584 matches
-
1972, 136). Spiritul "democratic" în care PCR ar fi abordat problemele minorităților și problemele sociale în general ar fi contravenit unei astfel de măsuri. Dar, așa cum știm deja, semantica romantic leninistă a democrației nu are nimic în comun cu accepțiunea "burgheză" a termenului în afară de denumire. "Democrația muncitorească revoluționară" a "poporului muncitor unic" pe cale de a se naște i-ar fi condus mai devreme sau mai târziu pe tinerii minoritari la concluzia că limba română exprimă cel mai bine aspirațiile "maselor populare
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
acestea urmăreau să creeze un cadru de gândire extrem de redus, ermetic și tot mai limitat (vezi Thom: 2005); numai pornind de la o astfel de premisă, de la crearea "conștiinței revoluționare" în termeni leniniști putea fi demarat asediul împotriva ideologiei și realității "burgheze". Înțelegem acum și mai bine de ce tineretul reprezenta, la nivel ideologic, o preocupare atât de importantă a PCR. Tinerii înșiși vor înțelege ce este în avantajul lor să învețe în limba proprie și ce este bine să studieze în limba
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
acestui joc cinic și imoral (Ioanid: 2005). Nimic nu era mai important însă pentru Ceaușescu decât sporirea, prin orice mijloace, a puterii RSR. Bastionul leninismului romantic trebuia consolidat prin orice mijloace, oricât de scandaloase ar fi părut lumii și moralității "burgheze". Aceasta nu era decât un partener temporar și circumstanțial, colaborarea traducându-se printr-o subminare permanentă a dușmanului ideologic concomitent cu profitarea la maximum de pe urma slăbiciunilor de care dădea dovadă. Nu trebuie uitat aici nici rolul intelectualilor aserviți regimului, care
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
unul dintre principalii dușmani era desigur Ungaria vecină și populația maghiară de pe teritoriul RSR. Putem considera "comunismul xenofobic" în sensul unei contractări fascizante a leninismului romantic, percepută ca o ultimă formă de profilaxie în fața invaziei de acum ubicue a realității "burgheze". Situația s-a deteriorat atât de puternic încât în vara anului 1989 Ungaria nu mai considera Occidentul drept principalul inamic, ci România (Devlin: 1989, 1). Cu un an înainte, Gorbaciov primise o scrisoare de protest din partea unor cetățeni sovietici de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
la rândul ei să interacționeze cu realitatea "burgheză". Minoritățile nu puteau fi decât un fel de "cal troian" în interiorul a ceea ce am putea numi "fortăreața extinsă", RSR, impunându-se deci o abordare a lor ca atare. La fel și propaganda "burgheză" a unor posturi de radio ca Vocea Americii sau, cel mai important, Radio Europa Liberă. 7.9. Informații interne din surse externe: Vocea Americii și Radio Europa Liberă În perioada comunistă, influența culturală a Occidentului asupra societăților est-europene a fost
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
perceput probabil manifestația ca un afront personal la care administrația prezidențială americană și-a dat concursul prin simplul fapt că nu a împiedicat-o. La fel de probabilă este și incapacitatea secretarului general al PCR de a înțelege realmente mecanismele funcționării democrației "burgheze". În convorbirile purtate cu președintele Carter, problemele umanitare au ocupat, pe lângă cele economice, un loc central. În toastul cu care l-a întâmpinat pe Ceaușescu, pe lângă clasicele formule de politețe care făceau referire la rolul internațional proeminent al liderului român
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
cauze cu sorți de izbândă puțini sau inexistenți, blamând "imperialismul" în numele unor principii care păreau radical morale în termeni "burghezi", încercând deci să speculeze sentimentul unor potențiale remușcări capitaliste; moralitatea internațională a leninismului romantic era însă departe de a fi "burgheză", chiar dacă utiliza termeni și atitudini de acest gen ca un contradiscurs pe care îl opunea moralității "burgheze" pentru a o submina. Radicalismul ei militant dar lipsit de fezabilitate ne dă însăși măsura tragediei imposibilității articulării "noii ordini internaționale" de către tot
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în termeni "burghezi", încercând deci să speculeze sentimentul unor potențiale remușcări capitaliste; moralitatea internațională a leninismului romantic era însă departe de a fi "burgheză", chiar dacă utiliza termeni și atitudini de acest gen ca un contradiscurs pe care îl opunea moralității "burgheze" pentru a o submina. Radicalismul ei militant dar lipsit de fezabilitate ne dă însăși măsura tragediei imposibilității articulării "noii ordini internaționale" de către tot mai frustratul și izolatul pe plan global leninism romantic. În viziune romantic leninistă, respectiv sistemic leninistă, conceptul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și în cazul regimurilor leniniste, puterea unui stat îi influențează direct ideologia. Numai că, și acesta este cel mai important aspect, în ceea ce privește regimurile leniniste, acumularea puterii are în subsidiar un imperativ ideologic ferm articulat, orientat înspre asedierea permanentă a realității "burgheze", nu înspre ameliorarea realităților economice, sociale sau politice, așa cum încearcă regimurile democratice, având la bază deci o cu totul altă formă de ideologie: una care pornește de la realitatea empirică și are ca scop îmbunărățirea ei, nu una care pornește de la
