659 matches
-
de biscuiți cu ciocolată, devenisem aproape isterică din cauza agitației. Treceam prin chinurile damnaților întrebându-mă ce altceva mai scrisese Luke în chestionarul ăla. Știa mult prea multe despre mine. —Tu l-ai văzut? am întrebat-o pe Celine cu inima bubuindu-mi în piept. — Nu, mi-a zâmbit ea. Nu știam dacă s-o cred sau nu. Dacă l-ai văzut, te rog, te rog spune-mi ce a scris, am implorat-o. E important. E în joc viața mea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o puță enormă. Ar fi fost încântată dacă aș fi intrat pe felie cu unul dintre prietenii lui Carlos, dar eu mai curând mi-aș fi închiriat vaginul unei rândunici ca să-și ridice cuibul în el. Muzica a început să bubuie, suspect de tare în camera goală, înecând însă răspunsurile lui Carlos de genul „îmi pare rău, enamorada“ sau „N-a fost vina mea, querida“. —Poftim, i-am spus eu lui Miguel aruncându-i un bol de cereale. Mănâncă chipsuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fost de acord Stalin. Are un păr tare fain, a zis Clarence. —Pantalonii erau îngrozitor de strâmți! Se vedea când i se făcea pielea de găină, a spus John Joe. —îngrozitor de strâmți. Dacă n-are grijă, o să rămână fără urmași, a bubuit Peter scuturându-se de râs. Cu toate astea, dacă era să dai crezare tabloidelor, Snorter nu avea nici o problemă la capitolul ăsta. Fusese deja dat în judecată de mai multe ori de femei care se aflaseră la capătul liniei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
rămas nimic de pus în cutie pe post de fațadă. Frica și rușinea au revenit, dar într-o formă mult mai gravă, mult mai puternice decât înainte. Prea târziu. Mi-am dat seama că soarta îmi fusese pecetluită. Inima îmi bubuia în piept de frică. Știam că nu pot să pun pe dulap cutia goală. în timp ce-mi doream să nu mă fi născut niciodată, am privit prin cameră în căutarea unui loc în care să ascund proba incriminantă. Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sfat părintesc: „Bă nenorociților, mai descurcați-vă dracului și singuri și nu vă mai îndreptați privirea spre stat, pomanagiilor, care nu vă bucurați că vi se acceptă ceea ce dați, mai vreți mă rog, să mai și primiți”. Și ne mai bubuie un impozit peste cap, sau peste bot, ce mai contează unde, așa ca învățătură de minte, fiindcă după părerea sa, nu suntem de fel copii cuminți și încă mai îndrăznim să mișcăm în frontul instituit de el. Iar ca refren
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
să nu mai pățească nimic, să scape fără să se rănească. Continuă deci să se târască înainte spre drum, sau, mă rog, în direcția în care credea el că se află acesta. Atunci auzi bufnitura. Încremeni pe loc cu inima bubuindu-i în piept. De data asta nu mai încăpea nici o îndoială. Ceva mare și greu sărise foarte aproape, la numai câțiva pași depărtare. Auzise foarte clar și simțise totodată pământul tremurând. Apoi frunzele începură să foșnească, ca și cum cineva sau ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să le dejoace planurile. Ceva mai liniștit acum, redeveni omul cel mai priceput la furișatul prin pădure. Se apropie de un copac gros și se lipi de trunchiul acestuia. Își reglă respirația și așteptă până ce sângele încetă să-i mai bubuie în urechi. Din moment ce, din cauza întune ricului și a ceței, ochii nu îl mai ajutau aproape de loc, trebuia să aibă toate celelalte simțuri ascuțite la maxim. Cu vârful degetelor de la picioare își scoase încălțările și rămase desculț. Sub tălpi, simți răceala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
auzea de la marginea orașului. Oare cum era când începea să țipe? Iată, domnule Toma, am adus tot ce mi-ați cerut! o auzi Cristi pe doamna din anexă, ca și cum vorbea de lângă el. Un bec Bunsen nu aveți? întrebă polițistul. Avem, bubui glasul doamnei, dar s-a terminat gazul din butelie. O spirtieră nu e bună? Ba da, se declară Toma de acord. Femeia corpolentă trase sertarul de la catedră de unde scoase o spirtieră mare cât o lampă cu petrol, pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Greierii țârâiau luându-se la întrecere cu câțiva brotăcei într-un concert nocturn destul de sonor. În depărtare, cerul se lumină pentru câteva clipe. Tunetul se rostogoli înfundat peste munți, făcând greierii să tacă. Alte fulgere scăpărau din ce în ce mai des în timp ce