682 matches
-
o pelerină de blană mare cât o pătură, legată de două ori Împrejurul gâtului, și niște bocanci militari cât niște rachete de tenis În picioarele de mamut. Părea să aibă vreo treizeci și cinci de ani, deși toată musculatura aceea și pielea bronzată ar fi putut la fel de bine să ascundă zece ani sau să adauge vreo cinci. Gesticula și Îmi făcea semne disperate din mâini să mă ridic de pe covor. M-am ridicat, fără să-mi pot desprinde privirea de la el, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
jumătate din conținutul produselor și care erau menite a acoperi/accentua/ascunde pleoapele, nuanța tenului și a obrajilor, erau Într‑o varietate de culori mai complexă și mai subtilă decât cea din paleta unui pictor: unele te făceau să pari bronzată, altele deschideau culoarea, iar altele te făceau Îmbufnată, bucălată sau palidă. Aveam de unde alege dacă voiam să adaug bujori sănătoși pe obraji folosind un material solid, lichid sau de consistența pudrei, sau o combinație a celor sus‑menționate. Fondul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și doi de ani - era slab, alb și colțuros, cu o iritație pe maxilar. Acum avea probabil douăzeci și cinci - ceva mai În vîrstă ca Duncan, cu alte cuvinte, dar arăta complet schimbat: avea umerii lați, pe cînd Duncan era suplu; era bronzat, cu o față plesnind de sănătate, și Într-o formă trăsnet. Era Îmbrăcat cu niște pantaloni din catifea reiată, cu o cămașă cu gulerul răsfrînt și o haină din tweed maro, cu petice de piele la coate. Avea un săculeț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Duncan, desigur, Îl văzuse doar tuns scurt - și nu era dat cu briantină; datorită gesturilor lui energice, cîte o buclă Îi cădea pe frunte, iar el Își tot ridica mîna să și-o aranjeze la loc. MÎinile Îi erau la fel de bronzate ca fața. Unghiile erau tăiate scurt, dar străluceau de parcă ar fi fost lăcuite. Părea atît de matur și Încrezător, și atît de relaxat În hainele lui obișnuite, Încît Duncan, dincolo de sentimentul de stînjeneală, se intimidă brusc. Încordarea nervoasă Îl făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Înainte și ieși curat din nou, scuturîndu-și apa din păr. Fraser rîse și se aplecă Înainte. Își puse mîna la gură și ovaționă la fel ca ceilalți de pe dig. Părea la fel de plin de viață ca băieții - avea antebrațele goale și bronzate, iar părul lung Îi sălta pe frunte. Apoi se așeză la loc, zîmbind. Trase din nou din pipă, apoi aprinse un alt chibrit și-l apropie de pipă, legănînd flacăra. Dar În timp ce făcea toate astea Îl urmărea pe Duncan pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Închisese ochii o clipă și-și dăduse capul pe spate. Ce frumoasă e! se gîndi Helen dintr-odată, șocată de povestea despre bătrînă; pentru că soarele lumina fața Juliei ca un reflector, iar albastrul salopetei și hainei scoteau În evidență fața bronzată, genele negre și sprîncenele drepte, și pentru că părul Îi era strîns sub turban, vedeai mai clar liniile dulci ale maxilarului și gîtului. Își ținea gura Întredeschisă. Buzele erau pline, ușor umflate, dinții nu tocmai regulați. Dar și aceștia erau frumoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dus la locul cel divin Între-ale cărui frontiere Nu-i întristare nici suspin Și (vai!) nici geamăt de plăcere! Nestatornica-mi iubită O caut. Mi s-a explicat Că ziua-ntreagă-i la bronzat. Revin spre seară, dar belea, Acum „bronzatul” e la ea. Septuagenarului care se plânge că „ia luat Dumnezeu puterile” Când simți pentru desfrâu pohtire, Dar trupu-i prins de vlăguială, Să ceri la Domnul milostire, Au, nu ca tine...socoteală! Nevastă-mea, o visătoare Cândva mă tachina, stând
GEORGE PETRONE by GEORGE PETRONE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83929_a_85254]
-
neglijent, în blugi, un tricou rock’n’roll și niște adidași vechi. Dar arăta cool, ca majoritatea băieților din LA. Apoi, mai purta ochelarii ăia ca de profesor, pe care, uneori, și-i împingea spre șaua nasului. Era un pic bronzat, de-ai fi zis că făcuse surfing sau așa ceva pe plaja din Malibu. Părea dezarmant de deschis și sincer. Dar, bineînțeles, mie-mi plac persoanele ceva mai complicate, ca Zach, mi-am reamintit mie însămi. — Vrei să vezi ceva cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Sincer, tot răul spre bine, mă consolă Julie. Publicitatea negativă făcută pe gratis își are avantajele ei. —Bună! ne întrerupse o voce veselă. Era vocea unei fete mult prea frumoase pentru starea mea de spirit, pe nume Crystal Field. Era bronzată și avea un coșuleț din care își ițea capul un micuț pomeranian adorabil cu fundiță roșie pe cap. Cățeii de talie mică sunt foarte la modă (fiindcă ai voie să-i iei ca bagaj de mână în avionul de Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
