6,712 matches
-
atentă și curioasă după întîmplări și lume de tot felul" a memorialistului, după cum el însuși și-o apreciază. Astfel apar adnotate primul automobil, "trosnind și fumegînd cînd încerca să urce, cu toată lumea după el ca după urs, coasta Eforiei de pe bulevard", primele demonstrații de cinematograf, "unde, printre reclame luminoase, se intercalau filme scurte reprezentînd intrarea senzațională a unui tren în gară sau aventurile unui soț fugărit de o nevastă iabrașă", primul gramofon ambulant, "purtat pe un căruț ca o flașnetă, apărut
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
britanicului, când îi sunt puse în joc interesele, de uzul armelor de foc la americanul între patru și nouăzeci și patru de ani? Suntem alții. Priviți costumația oamenilor de pe stradă, forfota drumurilor, amintiți-vă de terna înfățișare a șoselelor și bulevardelor, când și când străbătute de câte o camionetă Tudor Vladimirescu, de câte un Wartburg resemnat, de câte o bunicească Pobedă și cătați la numeroasele limuzine de cele mai noi tipuri ale celor mai scumpe mărci, făcute și ele de rușine
Despre violență, câte ceva by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16728_a_18053]
-
de altfel modest, zgârcit, al lui Titus... Nici două milenii și ceva, câte trecură de atunci, nu potolesc ura... * * Sept. 1976, Barcelona. Ajung la orele nouă seara într-un oraș imens, luminat ca ziua. Ies imediat, după miezul nopții, pe bulevardele largi, exotice, îmbătătoare, pline de fructe, de păsări exotice, căi spațioase numite aici Ramblas. Ceva mirific. Nu mă mai aflu în Europa. Mă aflu în mijlocul unei utopii materializate, în lumea imaginară a conchistadorilor... Catedrala arhitectului Gaudi... E ca o poveste
Un bordei de lut inexpugnabil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16738_a_18063]
-
informație pe strada plină de trecători. Am observat, încă de la București, că exprimarea cetățeanului trebuie să fie cît mai scurtă și mai limpede posibil. La Madrid, am pățit un lucru ieșit din comun. Nimeni nu pricepea ce rosteam. Nume de bulevarde în care voiam să ajung, neavînd hartă... Toți mă priveau cu cea mai mare atenție, apoi cu un fel de ostilitate, sumbră. Apoi mai veneau și alții. Erau inși mai în vîrstă, nu prea bine îmbrăcați. Și toți păreau corciți
Madrid by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16770_a_18095]
-
1000. La romani, cum ar veni: matcă, matrice... Imprudența mea a fost că stăruisem să capăt informația... Încetul cu încetul, în jurul meu se strînsese multă lume curioasă. Nimeni însă habar n-avea cam unde s-ar fi putut afla acel bulevard, important, al capitalei lor. Alții și alții se adunau în spatele celor opriți, interesîndu-se ce se întîmplase. Dintre toți inșii ce mi se păreau posaci, incomunicabili, doar unul o rupse oarecum pe franțuzește, socotindu-mă vreun urmaș al "banditului" de Napoleon
Madrid by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16770_a_18095]
-
nu-i tăiau în două, gospodărește, cu fierestrăul... Gălăgia în jurul meu creștea. Pînă ce un polițist se apropie de noi, risipi adunarea, dîndu-mi, în sfîrșit, indicația, după ce scosese din porthartul ținut la șold o hartă și îmi indică cu degetul bulevardul. Era Avenida José Antonio. Greșeala mea fusese că tot îi dădeam înainte franțuzește cu Bulevardul. Îi salutasem pe cei din jur cu aerul cel mai prietenos, după ce incidentul se lămuri, și îmi făcui drum printre ei... încă suspectat. În văzduhul
Madrid by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16770_a_18095]
-
