829 matches
-
reprezentări simbolice ale feminității, spune un tip, pe un ton de scuză. Ovarele sînt simbolul fertilității, ochiul Înseamnă Înțelepciune, copacul simbolizează mama natură... — Ideea e că aceste imagini pot fi folosite pentru o Întreagă gamă de produse, spune o femeie brunetă, aplecîndu-se ușor În față. Băutură energizantă, linie vestimentară, parfum... — Piața țintă răspunde bine la imaginile abstracte, adaugă Tipul cu Ochelari fără Ramă. Studiul de piață a arătat că... — Emma. Jack mă privește din nou. Tu ai cumpăra o băutură pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de apă rece peste obrajii săi bordunoși. Când reveni în camera sa, privi spre Andromanda. Meșteritoarea nu mai era în pat. Nedumerit, intră în odaia ei. Din dreptul ușii îl privea lung, cu zâmbet feciorelnic, mușcătie și zambilie, o tânără brunetă, înaltă, cu plete lungi, într-o rochie de voal albăstriu, transparentă. Nu doar că i se ghiceau de sub stratul noratec formele bine potrivite de meșterul care o mlădiase, de statuie desăvârșită, dar Burtăncureanu, cu ochii holbați, putea sorbi gurguile unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
neagră trasată în jurul ochilor. Fermoarul treningului era desfăcut până la buric și pe dedesubt se vedea o bustieră neagră; o fată cam de optsprezece ani, îmbrăcată în pantaloni negri și pulover alb, ochi albaștri-verzui de factură senzuală, gravi, curioși, calmi, păr brunet strâns într-un coc din care firele țâșneau ca niște raze, piciorul drept îndoit sub coapsa stângă. Au vorbit numai două din ele. Cea cu puloverul nu a scos nici un cuvânt. - Ne pare rău că te-am speriat așa, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Marie, care se pare că se hotărâse să transforme întâmplarea prin care trecuse într-o poveste ce-ți dă fiori. Nu puteam să mă mișc, eram prea speriată, și ae plutea spre mine... Tot părul îi era răsfirat în apă, brunet și cârlionțat ca al tău... — Ah, Ofelia, murmură Hugo. Vi ar face o super scenă a nebuniei. Violet părea extrem de tulburată. Tocmai în acel moment, Tabitha țipă ușor. Paul își pusese mâinile în jurul gâtului ei și o zgâlțâia în joacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
părinte. Nu protestați - îl întrerupse o voce necunoscută. Vă faceți sânge rău. Resemnați-vă! Preotul se întoarse iute și chipul i se lumină de un zâmbet larg. — Inti...! Era un bărbat tânăr, aproape un băiat, de statură mijlocie, vânjos, foarte brunet, cu o enormă mustață pe oală și sprâncene stufoase. Purta niște blugi uzați și un maiou de culoare portocalie, iar aspectul lui era cel al unui „hippy“ care o apucase pe căi greșite. Îl bătu afectuos pe spate pe misionar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cine e mama ei? Mama ei este natura... când o să crești mai mare o să înveți mai multe despre natură... o să te fascineze. Bunicule, dar de unde știi matale atâtea? Păi... frumoasa bunicului, când eram tânăr, așa ca tine, eram un flăcău brunet cu ochi căprui, bunicul îmi povestea tot ce-ți povestesc eu acum. Aaaa... deci de la el știi toate acestea. Și cu obrajii lui îmbujorați mă sărută bunicul meu pe frunte, iar ochii îi erau încețoșați când îmi spuse: Ce mare
Misterul primăverii. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea Floricu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_676]
-
și flatantă a Amandei nu s-a materializat până la urmă. —Băiețel, a spus Una, așezând pe stomacul Amandei un gogoloi plin de sânge. Amanda s-a holbat la el. Nu era heruvimul blond pe care și-l imaginase ea. Era brunet, plin de riduri și pliuri și cu o piele roșiatică neplăcută. În plus, ceva legat de trupul copilului îi amintea mamei de partea interioară a gâtului unei păsări, așa că Amanda a fost bucuroasă când Una a luat pruncul ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mama, educatoare. Cu o casă frumoasă la șosea, o gospodărie de admirat, erau oameni foarte respectați. Deși când îi vedeai împreună ți se părea o familie ciudată; ea măruntă, el înalt, dar se înțelegeau de minune. Geta, o femeie minionă, brunetă, cu ochii căprui, un nas mic, cârn, o gură cu buze subțiri, cu părul scurt, făcut permanent, era foarte aprigă uneori, dar își revenea când își dădea seama că a greșit și mai "repara" din greșeală. Îi murise și ei
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
