3,316 matches
-
un album de Barbra Streisand, cu buzele lui despicate semănând cu niște caltaboși, mișcându-se în timp ce citea versurile din broșură, spuse spre reportofonul Contelui Calomniei: — Sigur, am crezut că o să avem un sistem stereo aici. În obiectivul videocamerei Agentului Ciripel, Bucătarul Asasin ridică în dreptul feței lui grase lingura plină din care sufleul de spanac se prelingea verde, spunând: — Eu sunt bucătar profesionist. Nu critic de restaurante. Dar nu pot rezista trei luni doar pe cafea solubilă... Desigur, toți au spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
spuse spre reportofonul Contelui Calomniei: — Sigur, am crezut că o să avem un sistem stereo aici. În obiectivul videocamerei Agentului Ciripel, Bucătarul Asasin ridică în dreptul feței lui grase lingura plină din care sufleul de spanac se prelingea verde, spunând: — Eu sunt bucătar profesionist. Nu critic de restaurante. Dar nu pot rezista trei luni doar pe cafea solubilă... Desigur, toți au spus că-și vor scrie totuși operele, poemele și povestirile. Își vor termina capodoperele. Doar că nu aici. Nu acum. Mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
într-o tigvă uscată. În cutiile marcate „Aperitive”, aripioare de pui dehidomnișoaratate zornăiau ca niște oase vechi. De frică să nu se-ngrașe, Miss America a găsit toate cutiile pe care scria „Desert” și a găurit fiecare pungă folosind cuțitul Bucătarului Asasin. Doar așa, să grăbească suferința. Să ne împingă mai repede către iluminare. O singură gaură și azotul ieșea. Intrau aerul și bacteriile. Toți sporii de mucegai din aerul cald și umed care o ucideau pe domnișoara Hapciu, se hrăneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Tovarășa Lătrău numea „pomeți de lagăr”. Cu cât mai multe proeminențe are o față, cu atât mai bine arată la TV, spune Miss America. Pungilea alea etanșe erau atât de rezistente încât toți ne-am milogit pentru un cuțit de la Bucătarul Asasin, din minunatul lui set de cuțite de dezosat, satâre, cuțite de tranșat și foarfeci de bucătărie. Cu excepția Verigii Lipsă, cu falca lui ca o capcană de urs; el își putea folosi pur și simplu dinții. Voi nu sunteți trecători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
el, puteți accepta orice se întâmplă în lume. Dacă accepți asta, ironia e că n-o să mai suferi niciodată. Dimpotrivă, o să cauți chinul. O să-ți placă durerea. Domnul Whittier avea atâta dreptate fără măcar s-o știe. În seara aceea, Bucătarul Asasin a intrat la un moment dat în salon, ținând în mână un cuțit de dezosat. S-a uitat la Whittier și a spus: — Mașina de spălat nu mai merge. Acum trebuie să ne lași să plecăm... Domnul Whittier și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
a spus: — Mașina de spălat nu mai merge. Acum trebuie să ne lași să plecăm... Domnul Whittier și-a ridicat privirea, cu gura plină de Tetrazzini de curcan, ronțăind, și a spus: — Care-i problema cu mașina de spălat? Și Bucătarul Asasin a ridicat mâna cealaltă, din care atârna ceva. A spus: — Un ostatic disperat a tăiat cablul... Care-i atârna din mână. Și după asta n-am mai putut spăla haine, un alt punct în povestea care avea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de muls. În clipa aceea domnul Whittier a gemut și și-a vârât degetele unei mâini în turul pantalonilor. A spus: — Dnă Clark? Apăsând cu degetele un punct de sub curea, a spus: — Au, ce doare... Privindu-l, rotind cablu tăiat, Bucătarul Asasin a spus: — Sper să fie cancer. Cu degetele încă în pantaloni, cufundat în pernele arabe, domnul Whittier se chircește cu capul între genunchi. Doamna Clark face un pas înainte, și zice: — Brandon? Și domnul Whittier alunecă pe podea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
degetelor retezate de la mâini și picioare, etalându-le ca să stârnească compasiune. Devenind personajul principal. Cel din segmentul A al oricărui talk-show. Ceea ce înseamnă că noi, restul, avem roluri secundare. Ca să nu fie întrecut, Sfântul Fără-Mațe a împrumutat un satâr de la Bucătarul Asasin și și-a retezat degetul mare al mâinii drepte. O policarectomie radicală. Ca să nu i se ia fața, Reverendul Fără Dumnezeu a cerut satârul împrumut și și-a hăcuit degetele mici de la picioare. — Ca să devin celebru, a spus el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Spune: Eu nu-s gravidă, și am buze... Directoarea Tăgadă și-a tăiat deja din degete. La fel și Sora Justițiară - și de la mâini și de la picioare - cu același cuțit de dezosat pe care Lady Zdreanță l-a împrumutat de la