889 matches
-
cu putere în perioada enenimentelor antisovietice și anticomuniste din 1988 - 1992. Aceste rivalități au fost un important factor declanșator al războiului din Transnistria din 1992. Colonizarea a afectat în mod special orașele din Basarabia, Bucovina de nord, regiunile rurale din Bugeac, (de unde emigraseră germanii basarabeni), dar în mod special orașele din Transnistria. În ciuda imigrației masive, recensământul din 1959 a arătat o scădere semnificativă a populație față de situația din 1940, ceea ce arată cât de dramatic a fost afectată populația locală de evenimentele
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al
Babele, Ismail () [Corola-website/Science/310513_a_311842]
-
Începând din anul 1991, satul Babele face parte din raionul Ismail al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 5.370 locuitori, preponderent români (moldoveni). În anul 1998, președintele României, Emil Constantinescu, a efectuat o vizită oficială în Bugeac, la și Reni. Locuitorii satului Babele se ocupă în principal cu agricultura. De asemenea, funcționează în sat o fabrică de conserve. Școala din localitate este cu predare în limba română și are peste 1.000 de elevi. Conform recensământului din
Babele, Ismail () [Corola-website/Science/310513_a_311842]
-
Basarabia către Unirea cu România. La data de 27 martie 1918 a votat Unirea Basarabiei cu România. a fondat Liga Culturală a Femeilor din Basarabia. A fost președinte a Partidului Poporului, înființat de Maresalul Averescu, originar, de asemenea, din Ismail, Bugeac - Basarabia istorică, comuna Babele, actualmente în Ucraina. În 1927 fondează în Basarabia "Gruparea Femeilor Române" S-a evidențiat în activitatea Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor Române care își desfășura activitatea sub patronajul doamnei Alexandrina Cantacuzino. După 28 iunie 1940 s-
Elena Alistar () [Corola-website/Science/308952_a_310281]
-
președinte al Sovietului de Miniștri din RSS Moldovenească (1976-1980) și de prim-secretar al Partidului Comunist din RSSM (1980-1989). s-a născut la data de 18 martie 1934 într-o familie de țărani din localitatea Satul Nou din raionul Sărata (Bugeac, azi regiunea Odessa, Ucraina). A absolvit cursurile Institutului Agronomic "M.V. Frunze" din Chișinău (1959). A obținut în anul 1968 titlul științific de candidat în științe economice. După absolvirea facultății în anul 1959, a lucrat ca agronom-șef la colhozul "Zaria
Semion Grossu () [Corola-website/Science/309961_a_311290]
-
râului Cogâlnic în Lacul Sasic, în partea de vest a raionului Tatarbunar. Are locuitori, în majoritate ucraineni. Așezarea Tatar-Bunar a fost fondată probabil în secolul al XVI-lea, în perioada când Principatul Moldovei se află sub suzeranitatea Imperiului Otoman, iar Bugeacul era ocupat de turci. Acolo se află o cetatea construită pe o stâncă, la poalele căreia curgea un parau. Denumirea să provine de la cuvintele turcești "Tătar Pınar", în traducere „fântână tătarului”. Cronicarul Miron Costin (1633-1691) menționează ruinele cetății în cap
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
Svinin (1787-1839) susține că Tatar-Bunar este o rămășită a cetăților mici de piatră, construite de neguțătorii genovezi după pătrunderea acestora în bazinul Mării Negre unde și-au instituit monopolul comercial, iar alții cred că fondatorii orașului sunt turcii și tătarii din Bugeac. Cetatea a primit denumirea actuala în secolul al XVI-lea, atunci când tătarii crimeeni au cucerit satul. Datorită poziției sale geografice avantajoase, tătarii au transformat cetatea într-un loc de depozitare a prăzilor. Tatar-Bunarul a fost devastat în mod repetat. În
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălti, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, sătul Tatarburnu făcea parte din Ocolul Achermanului a Ținutului Bender . Ca urmare a anexării Bugeacului de către ruși, musulmanii turco-tătari au părăsit acest teritoriu și s-au stabilit în Dobrogea și în Bulgaria. Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari din sudul Dunării
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
