5,404 matches
-
pe unde poate. Dar În albastrul imens, zămislind din lumină cristale de rouă; se pregătește pentru cei de jos Încă o dimineață senină și nouă; cu botul ei umed, va paște iar oaia, cu mielul alături, pe pajiștea udă; și boul și vaca vor rupe cu poftă din iarba jilavă, lucioasă și crudă; brutarul frămîntă din nou aluatul, la geam o copilă privește În zare, un bărbat taie lemne, mai Încolo, un altul meșterește ceva la un plug, să-l repare
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nu renunțăm așa ușor, și bum, bum, continuăm ciocăneala, închipuindu-ne că pînă la urmă o să cedeze, că o să pîrîie balamalele, dar tot degeaba, pînă cînd unul mai dezghețat ne strigă idioților, astea se deschid înspre exterior, nu mai împingeți boilor, și uite așa s au deschis singure ca în Ali-Baba și cei patruzeci de hoți. Am năvălit înăuntru, mi-am sucit capul în toate direcțiile, dar nici urmă de voi, așa că am zbughit-o pe scări în sus. O voce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
s-a întîmplat pînă acum e zero, vacs, cîțiva morți și atît, nenorocirea abia acum începe, abia acum intră păpușarii în scenă, luați vă adio de la România și de la tot soiul de idealuri prostești. În timp ce voi mă priviți ca niște boi crezînd că sînt beat, țara asta pierde șansa de a zdrobi lanțurile care au ros atîta amar de ani umerii și brațele poporului. Cine credeți voi că-și va asuma răspunderea pentru cei care au fost împușcați pînă acum? Armata
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
s-o scot la capăt? zise Poștașul, cu cine vrei să mă compari? — Dacă te-ai gîndit la toate, sper că ai luat în calcul și garda personală a lui Roja, spuse Timișoara. — Cine? La ăia trei nu li-s boii acasă! spuse Poștășică. E păcat de Dumnezeu să-ți pierzi vremea cu așa ceva. Ar fi mai cîștigat dacă ar face ce fac ei. Adică dacă s-ar turți ca ultimul alcoolic sau s-ar droga pînă să nu mai știe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nu ți se mai ofere vreodată. În viața ta! — Ei, dar aici e buba, cam ce șanse sunt să țină? Numele șoferului e numai x-uri și y-uri - dacă nu se-nșală taică-meu, polonezii ăștia se trag cu toții din bou! Dar unde s-a mai văzut să câștige cineva disputa cu o sulă sculată? Ven der puț șteit, ligt der sehl in drerd. Ai auzit proverbul ăsta celebru? Când ți se scoală cariciu’, creieru-ți rămâne îngropat în pământ! Când ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Ustură. Tăiați în bucăți, asasinați (fig.). Joc de cuvinte intraductibil, bazat pe omofonia dintre id (termen psihanalitic desemnând inconștientul ca sursă a energiei psihice derivate din nevoile și impulsurile instinctuale) și yid (evreu). Doamne! Joc de cuvinte: cuvântul englez pentru bou este ox (deci conține litera x). Mezzosoprană americană, (1897-1993), prima cântăreață de culoare care a evoluat pe scena Operei Metropolitan din New York (în 1955). Romancier american din secolul XX. Romancier american din secolul XX. Edward Bellamy (1850-1898), scriitor american; romanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mult mai mică. Brusc, ca și cum vântul ar fi luat zăpada și ar fi aruncat-o la o parte, o căruță se ivi Într-o spărtură de la zece metri, drept În fața lor. Myatt avu doar atâta timp cât să vadă ochii zăpăciți ai boilor și să calculeze unde vor sparge coarnele acestora sticla parbrizului. Un bărbat mai În vârstă țipă, aruncă nuiaua și sări. Șoferul Învârti de volan cât putu, mașina sări peste un răzor, se Învârti nebunește pe două roți, În timp ce celelalte huruiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ca laptele dat În clocot, scăpă de răzor, apoi atinse cu două roți pământul, cu toate patru, și-o luă vuind Înainte, pe drum, cu nouăzeci și cinci de kilometri pe oră, În timp ce zăpada se Închise iar În urma lor, ascunzând boii și căruța și pe omul acela scos din minți de spaimă. — Condu mai Încet, icni Myatt, dar șoferul se Întoarse și rânji În direcția lui, făcându-i semn cu o mână care nu tremura câtuși de puțin. Ofițerii Înșirați la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o lume a păcatului și relei credințe, o lume a fățăr... Nu contează câți oameni mor, căci nimic nu se schimbă. Ia hai, arată-ne ce poți, zice Stridie, și dă din cap spre radio. Ia omoară-l și pe boul ăsta, zice. Număr: 37, 38, 39... Am dezamorsat șapte exemplare ale cărții de versuri de când am plecat de-acasă. Tirajul original a fost de 500. Ceea ce înseamnă că s-au dus 306 de exemplare și au mai rămas 194. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ca pe vechile tăblițe grecești de blesteme, cu un rând care merge de la stânga la dreapta, apoi cu următorul de la dreapta la stânga și iar de la stânga la dreapta. Forma asta se cheamă boustrophedon, fiindcă imită mersul de dus și-ntors al boului înjugat la plug. Ca să imite un șarpe, zice Mona, unele scriu fiecare rând astfel încât să se ramifice în altă direcție. Singura regulă e că o vrajă trebuie să fie sucită. Cu cât e mai ascunsă, cu cât e mai sucită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
un ofițer în vârstă, bovin, tuns periuță, cu mâinile cât mănușa de baseball. Singur într-o cameră în care nu se mai află nimic în afară de un birou, sacul cu hainele mele și un borcan de vaselină. După ce rămân singur cu boul ăsta bătrân și grizonat, își pune o mănușă de cauciuc și zice: — Vă rog să vă întoarceți cu fața la perete, să vă aplecați și să vă depărtați fesele cu mâinile. Și eu zic: ce? Și uriașul ăsta încruntat își bagă două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
bine, de pe la doi-trei ani. Aveam o cămașă lungă, din cînepă, pînă la călcîie și fugeam, mai bine-zis mă țineam după surorile mele. Era vară, mama era la secerat, tata căra snopii de grîu la arie, cînd trecea prin fața porții oprea boii și venea să ne vadă; surorile mele se urcaseră pe o scară într-un vișin iar eu, rămas jos, plîngeam, sau înjuram, așa spun ele, că mai întîi am învățat să înjur, evident, din astea... mai moi; fiind mai mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
orice greșeală." Amintirile tale spune Doina încet, după o tăcere lungă în care au terminat de mîncat sînt aproape identice cu ale lui tăticu'. Spune-mi, vara mergeai și tu la secerat? A, da... rîde Mihai. Mă luau să pasc boii pe marginea ogoarelor, iar la amiază, cînd se așezau la masă a doua oară, că prima oară mîncau ceva, sumar, cînd era soarele de-o suliță, cum ar fi pe la ora nouă-nouă și ceva, zic, înainte de masă mă trimiteau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mihai. Ferice de el că era lăsat să stea acasă, la umbră! Numai o dată mi-a povestit, cînd era prea supărat precizează fata. A se dumirește Mihai. Pe mine mă luau mereu și eram supărat că-s pus la păscut boii. Cînd tata pleca undeva cu căruța, bucuria mea! Mama mă lua numai să-i aduc apă. În rest, rîde Mihai ușor, sub impresia amintirii umblam toată ziua pe haturile ogoarelor și prin lanul cu grîu. Visul meu era să prind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
numai și-n sufletul lui, un vițel gras, nu știu prea multe; am înțeles însă că nu-l lua pe tăticu' la cîmp, în zilele cînd soarele-ți cădea în creștet, numai să-i aducă apă, sau să-i pască boii. Un copil care e pus să muncească de două ori cît unul mare nu mai are timp nici de prepelițe. Dar, odată ajuns matur, fiului i-a fost de ajuns să dea în tată și să iasă din sat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care această zi este dedicată îndrăgostiților. Această sărbătoare are o legendă la bază, povestea de dragoste dintre ciobanul Niulang și țesătoarea Zhinü: Niulang era un băiat sărac, dar cu suflet bun și vesel, tot ce avea pe lângă casă era un bou bătrân și un plug. Zilnic, se ducea împreună cu boul să muncească la câmp. La întoarcerea acasă, trebuia să-și facă de mâncare și să-și spele rufele pline de colbul din arătură. Viața lui nu era tocmai ușoară și dincolo de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