remarcabilă voce de alto, Înclinație pentru filosofie; Ana (Anișoara)H., bănățeancă, frumoasă tare, afectuoasă, sociabilă, cu multă putere de dăruire; Serafima (Sima) H., bănățeancă, frumoasă, blondă cu ochii verzi, inteligență Înclinată spre pozitivism, caracter ferm; Anastasia (Sica) M., basarabeancă, frumoasă, brunetă cu ochi verzi, migdalați, sensibilă, eleganță plină de distincție; Nina M., cea mai frumoasă din grup, o perfecțiune fizică, fire tăcută, retrasă, nevoie de afecțiune; Angela-Elena T., moldoveancă, blondă, un păr bogat, cu totul ieșit din comun, o adevărată splendoare
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
bănuim atunci că respectiva butelcuță, realimentată la sosire de grijuliul nostru ghid, se va dovedi neprețuită câteva seri mai târziu, când viscolul avea să ne țintuiască În loc. Antoine e o fată cam de vârsta mea, poate ceva mai tânărĂ, ÎnvățĂtoare, brunetă cu pielea măslinie și ochi căprui, care tocmai s-a Întors dintr-un sat din Sahara, unde a predat copiilor franceză. — Vorba vine, spune Antoine, fiindcă ce am făcut eu acolo nu prea avea de-a face cu predatul, ci
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
bănuim atunci că respectiva butelcuță, realimentată la sosire de grijuliul nostru ghid, se va dovedi neprețuită câteva seri mai târziu, când viscolul avea să ne țintuiască în loc. Antoine e o fată cam de vârsta mea, poate ceva mai tânără, învățătoare, brunetă cu pielea măslinie și ochi căprui, care tocmai s-a întors dintr-un sat din Sahara, unde a predat copiilor franceză. — Vorba vine, spune Antoine, fiindcă ce am făcut eu acolo nu prea avea de-a face cu predatul, ci
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ne face așa <victor>: nu există nici o genă. Se numește ‚orientare sexuală’ așa cum eu pot fi orientat spre liberali, spre ortodoxie sau spre poezie. Este o preferință, poate chiar de moment <victor>: sexual, și mie îmi plac mai mult femeile brunete. Soția mea e brunetă <daniele 38>: OK. Bye! Hm... să vedem mai departe... fetiza, mda... felicia 28... hera... hera? <victor>: hi, hera <hera>: hi <victor>: busy? <hera>: cam da. Sunt cu prietenul, el e în Franța, la muncă... <victor>: OK
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
nu există nici o genă. Se numește ‚orientare sexuală’ așa cum eu pot fi orientat spre liberali, spre ortodoxie sau spre poezie. Este o preferință, poate chiar de moment <victor>: sexual, și mie îmi plac mai mult femeile brunete. Soția mea e brunetă <daniele 38>: OK. Bye! Hm... să vedem mai departe... fetiza, mda... felicia 28... hera... hera? <victor>: hi, hera <hera>: hi <victor>: busy? <hera>: cam da. Sunt cu prietenul, el e în Franța, la muncă... <victor>: OK, te las. Bye <hera
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
cap dacă mă mai ții pe jar! izbucni Eugen, agitat cu adevărat, desenând în aer gestul exprimat verbal. - Bine, bine! exclamă Emilian cât se poate de sobru, modificându-și atitudinea cu multă abilitate. Este o tipă extraordinară, frumoasă foc, înăltuță, brunetă, suplă, necăsătorită, asistent sau profesor universitar, continuă el pe nerăsuflate, subliniind unele cuvinte și mișcându-și brațele sugestiv, cu intenția vădită de a-și irita prietenul, care nu se mai abținu și se repezi amenințător la el. - Băi, asasinule! Familia
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
-mi vine să cred... Brunetă cu ochi albaștri, cum îmi plac mie să fie bărbații... Scuzați-mă! își reveni Mariana, pierdută cu gândul la bărbații preferați. Este înăltuță, cam așa cum sunteți dumneavoastră, Marian Malciu suplă, chiar subțirică, dar cu părul brunet, ușor ondulat..., tot ca al dumneavoastră lăsat... - Hm....! I-ai făcut portretul în oglindă? - De ce spuneți asta, doamna doctor? - Păi..., ai văzut-o toată numai comparând-o cu mine, dragă? o întrerupse Laura, destul de iritată. Lasă-i! Nu mai am
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
De ce spuneți asta, doamna doctor? - Păi..., ai văzut-o toată numai comparând-o cu mine, dragă? o întrerupse Laura, destul de iritată. Lasă-i! Nu mai am nevoie de portrete... „A ales-o să-mi semene mie..., dar s-a nimerit brunetă. Iartămă, Doamne, dacă greșesc! Mă doare enorm sufletul, mă dor inima și trupul... Să fie el? Să fie răul atât de rău pentru mine? Eu l-am așteptat cu toată iubirea pe care sunt în stare s-o ofer lui
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
