987 matches
-
că n-aveau personal să te supravegheze să stai În picioare sau pe șezut și era avantajul că dormeam. Era o zi când puteai să acumulezi odihna. Și era obiceiul ca, Înainte să fim scoși la lucru, ne Încolonam și brigadierul ieșea la raport. Aveam un student În anul V la medicină, din Iași, tot deținut. El era doctorul bacului și singurul lucru pe care Îl putea face era să găsească ceva ca să scutească pe câte unul-doi, care erau mai rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
n-a băgat cimentul, și am returnat. Săracu’ dormise cu lada de ciment... Și, Într-una din zile, pe faleză erau niște ciulini și gardienii trăgeau cu mitraliera. Au crezut că, din 25 de deținuți, a evadat cineva. Eu eram brigadier, fiind constructor, și Îmi alegeam meseriașii. Ne-am culcat jos și am spus: „Domnule, nu lipsește nici unul! Domnule, dacă mă duc să-l văd și să-l prind, vă rog frumos nu trageți spre mine”. Când m-am dus pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ați mai prestat În detenție? Mai mi-aduc aminte când eram repartizat la Tichilești, ne-a băgat la agricultură și ne-a pus să cobilim roșii. Eram doi, unu’ În stânga și unu’ În dreapta rândului, și a rămas bățul... Când vede brigadierul: „Păi, ce ați făcut?”. „Am cobilit.” Trebuia să scoți câte o frunză, să crească roșia... noi le-am luat pe toate. Ne-a dat tocmai la orezărie, că nu suntem buni de agricultori... Orezăria era aproape de Dunăre și era un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de metri niște șublere, ca să nu inunde cele zece hectare de orezărie... Și noi, pe un kilometru, am desfăcut toate șublerele și am dat drumul la apă și s-a inundat toată zona aia de zece hectare. Și când vine brigadierul, noi adormisem acolo. Eram deshidratați. „Cine a făcut?” „Noi.” S-a inundat și cred că nu s-a făcut nici un bob de orez. Ne-a băgat la Încărcat grâu la șlepuri pe malul Dunării. Și acolo erau sacii de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Să revenim la anul ’60 și la perioada petrecută la Grădina. Care era regimul de detenție? Acolo la Grădina am fost ’60, ’61, ’62. Am lucrat În diferite brigăzi. Brigăzile ce erau? Detașamente cam de 50 de deținuți și un brigadier care era numit. Și noi, tinerii, eram băgați În brigăzi, ca să facem norma: trei metri cubi. Se lucra intensiv la diguri. În rest, să nu crezi că tolăneam... Ieșeam la prășit porumb, sfeclă, scos sfeclă, curățat sfeclă... Tot timpul aveai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
norma... Până la urmă n-a fost rău niciodată... că din contră, noi căram pământ și pentru cei mai bolnavi, mai bătrâni, să-i mai ajutăm... Cel puțin o roabă duceam pentru ei... Și aicea mai depindea și de cum se descurcau brigadierii. Aveam câteodată brigadieri mai deștepți, mai șmecheri, care măsurau gropile și-i inducea În eroare pe majori să măsoare de aici de acolo și ne scoteau pe nas câțiva metri cubi, și atuncea ieșea brigada mai bine. Că Îi mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
n-a fost rău niciodată... că din contră, noi căram pământ și pentru cei mai bolnavi, mai bătrâni, să-i mai ajutăm... Cel puțin o roabă duceam pentru ei... Și aicea mai depindea și de cum se descurcau brigadierii. Aveam câteodată brigadieri mai deștepți, mai șmecheri, care măsurau gropile și-i inducea În eroare pe majori să măsoare de aici de acolo și ne scoteau pe nas câțiva metri cubi, și atuncea ieșea brigada mai bine. Că Îi mai scăpai pe ăștia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că, dacă făceai norma nu mai bătea pe nimeni, decât din alte motive, dar ălea erau mai rare... Dar supravegherea acerbă era ca să se facă norma și cu asta scăpau mulți nebătuți, și brigadă bună se considera ăia care avea brigadier mai șmecher, mai așa... Unii Își permiteau și mai și glumeau cu majorii, dar erau importanți că făceau norma... Dar ăștia erau cei mai șmecheri care-i fura, bineînțeles! Și majoritatea brigadierilor erau foști ofițeri În armată, care aveau șmecheria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și brigadă bună se considera ăia care avea brigadier mai șmecher, mai așa... Unii Își permiteau și mai și glumeau cu majorii, dar