836 matches
-
El nu are altă opțiune decât cea a sensului, deoarece rezistența materialelor și propria-i infirmitate tehnică nu-i permit să "mizeze pe sensibil" printr-o figurare realistă. Spiritul contemporan ar vrea ca "ochiul să existe în stare sălbatică" (André Breton), dar, în același timp, să știe să decodeze imaginea brută ca fragment al unui discurs despre scopurile ultime. Minunată afacere: să-ți oferi amprenta împroșcarea, frecarea, pata, tatuajul sau colajul pe scurt, copilăria mută a semnului, făcând totodată ca aceste
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
III-A După spectacol Capitolul X Cronica unui cataclism Problema nu mai este dacă un tablou rezistă, de exemplu, într-un lan de grâu, ci dacă rezistă lângă ziarul de fiecare zi, deschis sau închis, care-i o junglă. André Breton Fotografie, cinema, televiziune, computer: într-un secol și jumătate, de la chimic la numeric, mașinile de vizionare au luat în sarcina lor vechea imagine "făcută de mâna omului". A rezultat de aici o nouă poetică, adică o nouă organizare generală a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cutare sau cutare imagine publicitară mobilizează episcopatul francez? O cronologie a practicilor clandestine și a delictelor de imagine ar constitui o bună introducere la istoria artei. Amatorii de pictură vor regreta, fără îndoială, timpul binecuvântat când un deputat socialist, Jules-Louis Breton, interpela guvernul pentru a denunța scandalul "monstruozităților așa-zis artistice" ale cubiștilor și "nebuneștile extravaganțe și excentricități" expuse atunci la Salonul de Toamnă. Era în 1912. În 1925, comisarul general al Expoziției Art-deco punea să fie acoperit în pavilionul francez
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
care au dat naștere acestei cercetări. Sunt menționate volumele și articolele indispensabile oricui dorește să aprofundeze subiectele abordate în fiecare capitol. I. NAȘTEREA PRIN MOARTE BENVENISTE (Émile), Le Vocabulaire des institutions indo-européennes, vol. 2, Pouvoir, droit, religion, Minuit, Paris, 1969. BRETON (André), L'Art magique, Éditions des Amis du Club français du livre, Paris, 1957; reeditare: Phébus, 1991. BUCHER (Gérard), La Vision et l'énigme. Eléments pour une analytique du logos (prefață de Michel Serres), Cerf, Paris, 1989. CLAIR (Jean), Méduse
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Bulletin de correspondence hellénique, nr. 100, 1976, pp. 240-251. 11 Pietro Pucci, "Inscriptions archaïques sur les statues des dieux", în Les Savoirs de l'écriture en Grèce ancienne, Presses universitaires de Lille, p. 484. * În franceză (n. trad.). 12 André Breton, L'Art magique, Club français du livre, Paris, 1957. * Charles Baudelaire, "Salonul din 1859", în Pictorul vieții moderne și alte curiozități, traducere de Radu Toma, Meridiane, București, p. 264 (n. trad.). ** Charles Baudelaire, "Expoziția universală 1855", ibidem, p. 171 (n.
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nou în scenă, este modul lor de a cultiva, mai sistematic încă decât Jarry, ilogismul. Formați în spiritul lui Freud, preferând "suprarealitatea" în care dispare opoziția dintre vis și real, ei lasă frâu liber imaginației. Manifestul Suprarealismului al lui André Breton, care datează, în prima versiune, din 1924, în cea de-a doua, din 1930, debutează prin elogiul imaginației, nebuniei și freudismului. Suprarealismul este definit aici ca un "automatism psihic prin care se propune exprimarea, fie verbală, fie scrisă, fie în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
spaimă în fața fragilității omului sau de dezgust în fața oribililului metabolic. Etapa presupusă de realizarea comicului este, în acest caz, o semirelaxare, exteriorizată prin ricanare sau grimasă. Această formă de umor care și-a găsit în atributul cromatic dat de André Breton expresia cea mai cuprinzătoare a sintagmelor sinonimice de tipul "umor de spânzurătoare" (germ. Galgenhumor, "veselie cruntă și în situații penibile"), "umor de eșafod", "umor macabru", umor sângeros, atroce, feroce etc. este o modalitate estetică reprezentată literar din cele mai vechi
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Blakemore, Diane, 81, 300 Bogza, Geo, 233, 301 Boileau, Nicolas, 56, 145, 146 Bolintineanu, Dimitrie, 75, 76 Bonnefoy, Claude, 217 Borev, Iuri, 38 Boskin, Joseph, 39 Brăescu, Gh., 20, 62, 116, 167, 169, 170, 290, 293 Brecht, Bertolt, 110, 296 Breton, André, 110 Brown, Penelope, 47, 300 Bucur, Marin, 168, 297 C Camus, Albert, 190, 191, 192, 212, 267, 293, 300 Caragiale, I. L., 17-26, 28, 39, 42, 43, 44, 47-51, 53-64, 66, 70-76, 81, 83, 84, 90-96, 99, 100, 101, 102
