1,108 matches
-
ce ne dezvăluie treptat un bufon, numit ca atare în textul narativ. Însă clovnul, actorul, măscăriciul, Aghiuță, fanfaronul (cum mai este numit) are o identitate ascunsă, pe care ciudățeniile sale de atitudine nesociabilă le maschează bine. Bănuim de la început tristețea bufonului, care amână de-a lungul romanului, desfășurat în primăvara anului 1980, să deschidă un misterios plic sosit din Argentina, aducând, probabil, vestea morții fratelui său, exilat acolo cu multă vreme în urmă. Se deschide o fantă spre trecut, prin care
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
pentru Sonia, l-ar fi amenințat sau poate chiar omorât pe Marcu Vancea, întrucât nu a fost de acord cu dragostea lor. Prezentul lui Tolea e copleșit de monștrii trecutului, născuți din aceste enigme, iar echilibrul său psihic va ceda. Bufonul Tolea (p. 213, 216) va ajunge la psihiatru, la doctorul Marga, care fusese prietenul fratelui său Mircea Claudiu. Epicul, mai întortocheat decât l-aș putea rezuma, se dezvoltă pe aceste direcții, centrat însă pe conștiința neguroasă, traumatizată, a lui Tolea
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
care descompune bacovian conștiințele, dar nu descătușează energiile benefice, îl afectează profund pe Tolea, trăind un prezent umilitor (cozi, lipsuri, suspiciuni, turnătorii etc.). Salvarea lui temporară e într-o clovnerie eretică, simulare a libertății și a detașării de regimul comunist. Bufonul arborează nepăsarea, dar numai el știe că sub o asemenea mască se ascunde "codificata noastră biografie burlescă" (p. 286). Provincialul rebel, farsorul, frivolul iritant "se parodiază pe sine" (p. 247), până ce acest eșafodaj derutant se ruinează. Asistăm la proliferarea măștilor
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
derutant se ruinează. Asistăm la proliferarea măștilor și a înlocuitorilor, ca un semn al falsității generalizate: "Toți purtăm măști, toți suntem înlocuitori" (p. 273), constată dezgustat și obosit Tolea. Norman Manea lucrează în filigran picturalitatea acestui coșmar străbătut de un bufon (ca într-un tablou oniric), prefăcându-l într-un peisaj psihologic, politic și social în care amalgamează urme sau amprente ale imaginarului din Kafka (alienarea și absurdul existenței), Sábato (asociația surdo-muților e o alegorie transparentă a societății totalitare, ca și
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
și absurdul existenței), Sábato (asociația surdo-muților e o alegorie transparentă a societății totalitare, ca și organizația orbilor din romanul scriitorului argentinian), Bacovia (nervii de primăvară, abandonul în deriziune), Caragiale (parodia scrisorii pierdute și a făcliilor de Paști). Disperarea ascunsă a bufonului ne semnalează discret marea farsă a dictaturii comuniste. Romanul Plicul negru e cartea care l-a determinat pe Norman Manea să se elibereze de regimul comunist din România. Efortul artistic de sublimare a temei dictaturii echivalează cu un ritual de
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
să îl numească în locul lui pe fostul comisar european Mario Monti, în vârstă de 68 de ani. Culmea umilinței, Il Cavaliere a fost nevoit să părăsească palatul prezidențial printr-o ieșire secretă, în timp ce în fața intrării principale manifestanții aplaudau și strigau "bufonule, bufonule!". El a fost întâmpinat cu o oră mai devreme cu strigăte ca "mafiotule!", "rușine!", "închisoare!" "s-a terminat!" sau "primavera, primavera" (primăvară, primăvară), o aluzie probabilă la revoluțiile arabe care au îndepărtat de la putere dictatorii. Apropiaților săi, el le-
Silvio Berlusconi a demisionat de la conducerea Guvernului italian - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/59251_a_60576]
-
