3,671 matches
-
aflu la punctul zero al minunatului oraș, de la poaele de Carpați, mai precis lângă muntele Tâmpa. Coamele verzi de brazi înfiorează firea, îmbie gândul, mângâie inima. Iar cerul este pictat cu albastru de lapis lazuli și e presărat, ici-colo, cu bucle de părâu, alături de niște scame parcă făcute din vata unor norișori alburii, dantelați cu sidef pe margini. Un nor ceva mai gri, s-a oprit undeva de-asupra Tâmpei și-i mângâie crestele care, la rândul lor, parcă fumegă din
CA LA TEATRU, MADAM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367708_a_369037]
-
cu fiul și nepotul său, în Turcia. Ideea că în mintea nurorii sale ar fi răspunzător de dispariția lor, îl durea până în adâncul inimii. De la fereastră urmărea fiecare mișcare a celor două femei, căutând privirea copilei care se juca cu buclele-i mici ce îi atârnau peste umerii firavi. De ce fusese atât de îndărătnic? De ce nu ceruse să-și vadă propria nepoată, poate singura urmașă a lui Necula? De ce avusese acea atitudine, pe care în adevăr nici nu și-o dorise
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
tuturor vizitatorilor. Datorită interesului deosebit al publicului, accesul a fost decalat de la ora 17.00. Ca măsuri organizatorice speciale au fost prevăzute iluminarea prin spoturi de efect a exponatelor din secțiunea „estetică” a expoziției de bază și prin proiectarea în buclă închisă pe ecranul de plasmă de mari dimensiuni a variantei de înaltă calitate a prezentării video a muzeului. Pe toată durata evenimentului fluxul vizitatorilor a fost deosebit de intens, înregistrându-se un total de peste 2000 de vizitatori. Ca structură, poate fi
MUZEUL DE MINERALOGIE DIN BAIA MARE ESTE UNIC ÎN EUROPA de MARINA GLODICI în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367141_a_368470]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > UNDE MI-E COPILUL? Autor: Corina Lucia Costea Publicat în: Ediția nr. 180 din 29 iunie 2011 Toate Articolele Autorului Îl privesc de ceva vreme. Se joacă liniștit, ignorând prezența celor din jur. Are bucle blonde, ca tatăl lui (un renumit medic din Timișoara), și va avea, probabil, înălțimea lui (cam 1,90). Doar ochii sunt ai mamei (mari și negri, migdalați). “Era o femeie frumoasă și blândă, cam retrasă, dar dintr-o familie foarte
UNDE MI-E COPILUL? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367256_a_368585]
-
medicina veterinară. Chiar și acel altruism și încredere prea mare în oamenii pe care abia dacă îi cunoștea, o moliciune de pisicuță languroasă și dornică de mângâiere, ce îi dăruia mult farmec personal. Avea părul lung buclat, de culoarea aramei, buclele arămii încadrându-i fața prelungă cu oase delicate, o gură un pic cam mare, cu buze cărnoase, partea de jos răsfrântă în jos, îi conferea o expresie copilărească de bosumflare atunci când nu surâdea arătându-și dinții frumoși. Era o făptură
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
ce releva privirilor vrăjite, neliniștea sânilor tari, lăsați să danseze liberi sub mătasea fină. Curbele grațioase ale frumoasei balerine, erau învăluite cu voluptate în vârtejul ritmului amețitor al muzicii, de părul lung cu sclipiri de flacără, iar culoarea roșcată a buclelor era amplificată de lumina lămpilor, care curgea peste ele aureolat, din candelabrele de cristal. Făptura aceea părea ireală și irezistibilă. Îl vrăjise complet cu farmecu-i singular. Părea un înger căzut, sculptată-n lumină și flăcări și mana în jur o
PETRECERE NEFASTĂ (9) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368513_a_369842]
-
