639 matches
-
clipă, până ajunge la un duduit amenințător care face sticla geamurilor să vibreze. Și brusc, iată-le! În formație de luptă, avioanele strălucesc în lumina soarelui asemeni unor uriași fluturi metalici, gingași și nevinovați. Bateriile de la marginea orașului încep să bubuie, gros și grav. Antiaeriana română trage cu furie, dar nu pare să stânjenească prea mult manevrele de atac ale Liberatoarelor. Se aude șuieratul unei bombe căzând, o explozie puternică, și clădirea cu două nivele pe lângă care aleargă o tânără în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pantofului, Gaie împinge automatele. Kohler culege unul dintre pistoalele mitralieră, îl pune la spate, apoi întinde mâna după celălalt. În aceeași clipă o parașută luminoasă inundă cu lumina ei fosforescent magneziană camera, orbind pentru câteva secunde pe cei din încăpere. Bubuie o împușcătură, urmată de o rafală scurtă, apoi alta, după care tăcere. Sub impactul puternic al gloanțelor șeful fusese izbit de perete. Are fața dezintegrată. Pe tapetul albastru alunecă bucăți de os și zdrențe din creierii lui. Tirul precis desenase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
epuizată, avionul se înalță apoi se pierde imediat înghițit de norii cenușii. Fără să țină seama de instinctul care-l avertizase că undeva există un pericol, sergentul se ridică și aleargă către zona unde văzuseră ultima dată copilul. "BANG!". Împușcătura bubuie sinistru în orașul căzut într-o tăcere încremenită. Glonțul pătrunde exact la baza gâtului. Zdrobește oase, distruge mușchi și retează nervi ca să iasă pe partea cealaltă afară sfâșiind pielea. Un jet gros de sânge țâșnește din gura sergentului. Aude cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Dar pentru asta nu ar fi trebuit chemat sublocotenentul Popa? Mda...Ei, nu are rost să ne mai batem capul. Oricum vom afla când ajungem. De undeva, din întuneric, se aude un slab clinchet metalic, dar pentru nervii lor întinși bubuie ca o lovitură de tun în liniștea sectorului. Imediat, amândoi se lasă la pământ. Crudă, luna dispare în dosul unui nor și bezna învăluie și mai stâns în jurul lor. Cu toate simțurile în alertă, cei doi cercetează cu ochi iscoditori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
surpriză din care este incapabil să-și revină. Scapă pistolul din mână și lovit de moarte se năruie în zăpadă ca un castel din cărți de joc. Rapid, Marius se aruncă și el la pământ dar, BANG! O altă împușcătură bubuie. Simte cum abdomenul îi este perforat. Cade greoi, pe spate. Deasupra, zărește printre norii mărunți și pufoși, un soare care strălucește fără să încălzească. I se pare că cerul este atât de jos încât pentru un moment are convingerea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
răspunde imperturbabil: "Nea Tudorică, m-acuzi degeaba! Eu i-am recomandat o femeie pentru o noapte, nu pentru 1001 de nopți!" În legătură cu și mai vîrstnicul Al. Cazaban, supraviețuitor al epocii Caragiale, o mică scenă petrecută la Mogoșoaia: "Cîndva, după ce a bubuit cu pușca prin curtea palatului de la Mogoșoaia, am fost martorul unei discuții pacifiste din incinta restaurantului, purtată cu o grațioasă ziaristă, pe cale de a deveni scriitoare: - Domnule Cazaban, ce aveți cu bietele păsărele? De ce nu trageți în critici? Întrebări însoțite
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
ca și gura, m-aș mai liniști. ― Nici o problemă. Hudson este un comteh, dar poate fi la fel de eficace ca și ceilalți în luptă. ― Și dumneata? Se așeză: mulțumit, calm, pregătit. ― Sunt aici pentru că n-aveam nici o chemare pentru patiserie. Motoarele bubuiră și naveta sări în lături coborând în puțul sasului. ― Hei, mormăi Frost. I-o fi trecut cuiva prin cap să verifice arimajul la coșciugul ăsta ambulant? dacă roțile nu sunt blocate ca lumea, ne pomenim în afara navetei. ― Relaxează-te, drăguță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cap să verifice arimajul la coșciugul ăsta ambulant? dacă roțile nu sunt blocate ca lumea, ne pomenim în afara navetei. ― Relaxează-te, drăguță, zise Dietrich. Am verificat. Nu pățim nimic. N-o să mișcăm până atingem solul. Frost se liniști. Propulsoarele navetei bubuiră și celor dinăuntru li se mută stomacul când lăsară în urmă câmpul de gravitație artificială al lui Sulaco. Se despărțeau încet de nava cea mare. Aparatul în care se aflau va ajunge curând destul de departe pentru ca motoarele să funcționeze la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