țineau de mână. Nu făceau un secret din faptul că sunt „îndrăgostiți“. Asta nu era treaba mea: Crystal și Billy prea erau în pas cu moda ca să aibă o relație adevărată. N-or să reziste împreună. Sunteți amândoi atât de bronzați, remarcă Julie. —Luna de miere, spuse Billy zâmbind. Tocmai ne-am întors. Oare de ce simțeau cuplurile aflate în culmea fericirii nevoia nedreaptă să iasă în târg și să brutalizeze oamenii ca mine, solo? Era o purtare până peste poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
s-o descriu decât ca pe un contact vizual foarte brazilian. —E nebună după tine. Vorbește întruna numai despre tine, i-am spus eu ultraconvingător. Dumnezeule, Mr. Brazilia era sexy rău de tot din profil-dreapta. Avea părul blond-închis și fruntea bronzată. Îmi închipuiam că tocmai s-a întors dintr-un weekend în sudul Franței sau ceva la fel de formidabil. Se vede cu Todd, nu-i așa? Un chelner ne-a întrerupt. —Mademoiselle, pentru dumneavoastră, îmi spuse punând un pahar de șampanie în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
poștală, m-a fulgerat un gând. Vreau să spun, trebuie să afle prin ce mi-e dat să trec. Ne-am plimbat pe jos până în sătucul din apropiere, să cumpărăm câte ceva. Când am ieșit din casă, au apărut doi italieni bronzați înfricoșător. Erau îmbrăcați la fel, cu jachete de aviatori bleumarin, pantaloni închiși la culoare și ochelari de soare. Amândoi aveau în urechi căști miniaturale. Păreau atât de antrenați, încât aș fi putut să jur că și-au petrecut toată viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
unui străin, pentru ca apoi să fii sfătuit să te schimbi. Gândul nu era tocmai atrăgător. Dar dacă voi pleca arătând ca fetele alea sexy din camera de așteptare, o voi face bucuroasă. Ușa s-a deschis. Dr. Fensler - ferchezuit și bronzat - aruncă o privire înăuntru. —Heeei! Bună!!! Ce bine-mi pare să te văd! îmi spuse și mi s-a părut că sună mult prea entuziast. E clar, n-a observat că mă îmbrăcasem pentru consultație ca pentru o petrecere. Arăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
nenorocitul ăla de telefon Motorola cu unul digital, care funcționează peste tot, chiar și în avionul tatălui său. 3. O nouă vizită la palat, très curând. În clipa când am pășit în restaurant, l-am văzut pe Eduardo la intrare, bronzat, cu părul dat cu briantină, pieptănat spre spate. Mi-a spus: —Carina mea, în seara asta ești bellissima. Mi-au zburat din cap toate condițiile. Nici nu-mi mai aminteam de ce sunt supărată. (Din fericire, îmi notasem toate condițiile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Jazz nu mi-a spus de ce s-a cazat la hotelul 60 Thompson în seara aia, dar, după cum arăta camera, acolo fusese o petrecere mult mai reușită decât balul Salvați Veneția. Se aruncă în pat ca o păpușă de cârpă bronzată în timp ce o cameristă făcea ordine în jurul ei. — Mulțumesc mult, îi spuse cameristei. Ești o drăguță, te iubesc! Ești cea mai bună. Poți să-mi aduci o cană de ceai? —Bine’nțeles, domnișoară, îi răspunse camerista serviabilă. Nu doriți și niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de afaceriști expați - hotelieri și manageri de restaurante, proprietarul unei companii de taximetrie, doi agenți de transmisii prin satelit, un specialist oncolog de la Clinica „Prințesa Margaret“, dezvoltatori imobiliari, proprietari de baruri și consilieri financiari. Uitîndu-mă la fețele lor netede și bronzate, m-a frapat ciudățenia că nu era prezent nimeni de vîrsta lui Bibi Jansen, după atîta vorbărie despre cît era de populară. După ce le-am salutat cu o Înclinare a capului pe surorile Keswick, am părăsit grupul principal de participanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
gură cu buze pline, care-mi aminteau de Alice Hollinger În perioada petrecută la J. Arthur Rank. Domnișoara de onoare purta rochie lungă pînă la jumătatea gambei, mănuși albe și tocă, iar părul pieptănat pe spate Îi dezvăluia tenul puternic bronzat. Îmi aminteau amîndouă de fauna care se bronza la Clubul Nautico: lustruiți, la ani-lumină distanță de orice noțiune de plictiseală, zăcînd Întinși pe spate În propria lor fericire. Obiectivul camerei de filmat le urmări cum Își aruncau pantofii și Începeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