polițist se apropie de noi, risipi adunarea, dîndu-mi, în sfîrșit, indicația, după ce scosese din porthartul ținut la șold o hartă și îmi indică cu degetul bulevardul. Era Avenida José Antonio. Greșeala mea fusese că tot îi dădeam înainte franțuzește cu Bulevardul. Îi salutasem pe cei din jur cu aerul cel mai prietenos, după ce incidentul se lămuri, și îmi făcui drum printre ei... încă suspectat. În văzduhul madrilen, sumbru de sutanele negre ale Inchiziției precum și de pasiunea sîngelui arab stropind de atîtea
Madrid by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16770_a_18095]
-
de vorbă cu ea, pe urmă m-am dus la Iași, că mama mea e din Iași și familia mea, tot din Iași... R.B.: Spuneați că sunteți o autodidactă. Care este primul dumneavoastră contact cu literatura? Ați mărturisit la talk-show-ul "Bulevard Bio" că atunci cînd stați de vorbă cu prietenii de aici, ei spun că nu comunicați, ci pur și simplu "povestiți". Credeți că acest har de a povesti despre care ați afirmat că și mama dumneavoastră îl are, v-a
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
Autorul ne produce surprize în serie. Imediat după ce se recomandă drept "republică federală", ne anunță că volumul său se intitulează Statul de Nord & Statul de Sud și că este dedicat "următoarelor cărți, persoane, locuri, întâmplări și melodii": Biblia, Ioan Botezătorul, bulevardul Magheru etc. etc. până la Daniel Bănulescu, restul familiei Bănulescu și Adrian Serafim. în volum sunt incluse poeme din două cărți anterioare - Te voi iubi pân'la sfârșitul patului, 1993, și Balada lui Daniel Bănulescu (culeasă și prelucrată de el însuși
Poezie fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16906_a_18231]
-
ce face, și-mi deschisese. Nu de alta, mai adăugase el, dar cu puțin înainte de tine (de mine, n.n.) sunase un cerșetor... Brusc, m-am zbîrlit. Aducîndu-mi aminte că, înainte cu o săptămînă, trecînd amîndoi prin dreptul unui chioșc de pe bulevard și întrebîndu-mă de ce nu mai fumez, că de cînd ne întîlniserăm în ziua aceea nu mă văzuse aprinzînd nici o țigare, - și atunci, nu știu de ce, îi răspunsesem franc că nu fumez că n-am bani de țigări (eram sărac, sărac
Sprichwaswahrist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16915_a_18240]
-
de păr de la clienți diferiți. De sub nămeți ieșeau parbrizele unor mașini diferite. Cu toate că mi-era frig, am rămas mai multă vreme afară pentru că-mi plăcea (și încă îmi plac) beculețele multicolore pe care primăria le-a înșirat de-a lungul bulevardului. Beculețele clipesc atît de frumos și, cu toate că nu le poți auzi, poți să-ți închipui pocniturile ușoare ale starterelor. Și stelele clipesc la fel de frumos, cu toate că nu sînt bine aranjate". Aci urmează o notă a autorului prin care acesta se insinuează
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
Pentru că, în condițiile vieții moderne, se observă o tendință tot mai evidentă de separare în enclave structurate pe criterii sociale, etnice sau culturale", răspunde același. Așa o fi. Pînă una-alta, privim fotografia de pe prima pagină și citim legenda: "Trotuarele bulevardelor noastre SAU transformat în..." Mai contează în ce Sau transformat trotuarele cînd ditamai greșala de ortografie ne ia ochii? Apeluri fuzionarisme și războiri Ziarul CURIERUL NAȚIONAL se face ecoul unui apel al Camerei de Comerț și Industrie: "ROMÂNI! CUMPĂRAȚI PRODUSE
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16939_a_18264]
-
spectacolul de la Bulandra o magie a participării. Se poate accepta că fantoma este un om cu barbă povestind un secret știut numai de el, dar prezența lui în scena din iatacul reginei pare a fi extrasă dintr-o dramă de bulevard. în scena duelului, încrucișarea spadelor acoperă trăirea oamenilor. O contribuție esențială la dezordinea din final are Ștefan Bănică jr, interpretul lui Laertes, agitat fără înțeles. Este încă unul din momentele cînd gesturile și vorbirea actorilor sînt în dezacord cu intensitatea
