7,243 matches
-
după care i se înmâna actul pentru a-l semna. Asemenea „instrumentări”, nu numai pentru testamente (cum se chemau în limbaj juridic), încheiau și descheiau parte din multiplele, infinitele raporturi sociale, cele mai multe săvârșindu-se în afara pretoriului instanțelor, luminate numai de buna-credință a celor în cauză. Prin intermediul acestor acte se înnodau și deznodau chiar fără știința lor, destinele, neprevăzute încă, ale atâtora dintre ei, pe care, dacă erai chemat, le prezidai într-un ritual sumar de procedură, ce trecea, tocmai de aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Doamne nu știu ce-am făcut!” Își întoarse privirea către mine, zâmbi: - Nu-ți fie teamă, primul judecător îți vei fi tu însuti, iar tu nu ai greșit, pentru că între lege și neputință, ai salvat ideea de bine în slujba bunei-credințe. - Așa ceva nu se poate, strigai înspăimântat... El dispăru, și noaptea aceea de vară mi se păru colosală când, de teama singurătății, deschisei ferestrele. 4. De atunci totul căzu în uitare. Era la sfârșitul verii când o scrisoare a învățătorului ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dumneavoastră. - Pentru că eu acționam, răspunsei - ceea ce n-ați înțeles atunci - în numele principiului pe care mărturisiți că-l ignoraserăți, acela al independenței judecătorului, a principiului potrivit căruia judecătorii nu aveau voie să facă politică, iar la urne ei trebuiau să garantez buna-credință, corectitudinea, respectarea voinței prin voturi a cetățenilor, a libertății lor de exprimare, or dumneavoastră îmi cereați ceva ce era inacceptabil pentru orice judecător, căci în ei își puseseră încrederea cetățenii atunci, chiar dacă în sinea mea - și spunem - aș fi optat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
machiavelismului președintelui Mao Zedong, tocmai în acel an este lansată mișcarea Toate florile să înflorească, Toate școlile să se întreacă, care încuraja exprimarea liberă a opiniilor și care, într-adevăr, a inspirat o amplă mișcare liberală în rândurile intelectualității de bună-credință; această mișcare este urmată imediat de o alta, aceea de criticare și reprimare a elementelor de dreapta, ce se demascaseră anterior, care criticau calea socialistă de dezvoltare a Chinei sau i se opuneau.) O recoltă agricolă bogată a conferit progreselor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
trebuia să explice, atunci, la Geneva, în ce stadiu se află cu punerea în aplicare a Pactului; rezonanța acestui raport se propaga, însă, în zona mai largă a stadiului democratizării și respectării drepturilor omului. Personal, am acționat, onest și cu bună-credință, de pe poziția reprezentantului României (ca mandatar), care avea sarcina să demonstreze că prevederile Pactului se îndeplinesc în această țară ceea ce nu se putea contesta, în mod serios. În acest cadru, România avea de prezentat Raportul la Pactul internațional privind drepturile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
că răspunsul scris al autorităților române a fost transmis forurilor O.I.M., fiind difuzat în documentul C.App./ D9. Aceste clarificări au fost prezentate într-un spirit de cooperare și dialog, în speranța că acei care vor citi documentul cu bună-credință vor găsi răspunsurile dorite. La dezbateri, s-au înscris numeroși delegați, după cum urmează: 1. Tomas Marton, delegat guvernamental, șeful Departamentului relațiilor internaționale la Biroul de Stat pentru Muncă și Salarii (Ungaria). 2. Ervin Keky, delegat sindical, șef adjunct la Departamentul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
inacceptabile, fapt pentru care Delegația română respinge deciziile, precum și ideea anchetei și controlului, care este propusă în acest caz, care nu au nicio justificare fondată. România este o țară independentă și suverană, care primește întotdeauna oamenii de bunăvoință și de bună-credință, dar nu acceptă nici control, nici anchetă pe teritoriul său. După câteva zile, cu ocazia adoptării formei finale a raportului comisiei, care urma să fie prezentat plenarei Conferinței Internaționale a Muncii, delegatul guvernamental român a făcut patru remarci privind paragraful
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
oricărui stat; Rezolvarea diferendelor internaționale exclusiv prin mijloace pașnice, astfel încât pacea și securitatea internațională, ca și justiția, să nu fie puse în pericol; Îndatorirea statelor de a coopera între ele, atât în plan bilateral, cât și în cadrul organizației; Îndeplinirea cu bună-credință a obligațiilor asumate. 4. Relativ la structura viitoarei organizații europene, se reliefa nevoia conceperii acesteia în conformitate cu un set de criterii de natură să asigure un înalt grad de funcționalitate în realizarea scopurilor urmărite, cu observarea riguroasă a principiilor fundamentale acceptate de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
