827 matches
-
nu mă remarce. Parcă am devenit brusc invizibilă. Hai, că e ridicol. Trebuie să fie un loc unde să‑l pot lăsa. — Ser‑veș‑te‑mân‑ca‑rea! șuieră o voce furioasă în spatele meu, și tresar speriată. — OK! răspund, ușor buimacă. OK, am s‑o servesc! Pentru numele lui Dumnezeu. E probabil mai simplu s‑o servesc. Așa măcar scap de ea și pot să mă așez. Mă apropii șovăitoare de cea mai apropiată masă. — Ăă... dorește cineva pește afumat? Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
asigur că întotdeauna vei fi pe primul loc. — Clientul trebuie să înțeleagă că uneori consilierul știe mai bine. Și niciodată să nu îi desconsidere opinia. Nici chiar atunci când crede că e doar o simplă bârfă, ori... vorbărie goală. Zăresc chipul buimac al lui Erin și îmi vine să râd. Clientul a înțeles deja asta, spune Luke. Și e pregătit să asculte cu umilință și să fie pus la punct. În majoritatea situațiilor. — Toate situațiile, răspund instantaneu. Nu‑ți forța norocul, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
un mic efort și trezește-te! Vrei să mă faci să adormla volan? Avem o mică Întârziere, am greșit ieșirea, dar acum o luăm la dreapta și peste cel mult două ore o să fim În fața primăriei, unde este hotelul! Deschide buimac ochii Împăienjeniți. Înghite. Gâtul i-a Înțepenit și brațul stâng e plin de furnici. —...Exagerezi... Asta nu se poate numi... somn... Are limba Încleiată, de parcă ar fi băut toată noaptea. — ...Poate să fi ațipit un moment... dar nu-mi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
trenciul aruncat pe-un umăr și barba tunsă la fix. — Pe cât că e ăsta? i-am zis Milenei. * N-am Înțeles de ce ai noștri n-au putut să-l repereze din primul moment, deși umblau cu ochii În toate părțile buimaci, prin ciuperca de sticlă a aeroportului, trebuie că nici după trei ore, de când zăceau În ea, tot nu se prinseseră pe unde se iese, pe unde se intră. Sau se prindeau o dată și pe urmă iar li se Încurcau toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
coordonator Fodor Daniela Nesfârșita noapte nu ia în seamă lumina tot mai firavă a camerei mele și a stării mele de somnolență și simt că vrea să-mi deschidă vraiște ușa sufletului ascunzându-se într-un surâs al fricii mele. Buimacă, mă înclin în fața existenței, mă arunc de pe piscul clipei în hăul timpului și ca un ecou... Sunt eu sau nu mai sunt? Și cu ce drept mă amestec aici? Este oare viitorul un prezent? E vis sau realitate? Simt cum
Alt tu, alt eu, aceleaşi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
uită-te mai bine, protestează timid culturistul începător cu cap pătrat, de intelectual. Cee mă! mai deschizi și gura pe deasupra, băi căcat cu ochi! și pac un pumn în burtă și pac un șut năprasnic în figură. Hoțul se clatină buimac. I s-au întunecat cerurile. Visează... Stripăru’ deschide portofelul drag și regăsit: înăuntru ceva bani, franci francezi, și niște acte. Actele hoțului. Nimic de-al lui. Hait! dacă se uită mai bine vede că portofelul are în interior o dungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de dezastre. Dacă tot se lăsau mituiți colegii lui, el ce rost avea s-o facă pe deșteptu’? Ăsta era reproșul cel mai frecvent când se întorcea acasă pe trei cărări. M-a izbit și imaginea Sabinei: se îngrășase, părea buimacă și nu-și „mai trăsese mustața”. În două zile avuseseră loc o mulțime de transformări. Am stat și eu vreo două ore la priveghi, apoi m-am retras cu ea în dormitor. Prin ușa de lemn masiv răzbătea ciocnitul paharelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
până la piept în apa gheață. Voise să se sinucidă. Altădată o durea capul îngrozitor și îl trezise cu un telefon la patru dimineața. Dacă o iubea, să-i aducă un pin pitic, argintiu, așa cum văzuseră ei la Techirghiol. Îndrăgostitul sărise buimac în Dacia lui taică-său și peste trei ore era la ea la ușă cu copăcelul dorit, smuls din rădăcini. Părinții ei se cruciseră. Când se supăra pe viață, dispărea la mănăstiri. Cel mai des se refugia la Frăsinei. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se stingă, susținându-i miraculos conștiința, după iminenta expiere. In nomine Patris et Filis et Spiritus Sanctis! Vae, vae victis! Oh, la dulce France! Merci, merci, merci! Buuum...! Întuneric..., eclipsă..., durere..., o flacără..., din nou întuneric și el se deșteaptă, buimac, în lumină, la liman, întemnițat într-o formă vie relativ acceptabilă, aceea a primei și unicei viețuitoare aflate în imediata apropiere, respectiv a animalului titular al vizuinii! Un bursuc! *** Acum, urmează Arhanghelul, tu, Mare Maestru, îți vei putea duce la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
