1,304 matches
-
financiar, știu la cine să apelez. După ce pleacă, mă las iar în scaunul meu moale și mă întorc să mă uit la Luke. Mina tonică i‑a cam dispărut și privește încordat în gol, în timp ce degetele lui rup metodic în bucățele un plic de chibrituri. — Michael pare drăguț, zic. Foarte prietenos. — Da, zice Luke cu gândul aiurea. Da, e. Iau o gură de Gimlet și îl privesc mai atentă. Are exact aceeași expresie pe care a avut‑o și luna trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
uit la cele trei mese de Înălțimi diferite, puse cap la cap, acoperite cu mușama și mușamaua, și ea, acoperită cu o cârpă nu prea curată. Curate sunt doar coșurile În care licăresc lumânările Înfipte În prescuri, printre biscuiții lemnoși, bucățele de imortele, legate cu ață roșie, vinul pus În sticlele de Cico și cununa rumenită, ca un cozonac, a parastasului și bomboanele mici, roz-verzi-frez, așezate pe zahărul alb al colivei. Ochii lor, licărind fumegos sub broboadele negre. Ce faci? Plângi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
odăi, el întorsese capul spre ea, apoi o urmărise tot timpul și se așezase imediat pe vechea ei mănușă din piele roșie, cu întărituri de oțel, folosită la vânătorile din Corsica și, mai apoi, din Franța. Acceptase și cele câteva bucățele de carne crudă oferite, apucându-le din mâna ei cu multă delicatețe. După fiecare înghițitură se oprea și o cerceta cu ochii lui mari, plini de lumină. Acesta era Além. Marioritza nu prea înțelegea ce fel de legătură stabilise prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu părul răvășit, cu mâinile murdare de noroi pline de flori, cu gura roșie și albastră din cauza tuturor lucrurilor din care gustase. Colțurile sariului îi erau legate strâns și avea înăuntru crini de ghimbir și trufe, mostre de semințe și bucățele de scoarță. Uneori aducea câte o potârniche sau un pitpalac de junglă, înfipte într-un băț și cărate astfel pe umăr. Se întorcea pe poteca abruptă ce ducea exact în spatele adăpostului paznicului, ca să evite vizitatorii și discuțiile care încetaseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
reprezenta un pas mic spre îmbunătățirea relației cu Jenny. Deocamdată totul mersese conform planului. —E grozavă, a spus Nick indicând cu furculița friptura aproape în sânge din care mâncase deja jumătate. La tine cum e? Susan a înțepat una dintre bucățelele de miel, urmărind cum din carnea rozalie se scurgea sucul de un roșu întunecat. Nu e deloc rău. O chelneriță și-a făcut apariția lângă masă și le-a umplut paharele cu vin, cu o mână ținută la spate. —Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
arătat-o cu mâna pe Jessica,... e mult prea exagerată. Sunt de acord cu tine. Știai că mama îl poreclise Puzzle? Fiona a clătinat din cap uluită. Zicea că orice problemă de care dă cu nasul îl face pe tata bucățele, se pierde, se risipește și nu știe cum să se descurce. Jake a zâmbit crispat. —Știi unde e? — Nu, a răspuns Fiona ridicând din umeri. Și nici nu l-am întrebat pentru că nu vreau să-i fac jocul, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu gura plină, mestecând acum cu nădejde, în credință, bogdaproste, Getuțo, cu cârnații ăștia. Îți merg la casa sufletului... Dă-i și lui Petrișor puțin, aha, ai văzut că-i place? Tu n-ai postit, Petrișor? întreabă Geta, îndesându-i bucățele de cârnat și pâine în gură, jubilând: îi place, oho, ce-i mai place! Petrișor molfăia lacom. E bun cârnațu’, Petrișor? I-a tocat mămica cu barda... — L-am învățat să mănânce de toate, absolut orice... Pe cine zici că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mușcat cu atâta violență dintr-un sandviș cu ou și creson, că m-a privit surprins și mi-a Întins și cealaltă jumătate. — N-ai mâncat nimic azi? Am scuturat din cap că nu, iar mișcarea Îmi fu acompaniată de bucățele de creson care-mi cădeau dintre dinți. Le-am pigulit din poală și le-am mâncat. Hawkins arăta ușor revoltat. — Văd că mi-ai urmat sfatul, i-am spus cu gura plină și arătând către puloverul bleumarin. Porți albastru. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Preferă să rămână să se roage În odaia lui, mi-a dat mesajul acesta. Omar a citit. A pălit brusc, s-a ridicat ca un automat. Djahane se neliniștește: — Cine e bărbatul acesta? — Mă Întorc. Rupând mesajul În mii de bucățele, se Îndreaptă cu pași mari către odăița a cărei ușă o Închide În urmă. O clipă de așteptare, de neîncredere. O Îmbrățișare, urmată de un reproș: — De ce-ai venit la Isfahan? Toți spionii lui Nizam al-Mulk te caută. — Vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ar fi cel mai bine chezășuită. La urma urmei, Hasan ți-e prietenul cel mai vechi. — Deocamdată, cel mai vechi prieten mi-e vinul nou de Merv! Cu o plăcere copilărească, Omar Începe să rupă foaia Într-o mulțime de bucățele pe care le azvârle În aer; și, privindu-le cum plutesc și cum se răsucesc În cădere, reia vorba: — Ce avem de Împărtășit, acest om și cu mine? Eu sunt un adorator al vieții, iar el un idolatru al morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să aștept. Eu m-am așezat pe marginea patului, căci n-aveam cum să stau în picioare și mă apucase și amețeala din pricina foamei, a goanei bezmetice prin încăperi și a tot ce văzusem în ele. Podeaua era făcută din bucățele de lemn și se chema parchet, covoarele groase, ca o iarbă deasă de lână, se numeau persane, iar mobilele erau din lemn de nuc, închis la culoare. În vitrina cu geamuri glisante stăteau puse la vedere figurine de porțelan chinezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
oglindă și așezi lama lângă ureche. Pe urmă o faci să alunece până jos, la bărbie, apoi o iei iar de la capăt. E ciudat că atunci mâinile tatei nu tremurau. Cunoștea mișcările pe de rost. Dacă se tăia, apăsa deasupra bucățele mici de hârtie subțire. În emisiunea Teleenciclopedia povestiseră că omul se trage din maimuță. Înseamnă că bărbații sunt niște maimuțe cu un păr provizoriu. Întâi firelor de păr le iese culoarea, după aceea ies și ele din cap și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
le încurcase pe toate, cornurile cu chiflele și amandinele cu feliile de tort cu pireu de castane. La sfârșit, fiecare din noi primea pe sub bancă ce comandase. În fundul clasei, Adina și Dan schimbau între ei cuvinte de amor, scrise pe bucățele de hârtie. Asemenea cuvinte de amor sună astfel: „Mă iubești?”, „Cât de tare mă iubești?”, „Ce iubești mai mult la mine?”, „Ce ai face din dragoste pentru mine?”, „Ce mi-ai săruta mai întâi?” Adina punea așa de multe întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
diplomă, ci un simplu ucenic care nu mersese niciodată mai departe de câteva rudimente reduse, de manual, aproape atât de elementare ca și protozoarul, și, ca și cum asta ar fi fost puțin lucru, mai erau și culese ici și colo, pe bucățele, disparate, fără ac și ață care să le unească Între ele, chiar dacă culorile și formele s-ar bătea cap În cap, În fine, o filozofie a ceea ce se putea numi școala arlechinească, sau eclectică. Problema, Însă, nu stătea atât În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
la policlinică, mi-au spus că nu este nici o îmbunătățire, mi se plânge ea, dar eu o întrerup scurt, Noga a mâncat de dimineață? Sigur că a mâncat, apoi adaugă mândră, i-am pregătit griș, așa cum îi place ei, cu bucățele de ciocolată, nu a lăsat nimic, iar eu răsuflu ușurată, deodată lucrurile nu mai par la fel de amenințătoare, nici chiar peșterile acelea pline de morminte, ba chiar sunt gata să mai dau o tură pe acolo în semn de mulțumire, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a tras apa, refuză să tragă apa pentru că zgomotul îi provoacă dureri de urechi, așa cum lumina soarelui îi provoacă dureri de ochi. Chiar și să mănânce refuză, și numai foarte rar îmi cere să îi pregătesc budincă de griș cu bucățele de ciocolată, budinca pe care o iubea atât de mult în copilărie, iar mama lui, care ezita să îl răsfețe prea tare, se învoia să i-o pregătească numai atunci când era cu adevărat bolnav. Fără îndoială, acestea sunt puținele noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în dinți, și se pare că se descurcă mult mai bine în lipsa mea. Ai venit prea repede, mami, îți pregătim o surpriză, se pisicește Noga încântată, în timp ce eu mă apropii de el și privesc în tigaie, se arde ceva, Udi, bucățele mici de usturoi se plimbă printre peștișori de ceapă deja