îl numească în locul lui pe fostul comisar european Mario Monti, în vârstă de 68 de ani. Culmea umilinței, Il Cavaliere a fost nevoit să părăsească palatul prezidențial printr-o ieșire secretă, în timp ce în fața intrării principale manifestanții aplaudau și strigau "bufonule, bufonule!". El a fost întâmpinat cu o oră mai devreme cu strigăte ca "mafiotule!", "rușine!", "închisoare!" "s-a terminat!" sau "primavera, primavera" (primăvară, primăvară), o aluzie probabilă la revoluțiile arabe care au îndepărtat de la putere dictatorii. Apropiaților săi, el le-a
Silvio Berlusconi a demisionat de la conducerea Guvernului italian - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/59251_a_60576]
-
pe străzi cu o sabie deasupra capului./ În spatele meu istoria și aceasta clipă care i se adaugă./ În fața femeia în verde semănînd cu neliniștea mea/ emuli ai curajului mastodonți spînzurați prin bărăcile/ rîsului voluntar îngrijind rănile publice/ la etaj un bufon plîngînd în singurătate./ Trec pe străzi că un Cain cu mîinile/ însîngerate mut și orb că Dumnezeul acestui veac/ refuz toate măștile biletul dus-întors/ din jachetă conformistului/ dau buzna prin piețele pe unde moartea își face/ jocurile de artificii și
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
de călcîi, aluzie directă la răscumpărarea omenirii prin Fecioară, existentă încă din Facere (3: 14). Ademenindu-l cu degustarea vinului de Amontillado, dar profitînd și de vanitatea obtuză a lui Fortunato care, în noaptea Carnavalului italian, îmbrăcat simbolic în costumul Bufonului, refuză să accepte că ar putea exista un mai mare degustător decît el, Montresor își atrage rivalul într-o capcană dinainte pregătită. Pe măsură ce personajele înaintează în interiorul catacombelor castelului lui Montresor, în căutarea butoiașului de Amontillado, observăm indirect că pivnițele reprezintă
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
asemenea, cifruri enigmatice. Folosind cele două cătușe de fier și un lanț scurt ce iese din granit, Montresor îl leagă pe Fortunato de peretele terminal al criptei. După toate aparențele, deși acest lucru nu ni se comunică în mod direct, Bufonul, cu o mînă înlănțuită în granit și cu cealaltă captivă în firida zidului, căutînd butoiașul de Amontillado, oferă imaginea crucificării. Abandonîndu-l în această poziție, Montresor zidește intrarea în criptă și, ulterior, la strigătul disperat al victimei - "Pentru dragostea lui Dumnezeu
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
greco-romane. c. Felul în care Montresor îl înlănțuiește pe Fortunato pare a fi o inversiune parodică a crucificării, detaliu ce poate duce la concluzia unei revanșe parabolice în numele lui Christos, prin substituția ironică a referentului cu oponentul (i.e.un francmason, Bufonul Fortunato). Dacă urmărim atent cele două seturi distincte de virtualități tematice, putem vedea validitatea conceptului de conversie anasemică, din eseul derridean, în acest context. Lucrul (sensul) care este adus în criptă - tema unei simple răzbunări personale, cauzate de numeroasele insulte
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
desfășurate înaintea noastră, pare să fie conflictul moral între un catolic și un francmason. Montresor, practicantul creștin, îl elimină pe Fortunato, un "ocultist", anterior Postului Paștelui, o perioadă de purgație și elevare spirituală. El acționează în travesti, folosind chiar armele Bufonului pe parcursul procesului revanșard, prin aceasta reușind nu doar anihilarea rivalului religios, dar, totodată, și satirizarea practicilor francmasonice și transformarea inițierii oculte într-o parodie. Mai mulți critici au admis această posibilitate interpretativă. Marvin Felheim vede ca "punere în scenă de către
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