presărat cu gânduri de culoare roșie... Atunci, vibram odată cu muzică sferelor... noi intonam imnul dragostei, apoi... psalmul păcii și-a împăcării cu sine, a împăcării cu noi. Știi, iubite, simțirea aceea de finire a nemărginirii, a prinderii timpului într-o buclă, acolo, în inima noastră --- căci nu mai erau două, ci una singură--- cu un nod strâns, strâns... inima aceea care... bătea... ... și bătea... tare, de se-auzea... hăt...departe, până la mine și la tine, puternic, de o simțeam amândoi căci
MINUNE-ŢI SUNT, IUBIT ÎMI EŞTI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349632_a_350961]
-
după privire: Cu-o idee se distrează, parcă are ea o presimțire... Se ridică, să coboare, și-un fior prin minte-i trece, Că o frică o-nconjoară, ca un sloi de gheață rece. Vântul cald i se strecoară printre bucle răvășite, A-nțeles, e-ntâia oară, parcă-ar vrea să se mărite: Cine poate să mă știe cum arăt și cum gândesc?!... Stau închisă-n sihăstrie, cred c-aici mă prăpădesc... Ochii mei nu pot să plângă, nimeni nu i-
T E I B Ă T R Â N de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349640_a_350969]
-
ani neîmpliniți! Spune bunica clipind continuu în soarele înțepător. Mami, bunica și Scumpa se pun la coadă să cumpere înghețată, în spatele unui bărbat cu un câine lup priponit într-un ham roșu. Peste ochelari de soare, pescaruși taie aerul în bucle ascuțite, tot mai aproape de înghețata de căpșuni a Scumpei. - Să mergem pe dig, Scumpo! Spune bunica și bea apă minerală cu aromă de piersică dintr-o sticlă din plastic. Mami, bunica și Scumpa merg pe dig unde se opresc în fața
PLATFORMA JAPONEZA DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350288_a_351617]
-
pe-atât de-absentă ești Când virtual te-apropii, dar în real lipsești... Departe ești de mine, ori mi se pare doar Când dorul mă îndură - îndurerat podar Ce de pe pod mă trece pe malul celălalt Dus și-napoi în bucla etericului salt... Departe ești de mine și pe atât te-apropii Cu cât te depărtezi în largurile proprii Și numai eu din urmă te caut și mă mint Că mă aștepți să mă alinți, să te alint... (extensie lirică a
DEPARTE EŞTI DE MINE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349177_a_350506]
-
VLADIMIRESCULUI ȘI A ÎNVEȘMÂNTAT SPIRITUL ÎN CÂNTEC Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1281 din 04 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Căutăm neîncetat ca firul strădaniilor noastre zilnice să nu aibă capete, ori noduri, ci doar câte o buclă de pace și armonie spirituală, altminteri ne-am fi proprii robi și n-am avea parte de nicio cale de curățire a conștiinței, ca să semene cu lumina! Doar așa să avem dreptul și sarcina de a primi și dărui iubirea
GHEORGHE GHEORGHE. A ÎMBRĂCAT MANTIA VLADIMIRESCULUI ŞI A ÎNVEŞMÂNTAT SPIRITUL ÎN CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349161_a_350490]
-
gândurile se nasc din fiecare sămânță ca un infinit veșnic roditor. Cenușa nu-l împiedică nicicând să-și continuie rodirea. Acolo rădăcinile împletesc mereu hărțile bucuriei și ale frumuseții vieții. E viul viu dincolo de orice limite. Viața este nucleul fiecărei bucle a infinitului. Roțile sunt ale vieții. Trenul este viața. Uneori spiralele, liniile ei rămân goale, pentru a se umple iar și iar. Goliciune evident aparentă. Pauze, praguri, liniști înainte de furtuni, Domnul știe ce și cum este fiecare și cum sunt
CÂND NU MAI CAUŢI DAR TE CAUŢI (SEMN DE ÎNTREBARE) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347517_a_348846]
-
un moment dat, o fetiță s-a desprins din grup și m-a luat de mână. Avea ochii de culoarea castanei. Nu puteai citi în ei mirare sau bucurie, ci doar o indiferență refugiată în tăcere. Părul negru, plin de bucle, încadra o fețișoară ovală, palidă, având aerul unei fetițe bolnave, dar nu era așa. O cheamă Maria. Ce nume sfânt! Maria desenează zilnic (îmi spune o doamnă). Și Maria îmi arăta caietul ei. Desena flori cu petale micuțe ca niște