loc, ca de pe arcuri, lipindu-se de biroul lui nenea Sandu și țipă ca din gură de șarpe: Stai! Nu atinge nimic! Nuuu...! E o bombă...! Toți cei prezenți țâșnesc, fără să pregete, în picioare, printre care și Bogdănel, trezit buimac din somn, de lumină, de rumoare și de brusca lor agitație! Nu te mișca, că trag! Trag...! țipă isterizat Mânecuță, luându-l pe Vierme în cătarea pistolului smuls haiducește din toc, cu riscul de a-și ciurui și propriul șef
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în felul acesta? Tragedia a fost mediatizată peste zi cred în toată Australia cu toate distrugerile făcute de stihiile naturii în zonă. Mi-am înmormântat pe cei dragi în curtea conacului și o lună de zile am trăit ca un buimac. Soarta mă lovise dureros de crunt. După cumplita tragedie am mai stat încă trei ani. Apoi am luat hotărârea să vând totul și să mă întorc în țara natală, adică aici, la noi. Ceea ce am și făcut. Aveam 43 de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
fost !”... Mă exasperează și mă lasă perplex cu atît mai mult cu cît aceleași personaje sînt cît se poate de conștiente și vor povesti oricui vrea să le asculte despre schimbările dramatice ale societății românești în timpul comunismului și despre răsturnările buimace ale tranziției. O societate întreagă se mișcă, se transformă pînă la a deveni de nere cunoscut, dar o jumătate a ei, țărănimea, rămîne (sau ar trebui să rămînă) neafectată de aceste prefaceri de ansamblu, fiind (sau trebuind să fie) veșnic
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
noi, se pare că mult trîmbițatul „boicot al istoriei” care ne-ar caracteriza este, în primul rînd, o nu tocmai adecvată așezare în istorie. Pe de o parte, sîntem impacienți, ne „deșteptăm” toată ziua, bună-ziua din ceea ce consi derăm, ușor buimaci, „somnul cel de moarte”, frîngem durata și considerăm că istoria tocmai a început (eventual cu noi). Și de fiecare dată o luăm de la capăt, ne schimbăm imnul, sărbătoarea națională și numele de străzi. Ieșim astfel din istorie pentru că nu avem
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Iată ce-am lucrat astăzi... Au fost o ghicire nefirească vorbele ei. Căci în acea clipă intră Khokha și-i spuse că d-na Sen o cheamă sus, în odaia ei. Am stins luminile, încercînd să mă stă-pînesc; pentru că eram buimac și fericit, și aproape că-mi venea să-i spun lui Khokha ce fericire mi se dăruise mie din senin, fără să o merit. În camera mea nu-mi găseam locul. Priveam pe fereastra cu gratii, mă trânteam pe pat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
un vagon de clasa III (căci nu aveam curajul să intru într-un alt compartiment), cu care am ajuns la Burdwan. M-au orbit și speriat la început farurile electrice prin stații. Eram ca un bolnav deșteptat prin alarmă, aproape buimac, neștiind la ce ghișeu să mă îndrept ca să-mi cumpăr biletul de inter-class (de data aceasta mi-era rușine să mă înghesui alături de bătrâne și zdrențăroși, în fața ghișeului de cl. III; rușine nu de mine, ci de cei câțiva eurasieni
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu el. Laura îi puse mâna pe braț: - Haide, c-am rămas ultimii, șopti. E târziu... Nu s-a ridicat decât când s-a simțit tras, cu putere, de braț. - E târziu, domnule elev, vorbi Zamfira zîmbindu-i. Înnoptează... Dar privi buimac în jurul lui și începu să-și frece ochii. Apoi privi din nou, clipind repede, încercînd să se trezească. Erau în porumbiște, și parcă niciodată nu auzise atâția greieri deodată. Deasupra lor, cerul pălise, dar stelele încă nu se deslușeau. - Unde
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lămpi, nu, lumânări, nu, numa candela ce mai arde, că ce-i ?, câteva luni, nici atât, de când s-a prăpădit biata mămica. Și cum mă rup din somn când aud bătaia-n geam, haidi, Vico, haidi, fată, scoală, și cum merg buimacă, pe bâjbâite, până-n bucătărie și ridic capacu la doniță, la găleți și sparg pojghița de gheață c-o coadă de lingură și-mi torn cum pot, c-o singură mână, orice-o fi, tu să nu pleci din casă dimineața
