2,202 matches
-
la copiii lor. Familia Eminovicilor a avut un destin tragic. Gheorghe Eminovici, tatăl lui Eminescu, născut în 1812, în satul Călinești și mort în 1877, se desprinde de satul său natal și urmează școala la Suceava. La început intră cu bruma sa de cunoștințe în slujba unor proprietari din Țara de Sus și se deprinde a fi ,,vechil”, un fel de administrator de moșie. Un spirit cult, plin de vervă, vorbește nemțește, rutenește, românește și idiș. Stă mai mult ca vechil
FAMILIA EMINOVICILOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363863_a_365192]
-
Ediția nr. 919 din 07 iulie 2013 Toate Articolele Autorului ultimul rămas Era ultimul, rămas ca să soarbă nectarul unei flori nemuritoare și-nvestmântat în praful ei de aur se răsfăța zâmbind încet spre soare. Dar toamna a venit cu ploi și brume grele și floarea, floarea lui s-a ofilit, dar ea știa, știa că-n primăvară va râde iar în soarele-aurit. O, bietul călător plângea-n neștire iubita lui plecată fără țel, și-ndurerat își strânse-a lui aripă și lângă
ULTIMUL RĂMAS de LEONID IACOB în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363877_a_365206]
-
Luna-și trece chipul blând Prin copacii dezveliți, Bolta cu lacrimi de-argint Plânge-n codrii pustiiți. Umbre lungi se-ntind în noapte Parfumate cu must dulce Și-un miros de piersici coapte Din livezi noaptea aduce. Pădurea încet amorțește Bruma își țese năframe, Toamna rochia-și împletește Din crizanteme și poame. Referință Bibliografică: NOAPTE DE TOAMNĂ / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2103, Anul VI, 03 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Stoica : Toate Drepturile Rezervate
NOAPTE DE TOAMNĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364040_a_365369]
-
frunză stingheră cazută pe caldarâmul tăcut Se stinge-n culori aurite în al agoniei sărut. Îngenunchiați la fereastră stau plopii cu-obraji ruginii Iar vântul scârțâie-n poarta cerului cu nori fumurii. Salcâmii se-ndoaie-n mătănii purtând cununițe de brumă Păsări speriate vâslesc spre înălțimi aurite de lună. Nucul bătrân din grădină își scutură căruntele plete Nucile în cămăși zdrențuite cad învelite-n regrete. Privirea târzie a pădurii țese zâmbete policrome Din via despuiată de struguri se-nalță spre grauri
DE TOAMNĂ.... de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364038_a_365367]
-
crește plin de țepi ca un clopot mândru. Se desface arătându-și frumusețea. Aroma nările usucă înlăcrimând pe Zâna Toamnă. Cerul își apleacă privirea către sufletul- balanță. Tulpina lui rămâne verde și rezistentă. Trei anotimpuri stă în picioare până dă bruma, protejat de zăpada moale. • Deznodământ Câmpia lată în cârlig mă prinde în lanurile pline cu grâu. Timpul trage la război firul gros de lână aleasă, tuns, luat de la oi. Câinii latră și-s cu mine, martori loiali stau în prag
NOIEMBRIE de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362804_a_364133]
-
crește plin de țepi ca un clopot mândru. Se desface arătându-și frumusețea. Aroma nările usucă înlăcrimând pe Zâna Toamnă. Cerul își apleacă privirea către sufletul- balanță. Tulpina lui rămâne verde și rezistentă. Trei anotimpuri stă în picioare până dă bruma, protejat de zăpada moale. Citește mai mult • Noiembrie Frunzele galben-arămiimi se înfig în toculpantofilor de culoarea buzelor.Foșnetul toamnei miroase a smirnăalbă, purificând aerul.Mă bate pe umăr o ploaiede culori desprinse din pomi.Terra începe să cânteîn re-majorsfârșitul toamnei
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