N-am de gînd să mă complac În naiba știe ce minciuni acoperă el. — Dar te complaci În tot ce se-ntîmplă aici, spuse Paula, urmărindu-mă cu o privire Întunecată. Își trase pe ea halatul, nelămurită dacă bărbatul musculos și bronzat de lîngă ea nu era cumva un impostor care se dădea drept jurnalistul sensibil care o ținuse În brațe În patul lui Frank. — Te-ai băgat cu Elizabeth Shand, Hennessy și Bobby Crawford. E aproape o conspirație, cu cartierul general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
începe să se reverse un val de muncitoare de la Fabrica de confecții militare pentru Orientul revoluționar. Cu brațele așezate cruciș pe sâni, acestea stau mai întâi și privesc la tânăra cu fusta hărtănită, de sub care se dezgoleau apărând rotulele ei bronzate și rotunde, la muncitorul-bărbat, lat în spate, care se canonește să rețină în poziția cu spatele la saltea, pe una dintre bestii. Cinstitele femei, fără să se dispună la analize temeinice, la despicarea firului în patru sau la divagații de reflecție, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de soții, de surori sau de simple tovarășe de muncă, iau parte fermă și fățișă pramatiei, ce rămăsese zbătându-se în căngile de oțel ale campionului de lupte greco-romane, crezându-l preacinstitul logodnic sau nobilul cavaler al fetei cu rotulele bronzate, un oropsit al vieții și un osândit al nedreptei întâmplări. Drept pentru care, bietele confecționere civile de uniforme militare, destinate exportului pentru Orientul revoluționar, convinse că au identificat un flagrant, precum și că ar avea de a face exact cu polul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care le folosiseră cândva navigatorii din Sumer, deschise vorba, zicând: Vânătorule, o, tu, Vânătorule, oare nu cumva noi doi ne-am mai întâlnit vreodată?! Firește că, pentru a-i răspunde la întrebarea-i, aborigenul se lovi cu pumnul în pieptul bronzat, spre a scoate un sunet de gong și, indicându-se astfel, spuse limpede: O'Piatră! Profesorul pricepu pe dată că noua sa cunoștință tocmai îi precizase cum îl cheamă, menționând în mod surprinzător un nume ce includea acea bizară particulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
gheață a unei banchize polare. Coapsele pline, ademenitoare, ale fetei, se mișcă în dulci promisiuni ascunse sub austeritatea fustei cazone atunci când pune picior peste picior în căutarea unei poziții mai comode în fața mașinii de scris. Ochii lui alunecă spre pulpele bronzate și glezna subțire. O fantasmă erotică începe să prindă contur în mintea înfierbântată. "Cum ar fi să te trântesc cu picioarele în sus? Îndărătnică la început, mai mult ca sigur, dar în final vei necheza ca o iapă!". Surâde ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o mai putem spune... (Decembrie 1996). * Despre felul de a vorbi al unui cinic: Vorbea rar și în scârbă, ca și cum și-ar fi disprețuit propriile-i cuvinte sau suspecta... Mania persecuției infiltrându-se într-un personaj. Defilarea mâinilor pământii (nu bronzate) ridicate deasupra capului bătând ritmic... Cămășile albe, ordinare, pantalonii din viața de zi cu zi, necălcați, - "oamenii de ordine" încheind defilarea. Senzația că erau făcute din pământ brațele argiloase... (23 August 1981). * La compozitorul Theodor Grigoriu, acasă, ascultat Harold în
Folclor, deținut politic și altele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8356_a_9681]
-
bine, dar bineînțeles că nu se putea ști de pe acum cu cine o să semene. De ce îmi spusese ea că speră să-mi semene mie și nu ei? Îmi înapoie florile ca să poată urca în taxi. Mașina luă viteză. De ce e bronzata? o întrebai. Te pomenești că e brunetă?" "Nu, are icter! zise ea, dar deloc îngrijorată. Icter fiziologic, aproape toți au, e o reacție fără importanță. Trece în zece zile." În timpul lehuziei vorbisem zilnic împreună la telefon, deși prindeam foarte greu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
peste trei zile, dar nici tu nu apuci toamna." Între timp se așezase lângă mine pe pat un țigan sau mai bine zis un om care se vedea că își petrecuse începutul verii undeva la mare, fiindcă era foarte frumos bronzat, nu avea trăsături de țigan. "Și tu, de ce rîzi? îl luă și pe el în primire palidul. Tu o să te faci de la o zi la alta și mai negru și... tu o să mori în trei săptămîni! îi prooroci el. Ai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]