Montresor!" (Poe. The Cask... 35) -, Montresor răspunde criptic și simbolic - " Da...pentru dragostea lui Dumnezeu!" (Poe. The Cask... 35) -, confirmînd semnificația unui act punitiv de inspirație transcendentă, în linia și tradiția spirituală a Ordinului Masonic. În plus, Fortunato este un bufon (nu doar prin costumația carnavalescă, ci și prin comportament), bînd peste măsură, trădînd secretele confreriei și intrînd credul în jocul lui Montresor, prin toate acestea dovedindu-și incompatibilitatea morală și intelectuală cu idealurile și strategiile francmasoneriei. Un centru semantic - revanșa
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
pasaje din monologuri celebre. Din roluri jucate sau doar visate, dorite. Momente speciale, regizate și interpretate cu mijloacele sensibilității, edificiu pe care este, de fapt, construit tot spectacolul. Între Shakespeare și Cehov, între Lopahin și Lear, un traseu pe care bufonul din el nu-l părăsește pe Svetlovidov. Nici o clipă nu se dizolvă amestecul ciudat de la început, de sfîrșit de lume și început de alta, de spovedanie sinceră, totală, în care se poate privi înăuntru, adînc, pînă în cel mai mic
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
dantescă a spiritului lui Eliade însuși, întrucîtva suprasolicitată de Călinescu"; "Lunga și cam nesărata diatribă n-a oprit pe Călinescu de la a lăuda vocația pamfletară a lui Eliade și truculența argheziană a limbajului"; "Personajul Eliade din Istoria călinesciană e un bufon caraghios, în pofida anvergurii sale spirituale"; "Oricît ar insista Călinescu pe aerul cețos ossianesc și pe hohotirile byroniene, acestea par mai curînd un adstrat ulterior adăugat la un idiom liric deja constituit, și care este, dacă-l cercetăm cu atenție, destul de
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
natura sa intimă: Unamuno e un cabotin care savurează ridicolul unor personaje în care se regăsește într-o măsură îngrijorător de mare. E aici un miros de badinerie, de glumiță spusă cu scopul unui amuzament îngust, Unamuno făcînd figura unui bufon afectat care se simte mult mai bine printre arlechini decît printre idei. și apoi lipsește perspectiva, unghiul de la înălțimea căruia lipsa virtuozității literare să fie compensată de claritatea unor distincții de intelect. Din acest motiv Unamuno e un lamentabil exponent
Homo insipiens by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4433_a_5758]
-
de absorbție lirică, într-o simbolistică greu de descifrat. Danemarca devine „regatul meu vesel”, iar Hamlet devine, pur și simplu, Prințul, care nu e altul decât poetul însuși, natură dilematică și anxioasă. Dar poetul e, totodată, Ioan fără țară și bufon, Falstaff țopăind ca un măscărici, bătrânul visător plimbându-se prin castelul Elsinore cu o carte în mână. Fiecare din ei și toți la un loc. Călărind pe un iepure șchiop. Oricât convenționalism ar intra în aceste poeme cu timbru enigmatic
„Călare pe un iepure șchiop” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2792_a_4117]
-
din simpaticul caiet-program, va mai avea reprezentații în Garaj în 30 septembrie și 1 octombrie, apoi în Librăria Humanitas - Joc Secund și la Van Graph K Fe. „Spectacolul face parte dintr-un program artistic, o trilogie intitulată «Despre regi sau bufoni» și care va mai cuprinde înscenările «Ultimul bufon» și «Regele moare»“, a precizat Ovidiu Mihăiță, liderul grupării tinerilor artiști independenți. Finanțare l În cultură Fundația Culturală Europeană (European Cultural Foundation), în calitate de finanțator, face un apel către organizațiile neguvernamentale interesate pentru
Agenda2005-39-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284227_a_285556]
-
Garaj în 30 septembrie și 1 octombrie, apoi în Librăria Humanitas - Joc Secund și la Van Graph K Fe. „Spectacolul face parte dintr-un program artistic, o trilogie intitulată «Despre regi sau bufoni» și care va mai cuprinde înscenările «Ultimul bufon» și «Regele moare»“, a precizat Ovidiu Mihăiță, liderul grupării tinerilor artiști independenți. Finanțare l În cultură Fundația Culturală Europeană (European Cultural Foundation), în calitate de finanțator, face un apel către organizațiile neguvernamentale interesate pentru propuneri de proiecte în perioada 2005-2006. Sunt luate