cânteîn re-majorsfârșitul toamnei.• Trandafirul...crește plin de țepica un clopot mândru.Se desface arătându-și frumusețea.Aroma nările usucăînlăcrimând pe Zâna Toamnă.Cerul își apleacă privireacătre sufletul- balanță. Tulpina lui rămâne verde și rezistentă.Trei anotimpuri stă în picioarepână dă bruma,protejat de zăpada moale.... VI. CETATEA ALBĂ, de Cristina Mariana Bălășoiu , publicat în Ediția nr. 2112 din 12 octombrie 2016. • Cetatea Albă Bogată ai fost, cu aur în lăcaș de cult, luptătoare cu norii negrii care s-au abătut asupra
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > TOAMNĂ Autor: Ella Blue Publicat în: Ediția nr. 1736 din 02 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Colindă gândul Printre pagini albe Ce-au rostuit Cândva Atâtea doruri înfrigurată răsfoiesc un vis Ascuns în frunze Până ce bruma îmi albește degetele Atâta toamnă a mușcat din mine Că-s frunză Nor și ploaie Vânt Când clipa se așterne pe pământ și nu mai văd pe cer niciun cocor Referință Bibliografică: Toamnă / Ella Blue : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
TOAMNĂ de ELLA BLUE în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362971_a_364300]
-
au înomenit divina Iubire a lui Dumnezeu pentru Neamul nostru preaales. El este sublimul poet al îngerilor și Îngerul sublimilor poeți. DIVINULUI POET RADU GYR A scris cu sângele său pe cătușă, cu puritatea sufletului dalb de copil, iar în bruma de pe pereți, de pe ușă, și-a înfășurat sufletul-înger tiptil. A-ncrustat slove sublime în lanțuri și-a cântat Dorul Iubirilor pe strune ș-adunând țărâna sfântă de pe șanțuri, a închinat-o Neamului în rugăciune. Cu fiecare strop și picături de sânge
SURÂSUL DIVIN ÎN LACRIMA LUI RADU GYR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363007_a_364336]
-
sacre, cu pași mărunți de elfi căzând din cer înmiresmați în aurite lacre. Ofelia și-a sădit visele peste aceste zăpezi luminoase, prințul ei, ostatic absurd, și-a adunat de pe jos oasele. foșnetul inimii ei, aripi de lebădă, scăldate-n brume sepulcrale, arborii vârstei de aur cântâ prin șoldurile sale. codrii și munții subțiri, spintecați de cântec de liră, dau glas sfintei lor iubiri pe când cerbii toți muriră. iară se trezesc amurguri de pe drumuri, de pe ape, cu Orpheu cântând din liră
ULTIMA OFELIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363068_a_364397]
-
Toate Articolele Autorului Cojocelul alb al iernii Se așează-ncet pe dealuri Spulberând omătul moale Care vine valuri, valuri. Peste câmpuri se ridică Largi fuioare de zăpadă Crivățul aleargă-n voie Troienind ca altă dată. Prin păduri vedenii ard Frigul brumei strașnice Turme mici aburc grăbite Spre sălașuri tainice Munții clatină ninsoarea Cețuri văile strecoară Iarna a acoperit cărarea Viscolul ne împresoară. Cojocelul alb al iernii Stă frumos pe-a țării glie Moșul vine tras pe sănii Într-a nopții feerie
COJOCELUL ALB AL IERNII. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363364_a_364693]
-
cireșele din pom, Creangă Ion și află din păcate că hoțul de cireșe ajuns învățător culcând fânul Moldovei a plecat și el să-l caute pe copilul căminarului codrii de aramă răsună de strigăte de răzeși ulcele milenare cucuteni adună brume de lacrimi ai unor Flămânzi lucrători Ștefan cel Mare oricâte fiice ar da țarului tot în închisoare ar zăcea cu întreg neamul de moldavi sub flori de tei un copac secular din Copou adună esențe euristice o casă de eminovici
ULTIMUL DRUM AL LUI BADEA CÂRŢAN de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363458_a_364787]
-