vehicolului. Hicks și Vasquez se aruncară, dar câteva picături atinseră brațul lui Hudson... Fumul se ridică numaidecât din carnea care se dizolva sfârâind. Hicks și Burke închiseră tambuchiul și-l zăvorâră. Aidoma unei comete rătăcitoare, VTT-ul urca pe rampă bubuind și lovind mai multe canalizări. Ripley își făcea de lucru la comenzi pentru a reda aderența la roți și a degaja transportorul. Ploua cu scântei. În spate urla cu toții. Desprinseră extinctoarele și le goliră peste începutul de incendiu. Newt stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
traseră până să ajungă coșul jos, reducându-l într-o grămăjoară nu mai mare decât o monedă. Hudson scoase un strigăt triumfător. ― Iată ce vă așteaptă, nemernicilor! (Apoi, spre Vasquez, cu vocea redusă:) O, dar dă-mi o patrie unde bubuie tunurile, unde cerbii și antilopele ajung la cârnățăraie. ― Am bănuit eu că ești un romantic, îi zise ea. ― Știu. Mi se citește pe față. (Întoarse spatele și-și lipi umărul de ușa blindată) Ajută-mă. Vasquez îi dădu o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de două tone, Ripley înaintă. Mâinile îi erau vârâte în mănușile brațelor telemanipulatoare ale mașinii de încărcat, iar picioarele ei deplasau niște comenzi similare. Îmbrăcată în această mașină vie ca într-o armură cibernetică, mergea drept spre regină. Picioarele încărcătoarei bubuiau pe puncte și fața lui Ripley se metamorfoză într-o mască a furiei materne de pe care dispăruse frica. ― N-o atinge, scârboaso! Regina produse un scrâșnet înspăimântător și se năpusti asupra adversarului mecanic. Ripley comandă o mișcare a brațului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mutre luate din cărți, sub care veneau câteva explicații tip cazier: „EMINESCU - GENIUL NEPERECHE“, „ION BARBU - AUTOR ERMETIC“ sau „ARGHEZI - POETUL MEȘTEȘUGAR“. Mi-l și imaginam pe bietul Arghezi suflând în forjă, punând mâna pe daltă și clește și-apucându-se să bubuie vreo două-trei grămezi de cuvinte pe nicovală, pentru a rămâne, preț de încă o generație, la înălțimea reputației. Scriitorii sobri și motivați, cu basca pe cap în atelierul creației, inventați de noi și duși mai departe pe valul credulității studențești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sau cu două degete lipsă. Berea mea avea gust de votcă și-aventură. Butonam calculatorul și măream imaginea emisunii preferate: Air Crash, o poveste care, de două ori pe săptămână, îmi amintea că ghinionul unora face norocul celorlalți. Vedeam avioane bubuind în aer, spintecate de explozii sănătoase: fuselajul se răsucea, topit ca foița de țigară, scaunele zburau două câte două, împreună cu pasagerii lor încremeniți, încă fixate de bucata de podea cu care tăiau norii. Corpurile pluteau printre jumătăți de valize, întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
15 martie și ținea câteva zile: găurile lăsate în bătaie de joc după montarea de cabluri, conducte sau fire electrice cereau să fie umplute cu nisip sau piatră cubică. Unde întorceai privirea, de la Aviatorilor la Unirii, descopereai echipe de muncitori bubuind în asfalt cu niște baroase triunghiulare de lemn: se „tasa carosabilul“. Găurile adânci erau peticite cu un amestec de bitum și pietriș, în care lipsa primului trebuia compensată printr-un preaplin de nisip și pietricele: se „punea mixtura caldă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și nu mai rămânea nimic: „ÎNTREȚINERE“, „MÎNCARE“, „CURENT“, „DIVERSE“. La „DIVERSE“, puteai fi sigur că răsare o belea când ți-e lumea mai dragă: coloana de apă rece spartă, burlanele crăpate, haznaua înfundată cu ziare, cârpe și mâncare stricată, canalizarea bubuind în pivniță. Nu eram profesori, ci administratori de bloc, sudori, zidari, mecanici, tinichigii, fochiști. Lucram fără mănuși, opream apa, spărgeam zidul, cârpeam găurile din țevi cu ziare și ipsos, așa cum învățasem de la părinții noștri. Îmi pierise zâmbetul, nici de ironii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
stătea degeaba: săreau de colo-colo, gesticulau neobosit și ne împroșcau cu stropi de salivă. Le-aș fi modificat destinele fără milă, sucind scena în direcții imprevizibile. La sfârșit, după rateuri și bâlbe, trozneau aplauzele. Indiferent de piesă, oamenii se ridicau, bubuind frenetic. Îi vedeai pe toți în picioare, la orice porcărie; te simțeai și prost că stai jos, se uitau actorii urât la tine. Entuziasmul dura minute în șir, unii mai răcneau „Bravó!