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
toate zgomotele zilei, utile/ în cuib mai sîngeră doar tricoul ciclistului tată/ dorința perversă de a trece neapărat prin plămîni/ pumnii mici ai lui George/ reclamă în care din vitrinele iadului// Vulturii apăsați de invidia caprelor suferă// Craniile mulate de bulevardul Cu-tare/ nu văd decît piersicile-eroi din muzee/ unde-am tăcut/ am alunecat, am murit/ cu un soldat și a milioana sa pereche de ghete// Împușcăturile sînt adăposturi sigure/ după fum se poate bea și iubi/ și urechile, urechile se
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
uman slăbește preschimbîndu-se prea repede. Apare parvenitismul știut, au loc oscilațiile urîte. Vezi țăranii pe cale de a se orășeniza. Vezi excelența unui autor ca Marin Preda, imbatabil în mediul țărănesc, și penibil la oraș, în mediul citadin neasimilat. Țărani pe bulevardul central bucureștean punînd un cablu gros într-un șanț abia săpat. Mormanele de asfalt răsturnat pe trotuar. E un cablu telefonic. Țipetele lor, strigătele, îndemnurile ca la țară cerînd spații întinse, nepotrivite aici în spațiul citadin restrîns. Cablul se desfășoară
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
un diametru de vreo trei metri, cablul fiind încă înghețat. Aprind veseli focuri mici ca la ei, la țară, să-l dezghețe. Lăzi de fructe sparte, făcute surcele pe care unul le aduce gospodărește în brațe călcînd rar pe mijlocul bulevardului cu circulația oprită. Țărani cu neamuri la oraș veniți prima dată în București și care apasă pe butonul liftului venit și nu deschid, iar dacă se întîmplă să deschidă, se sperie, dând îndărăt înaintea unui spațiu atît de strîmt cît
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
creiona un peisaj urban gri. Mocirla, cheagurile de sânge, proximitatea viețuitoarelor parazite, devenite atât de familiare, încât împrumută ceva din personalitatea titularului, împlinesc spațiul său domestic. Pantelimon 113: "cineva, [...] ar putea crede că aici lumina e atât de searbădă încât bulevardul nu mai e locuit de mult. [...] dar, pe neașteptate, ies și traversează strada grupuri de șobolani, aproape umani. [...] când vin în vizită, își scot pălăria și beau cu măsură. bat grijulii la ușă când unul de-al nostru cade la
Pantelimon Ioan Es. Pop by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17089_a_18414]
-
niște sateliți, un număr imens de librării, cinematografe, magazine de discuri, galerii de artă și săli de spectacole este sinonim cu însăși ideea de cultură. Totul pare să conducă la Washington spre Dupont Circle, prin fluxul necontenit a trei mari bulevarde, plus vecinătatea cartierului istoric al Washingtonului, Georgetown - ceea ce conferă locului un surplus de farmec și magie. Ca vechi rezident al acestei zone - am locuit mai multe luni la două minute de piațetă și-mi reamintesc cu încântare de serile de
Chibiț în Dupont Circle by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17136_a_18461]
-
pe nedrept: "Apelul asociației a ajuns, prin părintele Barral, la forurile internaționale din SUA, Franța și Belgia care s-au implicat cu generozitate în acțiunea noastră. Ne-au venit ajutoare (alimente, medicamente, haine de iarnă) depozitate la legația belgiană, de pe bulevardul Dacia, apoi la Facultatea de medicină, decanul facultății, Gr. T. Popa fiind solidar cu acțiunea noastră. Le transportam cu taxiul și cu mașini particulare, schimbate succesiv pentru a nu fi identificați". Se înțelege că au urmat arestări și condamnări la