unde se simt în libertate deplină în mijlocul naturii. Parcă fără de veste, ca un ciclu al vieții, după maturitate se instalează bătrânețea și în mijlocul naturii prin sosirea toamnei ce răspândește în jurul său melancolie: „Vine toamna”, „Ploaie mocănescă” , „Toamnă rece”, „A căzut bruma”, „Romantism de toamnă” A căzut o frunză-n drum”: „A căzut o frunză-n drum. Vântul, jucăuș acum, / O alungă prin grădină / Și o lasă-apoi în tină. Plânge frunza; în picioare / E călcată și o doare. / Nimeni însă n-o
SIMFONIA NATURII ŞI FARMECUL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362286_a_363615]
-
Din logica măreață rămâne doar umbrirea, Savantul cu-a lui navă încearcă-al lumii cosmos, Dar vine fără coadă pierzând pe veci mărirea, Lumini și umbre-i totul valsând în spuma lumii, Se zbat nepriceputuri să-și cearnă-n traistă bruma, S-aprindă-n noapte-adâncă un foc în boaba spumii, Dar noaptea se-adâncește și-n jos îl trage huma, Savantul își mângâie un piept plin de podoabe, Medalii drept răsplată din lupta-n câmp cu timpul, Ce-au dus întreaga lume pe-
LUMINI ŞI UMBRE de DAN BORBEI în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362310_a_363639]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > FRĂMÂNTĂRI AMARE Autor: Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 1815 din 20 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Frământări amare Nu dispera în frământări amare Nu irosi din bruma de speranță Nu venera icoane trecătoare Sfârșește-ți ziua în exuberanță Când haite se adună să sfâșie Un veac și un pământ năpăstuit Îmbracă iar cămașa ta de ie Și-o sabie cu vârful ascuțit Cu versul tău lovește fără
FRĂMÂNTĂRI AMARE de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362329_a_363658]
-
recomandărilor specialiștilor în horticultură. Magazia bine aerisită și întreținută ordonat, și-o amenajase ca pe o seră, unde în jardiniere semăna semințele de flori anuale, ca mai târziu când se încălzea afară și dispărea orice pericol de îngheț sau de brumă, să le răsădească în straturile sale cu pământul îngrășat din toamnă. O parte dintre jardiniere, din care după ce scotea și răsădea majoritatea plantelor tinere, le agăța în chioșcul său de refugiu din mijlocul grădinii. Aici lăsa să crească de obicei
HORTICULTORUL AMATOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362514_a_363843]
-
dar fetica, Din răzor de la bunica. Albinitei, ca să zboare, Tei i-a desenat, în floare, Fluturilor, albastrele Și păpădii măruntele. Furnicuței, o cărare I-a făcut pan la hambare, Motănașului rebel, I-a desenat șoricel. Toamnă e cu frig și brume, Dar în casa vă pot spune Că fetița mea trăiește În ce anotimp dorește. Botoșel Am un cățel mititel, Se numește Botoșel. Dacă mă gândesc un pic, Chiar atat este de mic. Împreună ne jucăm, Toată ziua alergăm Și când
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
Stihuri > Anotimp > OCTOMBRIE ÎNTOARCE FILA-N CALENDAR Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 291 din 18 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Octombrie întoarce fila-n calendar Sub cețuri molcome lumina e mireasă Sfioase dimineți mai palide îmi par Temuta brumă-și țese dantela cea aleasă Octombrie dantela cea aleasă Sobrietatea toamnei naște anacruze Octombrie întoarce fila-n calendar Am început să scriu în ritm de frunze Sonete galbene sub umbra rară de arțar Octombrie sub umbră de arțar Trec norii
OCTOMBRIE ÎNTOARCE FILA-N CALENDAR de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361107_a_362436]
-
Agonizând ectenii întreite Cortegiul frunzelor țesut în rime. Canonul norilor,al umbrelor cernite În palida lumină de amiază Șoptesc amnezice materii răvășite Picturi mișcate aiurează Cortegiul frunzelor îngălbenite Ravagii fac pe străzile pustii În valuri vagabonde,anodine Delir suflat în brume argintii Cortegiul frunzelor...blajine Referință Bibliografică: Cortegiul Frunzelor / Mihai Condur : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 291, Anul I, 18 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