Ucrainei independente. În prezent, populația este formată preponderent din ucraineni. La 17 decembrie 1821, marele poet rus Aleksandr Pușkin (1799-1837) a petrecut câteva ore în Tatarbunar, însoțindu-l pe colonelul și istoricul Ivan Liprandi (1790-1880) în călătoria sa oficială în Bugeac. Cu toate acestea, aceste ore s-au dovedit a fi foarte fructuoase. În Tatar-Bunar am ajuns în zori, - își amintea Liprandi - și s-a oprit să se odihnească și să mănânce. În timp ce bucătarul ne gătea puiul, am mers la fântână
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
controlul URSS și al Ucrainei sovietice. Basarabia și Bucovina de nord, părți ale Regatului României, au fost trecute definitiv în componența URSS-ului. În cea mai mare parte a Basarabiei a fost proclamată RSS Moldovenească, iar Bucovina de nord și Bugeacul au trecut în componența Ucrainei. În teritoriile românești ocupate de URSS s-a trecut la sovietizarea și rusificarea populației băștinașe. Germania a plătit reparații de război către Regatul Unit, Franța și Uniunea Sovietică, în principal prin demontarea și exportarea unor
Urmările celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/310419_a_311748]
-
este suprafața redusă a spațiilor verzi, ceea ce este caracteristic și pentru Basarabeasca. Județul Lăpușna. Atestat la 3 august 1856 cu denumirea Romanovca Situată în lunca rîului Cogîlnic și Larga, la o depărtare de 101 km de Chișinău, acest orășel din Bugeac s-a dezvoltat pe baza a două localități - tîrgul Romanovca și nodul de căi ferate Basarabeasca. Pe moșia localitații arheologii menționează o movilă funerară rămasă de pe urma nomazilor veniți cu turmele de vite din stepele asiatice sute de ani în urmă
Basarabeasca () [Corola-website/Science/305082_a_306411]
-
semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la Turci, denumind ansamblul Basarabia (în 1813) și transformându-l într-o gubernie împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La sfârșitul secolului al
Cuhureștii de Sus, Florești () [Corola-website/Science/305120_a_306449]
-
aiurea. În secoul XIX se întemeiază două așezări noi, dar una din ele, cea cu vatra veche, a primit statut de „sat de stat". în Moldova au fost întemeiate circa o sută de astfel de sate, mai ales, în cîmpia Bugeacului, dar vreo zece au apărut și în ținutul Hotinului, printre care și Holohoreni. Halahora sau Holohorenii, cum a mai rămas să circule vechea denumire, devenind, astfel, sat de stat, proprietarii de pămînt și-au pus casele ceva mai la sud
Halahora de Sus, Briceni () [Corola-website/Science/305139_a_306468]
-
Prin decretul Senatului Rusiei din 1819 peste 2 mii de desetine de pământ arabil erau dăruite coloniștilor bulgari de peste Dunăre, în total 40 de familii. Însă, bulgarii nu au staționat la Brînza ce s-au dus mai departe, în adâncul Bugeacului. În 1827 satul era locuit de 45 de familii de moldoveni (99 de bărbați și 103 de femei; 202 persoane) și 16 familii de ucraineni (52 de bărbați și 37 de femei; 89 persoane). Ruteni au fost românizați cu desăvârșire
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]
-
Este cunoscut faptul că teritoriul dintre râurile Ialpug și Prut era populat de români chiar și în timpul dominației turcești din secolele XV-XVIII.În această perioadă existau localitațile Andrușul, Brânza, Gotești, Țiganca și altele, cunoscute încă din secolele XV. Tătarii din Bugeac sporesc mai cu seamă în secolele XV-XVII. Aceștia populau stepele din preajma Mării Caspice, însă fiind strâmtorați de alte triburi turcice s-au retras spre vest și s-au așezat în Crimeea și stepa Bugeacului. Iată ce scrie Dimitrie Cantemir în
Tartaul, Cantemir () [Corola-website/Science/305148_a_306477]
-
încă din secolele XV. Tătarii din Bugeac sporesc mai cu seamă în secolele XV-XVII. Aceștia populau stepele din preajma Mării Caspice, însă fiind strâmtorați de alte triburi turcice s-au retras spre vest și s-au așezat în Crimeea și stepa Bugeacului. Iată ce scrie Dimitrie Cantemir în lucrarea sa ,Descrierea Moldovei, : ,Bugeacul s-a dat ca loc de așezare tătarilor nohaici, dintre care unii se numesc tătari din Bugeac, ceilalți - tătari din Belgorod. Căci pe la anul 1568 la porunca lui Selim
Tartaul, Cantemir () [Corola-website/Science/305148_a_306477]
-
în secolele XV-XVII. Aceștia populau stepele din preajma Mării Caspice, însă fiind strâmtorați de alte triburi turcice s-au retras spre vest și s-au așezat în Crimeea și stepa Bugeacului. Iată ce scrie Dimitrie Cantemir în lucrarea sa ,Descrierea Moldovei, : ,Bugeacul s-a dat ca loc de așezare tătarilor nohaici, dintre care unii se numesc tătari din Bugeac, ceilalți - tătari din Belgorod. Căci pe la anul 1568 la porunca lui Selim al II-lea, când hanul tătarilor încearcă să lege Donul cu
