849 matches
-
spus „dincolo de marginile prăpastiei“ când în vis era vorba clar de o poieniță cu iarbă sfrijită la marginea prăpastiei?). Oricum, nu cred că mai are sens să mă învârt prea mult în jurul acelui vis. Știu doar că m-am trezit buimac (asta v-am spus), cu pâlpâirile alea de neoane și draci încolăciți în minte, am luat o carte cu poze și text puțin, Albă ca Zăpada, și am intrat în bucătărie. Mama prăjea pâine pe plită, iar mirosul acela și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
îndepărtă până se stinse. ”- Fata, Fata mea... aloo!” se grăbi Iorgu să răspundă. ” ...Aloo,alo! insită el, dar în ureche în reveni tonul. Si, un oftat adânc auzi în jurul lui, cutremurându-l... Se trezi brusc din somn, strigând: ”Alo, aloo! ” Buimac se uită la ceas... Era trecut de miezul nopții, cu aproape două ceasuri. Rămase pe gânduri. Ce să însemne oare, telefonul... Ce semne a vrut să-i transmită, oare,... Dar, oftatul din jurul lui, ce să’nsemne?! Iată întrebări care începură
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
47 Gămălie, vezi că știi! Mai repede! Așa, asta-i mai sănătoasă, Gămălie, așa, tăticule, freac-o bine!" Abia după vreun minut de agitat bilețelele în pumn se prindea și Gămălie despre ce era vorba și făcea o mutră atât de buimacă, încît toți se tăvăleau pe jos de râs. Nici nu mai putea fi vorba de Metamorfoza mea, eram bucuros că măcar nu se leagă și de mine. Stăteam înfășurat în pătură și simțeam permanent acel nod în gât al celui
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
culoare. M-am așezat pe un scaun, de parcă aș fi așteptat în fața unui cabinet dentar, privind țintă linoleumul gălbui de pe jos. Eram obosit dincolo de limită. Noaptea aceea mă terminase, mă storsese ca pe un tub de vopsea. "Păianjeni mulți - recitam buimac - păianjeni mulți îmi caută inima." Mă-nconjura o singurătate spectrală, de parcă aș fi trăit într-o fotografie veche. Unde mă aflam? Și de ce știam atât de bine că mai fusesem aici? Că mai stătusem, la îngînarea serii cu noaptea, pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și a întrebat dacă să mai meargă și unde, atunci, privind-o întrebător pe Zinocika, am simțit, ca de obicei, o dulce strângere de inimă. Zinocika nu mă privea în ochi, ci se uita la buzele mele cu privirea aceea buimacă al cărei sens îl cunoșteam atât de bine. Lăsându-mă pe genunchii tremurând de fericire, i-am spus birjarului la ureche să ne ducă pe strada Vinogradov. N-ar fi drept să spun că în minutele care au urmat nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
parfumuri, imagini, oameni... Într-o noapte, ostenit cum era, cu somnul profund și fără vise, se sculă din pat, intră în sala de baie, căută întrerupătorul și, pe întuneric, nimeri un buton, pe care-l apăsă. Se deschise o ușă! Buimac, avansă pe un culoar, curios cum fusese o viață întreagă. La capătul culoarului erau niște scări, pe care bineînțeles că le-a urcat. Sus, se trezi în fața unei săli amfiteatru, cu scenă, o sală uluitoare. O muzică se auzea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
vadră de jeratic, ca să-l readucă la viață. În curtea complexului erau statui, tunuri... Își aminti că, la Revoluția din 1789, o parte din aceste tunuri au fost luate de revoluționari ce au tras în zidurile Bastiliei din vecinătate. Ieși buimac la aer, luând-o spre Arc, încet și puțin dus pe gânduri. Merse ce merse și, simțind că îi e foame, se așeză pe scaunul unei terase de pe Champs Elysées. Vremea era frumoasă, adia un vânticel ce-i răcorea fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
părinte, pentru deslușiri. Să te binecuvânteze Domnul, fiule. Înainte de a ieși din biserică, Petre îl auzi pe părintele Gherasim grăindu-i cu voce puternică: Fiule, roagă-te pentru odihna sufletului ei. Și mai roagă-te, fiule, să te ierte! Ieși buimac din biserică, hălădui ore întregi fără să știe pe unde merge, punându-și, aproape la fiecare pas, întrebarea "de ce-i spusese părintele să-i ceară iertare Clotildei"? Ce știa, ce-i spusese despre el? Ciudat om, avea dreptate Costel de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cred și azi că, istoric și cum doriți (ontologic și gnoseologic) a fost lovitura de stat, au fost teroriștii o închipuire, au fost mineriadele o realitate, a fost progromul de la Târgu Mureș la fel. Pe toate astea le-am auzit buimac cum mi le-a reamintit convingător un sibian trăitor la Timișoara, un nenea zidarul care mi-a spus că de ce acum îl vrem pe Iliescu după ce atâta vreme am predicat toate cele despre ale lui păcate. Căpitanul Vadim nu e