Agenda2005-39-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284227_a_285556]
-
noi să admită că n-are „simțul umorului”, nu-i așa? Opus tragicului care e „aristocratic” prin singularitate. Dar există și o diferențiere în sînul comicului, o știm încă de la Aristotel, care face deosebire între măscărici și ironist. Măscăriciul sau bufonul e lipsit de discernămînt, gata a recurge la orice mijloace, inclusiv triviale, pentru a obține rîsul semenilor. Ironistul, în schimb, e un individ cu principii, rafinat, conștient de valori și de relativismul lor, exponent al unui spirit critic. De unde capacitatea
Un parodist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3457_a_4782]
-
capitolul introductiv cât și pe parcursul lucrării, este cel al lui Jean Starobinski, din Portrait de l'artiste en saltimbanque. De la acesta Ion Pop împrumută sugestia că recursul la "mască" și, în genere, resurecția reprezentărilor teatrale ale creatorului (ca saltimbanc, clovn, bufon etc.) nu pot fi despărțite de conștiința convenției literare, devenind în ultimă instanță modalități deturnate și parodice de a pune problema artei în epoca spulberării tuturor iluziilor. Nu trebuie să se înțeleagă totuși că dezbaterea teoretică ocupă în carte locul
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
ale libertății, freneziei și pierderii minților. Fiindcă, în definitiv, la ce ajută mintea? Despre ele, bacanale lirice, sînt Uvedenrode și Isarlâc. Despre amestecul de tristețe și bucurie, la fel de sfîșietoare, din versul lui Longfellow. Păunul, plocon perisabil, împărțind aceeași soartă cu bufonul care-l ucide, e simbolul acestei lumi fastuoase și muritoare. De aici, nostalgii "la spartul nunții", făcînd din imagini de Serai ecouri ale melancoliei unei căi care se-nfundă. Calea spre înalt, pe care ciupercă și om o uită și-
A doua șansă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7095_a_8420]
-
urmă, râsul e pentru Sîrbu o soluție de dominare a disperării și a cauzelor ei. Are aceeași funcție, ca și ironia. Cum nu o dată o spune, Sîrbu avea acel l^esprit drôlatique, descoperit și de Blaga, ca dat nativ al "bufonului Gary". I-a plăcut să se acopere, parcă protector, cu eticheta pusă de Blaga, iubitul lui profesor, adesea spre a nu recunoaște că râde pe ruina propriei lui vocații, deși a făcut teoria unui astfel de râs. I. D. Sîrbu
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
nocturne" și nu zilnice. Este radiografiat cu luciditate mecanismul sistemului în care trebuie să te ascunzi ca să poți râde. Or, asta, pentru comunicativul Gary însemna suferință. Lui îi plăcea să-i facă pe alții să râdă, urmându-și vocația de bufon. Scoase din text, observațiile despre râs, de la zâmbet la râsul amar și râsu-plânsu, cu citate alese din Cicero, Gogol, Zarifopol etc., cu trimiteri la interpretarea râsului la diferite popoare, se constituie într-un adevărat studiu. Toate acestea ca să ajungă la
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
a ciclurilor naturale. Să presupunem că unele sugestii îi veneau din bestiariile medievale (deci pe cale cultă), însă mare parte a cunoștințelor lui Cantemir par a fi rodul observației directe. Doar astfel a putut el imagina animalele fabuloase, uneori în registrul bufon (Struțocămila), alteori în cel grotesc sau neliniștitor, doar astfel a avut el ideea construirii romanului autobiografic sub forma unei uriașe fabule. În prima secțiune, unde animalele viețuiesc într-o junglă fantastică, iar certurile, invidiile și conflictele violente ne plasează într-
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]