tunetele bubuiau tot mai aproape. În străfulgerările de lumină, peisajul din jur apărea fantomatic, dispărând apoi în beznă. Picături mari de ploaie prinseră să cadă mai întâi rar, apoi din ce în ce mai repede. Răpăitul ploii acoperea orice alt sunet. Inima lui Cristian prinse a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tot mai aproape. În străfulgerările de lumină, peisajul din jur apărea fantomatic, dispărând apoi în beznă. Picături mari de ploaie prinseră să cadă mai întâi rar, apoi din ce în ce mai repede. Răpăitul ploii acoperea orice alt sunet. Inima lui Cristian prinse a bubui cu putere. Singura lui modalitate de a ghici apropierea bestiei se spulberase. Se încuraja singur, sperând că nu va dura mult. Câțiva ani mai înainte, investigase un caz la stația meteo de la Iași. Discutase cu unul dintre meteorologii care lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de lovituri. Deși ținea ochii strâns închiși, de usturime, lacrimile îi șiroiau pe obraji. Agitându-se atât, consumase și bruma de aer pe care o mai avea în plămâni. Era imposibil să-și mai țină respirația, în urechi pulsul îi bubuia puternic, în timp ce nevoia de a inspira devenea de nestăpânit. Simțea că în câteva clipe își va pierde cunoștința, trebuia să facă ceva. Își duse ambele palme la nas, în încercarea disperată de filtra aerul acela infestat. La început inspiră încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
știu. În apartamentul din Cuza Vodă, unde locuiește de ani de zile amicul Ilie, nu-i nimeni. Sunt plecați la turci, mă lămurește prin gratiile de la ușă bătrâna de pe palier, după ce m-a lăsat minute-n șir să sun, să bubui în ușa de lemn... Amicul, vechi coleg de serviciu de-al tatei, se apucase după pensionare de o afacere: făcea curse săptămânale în Turcia, la început fără mașina lui, ocupându-se numai de obținerea vizelor, cu relațiile care-i rămăseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
stiva de cărți vechi stricate de umezeală și își alege pe loc lectura. Sistemul cititorului care niciodată nu continuă o carte începută mi-e familiar. La șase și ceva dimineața, pe când n-aveam interfonul, mă trezeam cu el la ușă, bubuind în ușă s-o spargă și nu altceva. Până să ies din cârpe, îl auzeam în vestibul șoptindu-i Toniei (ți-am zis că ea era harnica familiei, care începea serviciul la opt): Nu știam cât e ceasul, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
trebuia să arunce copiii o petardă aprinsă în spațiul lui restrâns. Iar T., cu o prezență de spirit discutabilă, trebuia să arunce și el dispozitivul, să se stingă în vasul peste care stă crăcit. Din apa cu pișat, petarda a bubuit de i-a scuturat toate plombele. Când T. a ieșit în sfârșit din veceu, așa ud și împuțit, copiii sunt deja departe, maică-sa și unchiul Tony postați la ușa veceului. Da’ ce-i, dragă, asta-n casă, se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de la Maria. Nu uita să-l iei pe Alex. Te cunosc. Am Înțepenit. Deci aveam ceva de făcut la ora patru. Am Început să respir repede, panicată. Aveam să Întârzii. Mi-am calmat cu greu respirația, deși inima Încă Îmi bubuia În piept. Am mers până În stația de autobuz, am așteptat și În timpul ăsta am luat-o razna. Un ceas imens Îmi ticăia În minte. Timpul trecea, iar eu nu eram unde trebuia să fiu. Nu știam cât ar fi fost
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
masturbatorii pe la geam, dincolo de perdele. O liniște de-ți țiuiau urechile. Zumzetul neonului care făcea ca totul să pară sinistru, ca la spital. Reșoul pe care trebuia să-l păzești, ca să nu te prindă controlul (ce spaimă mai trăgeam când bubuiau ăia pe la uși și urlau „Deschideți!“, ca-n filmele cu ilegaliști, să vadă dacă ai reșou sau aparate electrice). Dușurile nasoale. Gândacii roșii sub linoleum. Uneori, se lua și lumina. Horor. Dacă n-ar fi fost Feli, râsul ei, nu știu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
eram, îmi aduc aminte de chipul roșu și vocea tremurată a prietenei surorii mele, povestindu-i cum a trebuit să stea la rând pe culoar, în fața cabinetului medical. După vreo jumătate de oră de așteptat, timp în care sângele îi bubuia la tâmple tot mai tare, văzând că două dintre colegele sale nici nu voiseră să le spună ce se întâmplase înăuntru și că o tuliseră la goană pe scări, aceasta și-a luat inima în dinți și a șters-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