Tartaul, Cantemir () [Corola-website/Science/305148_a_306477]
-
au retras spre vest și s-au așezat în Crimeea și stepa Bugeacului. Iată ce scrie Dimitrie Cantemir în lucrarea sa ,Descrierea Moldovei, : ,Bugeacul s-a dat ca loc de așezare tătarilor nohaici, dintre care unii se numesc tătari din Bugeac, ceilalți - tătari din Belgorod. Căci pe la anul 1568 la porunca lui Selim al II-lea, când hanul tătarilor încearcă să lege Donul cu Volga, mai mult de 30 000 tătari nohaici s-au dus în Crimeea împreună cu toți ai lor
Tartaul, Cantemir () [Corola-website/Science/305148_a_306477]
-
Donul cu Volga, mai mult de 30 000 tătari nohaici s-au dus în Crimeea împreună cu toți ai lor. Dar fiind aceasta prea mică pentru a-i cuprinde pe toți, li s-au dat alte locuri de așezare în câmpia Bugeacului. Pentru a afla răspuns la întrebarea de ce satul s-a numit mult timp Tartaul de Larga e bine să ști, că după pacea de la Karlowitz (22 ianuarie 1699) tătarii ocupau teritoriul dintre Prut, Nistru, Marea Neagră, Dunărea și Valul lui Traian
Tartaul, Cantemir () [Corola-website/Science/305148_a_306477]
-
la întrebarea de ce satul s-a numit mult timp Tartaul de Larga e bine să ști, că după pacea de la Karlowitz (22 ianuarie 1699) tătarii ocupau teritoriul dintre Prut, Nistru, Marea Neagră, Dunărea și Valul lui Traian de sus. Tătarii din Bugeac erau grupați în câteva hoarde: Edison, Orac-oglu, Orumbet-oglu și altele, fiecare ocupând teritorii și localități aparte. Cea mai numeroasă din aceste hoarde era cea a lui Orumbet-oglu și ea ocupa partea de vest a Bugeacului (actualele raioane sudice Vulcănești, Cahul
Tartaul, Cantemir () [Corola-website/Science/305148_a_306477]
-
Traian de sus. Tătarii din Bugeac erau grupați în câteva hoarde: Edison, Orac-oglu, Orumbet-oglu și altele, fiecare ocupând teritorii și localități aparte. Cea mai numeroasă din aceste hoarde era cea a lui Orumbet-oglu și ea ocupa partea de vest a Bugeacului (actualele raioane sudice Vulcănești, Cahul, Ceadîr-Lunga, Comrat, Cantemir, Leova). Hoarda era compusă din câteva triburi. În partea de sud-est a satului se păstrează și azi o râpă cu numele ,Tătărasca, - o lăsătură relativ adâncă sub pădure, aici au fost găsite
Tartaul, Cantemir () [Corola-website/Science/305148_a_306477]
-
de la numele unei căpetenii a hoardei tătărești. Conform opiniei cercetătorului Ion Dron, căruia autorul acestor rînduri i-a adresat rugămintea să și-o expună în acest sens, denumirea localității Sadâc are la origine antroponimul de proviniență arabă, "Sadâc", purtat (în Bugeac) de o căpetenie a unei subdivziuni tribale nohaice. Numele personal Sadâc este frecvent întîlnit în antroponimia tuturor popoarelor turcice de confesiune islamică. Structura etnică a satului Sadîc conform recensământului populației din 2004: Nicolae Sulac, distins interpret de muzică populară. Născut
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
istorice V.M. Cabuzan susține, în monografia sa "„Narodonasilenie Bessarabskoi oblasti i levoberejnih raionov Pridnestrovia”", că satul purta numele Colibași (Culibași), nume ce ține de jugul turcesc. În perioada colonizării sudului Basarabiei Colibașul, la fel ca și alte sate din stepa Bugeacului, găzduia originari din Bulgaria și Ucraina și de acum în secolul trecut devine unul dintre cele mai mari din ținut. Deja în anul 1850 aici locuiau peste 740 de oameni, care se îndeletniceau cu aratul pămîntului și pomicultura. Satul Colibași
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
aproape de adevăr este data de 5 iulie 1765. Denumirea satului are la bază mai multe legende, la fel ca și cronologia. Conform uneia, denumirea ar proveni de la conducătorul unui trib al tătarilor nogai care și-au menținut prezența în stepa Bugeacului pe parcursul multor decenii, jefuind o parte din pământurile Moldovei. Ocuparea de către tătarii nogai a unei părți din ținutul Tigheci a întâlnit o puternică rezistență din partea populației, dar numele "Borogani" s-ar fi lipit de acest loc. Din spusele bătrânilor, primii
Borogani, Leova () [Corola-website/Science/305188_a_306517]