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
cu forța" în relațiile interstatale. Comuniștii maghiari s-au raliat la rândul lor poziției PMUP (Constantin: 2005, 125-126). Dar leninismul romantic nu putea asista pasiv la destrămarea regimurilor leniniste est-europene și la invadarea lor, conștientă sau nu, de filosofia politică "burgheză" proces încurajat acum, așa cum vom vedea, chiar de către noua conducere de la Moscova și noul tip de leninism aferent acesteia, post-bolșevic. Substanța revoluționară a leninismului romantic, dublată de temeri politice profunde și justificate, nu îi permitea acest lucru. Primindu-l pe
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
motrică a oricărui tip de leninism constă în apetența sa revoluționară, în utilizarea oricăror mijloace pentru realizarea, mai devreme sau mai târziu, revoluției globale. Nemaifiind animat de obiective revoluționare și de credința în posibilitatea distrugerii, pe toate planurile, a realității "burgheze", preferând să coexiste cu aceasta fără a încerca să o concureze nici măcar în plan socio-economic, nu militar, așa cum își propusese leninismul europenizat leninismul sistemic va ceda de facto în raport cu lumea "burgheză", la a cărei ofensivă umanitară de la finalul anilor '70
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de radicalizare direct proporțional cu relaxarea ideologică de care se vedea înconjurat din toate părțile. De-ideologizarea fenomenului leninist atinsese cote îngrijorătoare în întreg lagărul socialist, cu precădere în Polonia. Procesul nu poate fi atribuit integral influenței exterioare a societăților "burgheze" și guvernelor dominate insidios de viziunea "imperialistă", ci reprezintă, cel puțin în aceeași măsură, speranța populațiilor est europene de a "umaniza" regimurile leniniste care le ordonau, apăsător, existența. Din punct de vedere social, România a exprimentat revolte considerabile împotriva propriei
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și, chiar dacă în sens reactiv, s-au pliat de asemenea și pe transformările globale extrasistemice. Neoliberalismul neoconservator al administrației Reagan (1981-1988), o formă ideologizată a liberalismului clasic, a abordat agresiv fenomenul leninist, deja descompus din interior de consistente influențe ideatice "burgheze". Leninismul a răspuns la început în termeni sistemici, după care a pus în practică, din rațiuni de redefinire atât interne cât și externe, o expresie post-bolșevică a situării sale într-o lume ostilă, esențialmente "burgheză", deși desigur pe nivele concentric-ideologizate
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
sens non-leninist. Fapt care l-a îngrijorat profund pe secretarul general al PCR: Gorbaciov se înțelegea cu lumea capitalistă în proprii ei termeni, renunțând definitiv la militantismul revoluționar socialist și asedierea prin orice mijloace și sub orice forma a realității "burgheze". Comunismul internațional era deci în pericol odată cu "îmburghezirea" centrului moscovit și, oricât de disidentă ar fi fiost RSR în raport cu propria tabără, nu se concepea pe sine în afara acesteia sau în absența ei, din rațiuni de stabilitate politică elementară. Conducerea PCR
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
se aflase niciodată într-o postură internațională mai puțin favorabilă ca acum. 8.4. Concluzii: contracția și dispariția leninismului romantic Așa cum am putut constata în acest capitol, perioada finală a leninismului romantic a fost circumscrisă unei duble amenințări: prima, cea "burgheză", a cărei flux ideologic a deteriorat tot mai mult capitalul de imagine pe care RSR îl obținuse în Occident prin politica sa externă disidentă, respectiv a doua, cea mai importantă, aceea a decredibilizării sale ideologice și politice deopotrivă de către leninismul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de care a dat deseori dovadă, să le înțeleagă la adevărata lor amploare (Preda: 2003, 943). Ceaușescu, PCR, leninismul romantic în definitiv, au dispărut într-o lume pe care nu au mai înțeles-o. Deznodământul este, retrospectiv, unul anticipabil. Realitatea "burgheză" nu putea și nu trebuia înțeleasă în termeni romantic leniniști decât în măsura necesară distrugerii ei: ""procesul revoluționar nu s-a încheiat și nu se va încheia niciodată"", obișnuia să afirme Ceaușescu (Ignat: 1987, 17). Iar orientarea devenirii permanente este
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
pentru stabilitatea internă a regimului de la Bucucurești. Leninismul romantic, revoluționar în accepțiunea post-revoluționar leninistă a termenului nu dorea să accepte constrângerile în favoarea statu-quo-ului impuse de către leninismul sistemic, a cărui fler revoluționar dispăruse în favoarea câștigurilor materiale care puteau fi sustrase lumii "burgheze", toate fungibile în plan politic. S-ar putea contra-argumenta, în acest punct, că, pe cea mai mare parte a perioadei Gheorghiu-Dej, politica internațională a RPR a fost ferm aliniată directivelor centrului moscovit, și deci că imaginea a treia, cea sistemică