“ (cu-accent franțuzesc, pe ultima silabă), mie-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu se-aud țipetele și din care nu rămâne pe retină decât o imensă pată vișinie; mașinile copiilor de politicieni, așteptând-o la colțul străzii; bilele chinezești, argintii, găsite în sertarul unei vile din „Primăverii“; petrecerile din Băneasa, cu muzica bubuind în lumina stinsă și toate paturile ocupate; strânsoarea unui braț păros, care îi apasă venele gâtului în mijlocul exploziei de plăcere; căldura vomei cu miros de țuică. Așa curgeau lucrurile, la fel și oamenii din jurul ei. Era ca-n Dostoievski, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Când urcau sau coborau din bloc, parcă aveau montate potcoave: trosneau și clămpăneau pe scară niște zgomote imposibil de confundat, le-auzeai din dormitor, din orice cameră de fapt. Vara, saboții troncăneau frenetic, ca pe hipodrom. Când nu răpăiau saboții, bubuia ușa blocului sau cea de la apartament, trântite puternic, eficient, cum doar chiriașii se pricep s-o facă. Nu salutau și nu se lăsau salutate. O dată pe lună, grămada asta informă de viață putredă și-obiceiuri încremenite se prelingea din coconul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe scări, să te ciomăgească împărătește. Din tată-n fiu, Robanii adoptaseră și transmiseseră mai departe ustensilele simple, dar convingătoare, ale bunei-înțelegeri fizice: ce nu se pricepea cu vorba bună, era întărit cu sculele-autorității strămoșești. Nimeni nu crâcnea. Străbunicul Ionel bubuia cu pistolul în tavan, dacă se întâmpla să nu îi vină ciorba caldă; bunicu’ Vitalian își strunea familia cu-o cravașă superbă, cu mânerul din lemn vișiniu de cireș; taică-meu mă atingea cu-o nuielușă sau o curea (în funcție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe tipul ăsta al tău? Era periculos?“ I-am ignorat înjurătura, mai mult nostimă, decât răutăcioasă. Când se punea pe treabă, nu-l opreai pe Mihnea: îți inventa o măgărie din orice. „Așa s-ar zice, dacă citești Scrisoarea V. Bubuia avioane pe cer.“ „Bubuia virtual. Ți-l imaginezi tu lucrând circuite și detonând dispozitive cibernetice? Ăsta-i un puișor într-ale electronicii. Câte parale dai pe-un fraier căruia i-au spart unii serverul și i-au intrat în mail
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tău? Era periculos?“ I-am ignorat înjurătura, mai mult nostimă, decât răutăcioasă. Când se punea pe treabă, nu-l opreai pe Mihnea: îți inventa o măgărie din orice. „Așa s-ar zice, dacă citești Scrisoarea V. Bubuia avioane pe cer.“ „Bubuia virtual. Ți-l imaginezi tu lucrând circuite și detonând dispozitive cibernetice? Ăsta-i un puișor într-ale electronicii. Câte parale dai pe-un fraier căruia i-au spart unii serverul și i-au intrat în mail?“ Nu suna prea convingător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
norocoșii le ciupeau și din avion. Dispărea totul, ca la hotel. De frică, ungurii și-austriecii înlocuiseră tacâmurile de la vagonul-restaurant cu unele de plastic; degeaba, se evaporaseră și alea. Vameșii ne-o plăteau și ei: apăreau noaptea pe la două și bubuiau în toate ușile, nerăbdători. Te puneau să dai jos valiza, scotoceau prin pungi după băutură, răscoleau maiourile și te întrebau la ce-ți trebuie zece perechi de chiloți. Trebuia să răspunzi frumos, pe rând: ungurii aveau uniforme masive, verzi-kaki, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vechilor cuvinte și pe receptarea și chiar inventarea unor termeni sau împrumutarea unora dintr-un lexic străin 11: aiurea "absurd, ciudat, nepotrivit", anti "sedat", belea "nemaipomenit", benga "rău", beton "nemaipomenit, extraordinar", bată "nătâng, prost", biscuit "foarte slab", blană "foarte moale", bubui "smintit, zăpăcit", clei "care nu știe absolut nimic"; foarte beat", crima "formidabil, extraordinar", dilimache "nebun, ticnit", doxa "care știe tot", giopsi "de calitate superioară, excelent", giorno "extraordinar", lache "prost, nedescurcăreț", mambo "frumos, excelent", mangă "foarte beat", matol "foarte beat", mega
[Corola-publishinghouse/Science/85012_a_85798]
-
a privatiza plajele. Turiștii, în marea lor majoritate, își dispută cu înverșunare metrii pătrați rămași disponibili între linia apei și linia șezlongurilor frumos aliniate, dar inutile. Nimeni nu pare a fi indignat de absurditatea unei astfel de situații. Pe apă bubuie ski-jeturile, în ciuda tarifului care-l depășește pe cel de la Saint-Tropez: 80-100 lei ora (aproape 30 de euro pentru 10 minute). Tot pe plajă poți găsi conserve, sticle de plastic și cutii de bere goale, în ciuda coșurilor de gunoi aflate la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
o cantitate apreciabilă de tampoane igienice. Aproape că m-am obișnuit cu prezența acestor meduze textile și roșiatice, ce reprezintă eșecuri ale civilizației și respectului față de celălalt, care caracterizează atât de bine România. Am uitat boxele de calibru greu ce bubuie zi și noapte ca tunul sovietic la asaltul Berlinului. Acestea fiind spuse, aștept răbdător venirea „turiștilor străini“, dornici de o baie în Marea Neagră. Codruț, sunt scârbit să scriu toate acestea. Iar totul s-a degradat și urâțit într-un asemenea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]