față de Stăpânul terifiant al Lumii. Fiecare plecăciune a nuielelor încîlcite stropea parcă, dintr-o legătură de busuioc, cu o dâră de apă fierbinte și sânge, fațadele căsoaiei. Din cadrul celei de-a treia uși, situată spre fundul imobilului, irupse o fătucă brunetă, cu pulpe imense, cu un tricou vișiniu și c-un dușman cât toate zilele (un nas enorm), pe fața micuță. - Cum te cheamă pe tine? o luă direct din servă Genel, el pe ea. Fără a-i mai da răgazul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bărbat gras. Iar în stânga o femeie ștearsă. Lemnul mesei n-avea nici o putere față de spectrul Profesorului Mircea Eliade, ce, tot plimbîndu-se prin încăpere, trecea prin lemnul mesei, precum cuțitul prin pachetul de unt. Ușa se deschise și apăru o fată brunetă care purtă și eliberă pe blatul mesei o tavă cu patru cafele. - Gabrielo, dacă ai scăpat firimitură de zahăr în ceșcuța mea... Bolile și blestemul la fundul tău, nespălato! - Ceșcuța ta e mai tot timpul plină de zahăr, prinse din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
însoțită de soțul ei, profesor de sport. Nici nu se putea altfel însă bărbații nu aveau timp să depene amintiri, sărbătoreau o onomastică. Fiana, cu trăsăturile ei perfecte de creolă, avea trei mari defecte, din punctul lui de vedere! Era brunetă, premiantă și îi plăcea literatura însă adevărat, era foarte modestă și de aceea o prefera... lui, care de obicei vedea numai blonde în fața ochilor. Blonda lor profesoară de limbă română bănuia că se inspira de peste tot când îi vedea lucrările
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
multe ori ar fi dorit să afle ceva despre Victor când trecea pe la colț spre piața Griviței, însă nu l-a mai văzut niciodată, posibil se învârtea prin Ploiești, fiindcă pasiunea lui a fost chimia. Tatăl lui avea mâinile imense, brunet, bine legat, prezenta la Sala sporturilor galele de box cu glas de bas. Când auzea vocea lui gravă, pătrunzătoare, inconfundabilă vibrând ,,eliberați ringul, începe repriza întâi,, îl treceau fiorii. Fiecare om cu personalitatea lui. Elevii fac distincție? Ei ar trebui
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
cu ochii roșii era mult mai arătos decât ‚’’viitorul soț’’ însă ce folos? Își repeta: - Trebuie să uit<trebuie să uit! A folosit puțină pastă de dinți la clătit gura până s-a calmat. Când a ieșit din baie, fata brunetă, slăbuță dar bine făcută, îl aștepta îngrijorată și l-a sărutat, iar mama ei care supraveghea orice mișcare ca un jandarm, a observat mulțumită că nu făcuse murdărie în baie. A băut în continuare cu ea cuibărită în brațe, sărutându
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
de toaletă, - sora, o păreche de papuci - Elis, nimic - adică Cleopatra, vară - sa. El se retrăsese în odaia lui, unde clasicii erau așezați pe-un scrin în religioasă regulă și neviolabilitate și se primbla cu pași mari prin casă. Era brunet și cam poetic. Avea ochi albaștri, ceea ce vra să zică mult, și era frumos băiet. Acum stătu cu mirare înaintea oglinzii, se uita cu mirare în ochii lui proprii și părea că-i întreba ceva. "Tolla mi-a făcut-o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
altfel, Leavitt vorbea chiar despre organizația-echipă. După opinia unor autori francezi, această idee reprezintă revoluția mentală și organizațională care cerea structurarea muncii și a organizației în jurul echipei și prin echipă..., echipele fiind cele formate, evaluate, recompensate, promovate sau concediate (Savoie, Brunet, 2000). footnote>, Douglas Mc. Gregor<footnote Douglas Mc. Gregor, prin publicarea cărții Partea umană a întreprinderii, în 1960, a introdus conceptul de Teoria X și Y. Teoria X și Y analizează două concepte diferite care privesc motivația generală a lucrătorilor
Finanțarea proiectelor europene by Lilian ONESCU,Daniela FLORESCU () [Corola-publishinghouse/Science/200_a_150]
-
această fotografie, îi dă lui Cioran semeția privirii sale? În prezența cui ființa lui pare că a împrumutat ceva din vigoarea zeului la piciorul căruia se află? Ascuns pe jumătate de glezna acestuia, se desprinde, abia sugerat, chipul unei fete brunete. Profilul este luat în racursi, părul coboară pe frunte și se prelinge peste tâmple, acoperind o parte a obrazului. O simplă sugestie, spuneam, mai degrabă semnalarea unei prezențe. Linia vagă, și ea estompată, este a unui profil surprins din ultimul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
numai Othello, de îndată ce aplauzele s-au încheiat, le salută pe majestățile și pe altețele lor și îmi dă cuvântul. În timp ce vorbesc, mă gândesc dacă am voce de bariton sau de bas. Trebuie să verific și asta. Urmează Alteța Sa. E înalt, brunet și își potrivește, ridicîndu-l mult, microfonul. I se adresează de fapt Regelui. Noi ceilalți, cei de pe scenă și cei din sală, sîntem doar martorii privilegiați ai acestei adresări. Vorbindu-i Regelui, cu profilul stâng către sală, cu cel drept către
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]