JANET HÂRBU. TÂNĂRA DOAMNĂ CU OCHII DE CER... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347681_a_349010]
-
vișinie, ci doar inconfundabilul ei parfum de toporași și amintiri, o mie, răsfrânte peste un timp cu originea într-o primăvară timpurie. N-am găsit bluza cea vișinie, dar e aici, lângă mine, purtătoarea-i de-atunci, acum, încoronată, în buclele timpului ei, ca o mângâiere pe creștet, cu o diademă de ghiocei. Și eu, lângă ea, năzărindu-mi că poartă bluza cea vișinie, ca atunci, cu mulți ani în urmă, să fie vreo... mie - și totuși, ca ieri... Referință Bibliografică
BLUZA VIŞINIE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350060_a_351389]
-
Decorul: Un munte stâncos la poalele căruia se află o câmpie plină de flori și verdeață. (Sfinx, Piatră și Păpădie se află la poalele muntelui și se pregătesc să-l escaladeze. Își scot din rucsac coarda, hamul, optul de rapel, buclele, dispozitivul gri-gri, casca, săculețul pentru carbonatul de magneziu, buclele și încălțămintea adecvată discutând.) Păpădie: Eu rămân aici. Piatră: Nu ai pic de bărbăție în tine, Păpădie! Păpădie: Mai bine așa, Piatră, mult mai bine, decât să alunec și să mă
LUMINA UITATĂ DIN STÂNCĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350035_a_351364]
-
o câmpie plină de flori și verdeață. (Sfinx, Piatră și Păpădie se află la poalele muntelui și se pregătesc să-l escaladeze. Își scot din rucsac coarda, hamul, optul de rapel, buclele, dispozitivul gri-gri, casca, săculețul pentru carbonatul de magneziu, buclele și încălțămintea adecvată discutând.) Păpădie: Eu rămân aici. Piatră: Nu ai pic de bărbăție în tine, Păpădie! Păpădie: Mai bine așa, Piatră, mult mai bine, decât să alunec și să mă fac bucăți. Sfinx: E așa de plăcut să simți
LUMINA UITATĂ DIN STÂNCĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350035_a_351364]
-
Îi atinge buzele. Mosoare de ploaie lovesc ferestrele curbate. - Trebuie Elena! - N-are rost să ne grăbim,Victor. Una din duminicile astea, aș vrea să lenevesc în pat. E ca oțelul afară! - Hai să discutăm la rece! Elena își adăpostete buclele blonde sub brațul bronzat al lui Victor. - Să fim realiști! Nu vreau să merg nici in ruptul capului! Nici într-un caz! Nu după dimineața asta! Mă tot dirijează! Cu hotarârile ei de guvernare a casei! Elena se pierde în
PROZĂ SCURTĂ – DOUĂ POVESTIRI CU DIALOG de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350180_a_351509]
-
Ce să fac, ce ne facem dacă... cum mă voi descurca? O strânse cu putere la pieptul lui. Nu mai știa de cât timp stă așa, ațipise, liniștea degajată de respirația lui o cuprinse, mâna lui domoală se juca cu buclele ei, ochii lui senini ca cerul după furtună o mângâiau gingaș. Îl privi. Nimic din starea interioară de mai devreme nu mai rămase. Era liniștită, doar gândurile i se perindau cu viteza fulgerului. „Este el, este iubitul meu, ochii îi
CE SUNTEM? de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365862_a_367191]
-
bărbat tânăr și frumos, n-are mai mult de 30 de ani;așa frumusețe numai în cer găsești... O cărare dreaptă îi brăzdează capul, despărțindu-I fruntea în două. Un păr de aur, adevărate fire de aur, îi atârnă în bucle pe umăr; un barbișon la fel; o frunte mare, albă, pe alocuri pârlită de soare, puțin bombată la tâmple; un nas drept și frumos, cu vârful puțin acvilin, fruntea și nasul de efigie denotă un bărbat dinamic, autoritar, voluntar, entuziast
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