CORTEGIUL FRUNZELOR de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361117_a_362446]
-
consideră ea ca fiind dreptul ei legitim. (vezi articolele Misiunea imperială a Moscovei și Chestiunea Orientală în www.viorel-roman.ro) Moldovalahii sunt parte a Chestiunii Orientale. Așa că atunci când occidentalii sunt puternici ei se occidentalizează. Când periodic însă revin rușii toată bruma lor de civilizație este trecută prin foc și sabie, că 1944. Cum transilvănenii sunt uniți cu Roma din 1700 și moldo-valahii se închină spre Constantinopol și Moscova de la Marea Schisma din 1054, este ușor de prevăzut cine câștigă sau pierde
REVENIREA RUŞILOR ŞI MODELUL ORTODOX de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361174_a_362503]
-
potolit, un cântec de preamărire lui Dumnezeu, cântul lui având ceva din șoaptele pădurii la strecurarea vântului dinspre Bratia. De acolo, se simt acum adierile reci de toamnă. În livada din spatele bisericii schitului, foșnește uscat frunzișul bătut de cea dintâi brumă a toamnei. Luna plutește în ceruri, printre vârfurile de brazi, ieșind dintre norii rari ce fug repede, răsfirându-se în lumina de argint. Trestiile îngălbenite de pe lac șoptesc, atingându-și ușor pămătufurile, apa tremură în vălurele încrețite. Pe dealurile din jurul
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
să guste vitaminele din zarzavaturile aduse de țăran, din grădinile bogate și darnice ale țării. Zilele scad tot mai mult și vântul de miazănoapte începe să șuiere cu îndârjire prin hornuri. Păsările își părăsesc cuiburile. Lunca și pădurile, bătute de brumă, au început să capete nuanțe ruginii. Toamna s-a făcut stăpână peste natură. „Pe prispă, ca movili de aur, Stau păpușoii dezghiocați. Răsună mugetul de taur Pe câmpii goi și depărtați. S-aprinde focul sub o leasă, S-afume prune
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
îm prezent se poartă un adevărat război. „Agresorul” este un nou imperiu venit să ia, cu orice preț, ceea ce a mai rămas din aurul dacilor. De cealaltă parte a baricadei sunt moții Apusenilor, rămași singuri în fața pericolului de a pierde bruma de avere ce le-a mai rămas și de a-și vedea munții escavați și otrăviți apoi cu cianuri. Moții sunt singuri, ca de atâtea ori în fața istoriei nemiloase, dar mai ales în fața atotputernicului dolar, care poate cumpăra până și
MILENARA ABURNUS MAJOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360920_a_362249]
-
sună a gol pe coridorul lung. Aprind focul în sobă și mă lipesc cu spatele de teracotă. Vântul aleargă pe străzi cu labe de leu, șerpii își leapădă solzii de aur pe frunzele copacilor. Anul ăsta, toamna are gâtul de brumă... Anul ăsta, toamna are ochii de struguri... Copilul desprinde din vie ciorchini grei, ca seara lui octombrie, picurând galbene jocuri de lumină printre frunzele bătute cu aramă. - Ești oarbă, toamnă, auzi! Ai nevoie de un baston de fulgi. Toamna urcă
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
mai curat decât apa fântânilor miroase a trandafiri și-a iluzii livada mea de vise bate-a culorile toamnei și-a ramuri tremurătoare de stele deschid geamul să văd zăpezile de mâine și te chem să-mi ștergi tâmpla de brume iubito... duminică, 4 august 2013 Referință Bibliografică: gvadriga singurătății / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 947, Anul III, 04 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
GVADRIGA SINGURĂTĂŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364193_a_365522]