Bucătarul Asasin pentru a-și tăia urechea. Planul lor e ca după ce suntem salvați, să spună lumii cum le-a torturat domnul Whittier, ciopârțindu-le bucățică cu bucățică în fiecare zi în care n-au fost în stare să producă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în stare să producă o capodoperă. Sau doamna Clark s-a ocupat cu tăiatul în vreme ce domnul Whittier ținea locului victima care țipa pe masa lungă de lemn negru din salonul italian. Masa e deja scrijelită de la loviturile date cu satârul Bucătarului Asasin, lovituri de antrenament, lovituri timorate, lovituri încununate de succes. — OK, zice Sfântul Fără-Mațe, ce zici de Mama Natură? E clar, vrea un masaj la picioare, un nou fel de-a și-o face. O treabă la labă. Altă metodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
podium trecând prin petalele de mătase ale unei clasice fuste-lalea bufante create de Christian Lacroix... Pe promenada chinezească, tapetul de mătase e de un roșu care n-a văzut niciodată lumina zilei. Roșu ca sângele unui critic de restaurante, spune Bucătarul Asasin. În fumoarul gotic, scaunele de strană sunt tapițate cu o piele de un galben intens, care n-a fost decolorată nici o clipă de lumina soarelui. Cel puțin de când o purtau vacile, spune Veriga Lipsă. Pereții salonului în stilul Renașterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ne-am vârât șosete făcute ghem ca să înlocuiască degetele lipsă. Ne spunem Comitetul Popular pentru Conservarea Luminii Zilei. Pețitorul culege o „piersică”, învelită în catifea ca să-și protejeze mâna, și o coboară până la țârul de Sfânt Fără-Mațe, care o dă Bucătarului Asasin, cu burta lui mare stând în turul pantalonilor ca într-un hamac. Agentul Ciripel, cu videocamera lipită de ochi, filmează trecerea piersicii din mână în mână. Te poți vedea reflectat în piersicile mai vechi, care s-au înnegrit. Pețitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
dar dacă vrei ceva anume o să reușești. Nu te da bătut! Le-a sosit mâncarea, farfurii cu un curry apos de carne și legume. Orezul fusese amestecat cu boabe de porumb. — Am impresia că avem de-a face cu un bucătar cu con știință civică, a spus ea. Odată cu seceta care bântuise cu un an În urmă, mâncarea devenise un soi de loterie. Uneori orezul era orez, alteori Însă o pastă de cereale pisate, așa cum recomandă guvernul. — Poate că ai dreptate
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
categoria B. Hobby: lectură, tenis, automobilism. Recomandări - furnizate la cerere. Un C.V. funcțional va cuprinde: Numele și adresa Marian Popa Str. Schit, nr.3 bis, Huși Tel. 035/472538 Obiectiv: să-mi folosesc pregătirea și experiența acumulată în posturile de bucătar, ospătar, cofetar. Experiența profesională: am lucrat la diverse restaurante: Cina, Intim, Racova, cofetăria Violeta. Studii: Liceul Industrial Vaslui, Secția Industrie Alimentară, 1989 - 1993. Experiența de muncă: 1993 - 1995, restaurant ,,Cina” Huși; 1995 - 1997, restaurant ,,Intim” Huși; 1997 - 1998, restaurant ,,Racova
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Zilele treceau tăcute și goale. Deveneau săptămâni tăcute, iar eu și Ian ne-am așezat noua noastră lume pe-o orbită minusculă. Lunea și joia dimineața mergeam la cumpărături. Mi-am luat o carte de bucate scrisă de un maestru bucătar mult lăudat și am început să pregătesc câte un fel de mâncare din ea în fiecare zi. Obișnuiam să citesc în timp ce luam prânzul și Ian mânca împreună cu mine, de obicei șuncă feliată sau ton, iar după-amiaza ne uitam împreună la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de acest ilustru necunoscut, nimic din ceea ce voiam într-adevăr să aflu. Primul Eric Sanderson intitulase aceste pagini MANTRA LUI RYAN MITCHELL. Le-am prins în piuneze pe afișierul din bucătărie și, seară de seară, în vreme ce găteam meniurile celebrului maestru bucătar, am încercat să mă dumiresc la ce ar putea folosi aceste informații. M-am întâlnit cu doctorița Randle de două ori pe săptămână și, cum am spus, curând am încetat să mai am vreo părere despre aceste ședințe. Ea îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de in sau al uleiului de camfor și atât de încins și de viu, că-ți intra în gură și evapora umezeala cu o tandră și intimă grijă. Am trecut pe lângă o veche statuie de marmură a mult adoratului maestru bucătar care scrisese cartea mea de bucate. Ochii lui goi se holbau de pe-o față plină de licheni pe când stătea în picioare, înalt și agresiv, ținând - mânuind - spatula, așa cum un erou ar ține o spadă. Puțin mai departe, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și apoi, încet, să se schimbe, mâinile, brațele și umerii mei regăsindu-și vechile poziții și întinzându-se. Înainte să mă arunc în pat, mi-am exersat o vreme în oglindă vechile expresii faciale. Din cauza ploii, Tușa Ruth rămăsese fără bucătar, dar, peste vreo două ore, avea să pregătească un bufet rece pentru voi, epavele din larg și de pe uscat în barul hotelului. Am setat alarma noului meu telefon mobil, am tras păturile peste mine, m-am întors pe-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