altă voce și râsetele se întețiră. — Se spune că era un vânător pe cinste, zise Peckenpaw și provocă un al treilea val de hohote. Vultur-în-Zbor spuse: — Domnilor, zău că nu-i nevoie să faceți haz pe socoteala mea. Sunt de bună-credință. Și aș vrea să mă stabilesc aici. — Cel puțin acum ești într-o companie mai bună, spuse O’Toole. Bea ceva, domnule Vultur-în-Zbor. Contele Cerkasov are dreptul să hotărască, nu noi. O să-l întâlnești mâine. Până atunci o să-ți găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ei. Femeia... era femeia aceea frumoasă... da, uite măgarul... Nu înțelegea însă ce voia de la el. Domnule, insistă Elfrida, nu poți să rămâi aici. — Ha? întrebă el. — Trebuie să vii cu mine, spuse decisă femeia. Dacă ești într-adevăr de bună-credință atunci când spui că vrei să te stabilești în K, n-ai fi putut să-ncepi mai prost. Mai întâi cu domnul Virgil Jones și acum cu această... această adunătură necioplită și grosolană. Nu, domnule, dumneata vii cu mine! Soțul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mustață desenată cu creionul, unul din sutele ce păreau să tot iasă de sub pietre În lunile acelea, a insinuat că o fată atrăgătoare ca mine nu avea de ce să recurgă la niște slujbe atît de lumești. Vecinii, care acceptau cu bună-credință povestea mea, cum că Îl Îngrijeam pe bietul meu soț Miquel, care rămăsese invalid și desfigurat În război, ne dădeau de pomană lapte, caș sau pîine, iar uneori chiar pește sărat sau cîrnați trimiși de rudele de la țară. După cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Drăgănescu că intervine pe lingă ea ca să se împace și să primească pe sora ei mai mică. E o datorie de familie să nu lase în părăsire pe biata fată nevinovată. Un discurs tîmpit! De unde putea ști, săracul! Spunea cu bună-credință o poveste, pe care i-o debitase Scampolo. . . Drăgănescu, convins de spusele ei, nu știa cum să procedeze ca să nu ofenseze pe socri, de aceea a cerut Elenei ca o favoare personală să facă cele necesare pentru restabilirea drepturilor naturale
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
în drum spre un sătuc obscur de deal, dificultatea aflându-se cuibărită între picioarele sale, ca un animal mic, bolnav. Pe măsură ce se luminează de ziuă, mașina englezească hurducăie pe un drumeag pentru vite, care duce la coliba singurului sfânt de bună-credință, aflat în limita hotarelor Fatehpurului. Acolo, Conducătorul Suprem, care confundă Întunericul și Sabia Sfântă a Islamului, se trezește în fața unui sărman orb, căruia îi atinge picioarele cu pielea bătătorită și-l imploră să-l scape de blestem. Charlie Privett-Clampe se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și principii. Putere, putere, putere vor, știu asta. A ghida, supraveghea, ocroti viața bieților noștri concetățeni năuci devine deci important. O fac și eu, în modesta funcție și cu modestele mele mijloace. Strălucit, îndrăznesc să afirm. Adică, corect, discret, cu bună-credință. De asta am și lungit conversația cu inginerul, deși nu oferea mare lucru. Cum am spus, Sursa nu era deloc în vervă. Poate mai interesant ar fi fost subiectul clasic: la femme. Mi-ați interzis însă să mă bag în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
În fine l-a auzit și, brusc, este de acord să plece. Acum. Sau e rapiditatea reacției ei atunci când privirea lui Întârzie pe o făptură tânără? —...De ce să plecăm noi primii? se miră el. Evident că n-are să mai biseze. Bună-credință, fairplay, egoism, duioșie față de copii, animale, făpturi neputincioase, respect față de adevăr, tradiție și ceremonialul acceptat - iată ce i s-a transplantat lui aici, În fiecare din ultimii lui patruzeci de ani. Iată ce crede că recunoaște În acest public copt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
naționaliste, care trebuiau să facă astfel obiectul unei „deconstrucții” sistematice, ca orice altă „mare narațiune” mistificatoare - sau, cel puțin, ca discurs și credință desuete, o piedică în plus în calea integrării în lumea civilizată a Europei. Cred că nimeni de bună-credință nu poate nega faptul că aceasta a fost o cură benefică, mai ales în raport cu excesele național-comunismului (dar nu numai). Doar că Europa însăși nu este cu adevărat „post-națională”, și cu atît mai puțin România. Mai mult, frustrările sociale care nu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de fapt ? în mod ciudat - și aici intervine fondul nerostit al problemei atinse de laureata Premiului Nobel -, nu prea știm să răspundem corect la această întrebare și, mai grav, se pare că nimeni nu este dispus (încă) să caute cu bună-credință răspunsul. Pentru oamenii zilei, comunismul rămîne mai mult un fond de asigurări și polițe, un capital de legitimare actuală. Chiar dacă nu au fost neapărat eroi, toți au dat (sau dau acum...) o dovadă sau alta de eroism „anti-comunist”, fie că