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de sub marea cupolă pe ușa dată de perete și, cu capu-n pământ, străbătut de fiori, am coborât încet scara îngustă, spiralată. M-am văzut în geamurile rotunde, copil mic, cu ochii întinși pe jumătate de față, apoi băiețel cu breton și cu obrajii ovali, puber slăbuț, cu ceva stingherit în privire și, în fine, adolescent sumbru, cu pete violete sub ochi, obraji scobiți, gura de o senzualitate arsă, nepotrivită cu austeritatea feței. Scara s-a oprit, spre confuzia mea, nu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ai talie. Acum, mă gândeam să îmi fac ceva la păr... Ashling își cumpărase mai mulți fluturași colorați de prins părul, asta după ce admirase felul în care îi folosise Trix, dar în momentul în care și-a înfipt unul în bretonul ei, dând la o parte două șuvițe de pe frunte, a constatat că efectul nu era același. —Arăt pur și simplu ridicol! — Așa e, o aprobă generos Joy. Ia zi, crezi că Jumătate-om-jumătate-bursuc va veni la petrecerea de după? S-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
jos de pe tine orice dorești... S-a oprit brusc și o expresie înmărmurită i-a acoperit fața. Căldura rușinii lui ajungea până la Lisa. —Scuze, bâigui el, râzând. M-am exprimat greșit. Și-a trecut agitat mâna prin părul răvășit, astfel încât bretonul i s-a ridicat pentru scurt timp, înainte să pice înapoi pe frunte. Nici o problemă, zâmbi Lisa politicos, deși firele micuțe de păr de pe ceafă i se ridicaseră brusc. Era șocată și excitată de ideea de a se dezbrăca pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
e călare pe noi! se plânse ea, În timp ce Logan aștepta la telefon verificarea. Nenorocitul ăla de avocat Sandy a aruncat În noi cu tot rahatul pe care l-a găsit! Fața Îi era roșie ca sfecla, roșeața Întinzându-se de la bretonul ei blond până la gât de parcă ar fi fost arsă de soare. Avem ceva să le spunem? Ceva, orice? Orice care să ne facă să părem că ne Îndreptăm spre ceva? Logan acoperi receptorul cu o mână și Îi spuse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
convorbire telefonică cu unul dintre cei mai nesuferiți agenți. Părul care îi atârna pleoștit, în șuvițe electrizate, contrasta cu cearcănele negre de sub ochi și umflătura roșie a unui coș din frunte pe care nu avea cum să-l mascheze cu bretonul sau cu puțin fond de ten. Uitase că mai demult Russell glumise cu ea și-i spusese că arată ca o “ lesbiană șic” în jacheta pe care o purta, dar, cu toate că ei îi plăcuse întotdeauna croiala aceea strămtă, lanțurile groase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și apă minerală pentru el, Îi făcu o Întreagă teorie, arteră cu arteră, despre cum se deteriorează sistemul cardiovascular al unei persoane trecute de cincizeci de ani. În timp ce vorbea, ea Îi observă fruntea lată și bombată și bărbia alungită. Cu bretonul Împărțit de cărare În două „perdele“, nu se putu abține să nu-l compare ca look - ca să nu mai vorbim de felul În care vorbea - cu un director de pompe funebrede prin anii nouăzeci. Îi era destul de clar că ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și am înghițit. Era o cafea bună, dar îmi simțeam gura încleiată de oboseală, de proasta dispoziție, așa că mi-a rămas pe limbă un gust amar. Femeia s-a așezat lângă mine pe divan, puțin mai departe. Stătea în contralumină, bretonul rar nu reușea să-i ascundă fruntea prea proeminentă în comparație cu restul feței strânsă într-o strâmbătură fixată în adâncitura dintre nas și buzele mărite cu ruj. I-am privit mâna cu care ținea ceșcuța. În jurul unghiilor scurte, pe care cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
albăstrui de pe gât se pierdeau sub bluza în carouri galbene și negre dintr-o țesătură elastică ce strălucea la soare, o haină ieftină, cusută la mașină de cine știe ce copil asiatic. Nu se mai uita la mine. Își duse mâna la breton și începu să-l tragă, să-l întindă în șuvițe subțiri, pentru a-și ascunde fruntea prea mare, pe care se oprise privirea mea. Lumina puternică îi punea în evidență imperfecțiunile chipului și ea simțea asta. Trebuia să aibă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