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
uscată, părăsit deasupra unei cărări. Și sorbea creierii, materia cenușie, păpa polenul marmeladificat al crinilor minții osândite la moarte, pusă la copt în rola anotimpului glorios. Locul ales nu îngăduia mai mulți privitori. Posibil, cine știe?, mă meniseră martor unic. Buimac de întâmplare, obligat de onoare să-mi duc până la capăt meseria mea de detectiv particular Ăscrisesem demult Detectivul Arthur!), cu lupa agățată de bretelele pantalonilor cadrilați și cu memoria ciuruită de mărarul înmiresmat al ipotezelor, vrui să mă subtilizez, depășit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
brusc, ca la o comandă precisă, Radu Hâncu a căzut în cap, în picaj vertical. O asemenea cădere putea să fie fatală. Nu pentru Hâncu, care, speriat, s-a ridicat amețit în picioare și a spus automat, cu o voce buimacă: „Vă cer scuze!“ Și s-a cățărat, stângaci, înapoi la locul lui. Mult după întâmplare, afară, îl întreb pe Alexandru Elian, pe care-l prețuiesc ca pe un cărturar de mare dimensiune, probabil ultimul în cultura română, deși aproape steril
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
pe grilaj, în dreptul ușilor rabatabile ale liftului, cu jumătate de corp înăuntru, cu cealaltă în afară, spre palier - liftul se pune în mișcare și, după o scurtă clipă, se oprește, fără nici un motiv, exact la câțiva centimetri deasupra capului meu. Buimac și speriat, am apucat să mă arunc în afară, căzând în brânci pe palier. Am privit la lift ca și cum ar fi fost o ființă vie. După câteva secunde, el s-a pus din nou în mișcare, iar imaginea fugară și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
purtat ca pe moaște, alături de coloane; foarte târziu, toată mulțimea pornește în marș spre colonie, unde, în poartă, nervos, mic și preocupat de gravitatea situației, așteaptă comandantul coloniei. Acesta i se adresează răstit făptașului, care clipește speriat din ochi, complet buimac la tot ce se petrece. — Bine, mă, nenorocitule, pui toată lumea în alarmă cu evadarea ta?! Procedura evadării, chit că nu era vorba de nici o evadare, era complicată și cerea eforturi birocratice care depășeau nivelul supraveghetorilor și care, pe deasupra, perturba viața
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
opune un snop de paie unei macarale? Toată această presiune o simți în momentul nocturn al arestării; clipa când, practic, dispari de pe fața pământului. Spre deosebire însă de celelalte cazuri cunoscute, eu n-am fost speriat în momentul arestării. Eram buimac, dezorientat, dar nu înspăimântat. Înlăuntrul vieții mele eram avid de o schimbare esențială. Arestarea mea a coincis cu nevoia de a-mi schimba viața. Omul zilelor noastre își începe ziua cu sculatul din somn, încălțatul papucilor, mersul la colțul de lângă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
lungul peretelui, zgâlțâindu-l ca pe o păpușă. Și îi șoptea sugrumat vorbe fără șir: „Copilul... bați, n-ai voie... să nu dai în copii!“... După câteva clipe, Boeru i-a dat drumul individului din strânsoare. Omul a căzut jos, buimac, ca o cârpă, iar Boeru a trecut înapoi strada, dând din cap a încuviințare. Boeru se ocupa și cu practici de magie, dar cred că o făcea ca și cum ar fi fost vorba de motoare de avion... Mai era și Octavian
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
poetul cu glas stins de emoție. Asta l-a scos din pepeni pe Vasia Pavlov. L-a prins pe poet în mâinile lui puternice și l-a tăvălit și pe sus, și pe jos, în toate părțile. Poetul era complet buimac: — Da’ ce ai? Ce ți-am făcut?... a putut totuși să șoptească. — Nu e vorba de mine, a răcnit Vasia furios. De tine e vorba! Te duci să te rogi, așa, pe stomacul gol?... Acuma, poți să te duci, ți-
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
lămpi, nu, lumânări, nu, numa candela ce mai arde, că ce-i ?, câteva luni, nici atât, de când s-a prăpădit biata mămica. Și cum mă rup din somn când aud bătaia-n geam, haidi, Vico, haidi, fată, scoală, și cum merg buimacă, pe bâjbâite, până-n bucătărie și ridic capacu la doniță, la găleți și sparg pojghița de gheață c-o coadă de lingură și-mi torn cum pot, c-o singură mână, orice-o fi, tu să nu pleci din casă dimineața