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de-a întregul, versiuni contradictorii și neadevăruri în jurul acestui proces; iar dincolo de graniță, interese străine de neamul nostru, interese ostile neamului nostru, au creat o serie întreagă de legende, menite să tulbure bunul simț și dreapta judecată a oamenilor de bună-credință. Este timpul ca și Parlamentul și opinia publica să fie coborâte din lumea informațiilor fanteziste și legendelor și să fie puse în fața realității. Este ceasul să se cunoască adevărul. Domnilor deputați, acest adevăr se va desprinde limpede din actele, faptele
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
fanteziste și legendelor și să fie puse în fața realității. Este ceasul să se cunoască adevărul. Domnilor deputați, acest adevăr se va desprinde limpede din actele, faptele și documentele ce le voi aduce în fața Camerei și din care orice om de bună-credință va putea să-și făurească o judecată și dreaptă și definitivă. Aceste documente și aceste fapte nu vor privi numai evenimentele de la Tatar-Bunar, căci atentatul de la Tatar-Bunar nu este un fapt izolat, ci urmarea firească și necesară a unei serii
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
în ultimul timp au prins de veste, și le duc la sediu sau le vând amatorilor... - Ce fel de amatori? întrebă Pantazi. - Oameni de tot felul, colecționari de curiozități. Au fost anchetați și ei. Nu par suspecți, în aparență, de bună-credință; dar, evident, vorbesc în dreapta și în stânga, și vrând, nevrând, fac publicitate... S-a aflat acum în toate orașele de provincie. - Așa am aflat și eu, spuse Pantazi rupând meticulos scobitoarea. Unii se amuză, alții se bucură. Spun: iată că se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
invidia dublată de exagerarea sentimentului de neputință, viclenia ca înțelepciune trunchiată și decăzută, falsitatea compătimirii de sine, răutatea glacială înveșmântată în fardurile înșelătoare ale unui curaj ancorat într-o dreptate inexistentă, slăbiciunea isterică ascunsă de masca care mimează rafinamentul și buna-credință, vorbirea intensă ce sub stindardul nevoii eliberatoare de comunicare adăpostește perfid disimularea sinelui și surprinderea, spre propriul avantaj, a deschiderii tainelor celuilalt. Acest zumzet negativ al furnicarului uman primează în cetatea captivității omenescului sub succesiunea ireversibilă a clipelor. Desigur, o
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
din când în când, cel puțin - că fac parte dintr-un organism unitar. Iar în momente cum se vădește a deveni cel de acum, când interese colective încep a trece pe prima linie, în asemenea dificile momente, dacă ești de bună-credință, vei descoperi că este imposibil să mai dezlipești destinul tău de al celorlalți... Aproape gâfâie de lunga tiradă și o emoție nejustificată asemeni celei care la 10 Mai, la primele acorduri ale fanfarei, îi umple rușinos ochii de lacrimi. Aceeași
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ca să răstoarne guvernul, cu cei ce se arată gata să mergem alături de imperiile de pradă, cu cei ce oferă cu larghețe sângele românesc pentru Franța și pentru Rusia... Fiecare dintre noi are argumente convingătoare : numai eu și dumneata suntem de bună-credință, în rest, interes peste tot, mișună spionii și vânduții ! Nu există niciun pericol de invazie, așa cum unii interesați răspândesc zvonuri răuvoitoare... Să ne gândim, domnilor, că este de-ajuns un pas greșit și micul nostru stat va dispărea de pe harta
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-ți spun nimic mai mult despre el decât ce n-ai aflat în atâta vreme, nu vei îndrăzni să-l bănuiești nici măcar de rea-credință. Ah, cât de plictisit vei fi, cât de sătul că toți vorbim cu înverșunarea și intoleranța bunei-credințe, că toți părem a avea dreptatea noastră ! Dar care este în fapt adevărul despre fiecare dintre noi după ce ne sfârșim pătimașa, lipicioasa, interminabila noastră discuție, ajungând mereu la aceeași concluzie de la care am și pornit ? Plictisit, sătul și, oh, cât
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și noile provocări bioetice; - aspecte canonice în administrarea sacramentului reconcilierii la divorțații recăsătoriți; - elemente de liturgică în celebrarea reconcilierii sacramentale; - pastorația adolescenților și a tinerilor și sacramentul reconcilierii; - clarificarea răspunsului cu privire la întrebarea dacă se optează sau nu pentru a respecta buna-credință a penitentului; - importanța și locul dialogului dintre penitent și confesor în cadrul sacramentului reconcilierii; - aspecte psihosociale și diferite tipuri de penitenți; etc. Consecințele care se pot observa în practica sacramentului reconcilierii, în urma parcurgerii unor asemenea programe de aprofundare, sunt evidente prin
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]