noi șlagăre și semnul de pe sarcofag - arcul de deasupra ochiului care se pierdea în pleoapa de jos într-o linie paralelă - îl găsisem pe chipul unei fete din Florența. Era subțire, avea ochi de culoare închisă și mă privea pe sub bretonul care-i cădea pe frunte, surâzând. Privirea ei, buzele ce lăsau să se vadă strălucirea dinților, felul în care alerga spre plajă și intra în valuri trezeau în membrele mele o efervescență de bule mărunte și pișcătoare, din care țâșnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
lângă aripile nărilor. Buza de sus descoperită, părea umflată de o permanentă durere de dinți. Niște ochi mobili, mari și albaștri, sprâncene vagi și părul acajù isprăvit cu un moț pe sprânceana dreaptă, desăvârșea fizionomia lui Marcu Fișic, dacă adăugăm bretonul de la ceafă, spinarea puțin adusă, mărul lui Adam jucăuș și mâinile albe și subțiri care s-au priceput, totuși, de câteva ori să înece în sânge pe cei ce au îndrăznit să se apropie pre mult de soră-sa, Laura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
paltoanele de scânduri după măsură și gata! - „Zaharia, zic eu, de ce ți-ai retezat mustața?” - „Ca să nu o mai mestec cu mâncarea”, răspunde el cu gândul aiurea. Îl privesc mai îndeaproape: are nasul roșu ca un gogoșar. Sub mustața cu breton, groasă și decolorată, îi rânjesc niște buze ca o rană crudă. Gingiile stâlcite îi sunt însemnate pe alocuri cu câte un dinte strâmb și galben. Când are de spus ceva, își dezlipește buzele, ca să întindă între ele o ață de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
am găsit un articol care afirma că la nu tocmai îndepărtata academie de artă din Düsseldorf în câteva ateliere fusese reluată activitatea de predare. Reportajul era din vara trecută. Într-o fotografie putea fi văzut un profesor de sculptură cu breton, pe numele lui Ewald Mataré, înconjurat de elevi. Într-o altă ilustrație, o sculptură a maestrului reprezenta într-o formă simplă o vacă culcată, care ar fi putut să-i placă mamei mele. „Dar cum vrei să fii primit fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
rog, nu-mi mai spune încă o dată cum a trebuit să mergi cinci kilometri până la școală în picioarele goale. N-aș mai suporta. Pe bune. Du-mă doar cu mașina, a încheiat ea cu un zâmbet de pisicuță ițit de sub bretonul lung negru. Tata a privit-o câteva secunde exasperat, după care a izbucnit în râs. —Bine, atunci, a cedat el zdrăngănind cheile de la mașină. Haide! Apoi mi-a dat-o înapoi pe Kate. Așa cum trebuie înapoiat un copil. —Noapte bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Am intrat în hol. Ușa de la camera din față s-a deschis, iar în cadru a apărut mama, cu tata în spatele ei. Amândoi erau în ținutele de noapte. Mama era îmbrăcată în cămașa ei cea roz cu modele, iar prin breton avea prinse vreo câteva bigudiuri portocalii. Amândoi erau albi la față și păreau șocați. Ca și cum ceva groaznic s-ar fi întâmplat. Ceea ce chiar se întâmplase, dacă așa vreți să considerați mica mea indiscreție cu Adam. —Claire! a zis mama. Slavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
scrisul, ci și mediul Înconjurător. „Constructorul de zădărnicii”, cum mă numea domnul profesor pe coperta IV a eclipsei mele, se joacă acum cu copilul, se duce la editură, se-ntoarce de-acolo mai des decît se duce, Își perie meditativ bretonul, penele, pe primul numai atunci cînd este forțat de tot mai numeroase Împrejurări cu banderolă să reia relația, de la Începutul lui și-al acestor introduceri, cu Izvorul Nou, cu monumentele, atunci se liniștește, se alienează, tace, numără petale, scrie postfețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un portret lui Dan Marțian din anii ‘57-’58, pe vremea cînd epura Universitatea cu o răutate pre-emanată. „O colegă de grupă a fost propusă pentru exmatriculare de dl. Marțian pe motiv că purta breton.” Noroc că dl. Iliescu poartă bretonul pe spate, iar deputații nu-l au nici măcar acolo. Ioanichie Neag arată În gazeta de perete a PSM-ului „ce trebuie să știe tinerii”. Ei trebuie să știe că-n societatea burgheză, pe timpul verii, Ioanichie și frații săi „mergeau desculți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
poate să-l sune pe Ellis Loew. Fisk Înclină din cap și se duse la cabina 5. Ed verifică vizorul numărul 1. Chester Yorkin se scălîmbăia la oglindă: făcea mutre și Își flutura degetele ca o pasăre. Slăbănog, cu un breton stil Pompadour căzut peste frunte, aproape acoperindu-i ochii buhăiți. Mici umflături pe brațe - probabil urme vechi de la ace de seringă. Ed deschise ușa. Yorkin spuse: — Hei, te cunosc! Am citit despre tine. Indicii confirmate. Țesut cicatrizat pe umflături. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]