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să bea din paharul cu vodcă. Mîna lui însă zvîcnește și aruncă băutura spre perna din colțul de la perete. Lasă apoi paharul gol pe noptieră, stinge toate luminile și se întinde pe patul de alături. Centralista îl sună la opt. Buimac, se spală cu apă rece pe ochi și pleacă. În gară, după ce cumpără bilet, se învîrte prin sala centrală. Abia la cîteva minute înaintea plecării trenului, iese pe peron, traversează liniile și urcă doar cînd garnitura se pune în mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
uneori chiar plină de suferință. Pentru că centrul ființei mele s-a mutat în lumea pe care cartea a deschis-o, când lectura ei s-a încheiat eu nu mai aparțin lumii de aici. De aceea, recăzând în ea, sânt debusolat, buimac și nefericit. Dacă o carte nu creează această ruptură, dacă ea nu îți propune, în chiar mijlocul existenței în care ești împlîntat, o lume alternativă la care să poți face oricând recurs, dacă ea nu îți provoacă nevoia de a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de mult urmărea expresiile de pe chipurile celor doi interlocutori. Și nici ce vorbiți nu pricep. Care deget și ce-i cu aiureala asta? Prințul vorbește excelent, doar puțin cam trist. De ce îl descurajezi? Când a început, râdea, iar acum e buimac de tot. Nu-i nimic, maman. Păcat, prințe, că n-ați văzut nici o execuție, căci v-aș fi întrebat ceva. — Am văzut o execuție, spuse prințul. — Ați văzut? strigă Aglaia. Trebuia să-mi fi dat seama! Asta le pune capac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îl știți. Generalul a decis că e nevinovat. Pentru ca să ne informăm complet, l-am trezit, l-am înghiontit din greu până a deschis ochii; de-abia a fost în stare să priceapă despre ce-i vorba; a căscat gura, era buimac de pe urma beției, expresia feței îi era neghioabă și inocentă, chiar idioată; nu-i el! — Ah, cât mă bucur! oftă bucuros prințul. Totuși, mi-era frică pentru el. — Vă era frică? Deci aveați deja motive pentru asta? întrebă Lebedev, mijindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
În clipa această Cântă picioarele vântului alizeu. Ascult cu urechile pământului Bătut de ploi și mângâiat de flori. Pădurea este o fiara cu brațele pline de drumuri O femeie guraliva și indiscreta Trupul fecioarei rămâne Înfiorat de neatingere Nopțile, aripa buimaca a curajului Iarbă șerpuita În umbră pământului Îmi trebuie Îndrăzneala de lup celest Să trec prin arbori cu sângele Înflorit. Suflet de primăvară Subsemnatul Malin, culturist și premiat la poezie Crescut de mic În Grădina Botanica, Iași Trebuie să dau
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
înspre iatacul principelui. De ce naiba o fi venit pe intrarea principală? se întreabă libertul. Putea doar să folosească pasajul privat dintre camera ei și cea a cezarului. În fața ușii, șovăie imperceptibil. — Deschide! ordonă scurt Livia. Înăuntru, clipește de câteva ori, buimacă la vederea grămezii de oameni adunați în jurul patului. — Ce vă buluciți așa? izbucnește mânioasă. Dați-vă la o parte! Lăsați omul să respire, că-l asfixiați stând claie peste grămadă pe el. Mulțimea de ajutoare face speriată câțiva pași înapoi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să-l înștiințeze pe împărat că Trio așteaptă în anticameră. Își îndreaptă privirea către principe. Îl vede pământiu la chip, privind țintă în față. — Trio Fulcinius are și el audiență în această dimineață, șoptește încet. Augustus clipește de câteva ori, buimac. Își recapătă stăpânirea de sine într-o clipă. — Dă-l naibii de Fulcinius, rostește în scârbă. Se reazămă de spătarul curb al catedrei. — Vorbeam despre cavalerii care servesc în finanțe... Cată mânios spre el: — Mi se pare ciudat că te
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
licențioase, tachinează vorbitorul. Face cu ochiul către sală. — Dintre cele pe care profesorii și părinții le interzic tinerilor. Râsete și hohote dezordonate se aprind peste tot, precum scân teile. Până și Agrippina se trezește din toropeală și, după ce se uită buimacă în jur, privește cu interes spre estradă. Vipsania s-a destins de-a binelea. Și-a făcut griji inutil. Comportamentul lui Maternus nu e chiar atât de prostesc. Acesta e plin de vervă. — Râd, glumesc, mă distrez și încerc să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]