erau importanți că făceau norma... Dar ăștia erau cei mai șmecheri care-i fura, bineînțeles! Și majoritatea brigadierilor erau foști ofițeri În armată, care aveau șmecheria aia cazonă, care se asorta la gardieni, că șmecheriile de bulevard nu țineau la gardieni, că oricum nu le Înțelegeau... Da’ șmecheriile ălea cazone mergeau... Alimentația era diferită decât cea din Închisoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dintr-ăstea... Era băiat de treabă. Vă amintiți când v-au mutat de la Târgșor? Prin... octombrie-noiembrie ne-a mutat și ne-a dus la Canal. A fost o schimbare destul de bruscă de regim... Da, da. La Canal, acolo, l-am avut brigadier pe Coriolan Gherman. Dom’le, am auzit multe lucruri rele despre el, da’ cu mine nu s-a purtat urât. C-am avut odată zona zoster și m-a lăsat trei zile În baracă... Și cu pudră de talc m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și cu asta am avut foarte mult noroc, că nu mi-o fost mai rău. La Canal am avut mare noroc cu Flavius Meteșan. Fusesem coleg de celulă cu el la Sibiu. El era În brigada celor de la Pitești și brigadier era un prieten de-al lui. Și Într-o noapte am fost chemat la un consiliu din ăsta de-al lor. „Ce discut pe șantier?” „Ce să discut?” L-a chemat pe un prieten, ne-a confruntat, săracul de el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fără să sune, fără să semnalizeze, așa... ca un șarpe a intrat..., și pe linie a fost un tânăr de 19 ani și i-a tăiat picioarele... L-o scos de sub vagoane și mi-aduc aminte că zicea: „Mor, domnul brigadier, mor?”. „Nu mori, măi, copile!” Și l-au legat aici la picioare, și l-au aruncat Într-o basculă, și l-o trimis. Dar a murit până la spital... Ce să vă mai spun? Și când o venit timpul să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fost prima dată cu alt complot condamnat. Haideți să o luăm pe rând. Cum ați fost prima dată condamnat? Prima dată am fost condamnat de Tribunalul Militar Sibiu. Eram cu băiatul unuia, Flavius Meteșan, care era șeful grupului, o fost brigadier aici. O mai fost cu noi Aurel Neanu și Gheară Trandafir, care o murit. Am rămas singur, nu mai e nimeni. Atunci de ce v-au arestat și v-au condamnat? Am fost Împotriva regimului comunist la alegerile din ’46. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dimineață la lucru. Ei, prima dată astea se descărcau. Apoi, scoteam vagonul, Îl dădeam pe linie mai spre interior, unde linia era mai stabilă, și-acolo Îl lua locomotiva și se ocupa de el altcineva. Cum era Coriolan Gherman ca brigadier? Era bărbat destul de frumușel, ca și aspect fizic, era un papanaș plinuț, se vede că era hrănit, era roșu la față... Față de mine n-a avut nici o atitudine, n-aș putea spune că aș fi fost bruscat cândva sau că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
s-a-ntâmplat? Vedeți, brigada de studenți lua câte un deținut, care era dirijat la ei, și care era pur și simplu maltratat, bătut Într-o baracă. E, da’ nu era de vină omul care-o fost dus acolo, ci brigadierul care știa de treab-asta, și nici el n-o făcut-o de capul lui, ci pentru că ofițerul care era În colonie sau directoru’ așa o dat dispoziție. Și așa o ajuns acolo Simionescu, profesor universitar, om bătrân, și care n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Zubrinski și Mureșan, oameni de rea-credință și răi la suflet. Dar În acele brigăzi, aducând oamenii cei mai răi de gură din tot lagărul de 5 000. Cele două brigăzi, O-1 și O-2, Îi aveau pe acești doi brigadieri, cei mai răi conducători de brigadă, cei mai câinoși... Adică, În ce sens răi? În sensul că nu ne lasă... Da’ brigadierul știți ce putere avea? Să-ți dea de mâncare sau să nu-ți dea; să te propună pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