cu Colonelul. Și nu s-a dezmeticit patru ani la rând. Domnilor, se va întâmpla o minune! Ceea ce am văzut e vestea că minunea ce se apropie e de neoprit! După-amiază, m-am așezat la umbra bătrânzlui copac. Undeva a bubuit un tun, care a cutremurat pământul, ceea ce m-a cutremurat apoi și pe mine. Izbucnise. Minunea a ținut trei zile. Unii ucideau, alții mâncau și alții au emigrat. Când s-a terminat, au fost modificate legile privitoare la omor, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
soldații comandați de Nobutaka reluară atacul și loviră forțele clanului Akechi. Dengo, însă, îi înfrânse și pe aceștia, alungându-i înapoi. Pentru moment, trupele lui Dengo nu păreau să mai aibă nici un adversar pe măsura lor. Toba unității lui Fujita bubuia. Părea să exprime mândria clanului de a nu avea rival și-i amenința pe samuraii călări care se strânseseră într-un cerc protector în jurul lui Nobutaka, făcându-i să forfotească, în dezordine. Chiar atunci, un batalion de cinci sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întâmplător au de făcut o bucată de drum împreună. Pentru a deveni un colectiv e puțin. E mult prea puțin. Călătorii dintr-un tramvai nu au un scop comun. Scopul comun este una din trăsăturile care definesc colectivul." Bhuum-buhuuum... Bhuhuhuhuuuum-bhuum-hummmm! bubuia tunetul sub cerul negru al furtunii făcând să vibreze geamurile. Dar voi, continua imperturbabil domnul Postolache, voi sunteți un colectiv? De bună seamă că da. De ce? Pentru că voi aveți un scop comun. Care? Acela de a vă însuși materiile predate
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
piele pe care-l poartă ultima țigară, pentru că mereu mai are doar una. Are un pachet cretin de doar trei țigări, ceva ce nicăieri nu mai există. Dumnezeule, ce om. Eu, pe scaunul meu, ușor iritat din cauza problemelor, cu capul bubuind la propriu de trei zile întregi de solourile lui Joe Satriani, și, în plus, încărcat negativ din pricina stării de nervozitate a Sultanei, am încercat să schimb subiectul. Dar el a insistat. Dumnezeule. L-am luat de mână. Ne știam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de acum încolo, la infinit. Sau, oricum, atât cât vor vrea. Moartea a fost abolită, ca să zic așa, zâmbi el. Ei bine, da, ați auzit bine, moartea a încetat să mai existe. În clipa aceea, în camera lui Bogdan ceva bubui înfiorător. Era chiar el, care se prăbușise cu tot cu pat, aproape inconștient. Ceea ce auzise la televizor avusese darul să-l tulbure atât de tare, încât se rostogolise pur și simplu pe jos, răcnind cumplit. Kurzweil vorbea însă în continuare, neavând de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
da. Și-mi place să fut. Și nu numai, stai că acum îmi dau seama. Îmi place și să iubesc, îmi plăcea englezoaica aia la nebunie, aș fi vrut s-o iubesc pe bune, acum îmi pare rău că am bubuit la Marks & Spencer. Puteam până la urmă să-i fi dovedit că sunt mai bun ca mustăciosul ăla bășit. - Păi vezi, bă? Păi vezi? Vezi că merită să trăiești și să fii competitiv? Că ți-ar fi plăcut să fii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Zulfik controla pentru ultima dată setările synthesizer-ului său cu o singură clapă și un singur buton. Naybet, cu părul său vâlvoi care îi adusese faima de nebun, testa concentrat bateria ce îi alimenta cratițele și tingirile care îl făcuseră celebru. Bubui dintr-o căldare de aramă, năucindu-i pe toți. Avalanșa sunetelor dezordonate și cacofonice antemergătoare acordajului, întrebările puse instrumentelor începură de îndată umplând întreaga Lume de Deasupra, încremenind orice altă activitate a norilor, care rămaseră interziși. Pe imensa plajă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
a preoților nebuni și a preoteselor literate, astfel că pentru scurtă vreme în blocul acela compact de nefericiți se creă o breșă, ceea ce ne permise, mie și lui Maro, să ne apropiem cu pași repezi de ușă. Ieșirăm pentru totdeauna, bubuind ușa în nasul uluitoarelor și dureroaselor aventuri petrecute la cenaclul lui John Euripide. Ne-am rostogolit în stradă răcnind, fugind apoi cât ne țineau puterile. Era noapte și era de departe cea mai întunecată beznă pe o văzusem vreodată. Ținându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]