rumeniți, de câte ori am încercat să îi explic, numai când ceapa este deja aurie, poți adăuga usturoiul zdrobit, dar nu vrea să înțeleagă, crede că încăpățânarea lui va învinge, iar legumele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îi explic, numai când ceapa este deja aurie, poți adăuga usturoiul zdrobit, dar nu vrea să înțeleagă, crede că încăpățânarea lui va învinge, iar legumele i se vor supune, așa cum am făcut eu, cum a făcut Noga, și când văd bucățelele înnegrite, mă umplu de furie, nimic nu învață, amestecă în tigaia care arde, în poziția lui de cocostârc și în loc să își ceară scuze pentru faptul că greșise o ia la rost pe Noga, întotdeauna aruncă vina pe alții. Ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dejun, hainele lor emană miros de omletă uleioasă și salată cu lămâie, în coșuleț mai găsesc o ultimă franzeluță, pe care o fur imediat, o pun în secret pe o farfurie rămasă încă pe masă, printre resturi de salată și bucățele mărunte de omletă, o îndes repede în gură, nici măcar nu mă interesează ale cui sunt resturile acelea, ca și când toți cei de aici ar fi copiii mei, și iat-o pe Hani zâmbindu-mi confuză, chiar mult mai jenată decât mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să te urăsc pe tine înseamnă să îmi urăsc viața, să o urăsc pe Noga, să mă urăsc pe mine, dar cu toții suntem uniți prin legături ce nu pot fi desfăcute, ne ataci cu foarfeci ascuțite, ne sfârteci viețile în bucățele pe care le arunci apoi ca pe niște mădulare sfâșiate în urma unui accident, până ce nu se mai poate ști care cui aparține, atât mi-a mai rămas aici, în patul bolii tale, trag perna cu furie, îmi înfig în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
deja este complet dezbrăcat, stă în genunchi în fața mea, cu picioarele scurte ca de pitic, și mă trage lângă el, eu sunt scuturată de valuri puternice dinaintea mădularului său cald, imediat se va sparge, se va împrăștia în mii de bucățele, exact ca termometrul uriaș al tatei, cum se făcuse țăndări la picioarele mele în ziua nunții noastre, îl aud strigând, cu răsuflarea tăiată, nu fugi de mine, Naama, simt că fugi, iar eu spun, sunt aici cu tine, el îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și m-am lăsat de fumat. La sfârșitul lunii mai s-a intrat în grevă. Toată lumea era nemulțumită de dezorganizarea din facultăți. „Jos cu facultățile!“, se striga. Bun, jos cu ele, îmi ziceam eu. Călcați-le în picioare! Faceți-le bucățele! Mie nu-mi pasă. Îmi trag și eu sufletul și mai fac și ce-mi place. Sunt pregătit pentru orice și la nevoie dau și o mână de ajutor. Hai! Dați-i drumu’! Din pricina blocadei din campus și a suspendării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
m-a auzit cum îi ronțăi, i s-a făcut și lui poftă și a acceptat să mănânce. După cinci zile a murit. Încă îmi este vie în minte imaginea lui, mai cu seamă modul în care încerca să ronțăie bucățelele de castravete. Ciudate amintiri lasă în urma lor cei care se prăpădesc. După ce mă trezesc dimineața, mai stau puțin în pat și mă gândesc la tine și la Reiko, precum și la colivia păsărilor. Îmi amintesc de păun, de porumbei, de papagali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Înspăimîntă foarte tare pe leul cel bun, pentru că-i vedea ochii galbeni și coada care se legăna și sîngele Închegat pe mustăți și Îi simțea respirația foarte puturoasă, pentru că ea nu se spăla niciodată pe dinți. Și mai avea și bucățele de negustor hindus rămase sub gheare. — Nu mă omorî, spuse leul cel bun. Tatăl meu este un leu nobil care a fost mereu tratat cu respect, și tot ceea ce spun e adevărat. Leoaica cea rea se aruncă deodată asupra sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
spălĂ În pîrÎu. După ce curățĂ păsĂrilele netezi penele, le Înveli În ferigi și le băgĂ În sac. Legă sacul la gură cu niște gută, după care și-l aruncă pe umăr, se-ntoarse la apă, aruncă măruntaiele și clătină niște bucățele de plămÎn pe deasupra ca să vadă păstrăvii sărind prin apa repede. Ar fi bune de momeală, da’ acum n-avem nevoie. Toți păstrăvii din pîrÎul Ăsta sînt ai noștri și o să-i luăm doar cînd o s-avem nevoie. Dacă pîrÎu’ Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]