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a surprins pe amândoi. Nu fusese un lucru prea satisfăcător, din cauza nepriceperii lui Emma și a temerilor lui Pearl de a nu rămâne însărcinată. Totuși, a fost ceva de o importanță capitală și i-a lăsat pe amândoi puțin cam buimaci. Emma, stând pe scări, mai jos de Pearl, îi spuse: — Poate că Hattie o să vină mâine. Nu. — De ce nu? — Până mâine vor fi plecat spre America. Atunci o să-ți scrie. — Nu. Și chiar dacă o să-mi scrie, va fi prea târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ceva mai târziu și ciugulise din mâncarea de la cină pe care Ruby, ca de obicei, i-o servise în sufragerie. Pe urmă urcase din nou în salon, mai dăduse pe gât câteva înghițituri bune și adormise iar. Acum se simțea buimacă, dislocată din timp și spațiu. Într-un anumit stadiu, nu mai știa când, își scosese rochia și îmbrăcase un capot. „Așadar, în viitor va locui într-un sat din Spania, împreună cu George și cu Diane! Oare așa va fi?“ Ruby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să-i pună cele câteva întrebări care o munceau, nimic decât tot acel lung șir de ani care ar fi putut face posibilă asemenea comunicare și care o făcuseră imposibilă. Alex simțea că-i este rău, că e speriată, și buimacă și obosită. Spuse cu enervare: — Nu mai sta aici! Du-te și te culcă! Ora ta de culcare a trecut de mult. Du-te. Ruby nu se clinti din loc. Stătea nemișcată în capul scării, ca o uriașă statuie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rostogolește în cădere, lăsând o urmă albă pe vestonul lui bleumarin. Hei, ce faci acolo, dormi? De mirare e doar că cineva poate dormi sau măcar ațipi într-un asemenea vacarm. Toți se prăpădesc de râs în timp ce victima clipește des, buimacă. Dar domnul Panciu nu face niciun alt comentariu, a și uitat de incidentul cu elevul prins moțăind. Uneori adresează întregii clase întrebarea: Știți voi de ce fac eu glume din când în când?... Evident, nu știe nimeni. Le explică tot el
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a început să scrie și lucrările ei au fost recompensate cu premiile amintite mai sus. În august 1998 se stinge din viață soțul ei, Grigorași Constanțiu, fost inginer electro, după care viața i s-a părut inutilă și fără sens, buimacă și plină de suferință. Prezenta carte, tipărită la TIPOMOLDOVA, împlinește o speranță mai veche a autoarei și ea se constituie într-un obol adus pe altarul luptei pentru dreptul la viață al românilor de pretutindeni și totodată într-un argument
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93040]
-
pe la sfârșitul lui august.) Poate plecaseră și ele, surorile Deleanu. Ce era de făcut? Să aștept așa sine die? Până cînd? N-aveam răbdare, trebuia s-o găsesc cât mai repede chiar dacă s-ar fi refugiat la capătul pământului. Hoinăream, buimac, toată ziua pe străzi, nădăjduind absurd că aș putea s-o întîlnesc din întîmplare. Orice fată pe care o zăream de departe mi se părea că e ea! Șd tresăream cu sufletul la gură. În cele din urmă ini-am dat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cuvânt fiindcă nu găsesc altul mai potrivit. E ceva care aduce cu o sfâșietoare nostalgie, dar e mai mult decât nostalgie. Acest rău de dragoste mă măcina încetul cu încetul, îmi răvășea ființa, îmi lua mințile. Umblam pe străzi năucă, buimacă, ca să consum energia care mă apăsa, sau scriam frenetic ceasuri întregi, acoperind zeci de coaie, strigîndu-ți dorul meu mistuitor, setea mea de tine, așa cum făceai și tu la începutul dragostei noastre. Cit aș fi dorit să ai o nevoie ca să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Adică să includă oameni într-adevăr interesați din mass-media, istorici, sociologi, antropologi, istorici ai mentalită ților, geografi, demografi etc. Dar urgența urgențelor este, cred, reunirea tuturor forțe lor ONG-ismului interesat de soarta Bucureștilor. Care nu sunt deloc puține, dar evoluează buimac și fără speranță. O atomizare total păgubitoare pentru noi, dar din plin folositoare nimicitorilor fani ai P+50-urilor. Numai că împreună este un cuvânt care sună al naibii de utopic în românește. 11 noiembrie 2010 Fără voia mea, despre Adrian Păunescu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]