”, șoproane, bordeie de cărămizi etc.. Fabrica, vândută cu 550 galbeni, se afla în anul 1859 în stare de ruină. Se pare însă că fabrica a fost reconstruită de către un nou proprietar, Rozalia Cnitel. Ion Ionescu de la Brad a semnalat că, în 1864-1865
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
căminul Înseamnă unitate, integralitate, fericire. Noblețea existențială este dată de calitatea căminului, nu de aspectele sale cantitative (mărime sau număr de camere). Calitatea locuirii nu derivă numaidecât din calitatea locuinței. Căminul poate fi sărac, dar „locuirea” bogată. Și Într-un bordei poate să apară pacea și bucuria. La o adică, locuința poate lipsi (stai În gazdă sau la hotel), dar ceea ce ține de cămin poate deja să Înflorească și să rodească. 8.2. Casa - loc al regăsirii și Împlinirii sinelui Mediul
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
ediție postumă, o carte care urma să se cheme Istoria misiilor mele diplomatice. O schiță cum este Iașii în 1844 e provocată de o „primblare pitorească” prin urbea care etalează atâtea frapante contraste: un „teatru curios, decorat cu palaturi și bordeie lipite împreună”. Alte contraste, insolit amalgam de Orient și Occident, îl perplexează, la Balta Albă, pe vizitatorul neprevenit (un franțuz, în cazul de față), făcându-l să aibă uimiri de călător ingenuu (Balta Albă). Cozeur fermecător, A. seduce prin umorul
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
Simboluri eminesciene: „lira” și „dalta”) ș.a. Sunt cercetate literatura naivă a scriitorilor rurali (Aurel Turcuș, Aspecte privind condeierii țărani din Banat) și literatura religioasă, în sensul complex al permanențelor ei ideatice, adesea cu un puternic ecou în iconografie (Ramona Boca Bordei, Cărturari ai Râmnicului în cultura românească a secolului al XVIII-lea, Viorel Țigu, Ilustrația în cărțile de Râmnic și rolul ei în răspândirea ideilor artistice în secolul al XVIII-lea), o serie de studii interdisciplinare fiind dedicate folclorului (Aurel Turcuș
ANUAR DE ETNOLOGIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285396_a_286725]
-
daco-romane. Nicăieri nu se observă un aflux de populație rurală spre orașe, ci mișcarea demografică este direcționată dinspre fostele orașe spre satele daco-romane. În general, populația și-a păstrat vechile forme de locuire rurală din perioada anterioară, case de lemn, bordeie, gropi de provizii. Așezările autohtone se întâlnesc în locuri retrase, dar și pe trasee de circulație a oamenilor și bunurilor (mărfurilor), pe văile râurilor, pe dealuri și platouri. Aceste așezări se află peste tot acolo unde erau pământuri bune pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mai ales în zonele de podiș și de câmpie, în cea mai mare parte împădurite. Satele cuprindeau între 20-60 de locuitori, fiind de mărimi diferite. Așezările erau situate în preajma unor surse de apă: râuri, lacuri, izvoare. Locuințele au forma unor bordeie în pământ sau la suprafață, construite din lemn și piatră, cu o singură încăpere de 10-12 m2, cu vatră de foc. S-au descoperit ateliere meșteșugărești pentru prelucrarea fierului, pentru confecționarea de unelte, îmbrăcăminte, piei și podoabe, cuptoare pentru olărit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
este dată de întinsa așezare de la Morești (Tg. Mureș), pe valea Mureșului. Așezarea datează din perioada premergătoare și își continuă existența în secolul al VI-lea, când se așează gepizii. Diferențierea locuitorilor sub aspect economic și social este mică locuințele (bordeie) sunt sărăcăcioase, cu obiecte simple și ateliere de țesut în multe locuințe. Așezarea nu era fortificată în secolul al VI-lea, ci ulterior, fiind întărită cu șanțuri și valuri de pământ, iar locuitorii erau agricultori și crescători de vite. Din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
așezările dispersate pe o lungime mare; 2. al doilea tip, așezările adunate pe o suprafață restrânsă. Cele mai frecvente sunt locuințele adâncite în pământ -bordeielecu dimensiuni mari (suprafața) de 3,20/3,50 sau mici de 3,2/2,5. Bordeiele, locuințele predominante ale vremii, erau prevăzute cu un cuptor (vatră), aflat în partea din spate a locuinței, iar intrarea era situată spre răsărit pentru a asigura lumina. Locuințele de suprafață, mai puține, au aceleași caracteristici ca și bordeiele, fiind construite
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
2,5. Bordeiele, locuințele predominante ale vremii, erau prevăzute cu un cuptor (vatră), aflat în partea din spate a locuinței, iar intrarea era situată spre răsărit pentru a asigura lumina. Locuințele de suprafață, mai puține, au aceleași caracteristici ca și bordeiele, fiind construite pe o temelie de 0,50 m în pământ, precum la Dodești (jud. Vaslui), unde predominau locuințele de suprafață, dar numărul lor e mai redus față de bordeie. Locuințe, precum cea de la Udești (jud. Suceava), care data din secolul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lumina. Locuințele de suprafață, mai puține, au aceleași caracteristici ca și bordeiele, fiind construite pe o temelie de 0,50 m în pământ, precum la Dodești (jud. Vaslui), unde predominau locuințele de suprafață, dar numărul lor e mai redus față de bordeie. Locuințe, precum cea de la Udești (jud. Suceava), care data din secolul al VII-lea, au inventar bogat: cuptoare de tradiție daco-romană, ceramică, unelte din metal, obiecte de podoabă. Locuințele de suprafață mai numeroase s-au aflat în așezările de la Spinoasa
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
s-au integrat rapid în sânul comunităților romanice, astfel că, pe la mijlocul secolului al VII-lea, nu pot fi ușor separate de elementele specifice ale civilizației autohtone. Vestigiile slave pun în evidență tipul de locuință folosit de ei sub formă de bordeie parțial adâncite în pământ sau construite la suprafață sub formă de colibe. Locuințele slave erau simple, destinate unei folosiri de scurtă durată. În interiorul lor au fost descoperite fragmente ceramice, unelte și piese vestimentare și de podoabă. Uneltele sunt, în general
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]