o legendă la bază, povestea de dragoste dintre ciobanul Niulang și țesătoarea Zhinü: Niulang era un băiat sărac, dar cu suflet bun și vesel, tot ce avea pe lângă casă era un bou bătrân și un plug. Zilnic, se ducea împreună cu boul să muncească la câmp. La întoarcerea acasă, trebuia să-și facă de mâncare și să-și spele rufele pline de colbul din arătură. Viața lui nu era tocmai ușoară și dincolo de sărăcie mai era și plină de singurătate. Până într-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de durere uitându-se cum soția îi este dusă cu forța în Cer și jură că o va aduce înapoi cu orice preț. Dar cum să ajungă în Cer un simplu muritor? Tocmai pe când Niulang căuta o soluție, prietenul său, boul cel bătrân prinse grai: "Omoară-mă, pune-mi pielea pe umărul tău și apoi te poți sui la Palatul Ceresc pentru a-ți găsi nevasta." Până la urmă, neavând alternativă, Niulang făcu ce îi ceruse boul, cu lacrimi în ochi. Cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
căuta o soluție, prietenul său, boul cel bătrân prinse grai: "Omoară-mă, pune-mi pielea pe umărul tău și apoi te poți sui la Palatul Ceresc pentru a-ți găsi nevasta." Până la urmă, neavând alternativă, Niulang făcu ce îi ceruse boul, cu lacrimi în ochi. Cu pielea acestuia pe umăr și cu cei doi copii în brațe, zbură spre Palatul Ceresc. Dar în lumea nemuritorilor, nimeni nu lua în seamă un om sărac venit de pe Pământ. Când ajunse în fața împăratului Ceresc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Shaanxi și Ningxia. Teatrul de umbre Longdong a avut mare răspândire începând din perioada dinastiei Qing (sec.XIV-XIX). Figurinele realizate în epocă au forme grațioase, contururi clare și o mare finețe a decupajului. Pentru realizarea acestora se folosește piele de bou tânăr de culoare neagră, care este mai flexibilă, rezistentă și are grosimea potrivită. Ca tehnică utilizată, mai întâi se curăță bine pielea și apoi este pusă la uscat până când devine aproape transparentă. Abia atunci se poate începe croirea formelor. Mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Ocrotitoare a Cetății. Aceasta este, totodată, și cea care hotărâște tot ce se petrece în oraș, având ajutoare care să o secondeze. Prin urmare, de-o parte și de alta a sa, se găsesc și zeul-judecător, zeul cu cap de bou, cel cu față de cal, precum și Wuchang cel alb și Wuchang cel negru și alte zeități. În temple, există de obicei o statuie a zeității ocrotitoare a cetății și o reprezentare pictată a acesteia. Cea din urmă se scoate afară în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a scris despre cărțile mele. Am făcut toate astea pentru că am crezut cu tărie că oricât de diferiți ar fi doi oameni pe pământ, dacă respiră amândoi aerul culturii, atunci întâlnirea e posibilă. Cu groază, constat că am fost un bou. Văzându-l pe Pruteanu, mi-e rușine că vorbesc românește, mi-e rușine că știu vreo limbă străină, mi-e rușine că am citit vreodată o carte, aceeași carte cu acest vierme politic lung și veninos. Dacă pe fostul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
pe lângă concentratul de sânge românesc care-i „curge în vene”, d-sa poate vorbi, la fel de convingător, și despre „sângele tinerilor omorâți în Revoluție”. Doar „l-am văzut cu Dinescu la televizor”... Pe când o poezie de Gigi Becali în Plai cu boi? După ce a încercat să demonstreze - și pe unii chiar i-a convins - că cea mai adecvată - și profitabilă - metodă de luptă împotriva criptocomuniștilor și securiștilor este porcografia - publicațiile „lu’ Dinescu” sunt pline de simboluri antisecuriste: mătărângi, păsărici cu aripile desfăcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
mersi nenicule că m-am trezit și eu acuma să fac pe politicosul - domnule Matei Mic..., îi dați voie lu’ Matei Mare să se joace un pic cu dumneavostră?, ieșiți nițel afară?, vă mai uitați la returul Dinamo-Liverpool cum alunecă bou’ de Al. Nicolae și mustăciosu’ de Rush îi dă gol lu’ Moraru, pe urmă râde și aleargă, iar ecranul se împarte în patru la reluare, atât cât să simțiți că-i prea mult, că nu se mai poate, că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de catâr. A venit la gard, le-a cerșit alți biscuiți, ei i-au dat, ce puteau să facă?, să-l refuze?, îi înghițea aproape pe nemestecate în timp ce maică-sa căuta disperată să pună mâna pe el, urla aruncă-i, boule, că au căcat pe ei!, aruncă-i când îți zic, dobitocule, idiotule, ’tu-ți crucea mă-tii de copil!, aruncă-i că te omor!, el clefăia de zor, le zâmbea complice, ei stăteau cu degetele agățate de plasa gardului, priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]