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
partea. Iată o perspectivă la care nici un teoretician liberal nu ar subscrie. În ceea ce privește viziunea leninist romantică asupra drepturilor omului, lucrarea de față i-a acordat un subcapitol special, din care reiese clar poziția antinomică în care se află cu varianta "burgheză" clasică a acestui corp de principii. Liberalismul, filosofia politică din care drepturile omului au luat naștere, insistă asupra caracterului individual, în primul rând, apoi civic, al acestora. În cadrul leninismului romantic individualitatea este, așa cum am văzut, desconsiderată, cu excepția unicului erou posibil
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
posibil, secretarul general al PCR, Nicolae Ceaușescu. Drepturile omului funcționau aici ca un instrument de disciplinare socială, nu ca garant al libertății și demnității individuale. Dobândirea de către cetățeni a "conștiinței socialiste" ar fi relevat însă ceva și mai important: varianta "burgheză" a drepturilor omului nu era decât o mascaradă, un surogat al autenticelor drepturi plenare ale omului, a căror individualitate era circumscrisă unui cadru colectiv; adevărata afirmare a personalității umane nu ar fi fost posibilă decât în lumea post-capitalistă, în care
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
prin renunțarea la militantism și, în cele din urmă, "îmburghezire". Am văzut că, pe măsură ce marea majoritate a celorlalte regimuri leniniste își pierdeau flerul revoluționar, autodistrugându-se deci din punct de vedere ideologic, leninismul romantic devenea tot mai intransigent față de provocările ideologice "burgheze", cunoscând o evoluție inversă. Sigur, idealul unei lumi post-"burgheze" leninismul romantic îl plasa într-un viitor îndepărtat și relativ nebulos; prezentul conta foarte mult în măsura în care RSR putea fi transformată într-o putere "medie". Și acest prezent era însă proiectiv
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Am văzut că, pe măsură ce marea majoritate a celorlalte regimuri leniniste își pierdeau flerul revoluționar, autodistrugându-se deci din punct de vedere ideologic, leninismul romantic devenea tot mai intransigent față de provocările ideologice "burgheze", cunoscând o evoluție inversă. Sigur, idealul unei lumi post-"burgheze" leninismul romantic îl plasa într-un viitor îndepărtat și relativ nebulos; prezentul conta foarte mult în măsura în care RSR putea fi transformată într-o putere "medie". Și acest prezent era însă proiectiv orientat, deoarece acumularea de putere internațională, industrială, socială etc. avea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
nebulos; prezentul conta foarte mult în măsura în care RSR putea fi transformată într-o putere "medie". Și acest prezent era însă proiectiv orientat, deoarece acumularea de putere internațională, industrială, socială etc. avea ca rol consolidarea bazei de pe care asaltul asupra realității, ontologiei "burgheze", să fie desfășurat cu tot mai mult succes. Economia liberală, sau autosuficiența pieței, reprezenta un sistem de producere și distribuire al bunurilor extrem de rebarbativ pentru leninismul romantic. De fapt, leninismul în general este fondat pe un cadru ideatic opus pieței
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
acesta de atitudini și practici, atât în cadrul PCR, cât și la nivelul mai larg al societății. În virtutea romantismului care era exprimat la nivel ideologic și politic printr-un naționalism eroic, mistic și virulent, cât și datorită avansului ideologic al ontologiei "burgheze" în a doua jumătate a anilor '70, leninismul romantic a devenit tot mai extrem naționalist în încercarea de a se izola cât mai ermetic posibil în fața acestei tendințe amenințătoare. S-a ajuns deci la exacerbarea componentei naționale a leninismului romantic
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
aceasta ar fi echivalat automat cu "deviaționismul mic-burghez" și reducerea "combativității revoluționare", indispensabilă pentru perpetuarea utopiei ideocratice romantic leniniste. Ceea ce am încercat însă a fost să înțeleg și să analizez leninismul romantic din interior, punând pe planul doi metodologiile științifice "burgheze": ce ontologie își propun regimurile leniniste, și leninismul romantic în particular, să articuleze, altfel spus. Rezultatul este impresionant nu prin complexitate, ci tocmai prin simplitatea mecanică de care dă dovadă: un sistem de contra-idei fundamentat prin preluarea pe jumătate și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Rezultatul este impresionant nu prin complexitate, ci tocmai prin simplitatea mecanică de care dă dovadă: un sistem de contra-idei fundamentat prin preluarea pe jumătate și denaturarea unor idei "burgheze", utilizate acum ca arme de luptă pentru configurarea unei lumi post-"burgheze". Sau, așa cum afirmam în detalierea cadrului conceptual al lucrării, regimurile leniniste aspiră să creeze o lume post-politică prin exacerbarea însăși a mijloacelor politice care le stau la dispoziție în acest sens. Ne putem întreba: cum funcționează în cadrul regimurilor leniniste premisa
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]