desfăcut un pachet de baterii și-am introdus două în partea spate a noului dictafon, împingând-o pe fiecare la locul ei, împotriva tensiunii arcurilor. Dacă nu-mi dorisem asta, puteam să rămân acasă împreună cu cărțile de bucate ale maestrului bucătar și cu televizorul, să continui cu toată senzația de nemișcare și rătăcire și să mă ascund de umbrele care se mișcau pe sub valuri. Ludovicianul m-ar fi găsit în cele din urmă, probabil, dar tot aș fi putut rămâne acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o imagine în alb-negru cu o casă mică, terasată. Casa Primului Eric Sanderson. Casa mea, locul în care mă trezisem pe podeaua dormitorului și-o sunasem pe doctorița Randle și urmărisem meciuri de biliard și gătisem după rețetele celebrului maestru bucătar. Locul pe care-l lăsasem în urmă ca să pornesc în călătoria asta imprimat acum acolo, pe pătrățelul acela de carton. M-am uitat de la imaginea din mână la insula de la orizont. Imaginea devine reflecția, iar reflecția, imaginea. M-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Ciocârlia", în orașele pakistaneze Karachi, Lahore, Peshawar și Rawalpindi (la sfârșitul turneului membrii ansamblului au fost primiți de președintele Pakistanului) 1976); a ansamblului "Semenic", în Danemarca (1993). A inițiat și organizat "Luna Culinară Românească", la restaurantul Torni din Helsinki, cu bucătari și lăutari români. La inaugurare, au participat ministrul culturii, ministrul finanțelor și președintele Asociației de Prietenie Finlanda-România (august 1969). A sprijinit activitatea asociațiilor de prietenie Danemarca-România și Finlanda-România, dedicată dezvoltării relațiilor culturale dintre România și țările respective. În colaborare cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Dădea la o parte un castron pentru altul: fricassée de pui la Ambasador, în țipăt de păuni; pentru pește à la Suisse, la Pescăruș; friptură cu afine și mere, la Berlin, pentru imposibilii cartofi noi caramel, la chinezesc. Pe un bucătar din Aleea Alexandru îl învățase să facă piperadă. Mergeam acolo s-o mîncăm, dacă tocana de berbec de la Hanul lui Manuc nu-i mai plăcea. Îl așteptam la intersecția cu "6 Martie" și venea, înfuriat că vameșii i-au dijmuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lămurit: agent secret, fără umbră de îndoială. Am replicat cu un aer blazat: -În privința asta, ne regăsim în experiența comună: ziaristul care comentează un non-eveniment, publicistul care ridică în slăvi un produs pe care nu-l va cumpăra niciodată, bucătarul anorexic, preotul care și-a pierdut credința... -Nu m-am gândit la asta, zise ea cu admirație. Îmi umplu din nou cupa. -De ce ai ales această meserie, Olaf? Eram încântat că-mi pusese întrebarea asta. Un agent secret era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
ale căror meniuri erau care mai de care mai naive. Patrick Guns găsise procedeul așa de respingător încât îl inversase. Hotărând că aceste fantasme de cheeseburgeri și de brioșe cu ciocolată meritau cel mai profund respect, îi rugase pe maeștrii bucătari cei mai faimoși de pe Tera să realizeze aceste meniuri cu un fast de care cu siguranță că nefericiții nu beneficiaseră. Guns fotografiase apoi felurile de mâncare lângă bucătar, însoțite de o notă privind compoziția exactă a meniului comandat de condamnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
brioșe cu ciocolată meritau cel mai profund respect, îi rugase pe maeștrii bucătari cei mai faimoși de pe Tera să realizeze aceste meniuri cu un fast de care cu siguranță că nefericiții nu beneficiaseră. Guns fotografiase apoi felurile de mâncare lângă bucătar, însoțite de o notă privind compoziția exactă a meniului comandat de condamnat, numele acestuia și data execuției. Dimensiunile- un metru pe optzeci de centimetri - îți permiteau să admiri luciul cartofilor prăjiți, care figurau pe cvasi-totalitatea clișeelor. Niciunul nu comandase vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]