zâmbetul -fluid în copilăria inimii umple golește iar umple faldurile năbădăioasei liberă să cânt accentuez un sunet și rămân cu clapa sărutului apăsată până când ecoul timpului tău răspunde frânturii de iubire din inima firii acolada neliniștii se întrerupe într-o buclă adaugă tu cealaltă buclă apoi ne vom hrăni cu poftă direct din fereastra deschisă veșnic de Iubirea Lui printre cuvinte călărești răsăritul uite o rază fixează tâmpla ta de timpanul metaforei Poezia te strigă neîncetat și printre nuanțele rogvaivului te
GÂND DE DIMINEAŢĂ 19 SEPTEMBRIE 2013 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 993 din 19 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365068_a_366397]
-
inimii umple golește iar umple faldurile năbădăioasei liberă să cânt accentuez un sunet și rămân cu clapa sărutului apăsată până când ecoul timpului tău răspunde frânturii de iubire din inima firii acolada neliniștii se întrerupe într-o buclă adaugă tu cealaltă buclă apoi ne vom hrăni cu poftă direct din fereastra deschisă veșnic de Iubirea Lui printre cuvinte călărești răsăritul uite o rază fixează tâmpla ta de timpanul metaforei Poezia te strigă neîncetat și printre nuanțele rogvaivului te regăsesc roșul centrului trandafirului
GÂND DE DIMINEAŢĂ 19 SEPTEMBRIE 2013 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 993 din 19 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365068_a_366397]
-
de care se trezise agresat... N-aveam să uit duioșia cu care mă privea și-n care se includea, desigur, și mulțumirea că fusesem discretă, că-i dădusem timp să se deprindă cu mine, cu familia după străbaterea unei așa bucle a timpului... Doar amintirile îi fuseseră șterse, el uitând tot ce se-ntâmplase... Minute-n șir rostirea nedumeririi lui Karmel planase în aerul încăperii: Arthur? Dar cine-i? De unde vine? Și de ce?! -Arthur e soțul meu, precizase cu emfază Nicole
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
e necunoscută, m-am obișnuit să fiu stârnită spre fețe triste, sărace, stinse sau vesele, nesătule de râs în petrecerea sărbătorilor. Alergarea mea înspre ele nu se pune, intențiile bune fac bradul verde, împodobit, dăruit. Un pui de viforniță, o buclă și-o întoarcere pe dos, o întindere la perete cu brațele întinse, țepene ca ale vitruvianului atins de săgețile dartsului între clavicule după ce, golindu-mi cămările sufletului, chibzuisem să mi-o umplu pe-a mea. Un zid, un stop, un
HÂRJOANA CU MINE (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366372_a_367701]
-
rază de soare Ce aduce o zi nouă, În iarba ce se scaldă În valuri reci de rouă... În primul trandafir Ce-a înflorit în glastră, În puful păpădiei Ce-ți bate la fereastră... În vântul ce se joacă Cu buclele de păr, Și lasă-n ele amprenta Parfumului de măr... În fila necitită A cărții cu povești, în auriul luciu Al astrelor cerești... În ploaia ce se cerne, În spectrul Curcubeu... Iubește-le pe toate, Și-n toate voi fi
GÂNDURI de ADA SEGAL în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/366130_a_367459]
-
termenul „viață”. Fiindcă, așa cum subtil dar insistent ne sugerează el, firul vieților nu se rupe niciodată complet. Se răsucește doar în eternitate precum acel mister pe care fiecare copil îl poate face dar nimeni nu l-a dezlegat până acum: bucla lui Moebius, spațiul cu o singură suprafață. Frumoasă dar și foarte incitantă această metaforă a buclei, una dintre multele ce pot fi găsite în carte și, de ce să nu recunosc, absolut specifică stilului lui Zoltan Terner, un scriitor ale cărui
REALISMUL INCREDIBIL AL EXISTENŢELOR DE SUB POD de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351890_a_353219]