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
am aștepta, ipostaza devoratoare de vînător al gloriei, precum la un Baconsky prea puțin înclinat spre proiecția în vital, deși argumentele nu îi lipseau, ci aceea de uz curent la care, de la Faust încoace, proximitatea senectuții incită: "Mă plimb pe bulevard/ fumez maiestuos flutur batista parfumată/ în luciul vitrinei îmi admir coafura geometrică/ și tresar văzînd că tinerețea vine spre mine/ cu șolduri de gresie cu sîni violenți" (Bucuria de a ști)". Nicolae Velea mi-a spus cîndva că îl socotește
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
Vâlcea, unde fratele meu și cu mine ne aflam în vacanță, la bunici, ca să ne ia acasă, la Sibiu. Peste două săptămîni urma să înceapă școala. Am așteptat-o la gară, noi, copiii, și bunicul, de unde am urcat pe jos bulevardul, veseli, sporovăind, bucurîndu-ne de vara splendidă care se apropia de sfîrșit. Mama purta o rochie ușoară, cu flori mici și pastelate. Era o femeie încă tînără, nu împlinise 43 de ani, spirituală, interesată de tot ce era în jur, care
O amintire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15896_a_17221]
-
uluitoarei ființe ale cărei mînii, dialectică, violență și energie îmi fuseseră de mare ajutor. La moartea lui Niezsche am plîns în taină. După mulți ani, am aflat că un nebun, o rudă a noastră prin alianță, se instalase la Hotel Bulevard, în București, și, dimpreună cu portarul aproape scos din funcție, supraveghea cheile hotelului. Menschliches, Allzu Menschliches 4). O, Niezsche, mare smintit, rătăcitor, prieten din vremi nefercite, sublim Niezsche, te asociez tuturor victoriilor mele, lucru ce te-ar înfuria fără îndoială
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
o oră, să aud cum sună, plăcându-mi deșteptătoarele. Ceasul, suna, într-adevăr, frumos. Mă mai jucasem cu el un pic, pe urmă, în fine, îl cumpărasem, tot jucându-mă cu acele ceasornicului. Mergeam satisfăcut cu ceasul în brațe pe bulevardul Vaclav. Când, deodată, începu să sune. Așa se nimerise... Am așteptat, până la capăt. Pe urmă, îmi picase fisa. Era clar că patronul mă crezuse rus. Îmi venise să râd singur pe bulevard. Și chiar râdeam de-a binelea, probabil, fiindcă
Praga în 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15923_a_17248]
-
ceasornicului. Mergeam satisfăcut cu ceasul în brațe pe bulevardul Vaclav. Când, deodată, începu să sune. Așa se nimerise... Am așteptat, până la capăt. Pe urmă, îmi picase fisa. Era clar că patronul mă crezuse rus. Îmi venise să râd singur pe bulevard. Și chiar râdeam de-a binelea, probabil, fiindcă un domn în vârstă întoarse capul după mine, compătimitor. Așa or fi unii, săracii, țicniți, pe vremurile astea... Îmi promisesem să nu mai vorbesc cu lumea decât cel mult franțuzește, ascunzându-mi
Praga în 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15923_a_17248]
-
a-și recupera proprietăți moșierești și conacale, în pofida faptului că nu vede cu ochi buni drepturile proprietarilor. JURNALUL NAȚIONAL al lui Dan Voiculescu, unul dintre proprietarii actuali a diverse bunuri, titrează excedat: Constanța se retrocedează en gros. Palate, faleze și bulevarde cerute de foștii proprietari. * De aceeași grijă e cuprins și ziarul AZI al cărui proprietar e consilierul prezidențial Octavian Stireanu și care anunță apocaliptic: "Proprietarii revendică 70 ha de faleză, insula lui Ovidiu și castelul Șuțu". Același ziar însă nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15943_a_17268]