tot lagărul de 5 000. Cele două brigăzi, O-1 și O-2, Îi aveau pe acești doi brigadieri, cei mai răi conducători de brigadă, cei mai câinoși... Adică, În ce sens răi? În sensul că nu ne lasă... Da’ brigadierul știți ce putere avea? Să-ți dea de mâncare sau să nu-ți dea; să te propună pentru carceră și noaptea să dormi la carceră, stând În picioare, și-a doua zi să ieși la lucru... Avea puterea să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pă pășune. Extraordinar! Tăt satu’ o știut că vin acasă. Unii m-a-ntrebat cum o fost... Zic: „Ca-n armată”... Că ăștia era clămpănei d-ăștia la Securitate. Că și la sate era turnători de-aiștea. Apoi o venit vărul, care era brigadier la CAP, și-apoi o adus niște rom, și până la două noaptea tot am discutat... Am băut cu ei, dom’le, dar nu m-o prins deloc. Așa am fost de... crispat, extraordinar. Puteți gândi că timp de șepte ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Și când am plecat cu bacurile spre Salcia, erau semințele băgate printre scânduri, și luam cu surcelu’ și scoteam câte un bob din ăla și Îl molfăiam În gură de foame... așa eram de Înfometați. Mâncarea până la urmă o Împărțeau brigadierii, care erau oamenii lor, erau informatori... Dacă vedeau o jumară Într-un ciubăr din ăla, Învârtea așa de bine polonicu’ Încât o lăsa la urmă pentru el. Mereu se Învârtea aia pe lângă polonic... și Îți dădea tot zeamă chioară. Așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Înalt, cu atât era groapa mai adâncă, și deci volumul dizlocat era mai mare. Și noi spuneam așa: „Dacă am ajuns aici datorită unor martori mincinoși, tot cu martori mincinoși trebuie să și ieșim de aici”. Și măsurătoarea o făcea brigadierul sau caraliu’. Brigadierul nu muncea, dar era mai liber, era omul lor, și umbla de la groapă la groapă, de la deținut la deținut, și se ducea la raport cu caralii. Și după aia te pomeneai că ședeai la coadă să-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
era groapa mai adâncă, și deci volumul dizlocat era mai mare. Și noi spuneam așa: „Dacă am ajuns aici datorită unor martori mincinoși, tot cu martori mincinoși trebuie să și ieșim de aici”. Și măsurătoarea o făcea brigadierul sau caraliu’. Brigadierul nu muncea, dar era mai liber, era omul lor, și umbla de la groapă la groapă, de la deținut la deținut, și se ducea la raport cu caralii. Și după aia te pomeneai că ședeai la coadă să-ți aștepți porția de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
naveta Râmnicu Vâlcea - Pitești, ducând lunar alimente și medicamente pentru cei din Râmnicu Vâlcea internați acolo. Lucrul era legal. Datorită și prietenului meu Vasiliu și unui cârciumar, care avea o cârciumă lângă penitenciar, am putut să contactăm pă unu’ din brigadierii dă la pușcăria din Pitești pentru acest lucru. Făcând aceste drumuri de mai multe ori, la un moment dat am fost surprins În gara Râmnicu Vâlcea dă polițiști, care rămăseseră tot ăia dă pă timpu’ nostru, și arestat. La Râmnicu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
muncă la Periprava, unde am stat doi ani. A fost o alegere bună sau ați regretat? Aici era un loc de muncă dat În paștele mă-sii. Era severitatea mare pentru că, dacă te Întorceai de la câmp și nu făceai norma, brigadierul te dădea pe notă la poartă... La plecarea și la venirea În colonie se făcea numărătoarea brigăzilor respective: ai plecat cu o sută, cu o sută te-ai Întors. Și cei care nu făceau norma erau opriți În poartă... Asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Întors. Și cei care nu făceau norma erau opriți În poartă... Asta Însemna un birou al majorilor ăstora, unde te punea să dai pantalonii jos și Îți dădea de la cinci la zece trăgători la fund... Acest lucru se Întâmpla cu ajutorul brigadierilor, care erau oameni dintre noi. Ei nu făceau nimic la locul de muncă, dăcât măsurau, vedeau cât munceai și cât nu munceai, iar seara Îți făcea calculul... De exemplu, am lucrat o perioadă la diguri și trebuia să faci o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
scotea la muncă și Îți dădea o perioadă mâncare dublă, ca să te facă bun pentru muncă... M-a ținut aproape un an În această situație. Personal, nu vreau să aud niciodată despre un fost deținut politic care să fi fost brigadier... Eu am mari dubii de amicul nostru, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici, care Într-o astfel de colonie a fost brigadier... Care era regimul de detenție de la Periprava? Domnule, erau saloane... barăci militare, germane spuneau unii. Baraca avea două Încăperi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]